Lumea simbolica - cartea ca lume interioara- se
contruieste în urma interactiunii dintre cititor si carte, prin
inte 15115k105p rmediul comunicarii. Ceea ce îi diferentiaza pe lectori este
perceptia mesajului, Ideii aferente discursului. În acceptiunea lui
U. Eco se grupeaza în doua categorii: cititorul Model si
Empiric. Acesta din urma este caracterizat ca fiind acel lector care
"poate citi în multe feluri, si nu exista nici o lege care sa-i
impuna cum anume sa citeasca, pentru ca adesea
foloseste textul ca pe un ambalaj pemtru propriile-i pasiuni, care pot proveni
din exteriorul textului, sau pe care textul i le poate stârni în mod
întâmplator." În
cazul analizei mele acesta este acel tip de cititor care nu-si are
definita individualitatea. Nu-si construieste identitatea prin
carte, ci se identifica cu interiorul discursului. Povestea trebuie
sa reflecte scene din viata lui. Se înstraineaza cu
conditia sa-si regaseasca trairile sale,
transpunându-se într-un fictiv real. Ceea ce urmareste nu este atât
Ideea, cât trairile care oricând pot deveni reale. Individualizarea este
data de experienta simbolica "acumulata" si care nu
reprezinta altceva decât potentiala sa viata: "aicea e rolul scriitorului în a sti
sa redea, de a folosi expresiile care sa, sa te unga la
suflet... (.), o carte buna este cea care reflecta realitatea,
care... poate care se apropie de viata ta câtusi de putin, (.)
care vezi ca e ceva si o particica si din viata
ta sau... cartile ... nu stiu: al doilea razboi mondial al
lu` Sven Hassel care iarasi deja ti-e groaza, ti-e
frica, traiesti momentele, de transpiri, deci te afli acolo în
lupta sau în partea foametei în chinuri... (.) În momentul când
traiesti citind, atuncia, atunci o carte este buna." (Gheorghe
Oprica)
[4]
Imposibilitatea întâlnirii practice devine posibila în lumea
simbolica: ".m-am apropiat de unii
scriitori, poate fara sa vreau, fiind curioasa ce avea
matusa în sufletul ei, în gândirea ei pentru ca a fost un om pe
care am iubit-o foarte mult." (Silvia Tarcan)