Un caz de intertextualitate: Caragiale-Eminescu
(care, desi trimite la alt fenomen, nu este straina de cel al manipularii simpatiei, v. Florin Manolescu, op. cit., p. 61) îl lega pe Caragiale de tot ceea ce era disfiunctie, balbuteiaj, derapaj lingvistic sau mental. Variatele "reconditionari" textuale pe care le întâlnim la tot pasul în opera sa (indiferent de gen, tip de discurs, faza a creatiei) o reactie cvasipaterna, "protectoare" si asimilationista, caci orice credit de acest fel sfârseste prin a valorifica obiectul sau fragmente ale lui:
replaseaza fragmentele textuale.
|
