VALERIU MIRCEA POPA
Rimbaud si umbra
|
R |
imbaud. Un punct de reper. O amaraciune si o disperare pe care le īntelegi, de fapt, doar dupa ce via 15415f512p ta īti ofera si tie, din belsug, amaraciune si disperare. Cu o ironie pe masura. Ca un antidot.
Asemanari ale mele cu spiritul sau: a) pendularea īntre viata fantasma si viata naucitor de concreta; Rimbaud nu a mai revenit din acest periplu; eu ma īncapatānez sa parcurg, de o viata de om, acest du-te-vino; b) celebra definire a poeziei ca "dereglare" controlata a tuturor simturilor; īn ceea ce ma priveste, īnteleg prin asta o exacerbare a tuturor contactelor cu lumea, rasturnarea logicii comune, īntālnirea cu acele paradoxale alaturari de sublim si abject ce pot fi īntālnite acum (poate dintotdeauna) la tot pasul, cu conditia sa ai ochi pentru asta.
Deosebiri. Nu am de gānd sa cedez atāt de repede; si, de altfel, a īntelege este mai important decāt a scrie, chiar daca scrisul īnseamna unul din drumurile care te duc spre un īnteles al lucrurilor (īntāmplarilor) acestei lumi si a ceea ce se petrece dincolo de
|
