Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Determinator subfamilia Helicinae din Romania

Carti












ALTE DOCUMENTE

WILIAM SHAKESPEARE - NEVESTELE VESELE DIN WINDSOR
Biografie indiana - Numele indian al Gangelui
FEMEIA URIAsĂ - POVESTE DE GROAZĂ
Montague Rhodes James - Inimi pierdute
Juane K. Rowling - Harry Potter si Camera Secretelor
Sven Hassel - LICHIDATI PARISUL !
A TREIA PROBA
CALEASCA
Ghidul nesimtitului - COLECTIA RASUL LUMII
ESENTA DE RROM

CUPRINS



1. Introducere

2. Productie si management

2.1. Biologie si anatomie

2.2. Cochilia si continutul acesteia

Corpul

Capul

Piciorul

Masa viscerala

2.3. Managementul melcilor

Sisteme de crescatorii de melci

  1. Exterioare
  2. Interioare
  3. Interioare / Exterioare

Factori de mediu

Umiditatea

Temperatura

Lumina

Ajustarea umiditatii īn mediul reproductiv

Ajustarea temperaturii īn mediul reproductiv

Controlul luminii īn mediul reproductiv

2.4. Managementul melcilor din crescatorie

Necesarul la constituirea septelului (inventar viu)

Recoltarea

2.5. Producerea melcilor la scara comerciala

2.6. Īnmultirea

2.7. Depunerea oualelor

Tabelul reproducerilor (dimensiuni)

Tabelul reproducerilor (detalii)

Cutia de incubare

2.8. Incubarea

Metoda 1

Metoda 2

2.9. Īndepartarea oualelor

2.10. Hibernarea

2.11. Pepiniera

2.12. Aria de crestere

Vedere de sus

Vedere laterala

2.13. Hranirea

2.14. Cerinte nutritioniste si regimuri de hranire

2.15. Tipuri de hrana

2.16. Prepararea si procesarea melcilor pentru piata

Sistemul de curatire a melcilor

Transformarea melcilor īn escargot

Compozitia nutritionala a carnii de melc

  1. Potentialul pietei

Cantitatile de melci necesare

  1. Analiza economica

Costul indicativ al productiei

5. Concluzii

Referinte

Determinator subfamilia Helicinae din Romania

Helix pomatia pomatia

Cochilia: este mare, globulara cu vīrful conic, bont, rezistenta, opaca, partial acoperita ombilicata, regulat si des striat-costata, adesea cu linii spirale abia observabile, de culoare alb bruna, pīna la galben bruna, cu 4-5 benzi īntunecate, de culoare violet-brune, deseori nedistincte si unite īntre ele. Are 4,5-5 spirale care se maresc repede bine curbate, ultimul mult mai bine dezvoltat, cu periferia si marginea inferioara larg curbate. Apertura mare, rotunda putin oblica, mult mai īnalta decīt lata

Dimensiuni: I=38-40mm, L=38-42 mm

Helix pomatia claudiensis

Cochilia: are o culoare īnchisa, bruna-cafenie, asemanatoare oarecum cu  helix lucorum, deoarece dungile late de culoare castanie-brunateca, acopera aproape īn īntregime suprafata, neramīnīnd culoare fundamentala albicioasa decīt la periferie, līnga sutura si ombilic. Infatisarea generala este cu cochilia conic-globuloasa, cu ombilicul īnchis, lucioasa fin si aproape regulat constanta. Apexul este brun-galbui, iar apertura de culoare brun violeta.

Dimensiunile: I=39mm, L=40mm

Helix pomatia banatica

Cochilia:Spira acestei subspecii, in raport cu cochilia este foarte mica, deoarece are ultimul anfrat exagerat de dilatat; dintre cele 4,5 anfracte primele doua sīnt netede, restul regulat striate. La margine este brun-roscat, iar benzile brune sīnt foarte putin distincte, late si īmpreunate.

Dimensiunea: Este o rasa de dimensiuni mari: I=43mm, L=51mm.

Au fost gasiti in jurul oraselor Cluj, Caransebes si Sighisoara unde sīnt īn populati numeroase .

Helix pomatia costelata

Cochilia: Se deosebeste de forma tipica prin prezenta unor coaste sau zone de crestere foarte bine conturate, evidente, existente mai ales pe ultimul anfract. Cochilia este stīmb ombilicata, cu īnfatisarea sa aproape globuloasa ,de culoare alb-galbuie, cu dungi brune nu prea intense.

Dimensiunile: I=43mm, L=43mm. Autorul a studiat exemplare prinse in jurul Clujului si īn jud.Alba (com.Fenes).

Helix pomatia cristinae

Cochilia este mare, acoperit ombilicata, globuloasa cu īnaltime si latimea de aceasi dimensiune, consistenta, oarecum puternic si neregulat costat-striata, la baza anfractelor īnsa se observa si linii spirale; cele cinci benzi nu prea sīnt distincte, uniform de  late, bine separate si īndepartate egal una de alta, din loc īn loc cu striuri de crestere brune. Spirala aproape īnalt globuloasa are apexul distinct si mic. Sutura adīnca, usor crenelata. Are 4-5 anfracte care cresc repede, acoperindu-se mult unul pe altul, apertura putin īnclinata este mare si īntarita, circular-rotunda, benzile se disting prin transparenta

Dimensiunile: I=46mm, L=46mm

Au fost gasiti īn jud.Arges si Sibiu

Helix pomatia elsae

Cochilia: este mult mai mica decīt la forma tipica, anfractele prevazute cu coaste evidente, cu 5 benzi cafeni rosu-brune, dintre care prima la sutura este īngusta, a doua si a 3 ia sint unite īntre ele, dīnd o banda lata ca si a 4 de altfel ; cochilia pare sa aiba doar 4 benzi. Apexul este galben-lucios iar culoarea generala cafenie

Dimensiunile: I=35mm, L=38mm

La descriere Kobelt a avut melci cumparati din piata din bucuresti, iar Grossu I-a adunat din Pantelimon si Gradina Botanica Bucuresti si Cismigiu.

Helix pomatia dobrudschae

Cochilia: globuloasa, oarecum subtire, īngust ombilicata, neregulat costat-striata, cu striuri spirale dese observabile chiar cu ochiul liber, culoarea galben bruna, cu aspect cornos, iar coastele cele mai dezvoltate sīnt curat galbene. Benzile sīnt foarte īntunecate, brun īnchise, a doua si a 3 ia īmpreunate (deci aparent doar 4 benzi). Spira convexa, oarecum īnalta, cu apex bont, galbui, mare. Sutura este usor crenelata si separata cele 4-5 anfracte convexe, care se acopera repede, ultimul anfract mult marit, anterior coborīt putin.

Dimensiunile: I=46mm, l=48mm

Este colectat din Dobrogea, parte de N mai ales, Niculitel si jud.Tulcea.

Helix pomatia sabulosa

Rasa de dimensiuni mici care traieste īn zonele de ses mai ales cele secetoase si nisipoase.

Cochilia prezinta banda a treia foarte lata urmata de una alba imediat sub aceasta. Seamana foarte bine cu Helix lutescena

Dimensiunile: I=33mm, L=33mm

Au fost colectati din Transilvania  si de līnga Bucuresti.

Helix pomatia transsylvanica

Cochilia globulara cu spire mai conice mai evidenta, cu ombilicul complect acoperit, cu 4 benzi cafeniu īnchis, distincte, pe un fond alb, fin costata si fara sculptura spirala; are 5 anfracte convexe, ultimul coborīnd foarte mult cu apertura oblicaPrima banda īngusta celelalte 3 sīnt la fel de late, distincte si īnchise la culoare, echidistantate.

Dimensiuni: I=42mm, L=44mm

Au fost colectati din jud.Alba

Helix  lucorum

Cochilia: culoarea fundamentala alba, benzile 2-3  late unite sau nu de o culoare castanie-roscata. Benzile īn numar de 5, cochilia avīnd 5 anfracte.

Dimensiuni: I=28-30mm, L=38mm

Arealul  cuprinde S Romaniei si Dobrogea

Helix  lutescens

Cochilia: globulara, cu spira rotund conica, evidenta de culoare alb-galbuie, cu benzi palid cafenii sau uneori unicolora. Are 3 anfracte

Dimensiuni: I=35mm,L=33mm

Arealul  in toata tara.

PREFAŢĂ

De mii de ani, melcii au constituit hrana pentru om. Astazi acea se consuma de milioane de oameni de pe īntregul mapamond. Melcii ca sursa de hrana sunt foarte putin utilizati pāna īn prezent, īn Australia.

Prin prezentul raport se investigheaza fezabilitatea dezvoltarii unei industrii de melci comestibili pe baza viabilitatii economice, pentru spatiul australian. Orientarea acestui studiu de prefezabilitate este īndreptata īn direcia productiei comerciale si a managementului, alaturi de costurile de īnfiintare implicate de stabilirea unei ferme de melci comerciala la scara mare.

Raportul include informatii necesare cresterii si producerii spre comercializare, cu detalierea specifica pentru gospodarirea amplasamentului si asupra controlului stocurilor.

Proiectul a fost finantat prin Fonduri RIRDC asigurate de Guvernul Federal.

Raportul se alatura celor mai bine de 600 de publicatii stiintifice pe diverse teme din baza RIRDC, fiind parte a programului pentru Noi Produse de Origine Animala care cauta sa promoveze si totodata dezvoltarea unor noi industrii viabile preocupate de animale.

Mare parte din publicatiile RIRDC sunt disponibile pentru consultare, salvare sau achizitionare online prin intermediul:

MULŢUMIRI

Autorul raportului doreste sa īi aminteasce pe toti aceia ce au asistat si au participat la realizarea acestui sudiu de fezabilitate. Deoarece informatiile asupra īnfintari de ferme de melcilor pe teriotoriul Australiei este limitata, s-a recurs la implicarea mai multor oameni, fie persoane fizice, fie companii private precum si multe departamente guvernamentale. Recomandarile acestora si asistenta asigurata dincolo de aportul informatiilor necesare studiului este apreciat si mentionat pe aceasta cale.

Multumiri speciale sunt adresate Dr Peter McInnes care a acordat sfaturi si directii de lucru pentru īntocmirea raportului. Dl Ken Ashby trebuie amintit datorita ospitalitatii si asitentei nepretuite pe care ne-a acordat-o de-a lungul sederii mele īn Franta pentru studiul tehnicilor de producere a melcilor.

De asemenea īi multumesc Dl. Neil Oxley pentru priceperea sa īn designul asistat de calculator.

REZUMAT

Acest raport investigheaza fezabilitatea construirii unei ferme comerciale de melci pentru teritoriul australian. Melcii au fost dintotdeauna pretuiti ca reprezentānd sursa de hrana, fiind serviti ca delicatesa culinara. Retetele sunt nenumarate fiind alese de maestrul bucatar spre īncāntarea consumatorilor.

Escargotul este consumat pe tot globul si pe pietele multor tari exista deja cerere, fiind deja perfectionat comertul cu zonele īn care melcii nu se produc.

Franta, Italia si multe alte tari europene produc si exporta melci de ordinul tonelor. China si alte tari asiatice cresc si produc melci īn numar mare pe care īi exporta īn īntreaga lume, inclusiv īn Australia.

Īn America de Nord si īn cea de Sud s-a creat cadrul dezvoltarii fermelor de melci comerciale care pregatesc escargot de calitate superioara pentru restaurantele simandicoase ce deservesc piata interna.

Industria īsi extinde profitabilitatea de pe piata prin asigurarea de informatii tehnice asupra modalitatii de crestere, de producere si de vānzare a melcilor. Acestia asigura si echipamentul si materialele necesare punerii īn practica a unei ferme comerciale de melci ce include si inventarul necesar pentru īnceperea activitatii unei ferme capabila sa genereze independenta financiara detinatorului acesteia.

Beneficiile economice obtinute de tarile ce cultiva melci prin sistem de ferme au facut posibila determinarea rezultatelor financiare de ordinul a milioane de dolari, franci ori yeni.

Melcii nu sunt crescuti īn Australia la scara comerciala pāna īn acest moment si 99% din melci ce se consuma provine prin import din tarile amintite mai sus si care detin potential excesiv ce le permite derularea operatiunilor de export.

Aceste aspecte au reprezentat punctul de pornire īn necesitatea de a investiga posibilitatea dezvoltarii de ferme de melci proprii prin care sa se genereze si noi locuri de munca acelor persoane dornice sa paseasca īntr-o industrie cu potential economic si de sustenabilitate pe termen lung care sa atinga totodata si nivel de export īntr-un orizont viitor.

Informatiile prezentate īn acest raport au fost culese si prelucrate pe parcursul unei perioade de 3 ani timp īn care s-a efectuat si o excursie de documentare īn Franta, de unde au fost preluate mare parte din informatiile tehnice si practice.

Au fost consultati multi experti implicati īn problemele biologice ce tin de ciclul de viata al melcilor si au fost parcurse numeroase publicatii aparute īn īntreaga lume si care detaliaza informatii asupra heliciculturii, īn intentia ca raportul sa asigure cele mai actuale si complete informatii īn legatura cu acest domeniu.

Raportul ofera cititorului toate informatiile ce īi sunt necesare īn vederea adoptarii unei decizii īn sensul īnrolarii īntr-un proiect cu impact larg care nu s-a mai desfasurat pāna īn prezent īn Australia. Cresterea comerciala īn ferme a melcilor necesita implicarea totala a fermierului asemeni oricarei forme de agricultura industrializata intensiva care foloseste animalele ca sursa principala de obtinere a veniturilor.

Programul prezentat īn cadrul raportului ofera unui potential interesat capacitatea de a se īnrola cu succes īntr-un proiect ce va avea drept rezultat o afacere pe termen lung si profitabila. Este inclusa o descriere sumara a biologiei melcului, a ciclului sau de viata precum si asupra necesitatilor sale nutritionale.

Raportul detaliaza costurile de constructie si de īnfiintare a unei ferme de melci comerciale. Zona de incubare si cea de crestere reprezinta componentele cele mai costisitoare, acestea fiind descrise amanuntit, fiind prezentate diferite variante sau sisteme de crestere a melcilor.

Deoarece melcii nu sunt īndelung acceptati pe teritoriul Australiei ca reprezentānd sursa de hrana, necesitatea includerii unui program de educatie intensiva si de marketing īn cadrul oricarei societati ce īsi propune sa īnfiinteze o ferma de melci, este un aspect important. Aceste 2 directii reprezinta problemele capitale īn succesul financiar la debutul afacerii, deoarece mare parte a pietei este dominata de importuri provenite din diferite tari īndepartate.

O implicare totala si o atitudine pozitiva pentru a reusi acolo unde nimeni nu a īncercat vreodata pe teritoriul australian sunt ingredientele de baza pentru viitorii fermieri de melci care urmeaza sa-si creeze nu doar piata interna pentru lor, ci sa recurga si la exporturi īn asa fel īncāt cāstigul nu va fi doar unul individual, ci si Australia va putea remarca din aceasta parte beneficii sociale si economice.

I.                   INTRODUCERE

De mii de ani, melcii comestibili au fost consumati īn diferite tari europene. Se atribuie Frantei rolul de a fi denumit escargot acele exemplare consumate īn cantitati mari ca hrana.

Totusi, helicicultura nu īsi are originea īn Franta, ci prin lucrarea lui Pliniu cel Batrān aflam despre Fulvius Hirpinus care a fost primul om care a instituit depozite de melci undeva īn jurul anilor 50 ī. Hr. la Tarquinium, un oras toscan aflat īn apropiere de Roma.

Īn acel loc, melcii erau pastrati īn īmprejmuiri unde erau hraniti cu cereale si cu vin fiert pāna ajungeau la dimensiunile si cantitatea potrivita pentru a fi māncati. Printr-o crestere īngrijita, prin selectie si hranire atenta, s-au putut obtine rezultate promitatoare.

Īn timpul expansiunii Imperiului Roman, helicicultura a fost introdusa si īn alte tari / state care au fost treptat īnglobate īn Imperiu. Īn Elvetia si īn zonele din jurul Dunarii cultura melcilor a fost practicata pāna īn timpul Evului Mediu.

De la Ulm, din Alpii Stāncosi, erau trimisi anual o cantitate de 10 mil. de melci catre zonele de pe cursul Dunarii, la Viena si la manastirile austriece, unde erau consumate sub denumirea de pesti īn timpul postului Pastelui.

Odata cu scumpirea transportului pe apa, piata melcilor a scazut treptat, dar industria s-a mentinut prin grija cātorva fermieri pāna cānd s-a deschis piata Frantei īn ultima periaoda a secolului 18.

Introducerea melcilor ca sursa de hrana īn Franta a fost pur īntāmplatoare. Comerciantii de vinuri francezi care au ajungeau anual īn Burgundia īn turnee trebuie sa accepte cazarea la diferite hanuri unde erau serviti adesea cu melci culesi din livezile aflate īn apropierea localurilor.

Acest fel culinar reprezenta un lucru neobisnuit dar savuros pentru acesti turisti, fiind preluat si comentat de oameni la īntoarcerea lor la Paris. Treptat s-a stārnit interesul, una dintre primele manifestari īn acest sens fiind angajarea īn cāteva rānduri ale ghidului de pe ruta Auxerre - Paris sa aduca īn capitala franceza la īntoarcerea din turneu primele cosuri cu melci achizitionate din diferitele piete ce i se aratau īn cale.

Īn anii 1850, comertul cu melci īn Burgundia a crescut considerabil, fiind favorizat si de aparitia caii ferate care usura si grabea posibilitatea de aprovizionare a acestora īn conditii de mentinerea calitatii carnii. Ca o consecinta au aparut piete īn Franta, Italia si Spania. Crescatoriile de melci sunt īntālnite acum īn orice colt al lumii.

Melcul obisnuit de gradina care poate fi gasit cu usurinta īn Australia, apartine speciei Helix Aspersa, fiind cunoscut sub denumirea de micul gri. Acesta nu e un gastropod nativ din aceasta regiune īnsa a fost introdus īn Australia asemeni multor altor daunatori agricoli. Oamenii I-au adus pentru ca doreau sa īi consume. Melcii provin si din īncarcaturile vaselor originare de pe batrānul continent si care au adus specia pentru a avea o delicatesa culinara.

Īn Australia singura sursa comerciala ce furnizeaza Helix Aspersa maestrilor bucatari livreaza sub forma de conserva. Exista foarte putini crescatori īn  Australia, si acestia sunt raspānditi  pe īntreg teritoriul, care produc pentru derularea comertului cu restaurantele, īnsa nivelul stocurilor care le pot crea indica faptul ca opereaza la scara foarte mica. Produsele acestora au o calitate foarte īnalta dar sunt disponibile īn cantitati limitate, īn timp ce piata se confrunta cu cresterea cererii pentru melci.

2.2. COCHILIA sI CONŢINUTUL EI

Cochilia reprezinta un con calcaros de forma concava, spiralat īn sens invers fata de acele de ceasornic, formānd 3 - 4 spire. Este acoperita de un īnvelis subtire denumit cuticula sau periostracum, care confera culoarea exemplarului. Este despartita prin ganglioni pozitionati de-a lungul mantalei, tegumentul, care acopera masa viscerala.

Cochilia este alcatuita din 3 straturi principale, periostracumul extern ce contine un compus organic denumit conchiolin, cel de-al 2-lea strat, ceva mai gros e format din 3 straturi de carbonat de calciu cristalin bazat pe o matrice organica. Stratul aflat la interior este cunoscut drept sidef, fiind baza de colorare a perlelor, fiind īntālnit mai ales la molustele marine.

Structura cochiliei este un īmpaienjenis proteic de grosime 1-2 mm, impregnat cu carbonat de calciu (98 - 99%). Detine o deschidre ale carei muchii sunt cunoscute drept peristom, nefiind prea bine format si nici calcifiat pāna la stadiul īn care melcul devine adult. La maturitate, melcilor li se formeaza o muchie sau o buza. Din totalul greutatii melcului, cochilia reprezinta o treime.

Deschiderea melcului poate sa prezinte uneori o membrana denumita operculum. Aceasta se poate detecta atunci cānd melcul este īn hibernare sau se odihneste.

Cresterea cochiliei nu este regulara. Formarea cochiliei este influentata de un numar de factori ce include tipul hranei, disponibilitatea, temperatura si mediul relativ, hormonii de crestere, culoarea si designul de baza fiind predeterminate genetic. Pot aparea variatii, fiind influentate de hrana si de temperatura, dar si de predispozitia genetica pe care un crescator īl va putea manipula apoi.

Melcii mari īmperecheati cu altii de acelasi talie, vor produce melci si mai numerosi dupa cochilie poate fi citita vārstamelcului si gradul de maturitate la care a ajuns.

Atunci cānd melcului i se formeaza buza,

Corpul

Corpul este format din 3 parti: capul, piciorul si masa viscerala

Capul

Capul cuprinde 2 perechi de tentacule, cele 2 tentacule oculare fiind localizate deasupra, iar cele 2 tentacule mici care servesc pentru pipait sunt situate dedesubt. Gura se afla sub tentacule si contine 1 dinte de forma circulara si limba sau radula (organ de masticatie la gastropode) care e acoperit de un dinte sub forma de corn. Falca superioara este īn frapt un dinte continuu utilizat opentru taierea si curatirea hranei īn gura.

Melcii īsi consuma hrana prin miscari de razuire la nivelul radulei, limba ca o pila care contine si dintii macina alimentele prin miscarea limbii īnainte-īnapoi.

Orificiul genital este localizat pe partea dreapta īn spatele capului. Scrotul, continānd si vaginul, penisul si sageata calcaroasa (VEZI AICI CE E Exact) se afla īn interiorul acestui orificiu.

PICIORUL

Piciorul sustine corpul si permite melcului locomotia. Exista 2 deschideri practicate īn regiunea superioara a piciorului īn apropierea buzei sau muchiei cochiliei; una dintre acestea reprezinta orificiul respirator, cealalta fiind anusul. Forma locomotoare a melcului este regulata, o miscare de alunecare continua.

Melcii produc o sputa (un amestec de proteine apa/mucus) prin care corpul se umezeste īnlesnind locomotia. Aceasta sputa ajuta īn protejarea melcului īmpotriva parazitilor si iritantilor. Mucusul este produs pe toata lungimea corpului, permitānd īndepartarea iritantilor. Producerea mucusului reduce cantitatea de evaporatie de pe suprafata corpului melcului.

Sputa este compusa īn mare parte din apa, aceasta fiind cauza pentru care melcii sunt mult mai activi īn timpul sau dupa ploaie sau īn conditii de umezeala. Acest mediu este cel mai prolific pentru melci, īnlesnindu-le deplasarea.

MASA VISCEARALĂ

Masa viscerala contibne organele respiratorii, circulatia, digestia si reproducerea. Masa viscerala este īnglobata īn cochilie, acesta fiind īnvelisul ce protejeaza organele vitale īn fata oricarui pericol.

Sistemul respirator incvlude plamānul alcatuit din capilare care pompeaza oxigenul īn sistemul circulator.

Circulatia la melc se realizeaza printr-un sistem sangvin deschis prin care sāngele nu urmeaza o curgere liniara prin tuburi, ci una dispersata la nivelul tesuturilor. Astfel, sāngele ajunge īn cavitatile corpului.

Sistemul digestiv porneste de la nivelul capului, continua cu gura, esofagul si gusa, stomacul si apoi intestinul, partea finala fiind anusul localizat īnaintea cavitatii mantalei.

Melcul detine un sistem nervos foarte bine dezvoltat. Creierul este compus din multi ganglioni contopiti ce īnconjoara masa cavitatii bucale.

Sistemul nervos periferic ce porneste de la creier este conectat cu organele senzitive, adica ochii si organele de simt pentru miros si echilibru.

Sistemul nervos ajunge pāna peretele corpului melcului.

2.3. MANAGMENTUL MELCILOR

Sisteme de ferme de melci

Fermierii din īntreaga lume au facut experrimente cu diferite tipuri de aranjamente de productie timp de cātiva ani. Cautarea unui sistem ce se bazeaza pe minimizarea timpului de munca si cresterea veniturilor economice pentru aceleasi cheltuieli financiare este o preocupare constanta a acelora implicati īn cresterea īn ferme a melcilor, dar si a membrilor comunitatii stiintifice academice īnalt calificati.

Exista 3 sisteme īndelung folosite īn prezent.

1.      EXTERIOARE

Acest tip de crestere a melcilor este derulat exclusiv īn exterior, melcii fiind dispusi īn zone īmprejmuite, plantate cu diferite specii de vegetatie selectata dupa potentialul de a fi folosite ca sursa de hrana. Melcii sunt lasati sa creasca, sa se reproduca oarecum īn mod nesupravegheat pāna cānd sunt recoltati. Sistemul a fost adoptat de italieni si majoritatea melcilor aflati pe piata īn acest moment sunt obtinui prin acest sistem.

Ferma de melci italiana acopera suprafete īnsemnate 2,5 ha sau chiar mai mult.

Timpul de munca necesar si materialele sunt mentinute la un nivel minim si de aceea se obtin avantaje economice comparativ cu alte sisteme de ferme de melci despre care se va vorbi īn cele ce urmeaza. Neajunsul este ca melcii sunt recoltati īn cele cāteva luni din sezonul de crestere si cantitatea de produse care pot fi asigurate pentru piata va fi astfel redusa.

2.      INTERIOARE

Sistemul presupune realizarea unor camere climatizate īn care melcii īsi petrec timpul īn conditii de parametrii atent monitorizati ce faciliteaza un mediu optim pentru reproducerea lorsi pentru crestere.

Melcii sunt hraniti cu un amestec comercializat de catre producatorii de nutreturi, amestec ce include compozitia nutritiva recomandata fiecarui stadiu de dezvoltare a vietuitoarelor. Cresterea īn ferme la acest nivel implica o mare investitie initiala, melcii si mediul īn care traiesc acestia trebuind a fi monitorizat permanent, necesitānd prezenta supravegherii de catre om pentru cele 7 zile ale saptamānii.

Metoda interiaora a fost cercetata īn Franta īn mod extensiv pentru 20 de ani.

Acest tip de crescatorie este necesar datorita anotimpului rece din emisfera nordica, care se manifesta sever, productia melcilor fiind astfel īntrerupta temporar.

Cresterea īn interior a melcilor a permis producerea pe īntreaga durata a anului, generāndu-se astfel o continuitate īn aprovizionarea pietei cu produse proaspete.

3.       INTERIOARE / EXTERIOARE

Asa dupa cum rezulta si din denumire, acest sistem īnglobeaza cāteva dintre practicile de management ale celor 2 sisteme amintite anterior. Mediul de reproductie si cel de incubare sunt realizate īn regim interior, īn timp ce faza de crestere se petrece īn exterior.

Sistemul permite crescatorului producerea pe īntreaga durata a anului, produsul sau fiind prezent pe piata īn permanenta. Aceasta metoda de crestere este īndelung adoptata īn Frants unde se practica de multa vreme.

Metoda este aplicabila si īn Australia deoarece climatul de care se bucura regiunea sudica a coastei de est este temperat iar extremele de temperatura nu ridica probleme la fel de mari ca cele din Europa.

Suprafata de īnmultire este astfel realizata īncāt crecatorul poate controla mediul īn asa fel īncāt temperatura exteriaora sa nu modifice deloc programul prestabilit. La fel se īntāmplsi īn cazul incubatiei, melcisorii putānd sa se hraneasca si sa creasca īn voie, fara a suferi din pricina conditiilor vitrege din mediu care ar putea īntrerupe rata de crestere preconizata.

Suprafata de crestere este acoperita complet de un material īnchis care fereste melcii de razele solare, vānt sau grindina, precum si plantele aflate īn perimetru si care conmstituie hrana populatiei de gastropode. Aceasta metoda de realizare a fermei si managementul ei asigura detinatorului ei cel mai mare avantaj prin combinarea celorlalte 2 sisteme, fiind astfel cel mai bine de adoptat pentru Australia.

Factori de mediu

Controlul umiditatii si al temperaturii, a luminii, trebuie sa fie īn permanenta realizat. Acesti factori si un mediu sanatos sunt coordonatele esentiale pentru derularea procesului reproductiv la melc, jucānd un rol īnsemnat si īn clocirea oualelor depuse de melci.

UMIDITATEA

Melcul trebuie sa-si menxtina un echilibru permanent īntre apa din tesuturi si umiditatea relativa a mediului pentru realizarea unor condditii optime de reproducere si de crestere. Melcul este capabil sa absoarba si sa elimine apa prin porii aflati īn piele, acest comportament declansāndu-se imediat functie de conditiile la care este supus. Esecul īn cresterea melcilor poate surveni daca nu sunt īntrunite īn permanenta conditiile de umiditate necesare.

TEMPERATURA

Controlul temperaturii reprezinta un alt factor critic capabil sa influenteze activitatea melcului. Helix aspersa prefera conditiile de 20°C, la o temperatur depaseste 30°C acesta īsi va īnceta activitatea prin secretia unui mucus ce īnchide cochilia cu un acoperis temporar denumit operculum. Acest comportament se petrece si īn cazul īn care temperaturile scad sub 6°C, iar la 0°C melcul īsi va īntrerupe orice functie, putānd chiar sa moara.

LUMINA

Lumina influenteaza comportamentul melcilor īn relatie cu anotimpurile, asa īnct īn raport cu procesul reproductiv reprezinta un factor important care este necesar a fi controlat.

Dupa mai multi ani de observare atenta si de cercetare realizata de profesori eminenti si de zoologi, au fost determinate regimurile de lumina si de temperatura, precum si nivelele de umiditate pentru a se realiza conditii de optim Pentru crestere si īnmultire.

Īn tabelul ce urmeaza sunt indicate formulele optime Pentru conditiile atmosferice necesare favorizarii reproducerii.

 

ZI

NOAPTE

Durata iluminarii

18 ore

6 ore

Temperatura

20°C

17°C

Umiditatea

75%

90%

2.10. HIBERNAREA

Ciclul de viata al melcului include o perioada de hibernare. Atunci cānd temperaturile ajung la 6-7°C concomitent cu scaderea perioadei de insolatie zilnica, melcul īsi va īntrerupe activitatea, pregatindu-se pentru un somn prelung pe tot parcursul iernii.

Combinarea dintre scurtarea duratei unei zile si scaderea temperaturilor reprezinta indicatorii care determina pregatirea pentru lunile reci ce vor urma. Melcul se va īngropa īn sol la o adāncime de 3-6 cm sau se va ascunde īn crapaturi sau sub roci, etc ; melcul īsi acopera deschiderea cochiliei cu o membrana care īi protejeaza pe parcursul hibernarii.

Membrana ce acopera cochilia se numeste operculum. Aceasta este o secretie ce se īntareste prin contactul cu aerul, acoperind īntreaga deschidere. In aceasta perioada digestia se  īntrerupe datorita absentei hranei, astfel īncāt si schimbul de gaze se reduce la minimum.

Metabolismul melcului este īncetinit la un nivel de hibernare care dureaza 6 luni. īn acest rastimp melcul recurge la rezervele proprii de hrana si pierde din greutate simtitor cu cāt perioada aceasta se prelungeste.



Unii melci nu supravietuiesc datorita vārstei īnaintate sau conditiilor murind īn decursul hibernarii.

Īn Australia, temperaturile īn anumite zone de pe Coasta de Est nu sunt atāt de scazute precum cele din emisfera nordica, asa īncāt melcii pot ramāne activi si creste īn timpul lunilor de iarna. Helix aspersa este īntālnit īn regiuunea subtropicala din Queensland unde temperaturile din timpul iernii permit cresterea si dezvoltarea melcilor, desi informatiile furnizate de australieni (Simpson 1990) indica ca nu este cazul.

Hibernarea joaca un rol semnificativ īn ceea ce īnseamna capacitatea de crestere a melcului, de dezvoltare si de reproducere (Jean-Claude Bonnet 1990). Studiile realizate au indicat ca perioada de hibernare este obligatorie pentru a obtine exemplare de calitate buna.

Melcii care au fost selectati pentru monta īn sezonul ce urmeaza sunt plasati īn cosuri din plastic perforate, fiind depozitati īntr-o camera racoroasa ce mentine temperatura la un nivel constant de 5°C, īn conditiile unei umiditati de 85%. Este necesara prevederea spatiului cu un sistem de iluminare programat sa functioneze īntr-un ciclu de 6 ore lumina diurna si 18 ore īntuneric.

Cosurile pot fi suprapuse cu intercalarea unei table de lemn īntre rānduri pentru a permite ventilarea. Mentinerea unei ventilari corespunzatoare este esentiala īn supravietuirea melcilor aflati īn hibernare. O aerare buna īn cosuri ajuta si īn mentinerea unui nivel de umiditate ce īndeparteaza daunatorii si bolile ce ar putea ataca vietuitoarele aflate īn acest mediu īnchis.

Ajustarea umiditatii īn mediul de reproducere

Umiditatea joaca un rol vital īn ciclul de viata al melcului, asa īncāt un sistem prin care se va mentine nivelul necesar de umiditate este crucial. Un sistem de sprinklere care sa asigure capacitatea de umezeala necesara de 130 μ apa sub forma de picaturi eliberate īn mediu sunt absolut necesare.

Īn sistemul de sprinklere se va prevedea un hidrometru pentru monitorizarea umiditatii relative, precum si un aparat de control automat a cantitatii de apa administrata, pentru asigurarea nivelului de umidificare optim. Exista cāteva astfel de sisteme pe piata, iar costurile lor aproximative sunt enuntate la sectiunea de Analiza Economica.

Ajustarea temperaturii īn mediul de reproducere

Dupa cum a fost deja amintit, controlul temperaturii are o importanta deosebita pentru determinarea activitatii melcilor. Controlul temperaturii se poate face īn mai multe moduri. Prin īncalzirea zonelor destinate melcilor cu gaz este metoda īndelung acceptata pentru a se atinge temperatura necesara. Marimea si tipul īncalzitorului pe gaz ce va fi instalat rezulta īn functie de suprafata īmprejmuita pentru melci. De asemenea trebuie prevazut si un sistem de monitorizare a temperaturii. Sistemele de īncalzire pe gaz sunt preferate datorita usurintei de deplasare si a fiabilitatii de care dau dovada. Materialele utilizate īn construirea īmprejmuirii pot ajuta de asemenea īn regularizarea temperaturii interioare a zonei destinata mediului de reproducere. Aceste materiale vor fi enumerate īn detaliu īn cele ce urmeaza.

Controlul luminii īn mediul de īnmultire

Asigurarea intensitatii luminoase necesara īn faza de reproducere se poate realiza atāt prin mijloace naturale, cāt si artificiale. Umbrirea intensiva se poate realiza doar prin lumina artificiala, creānd astfel iluzia unui ciclu de reproducere natural.

Obiceiuriel de īmpreunare la melci depind de cantitatea de lumina diurna, de temperatura si de nivelul de umiditate.

Un sistem adecvat este acela ce utilizeaza tuburi fluorescente etanse care produc o lumina de putere 40 W si care sunt dispuse la distanta minima necesara obtinerii unei difuzii omogene a luminii īn mediul de īnmultire al melcilor.

Pentru realizarea controlului luminii se utilizeaza un simplu temporizator preprogramabil pentru intervalele de timp necesare de iluminat care va fi corelat cu sistemul de control al mediului.

2.4. Managementul melcilor crescuti īn ferme

Melcii traiesc īn functie de anotimpuri, asa īncāt managementul īn conditiile unui mediu controlat trebuie sa simuleze anotimpurile īn care melcii se dezvolta si cresc rapid, īnmultindu-se, crescatorul putānd recolta īn permanenta marfa pentru aprovizionarea pietei cu produsul finit - escargot.

Aceste rigori necesare reproducerii si cresterii melcilor sunt importante pentru fermier deoarece piata va manifesta īn permanenta cerere de produse de calitate pe tot parcursul anului.

Informatiile statistice prezentate īn raport despre cresterea īn ferme a melcilor īn mod durabil dar profitabil sunt obtinute pe baza produsului annual mediu de 300.000 melci disponibili pe piata.

Aceasta valoare nu este mare comparativ cu cantitatile produse īn alte tari īn care productia anuala totala a unor ferme de melci se masoara īn tone.

Cerintele stocului de pornire

Stocul initial va fi procurat din salbaticie. Momentul cel mai potrivit pentru colectare este atunci cānd exista o vreme umeda. Primavara, īnainte sau dupa ploaie este cel mai nimerit sa colectam melci, odata ce temperatura īncepe sa se īncalzeasca si melcii se activeaza din hibernare. Cresterea si necesitatea de īmperechere īi scoate la lumina pe melci.

Melcii ce se culeg trebuie sa fie dintre cei mai mari, pentru a putea fi apoi sortati dintre ei exemplarele destinate dezvoltarii si stocului disponibil pentru vānzare.

Melcii culesi vor fi tinuti īn carantina pentru o perioada de minim 30 zile. Aceasta actiune trebuie respectata si daca melcul este destinat vānzarii.

Perioada de 30 zile este aleasa fiind considerata un interval suficient de eliminare a oricarui contaminant sau toxina care ar fi putut fi prezenta īn corpul melcilor, reusind a fi eliminata prin intermediul sistemului biologic īn acest rastimp.

Implementarea unui program nutritional controlat īn corelatie cu intervalele de timp destinate altor scopuri, este un aspect recomandat a se realiza.

Melcii colectati din natura ca reprezentānd stocul fermei, sunt supusi unei rate sporite de mortalitate datorata necesitatii acomodarii cu mediul.

Melcii ar fi putut consuma hrana otravita ori au putut fi expusi chimicalelor cu care se spray-aza culturile agricole. Melcii se hranesc cu plante ce contin alkaloizi considerati a fi otravitori pentru om.

Recoltarea

Melcii pot fi recoltati din orice zona īn care omul a practicat horticultura, din gradinile proprii, din zonele verzi ale comunitatii. Proprietarii sau īngrijitorii gradinilor asigura sprijin neconditionat īn stārpirea acestor daunatori. Perioada cea mai potrivita pentru colectarea melcilor este seara si noaptea, atunci cānd acestia sunt activi pentru a-si procura hrana sau pentru a se īmpreuna. Melcii pot fi culesi si īn timpul sau dupa ploaie, la lumina zilei.

Echipamentul necesar pentru o recoltare cu succes este reprezentat de haine de ploaie, o lanterna puternica si o galeata din plastic de 10 - 15 l prevazuta cu un capac perforat ce asigura ventilarea. Capacul este util pentru ca altfel melcii pot evada cu rapiditate.

La putin timp dupa ce au fost culesi, melcii sunt plasati īn zona construita īn acest sens, fiind atent distribuiti īn zona lor din noul mediu. Sunt mentinuti 30 zile sub supraveghere unde le este oferit un aliment nutitional, a carui compozitie va fi amintita īn detaliu īn Sectiunea de Nutritie a raportului.

2.5. Cresterea melcilor la nivel comercial

Selectarea corecta a melcilor este foarte importanta pentru succesul programului de crestere, doar exemplarele mature si bine dezvoltate fiind selectate din colecta initiala de melci salbatici, criteriul aplicāndu-se si īn continuare pentru programele de crestere ale generatiilor urmatoare.

Masa pentru īnmultire este realizata dintr-un cadru de lemn care controleaza si īnglobeaza exemplarele de melci īn timpul īmperecherii si pāna īsi depuna ouale. (A se consulta diagramele de la pag. 15 - 16).

Baza mesei este facuta prin combinarea unei īncālcituri de fire peste care se aseaza stratul din cherestea de-a lungul cadrului īn interiorul lui. Tuburi concave din plastic se folosesc pentru transportul apei si pentru dispunerea hranei īn interiorul cadrului, fiind amplasate deasupra.

Utilizarea retelei de sārma permite aerarea spatiului si reducerea dejectiilor si acumularii reziduurilor īn perimetru, deoarece de īndata ce melcii elimina, acesti produsi cad pe podeaua din cadrul fermei, asa īncāt mediul acela nu ramāne atāt de īncarcat.

Masa trebuie sa fie usor īnclinata pentru a permite scurgerea lenta a apei din interior, astfel īncāt zona va fi alimentata īn permanenta si īn mod continuu cu apa proaspata necesara atāt pentru baut cāt si pentru facilitarea miscarilor melcilor īn cautarea partenerului, realizata cu ajutorul tuburilor concave de plastic amplasate īn acest cadru.

Hrana se aseaza de-a lungul marginilor exterioare ale canalelor concave din plastic, asa īncāt apa sa nu o spele. Reziduurile alimentare vor trebui eliminate periodic si tuburile curatate regulat pentru a mentine un nivel de igiena normal.

Gardul electric cu care este prevazut acoperisul cadrului va asigura ca melcii sa nu evadeze de pe masa pe durata perioadei de īnmultire.

2.6. Īmperecherea

Melcul este considerat hermafrodit deoarece detine atāt organe genitale masculine cāt si feminine. Chiar si asa melcul produce oua fertile hermafrodite doar prin fertilizarea īncrucisata realizata īn urma īmperecherii a 2 melci. Dupa īmperechere, ambele exemplare vor putea sa depuna oua fertile.

Īn timpul sezonului de īmperechere ce debuteaza īn primavara, melcii se cauta unul pe celalat, se miros si se musca usor īntre ei si apoi se īmpreuneaza pentru un timp de 7 ore, fata īn fata īn plan orizontal. Se īnteapa unul pe celalalt cu o substanta bogata īn calciu de mai multe ori, dupa care punga ce contine vaginul si penisul permite īndoirea unui organ īn celalalt. Operatiunea este similara cu ceea ce se petrece la oameni, sperma care este eliberata fiind stocata īn canalul feminin. La acest moment, glanda genitala nu elibereaza nici un zigot.

De īndata ce īmperecherea s-a realizat si cei doi melci se despart, partea masculina este absorbita lasānd loc partii feminine sa se dezvolte. Spermatozoizii parasesc sacul copulativ si se īndreapta prin tractul genital pentru a impregna ouale eliberate de glanda hermafrodita.

Daca melcilor li se creaza conditii optime de reproducere - temperatura, lumina si umiditate, atunci timpul mediu pāna la depunerea oualelor este de 5 - 10 zile.

Melcul este capabil si chiar se īmperecheaza de mai multe ori īntr-un sezon, atāta vreme cāt īntruneste conditii favorabile de alimentatie.

Pentru Helix Aspersa s-a determinat ca durata pāna la o noua īmperechere este de 15 zile.

2.7. Depunerea oualelor

Pentru a depune oua, melcul īsi sapa o groapa si se adaposteste la o adāncime de 4 - 9 cm. Acolo īsi va depozita ouale si apoi va parasi locul. Conditiile pentru un sol adecvat prevad ca acesta sa fie farāmicios si umed dar nu saturat, iar īn tuburi de plastic concave va trebui sa existe amestec nutritiv din cel mai bun.

Ouale sunt de forma sferica si translucide, de culoare alba si cu diametrul cuprins īntre 3 - 4 mm. Melcul īsi depune ouale īn gramezi, īn cantitate medie de 40 - 130, aproximativ fiind 70 - 90 bucati.

Clocirea oualelor depinde de temperatura din sol, de umiditatea si compozitia acestuia. Daca aceste conditii sunt īntrunite, melcisorii care sunt foarte mici dar īndeplin dezvoltati, vor prinde viata īn 18 - 21 de zile.

Tabelul ce urmeaza indica relatia īntre timpul de incubare a oualelor si efectul temperaturii. Ouale sunt extrem de fragile si trebuie manipulate cu mare grija. Aceste oua de melci pot fi si chiar sunt consumate. Pe piata acestea se comercializeaza sub denumirea de Caviar frantuzesc.

Temperatura

Timp de incubare

10°C

35 zile

15°C

26 zile

18°C

24 zile

20°C

18 zile

Īn tabel se regasesc timpii de incubare pentru Helix Aspersa, desi īn unele situatii s-a demonstrat ca clocirea oualelor se poate realiza si īntr-un interval de 10 zile. Ouale depuse de melc nu se vor cloci toate īn acelasi interval de timp. Diferenta dintre oua poate fi de 1 zi, dar pot exista si cazuri īn care apare o diferenta de 14 zile pāna la ivirea ultimului melcisor dintr-un lot de oua. Motivele acestei variatii nu sunt cunoscute pāna īn acest moment.

2.8. Incubarea

Se utilizeaza 2 metode de incubare pentru a facilita clocirea oualelor.

Metoda 1:

Aceasta metoda reprezinta cea mai simpla si mai rapida cale de incubare. Containerele ce contin oua sunt acoperite cu o foaie rigida din plastic si sunt dispuse īn cadrul fermei īntr-o zona destinata special observarii procesului de clocire.

Pentru a īnlesni clocirea oualelor, 2 - 3 cm de deasupra amestecului de culcus sau din nisipul de rāu sunt īndepartate dar nu pāna se descopera ciubul de oua. Dupa ce melcii ies din cochilie, ramān 1 - 2 zile īn apropierea locului pāna sa iasa la suprafata, unde vor īncerca sa se prinda de partea inferioara a acoperisului din plastic al containerului.

Metoda 2:

Cea de-a 2-a metoda de incubare a oualelor de melci presupune īndepartarea acestora din mediu prin aruncarea de apa dezmortita pe suprafata. Ouale sunt extrem de fragile si de aceea trebuie manipulate cu grija. De īndata ce sunt colectate, ouale se dispun pe farfurii transparente de unde se transporta catre o cutie de incubare īn care se mentin pāna la clocire. Cantitatea de oua recomandata a fi dispusa pe farfurie este de 15 grame. Īn continuare apare o diagrama precum si proprietatile pe care trebuie sa le detina o cutie de incubare.

Cu ajutorul conditiilor de mediu favorizante, coeficientul de incubare pentru ambele metode prezentate este: numarul de melcisori / numar de oua depuse - 80%. Cea de-a 2-a metoda necesita mai mult timp si este mai costisitoare, dar permite un control mai bun asupra mediului īn care ouale se clocesc.

2.9. Īndepartarea oualelor

Pentru a reusi sa se īndeparteze melcisorii de pe folia de plastic ce acopera containerul, se poate utiliza o perie moale cu care acestia se transfera īn containerul adecvat. Se mai poate folosi si un razuitor īn acest scop. Aceasta activitate trebuie realizata zilnic pe masura ce se mai clocesc oualele, deoarece melcisorii tind sa se manānce īntre ei daca sunt lasati nesupravegheati un timp mai lung.

Melcisorii sunt si ei extrem de fragili si pot fi cu usurinta lezati sau omorāti īn timpul operatiunii de transfer. Mutarea trebuie efectuata īncet si cu atentie pentru a nu creste rata mortalitatii prin aceasta procedura.

Containerele adecvate depozitarii si transferarii catre pepiniera, sunt realizate dintr-un material care permite schimbul de gaze. Practica fermierilor prevede utilizarea unui container din cherestea / furnir. Acestea sunt plasate pe podeaua pepinierei, la intervale prestabilite, capacele sunt īndepartate pentru a permite iesirea melcisorilor īn noul lor mediu fara repeziciune.

Este recomandat transferul melcisorilor īn pepiniera cāt mai repede dupa ce sunt colectati, pentru a nu induce īn rāndul acestora stress ori pentru a evita sansele de sufocare.

2.10. Hibernarea

2.11. Pepiniera

Acest mediu prezinta un climat controlat cu o structura destinata special cresterii melcilor īn stadiul lor juvenil. Acest mediu trebuie sa īnlesneasca o rata optima de crestere si sa asigure un mediu sigur pentru melcisorii foarte vulnerabili.

Cea mai īntālnita structura folosita ca si cadru pentru procesele de īmperechere si īnmultire a melcilor are forma de iglu si este potrivita si ca pepiniera.

Podeaua pepinierei este formata din pamānt preparat dinaintea introducerii melcisorilor cu ajutorul unei sape rotative manuala; sunt multe firme ce produc astfel de ustensile care sunt absolut necesare a exista īn recuzita unui crescator de melci. Īnainte de utilizarea sapei rotative pentru pregatirea solului, acesta trebuie tratat prin aplicarea de carbonat de calciu necesar pentru asigurarea nivelului de pH īn sol īntre 6 - 7,5. Kituri pentru testarea pH-ului din sol se pot achizitiona de la orice magazin cu destinatie gospodareasca, fiind usor de utilizat si furnizānd rezultate instantanee. Costul de procurare nu este mare dar este recomandata achizitionarea lor.

Aplicarea unui fertilizant complex īn sol īn momentul pregatirii acestuia este importanta pentru asigurarea unor conditii bune plantelor ce se vor īnsamānta. Prin introducerea viermilor īn solul pepinierei se realizeaza aerarea si drenajul solului, asa īncāt acestia vor constitui o alta etapa īn prepararea suprafetei. Viermii asigura si mentinerea curateniei īn pepiniera prin aceea ca proceseaza evacuarile melcilor, introducānd īn sol nutrienti.(este vorba despre micro, viermi de pamint bine cunoscuti de acvaristi)

  • De īndata ce solul a fost corect preparat, acesta se poate īnsamānta. Lista ce urmeaza indica tipurile de plante potrivite melcilor ca hrana pe parcursul timpului pe care acestia īl vor petrece īn pepiniera.

Nu trebuie practicata o monocultura agricola īn mediul pepinierei deoarece acest demers ar face ca plantele sa fie mai usor expuse daunatorilor sau infestarilor. Se recomanda intercalarea plantarii unor tipuri de culturi potrivite melcilor pentru a asigura si o varietate de hrana acestora si pentru a scadea probabilitatea afectarii cu daunatori sau boli.

  • Secara, lucerna, trifoi, coltunasi albi, toate varietatile de salata verde, ovaz, patrunjel, grāu, mazare, sfecla alba, varza, fasole, spanac. De asemenea orice tip de plante cu frunze moi ce nu contin un nivel ridicat de alkaloizi pot fi īnglobate īn cultura ce se īnsamānteaza.

Pepiniera poate avea orice structura, atāta vreme cāt fermierul poate controla zona cu ajutorul diferitelor aplicatii mecanice. Descrierea pepinierei cu melci si a componentelor acesteia care s-au dovedit a fi utile, sunt enumerate īn paginile ce urmeaza:

Materiale necesare constructiei pepinierei cu melci:

  • Ţevi galvanizate (cadru)
  • Folii din plastic (suportul interior al suprafetei). Plastic termorezistent de 150 microni.
  • Folie de izolare cu bule (stratul median al suprafetei); diametrul bulelor = 32 mm.
  • Folie din plastic antiUV (stratul exterior al suprafetei); grosime folie 200 microni.
  • Material de umbrire la 70% (strat final al suprafetei).
  • Un istem de sprinklere ce poate dispersa picaturi de 130 microni.
  • Un higrometru.
  • Scānduri din cherestea netratate de lungime 2 m si latime 30 - 40 cm.
  • Jumatati de caramizi sau blocuri de beton: 12 cm x 8 cm.
  • Conducta din PVC de Ų100 mm taiata pe lungime īn 4 si īn sectiuni de L = 1 m, folosita ca jgheab pentru alimentare.
  • Sistem de īncalzire, folosit īn cazul īn care temparatura scade sub 8°C pe perioada sederii melcisorilor īn pepiniera.
  • Un sistem de cronometrare pentru controlul si monitorizarea sistemelor de alimentare cu apa / de sprinklere.
  • Gard electric de tip banda. Este format din 4 - 6 benzi de otel dispuse la interval de 3 - 4 mm īntre ele. Un dispozitiv anti-evadare presupune alimentarea cu curent īntre 4 si 12 volti, 4 - 6 V īn cazul melcisorilor.
  • Blocuri de pavaj din beton de 30 cm2, pentru a indica clar lungimea pepinierei. si rumegusul poate fi folosit īn acest scop.
  • Folie din fibre de ciment cu latime de 60 cm.

Exista firme care produc suprafete de crestere a melcilor īn pepiniere pentru comercializare.

2.12. Suprafata de crestere

Aceasta zona este destinata exclusiv cresterii si īngrasarii melcilor, dupa ce acestia au locuit 2-3 luni īn pepiniera.(dupa ce au stat in carantina actiune obligatorie ori de cite ori se aduc melci noi)

Solul zonei de crestere este pregatit īn acelasi mod ca si acela al pepinierei. Este necesara introducerea viermilor de pamānt, precum si plantarea vegetatiei adecvate. Amplasarea de panouri din cherestea netratata si de jgheaburi pentru alimentare sunt necesare si īn aceasta zona, diferenta apare doar prin cresterea distantei dintre ele.

Melcii selectati pentru a fi introdusi aici ar trebui sa aiba deja o greutate de 3 - 5 grame, desi ar putea fi adusi chiar si exemplarele ce cāntaresc abia 1 gram daca pepiniera este prea aglomerata.

Densitatea de melci recomandata este de 250 - 350 melci la 1 m2. Suprapopularea zonei ar inhiba si ar scadea rata de dezvoltare a melcilor, putāndu-le provoca chiar si probleme de sanatate ce pot avea consecinte grave pentru fermier.

Baza zidurilor aceste suprafete este realizata fie din ciment fibros, fie din alt material rezistent: beton sau tabla subtire. Materialul este īnglobat īn pamānt la o adāncime minima de 30 cm, reprezentānd astfel o beriera pentru animalele cunoscute ca se hranesc cu melci.

Cele mai īnsemnate pradatoare pentru crescatoria de melci sunt reprezentate de rozatoare, pasari carnivore, reptile: serpi, sopārle, broaste, insecte: furnici, carabusi. si zona de pepiniera este expusa acelorlasi pericole. Pericolul se va īnteti daca nu se adopta aceasta masura.

De la nivelul pamāntului, catre nivelul acoperisului, īn interiorul structurii se foloseste un strat de protectie din plastic dur si rezistent. La acoperis se prevede un gard electric pe tot perimetrul interior al zonei, pentru a contracara tentativele de evadare ale melcilor. Sistemul de anti-evadare descris pentru suprafata pepinierei trebuie ajustat sa fie alimentat cu curent de tensiune 6 - 12 V.

Materialul de umbrire cu un coeficient de 50 - 70% se dispune deasupra gardului situat la 2 m īnaltime de la sol, distanta necesara mentinerii unui spatiu de miscare a fermierului īn interiorul zonei.

Acoperisul exterior al zonei trebuie sa fie realizat fie din materialul de umbrire (metoda recomandata), fie dintr-un īmpāienjenis de fire realizat pentru a tine la distanta pasarile, si pentru a domoli viteza vāntului ce strabate perimetrul.

Melcii sunt expusi vānturilor puternice care nu le sunt prielnice, expunere fata de care ei reactioneaza prin īncetarea hranirii si cautarea modalitatilor de adapostire pentru a scapa de conditiile climatice adverse.

Acoperisul (din material īnchis) va trebui montat si pentru a preveni sau scadea cantitatea de grindina ce cade pe pamānt si care ar putea rani exemplarele, zdrobi cochiliile sau chiar sa īi omoare.

Sistemul de sprinklere este identic cu cel utilizat pentru pepiniera, ce utilizeaza un temporizator si un higrometru pentru masurarea umiditatii relative a suprafetei.

Se poate īntocmi un regim de furnizare a apei care sa se combine cu conditiile de clima: ud si rece, fierbinte si uscat, cald si umed, programul depinzānd de acesti factori dar si de momentul zilei: īn conditii de uscaciune, sistemul poate fi activat foarte devreme dupa amiaza pentru a mentine nivelul de umiditate / umezeala. Īn functie de intervalul temporar pāna la care se īntuneca, sistemul va trebui activat cu 1 sau 2 ore īnainte, pentru a se asigura o umiditate suficienta la nivelul solului care sa usureze miscarea melcilor atunci cānd ies sa se hraneasca pe īntuneric. Umiditatea ajuta melcilor si pentru a bea apa.

Helix Aspersa nu este un bun īnotator, astfel putāndu-se īneca daca ajunge īntr-un container īn care se afla lichid la un nivel de 2 cm īnāltime a coloanei. Un pārāu continu de apa ce se desfasoara asupra corpului lor vor induce un stress pāna la nivelul la care melcii se vor retrage īn propriile cochilii. La fel ca si la pepiniera, placile de cherestea netatata vor folosi ca adapost si loc de recreere pe timpul zilei.

Hrana asigurata īn aceasta zona trebuie mentinuta departe de umezeala, fiind acoperita, pentru a nu o īmprastia sau a-i deteriora aspectul. Jgheaburile de alimentare trebuie sa fie curatate si foarte bine sterse īntre 2 mese, la fel ca si īn cazul pepinierei.

Melcii aflati īn zona de crestere vor consuma aproximativ 1 gram de māncare uscata / zi, programul de hranire putānd fi planificat pentru 1 saptamāna imediat dupa ce regimul a fost stabilit, pentru a observa atent comportamentul de hranire si nivelul de consum.

Daca hrana se deterioreaza sau īsi modifica aspectul, trebuie īndepartata imediat si īnlocuita, iar regimul de alimentare va fi ajustat: la 3 - 5 zile, īn loc de 1 saptamāna.

Calciul necesar a fi inclus īn dieta melcilor poate fi distribuit īn perimetrul sub forma de calcar, melcii consumānd rapid cantitatile disponibile īn sol.

Melcii consuma o cantitate mica de sol īn cadrul dietei, pentru a-si procura calciul. Calcarul poate fi raspāndit pe pamānt īn cantitate de 100 gr / m2.

Melcii sunt foarte usor de stressat si de aceea orice interferenta īn mediul lor trebuie facuta cāt mai rapid si mai putin brutal.

Este recomandata o examinare regulata a melcilor pentru a determina timpuriu orice urma de īmbolnavire sau malformatii ce pot indica o infectie la nivelul īntregii colonii.

Se propune utilizarea de manusi sau spalarea temeinica māinilor īnaintea mānuirii melcilor.

2.13. Hranirea

Melcii consuma cantitati importante de hrana; aceasta reprezinta pāna la 40% din greutatea īntregului corp īn decursul a 24 ore, mai ales īn timpul perioadei sale de activitate. Melcii vor consuma mult mai ales īn timpul primaverii daca māncarea este la discretie, pentru a compensa pierderea de greutate datorata perioadei de hibernare.

Melcii sunt legati de teritoriu si vor ramāne tributari locului daca acolo gasesc suficienta hrana.

Crescatorul de melci trebuie sa le asigure dispunerea hranei cu dispersare teritoriala pentru ca acestia sa nu fie obligati a-si cheltui energie deplasāndu-se dupa hrana. Procedānd astfel, rata de crestere este sporita si rezultatele sunt mai bune decāt cele ce se obtin īn conditii de salbaticie.

Fermele de melci din īntreaga lume folosesc hrana preparata special de unele firme ce activeaza īn industrie. Hrana este asemanatoare nutreturilor folosite la gaini, aparānd ca tablete.

2.14. Cerinte nutritionale si regimuri de alimentatie

Pentru un crescator de melci ce doreste sa obtina productie la nivel comercializabil, īi este necesara folosirea unei formule care sa-i asigure īntregul complex nutritional necesar, pentru a obtine o crestere rapida si o greutate a corpului produsului maxima.

Dupa multi ani de cercetari sustinute, si dincolo de utilizarea multiplelor formule disponibile pe piata, s-au descoperit principalele ingrediente ce trebuie incluse pentru a obtine o dieta echilibrata capabila sa īmbunatateasca capacitatea animalului de a transforma hrana ingerata īn cantitatea maxima ce ridica greutatea, dupa cum rezulta din formula:

Nivel de proteine 10 - 16%

Vitamina A - 4000 de unitati internationale per kg

Vitamina B1 - 3,75 mg/kg

Vitamina D - 900 UL/kg

Vitamina E - 11 mg/kg

CaCO3 (30 - 40% Ca) sub forma de faina de calcar

Bicarbonat de fosfor

Nivelul de proteine din hrana indica cantitatea de nutreturi pentru rata de greutate: cu cāt nivelul de proteine este mai mare, cu atāt mai repede melcul va creste īn greutate. Includerea vitaminelor si mineralelor īn formula de alimentatie a melcilor este necesara mentinerii cresterii si digerarii proteinelor, iar nivelul de calcar este important pentru dezvoltarea cochiliei mecului, dar si īn ceea ce priveste rata de crestere.

Hrana ingerata de Helix Aspersa - consum mediu zilnic

Stadiul

Greutate

[gr]

Grame de hrana zilnica

Perioada de crestere

0,5

3

5

0,04

0,07

0,1

Hibernarea

Debutul

10

0,36

Īn timpul hibernarii

10

0,1

NB: Nu toti melcii vor consuma aceeasi cantitate de hrana zilnic, asa īncāt tabelul prezinta doar cantitatea medie consumata de 1 melc īn 24 de ore.

2.15. Tipuri de hrana

Crescatorul de melci poate sa īsi prepare singur hrana pentru melci, daca urmeaza liniile directoare ale ghidului nutritional, dar are la dispozitie si produse agricole comercializate care respecta formula de baza.

Tabletele pentru gaini care se produc īn Australia sunt foarte asemanatoare cu cerintele de alimentatie necesare a fi īntrunite īn cazul melcilor, īnsa acestea trebuie sfarāmate īn praf fin pentru ca melcii sa nu consume prea multa energie īn procesul de masticatie. Tabletele sfarāmate pot fi folosite ca hrana atāt pentru melcisori cāt si pentru melci.

Melcilor nu trebuie sa le fie administrate alimente ce contin antibiotice sau hormoni ce stimuleaza cresterea.

Mai jos sunt indicate 2 formule de alimentatie pentru melci ce au la baza tabletele pentru gaini:

  1. terci fript: 7% tarīte, 52% cereale, 16% soia, 18% sorg, 7% faina de calcar (40% Ca).
  2. 2. Tablete pentru gaini zdrobite īn straturi ce contin: 5% faina de peste, 10% cereale, 15% soia, 20% sorg, 43% orz, 7% faina de calcar (40% Ca).

Cele 2 formule indicate trebuie macinate si amestecate temeinic īnainte a le fi administrate melcilor. Acestora trebuie sa le fie disponibila o cantitate de māncare necesara pentru 2-4 zile.

Īn mediul melcilor, igiena este un termen imperios necesar a fi mentinut la cote īnalte pentru a īmpiedica patrunderea daunatorilor sau infectiilor, asa īncāt jgheaburile de alimentare vor trebui curatate īn permanenta.

Pentru curatarea lor se poate folosi o solutie slaba de hipoclorit de sodiu, dar acestea trebuie apoi clatite bine cu apa pentru a fi elminata orice urma de substanta chimica, ca dealtfel orice reziduu ramas capabil sa omoare melcii.

O estimare precisa realizata īn urma cercetarilor realizate īn Franta, indica pentru obtinerea a 1 kg de melci, ca necesara o cantitate de 1,7 kg hrana uscata. Aceasta cifra foloseste īn calculul necesar oricarui īntreprinzator dornic sa īsi īnfiinteze o ferma de melci. Dincolo de acest consum, melcii se vor hrani si cu vegetatia aflata īn suprafata pepinierei si īn cea destinata cresterii.practicarea unei culturi variate va asigura diferentierea dietei melcilor, precum si locuri de adapostire, daca lungimea plantelor difera.

Nu se pot utiliza sub nici o forma spray-uri chimice sau de praf pentru vegetatia plantata, deoarece ar putea afecta sanatatea melcilor, putānd cauza chiar decesul acestora.

Melcii vor iesi noaptea sa se hraneasca deoarece umiditatea si scaderea temperaturii sunt potrivite niveluli necesar acestora pentru a se activa, fiind īn aceasta erioada aparati si īmpotriva pradatorilor. Jgheaburile de alimentare trebuie sa fie acoperite de catre panourile din cherestea necesare melcilor pentru a se odihni īn timpul zilei, deoarece orice umezeala ce va ajunge la hrana o va deteriora si aceasta nu va mai fi consumata de catre animale.

2.16. Prepararea si procesarea melcilor pentru comert

Prima etapa īn pregatirea melcilor pentru a fi consumati de catre om presupune curatirea lor cu tarāte de grāu sau de cereale, ovaz. Aceste produse s-au dovedit a fi agentii purificatori datorita procentului mare de purgatori continuti capabili sa grabeasca evacuarea din sistemul digestiv aoricaror urme de hrana.

Melcii trebuie supusi purificarii pentru 3 zile, dupa care urmeaza 2 zile īn care sunt īnfometati pentru a elimina complet continutul sistemului digestiv. Īn ultimele 2 zile, apa va fi furnizata īn mod regulat prin intermediul sistemului pentru a mentine melcii īn stare activa astfel īncāt sa colaboreze īn procesul de purificare.

Sistemul de purificare a melcilor

Dupa selectarea si colectarea melcilor potriviti a fi pregatiti pentru comercializare (avānd īntre 30 si 40 mm), acestia sunt dispusi īn containere foarte bine curatate (galeti mari din plastic cu capac ), īn care sunt practicate gauri pe suprafata inferioara pentru a permite evacuarea rezidurilor.




Containerele sunt cladite īntr-un cadru care le sustine. Reziduurile eliminate se colecteaza printr-un sistem de de rigole īnclinat care usureaza drenarea. si containerele sunt dispuse sub un anumit unghi, cuprins īntre 15 si 20 de grade, pentru a permite eliminarea excesului de apa si a reziduurilor.

Containerele trebuie asigurate īn cadru pentru a nu se rasturna si pentru a usura īndepartarea si curatarea lor.

Capacele sunt īndepartate īn momentul amplasarii īn cadru, ramānānd un mare gol ce va fi acoperit apoi cu o plasa din plastic cu gauri de 1 cm. Acest acoperis trebuie asigurat īmpotriva evadarii melcilor, īn urma fortarii acestuia prin īmpingeri repetate.

Cānd containerele sunt deteriorate pronuntat si sunt murdare datorita curatirii melcilor, acestia vor trebui mutati īntr-un spatiu provizoriu pāna le va fi curatata garsoniera la care se vor reīntoarce.

Sistemul de purificare trebuie amplasat īntr-un spatiu īn care climatul poate fi controlat (daca temperatura interiaora creste peste 28°C sau scade sub 6°C, melcul īsi va īntrerupe activitatea). si nivelul umiditatii trebuie sa ramāna la 80% pentr ca activitatea de crestere sa se deruleze īn conditii optime.

Includerea unui sistem automat de ceata va fi necesara, acesta trebuind sa functioneze imediat dupa lasarea īntunericului pentru a īncuraja melcii sa se hraneasca. Acest sistem de alimentare cu apa ajuta si pentru mentinerea umiditatii la nivelul dorit, precum si pentru a asigura cantitatea de umeazeala necesara adaparii melcilor.

Hrana animelelor se distribuie dupa ce sistemul de alimentare cu apa se activeaza īn timpul īntunericului.

Ratele de depozitare īn containere depind de marimea acestuia. Pentru un container de 25 l, cantitatea de melci ce va fi depozitata pentru perioada de purificare este de 70 - 90 exemplare. Suprapopularea va scadea capacitatea de hranire a melcilor si va crea si probleme de igiena īn interiorul containerelor.

Transformarea melcilor īn escargot

Pentru a pregati melci vii pentru a fi utilizati īn bucatarie, toate echipamentele si ustensilele utilizate trebuie sa fie realizate din otel inoxidabil, iar suprafata de lucru trebuie sa īntruneasca cerintele mentionate prin Codul National de Construire si de Amenajare a Capacitatilor de Productie Alimentara.

Īn cele ce urmeaza sunt prezentate 2 sisteme de preparare si procesare a melcilor.

Nr. 1.

a)      Īndepartati membrana existenta de-a lungul deschiderii cochiliei

b)      Cufundati melcii vii īn apa pāna sunt complet acoperiti

c)      Adaugati īn apa o jumatate de ceasca de sare si un sfert de cana de otet, pentru fiecare 50 de bucati de melci.

d)      Ţineti melcii īn aceasta solutie pentru 4 ore (mucusul pe care īl elibereaza va colora apa īn alb).

e)      Apa trebuie schimbata de mai multe ori īn timpul celor 4 ore.

f)       Limpeziti melcii īn apa curgatoare pāna cānd se īndeparteaza tot mucusul.

g)      Puneti melcii īn apa rece la foc pāna cānd apa fierbe.

h)      Fierbeti melcii timp de 8 minute.

i)        Aruncati melcii īn apa rece si strecurati.

j)        Cu ajutorul unei furculite īndepartati melcul din cochilie (furculita se īmpinge īnauntru dar nu īn asa fel īncāt sa strapunga cochilia pe o alta parte.

Īn acest moment melcii sunt pregatiti pentru congelare (timp de 6 zile) sau pot fi īnghetati pentru o perioada de 3 luni.

Nr. 2

a)      Puneti melcii īntr-un vas ce contine apa fierbinte.

b)      Adaugati 100 ml otet sau 200 ml suc de lamāie la fiecare 50 de melci.

c)      Fierbeti melcii rapid īn aceasta solutie timp de 3 minute.

d)      Strecurati.

e)      Limpeziti melcii sub apa rece pāna cānd īi raciti.

f)       Cānd sunt raciti complet, melcii se pot īndeparta de cochilie (īnvārtiti si trageti melcul din cochilie printr-o miscare continua).

g)      Puneti melcii īntr-un vas cu apa rece.

h)      Melcii fara cochilie se pun īn apa proaspat fierbinte īn care se adauga aceleasi cantitati de otet sau suc de lamāie.

i)        Fierbeti pentru 8 minute.

j)        Aruncati melcii īn apa rece.

Īn acest moment melcii sunt gata pentru a fi congelati sau īnghetati.

Melcii pot fi depozitati īn caserole de plastic care sunt etichetate conform legislatiei.

Observatie: Ca īn cazul oricarei pregatiri culinare, igiena este un factor important a fi respectat si īn acest caz. Spalarea māinilor, purtarea de īmbracaminte de protectie si a mastii pentru par sunt recomandate. Trebuie impusa o politica antifumatori conforma cu reglementarile guvernamentale pentru locurile de munca.

Compozitia nutritiva a carnii de melc

Helix Aspersa reprezinta o sursa excelenta de hrana nutritiva. Carnea are un continut sarac īn colesterol sau grasimi, incluzānd īn schimb multe vitamine si minerale necesare unei diete sanatoase si echibrate.

Compozitia nutritiva bruta a melcilor prezentata īn continuare a fost pusa la dispozitie prin amabilitatea Bancii de Date īn Nutritie din Franta si se refera la 100 gr carne de melc destinata consumului uman.

Energie [kcal]                                                              80,5

Proteine [g]                                                                 16

Apa [g]                                                                       79

Fibre [g]                                                                      0

Grasimi [g]                                                                  1

Carbohidrati [g]                                                            2

Magneziu [mg]                                                             250

Calciu [mg]                                                                  170

Fier [mg]                                                                     3,5

Vitamina A                                                                  1,5 %

Vitamina C                                                                  1,5 %

Zinc, cupru, potasiu, iod [urme]

Carnea de melc contine 9 din cei 10 amino acizi esentiali corpului uman.

Retete pentru pregatirea melcilor ofera posibilitatea consumarii acestora atāt ca supa, cāt si ca tigva. Unii producatori colecteaza ouale de melci pe care le comercializeaza ca o forma de caviar.

Modalitatea de alimentatie, de preparare si de pregatire a melcilor pot afecta compozitia nutritionala prezentata anterior. De exemplu, ficatul si hepatopancreasul contin mare parte din vitaminele si mineralele savurate de europeni ca fiind cele mai gustoase parti ale melcului; aceste parti sunt īndepartate īnsa īn prepararea melcilor pentru conserva, fiind īnglobate īn alte produse.

3.          Potentialul pietei

Cifrele ce descriu potentialul pietei au fost obtinute printr-o ancheta telefonica prin care s-a apreciat cantitatea de escargot ce a fost vānduta de catre restaurante īntr-o anumita perioada. Informatiile au mai fost obtinute si pe baza pretului cu care melcul se vinde la consumatorul final, prin intermediul atitudinii sefilor bucatari si a patronilor de restaurante.

Īntrebarile folosite sunt dupa cum urmeaza:

  1. Consumati melc la restaurant?

(A) Da                                                                  (B) Nu

  1. Regasiti melcul īn meniu īntotdeauna?

(A) Da                                                                  (B) Nu             (C) Uneori

  1. Ce cantitate de melci (cāte duzine) ati consuma īntr-o saptamāna?

  1. Ce tipuri de melci preferati?

(A) Proaspeti                                                               (B) Īnghetati    (C) Conserva

  1. Ati consuma melci produsi īn Australia daca s-ar gasi pe piata?

(A) Da                                                                        (B) Nu

  1. Sub ce forma ati achizitiona melcii?

(A) Vii                                                                        (B) Preparati    (C) Conserva

  1. La cumpararea melcilor tineti cont de:

(A) Pret                                                                      (B) Calitate      (C) Ambele

Rezultatele sondajului sunt dupa cum urmeaza:

1. (A) 36                                                                     (B) 14

2. (A) 16                                                                     (B) 14              (C) 20

3. Restaurantele au indicat ca vānd īntre 10 duzine si 100 īntr-o saptamāna, media fiind de 38 de duzine de melci / saptamāna.

4. (A) 1                                                                       (B) 5               (C) 30

5. (A) 41                                                                     (B) 9

6. (A) 2                                                                       (B) 40              (C) 8

(A) 18                                                                         (B) 12              (C) 6

Restaurantele cuprinse īn ancheta au explicat ca sunt doritoare sa īncerce sa procure melci produsi īn Australia, daca s-ar putea realiza o aprovizonare permanenta pe tot parcursul anului. Un angajament luat de crescatorul de melci fata de aprovizionarea permanenta a pietei cu produse de calitate cu un aspect placut, a fost de asemenea invocat.

Datele indicate īn cele ce urmeaza reprezinta parametri aproximativi ce pot fi luati īn considerare de catre fermier, avānd la baza un pret de vānzare al pietei de 5 $ / 12 bucati de melci preparati.

Cantitatile de melci necesare

Melci preparati la 5 $/12 bucati

Venit previzionat ($)

Duzine

Melci / saptamāna

Melci / an

Pe saptamāna

Pe an

100

1200

62400

500

26000

200

2400

124800

1000

52000

300

3600

187200

1500

78000

400

4800

249600

2000

104000

500

6000

312000

2500

130000

Rata mortalitatii de 10% poate fi īntālnita īn perioada de crestere, asa īncāt aceste cifre statistice vor fi afectate prin aceasta rata.

4.          Analiza economica

Costul unitar de productie

Estimarile aproximative pentru Australia relative la costul de productie al unei ferme bine organizata si care produce īn regim intensiv (300.000 melci / an) sunt indicate mai jos. Costul total al productiei, definit ca suma dintre costurile fixe si cele variabile, fara a include si costurile cu forta de munca, sunt prezentate si ele īn tabel.

Necesitati de capital

Valoare īn $ australieni

Ferma (27 m x 4,1m) si echipamentele necesare

2.960

Casa umbrita (20m x 50 m) si echipamentele necesare

5.950

Echipamentul pentru preparare (īncalzitoare si zona de preparare)

4.750

Camera frigorifica si echipament de congelare

3.480

Racitor

1.500

Sapa rotativa

1.200

Sopron pentru purificarea melcilor si echipamentele necesare

2.750

TOTAL

22.590

Costuri variabile (estimari pentru productia anuala)

Hrana

450

Electricitate

150

Apa

380

Seminte

250

Calcar

220

Fertilizant

165

Mentenanta

300

Costuri de trasnport

1.820

Cheltuieli cu marketingul si reclama

500

Costuri de procesare

2.600

Alte costuri variabile

750

TOTAL

7.585

Costuri fixe (anuale)

Asigurari

975

Dezvoltarea pietei



1.000

TOTAL

1.975

Toate costurile incluse sunt estimative. Preturile au la baza anul īn curs, 2000, si pot suferi modificari īn functie de locul si timpul de procurare al materialelor.

5. CONCLUZII

Apare deja ca evidenta necesitatea dezvoltarii unei adevate industrii a crescatorilor de melci realizata prin colaborarea si implicarea īntreprinzatorilor ce doresc sa faca fata provocarii lansarii unei noi forme de agricultura īn Australia.

Noile forme de intreprinderi agricole vor impune dezvoltarea cercetarilor si īn aceasta directie pentru a culege informatii si a forma o baza de cunostinte specializate care sa capete amploare prin strāngerea experientelor traite de crescatorii individuali australieni care produc la un nivel foarte scazut comparativ cu cei ce actioneaza īn cadrul industriei europene de profil.

Timpul pe care crescatorii īl petrec si toate observatiile pe care le fac pe parcursul duratei de viata a melcilorcrescuti īn captivitate constituie o sursa valoroasa care merita a fi atent prelucrata si apoi raspāndita acelora potential interesati a spori rāndurile jucatorilor industriei de melci din Australia.

Beneficiile economice evidente ale realizarii unei baze de date accesibila de catre oricine si īn care sa fie incluse toate informatiile relevante este necesara unui īntreprinzator ce intentioneaza sa creasca melci, pentru activitatea pe care o va derula zi de zi.

O abordare pozitivista a problemelor care se alatura detinerii de know-how tehnologic constituie ingredientele succesului si factorii ce asigura dezvoltarea unei noi industrii noi pentru teritoriul australian.

Aspectele de marketing si de promovare detin locul principal ca importanta īn gasirea cailor de patrundere īn reteaua restaurantelor si a capacitatilor de deservire alimentara care comercializeaza īn prezent escargot sau care o vor face īn viitor, pentru a cāstiga cota de piata īn fata produselor provenite prin importuri.

Educarea si promovarea specifica pentru piata vor trebui implementate si urmarite atent pentru a crea īn constiinta consumatorilor necesitatea de a fi mai atenti la sanatatea proprie, la importanta cultivarii gustului cu consumul de escargot, si nu īn ultimul rānd includerea acestora īntre obiceiurile zilnice ale fiecaruia.

Datorita melanjului de culturi si populatii de pe teritoriul Australiei, este mai usor de acceptat o gama variata de māncaruri din paleta numeroasa disponibila īn prezent, asa īncāt sa se obtina perceptia consumatorilor ca ceea ce consuma ca hrana este util social si astfel pot utiliza produsul linistiti. Programul de educare a consumatorilor va avea rezultate valoroase daca se realizeaza īn momentul lansarii pe piata a produselor realizate / cultivate pe plan national.

Cifrele prezentate īn capitolul alocat analizei economice cauta sa indice cāt mai clar intele implicate de intrarea īn aceasta industrie, dincolo de banii de investit care vor aduce fara gres si pe termen scurt importante beneficii īntreprinzatorului daca acesta accepta sa se implice īn producerea pe scara larga a melcilor.

Pot exista temeri cu privire la oportunitatea intrarii īn aceasta alternativa de productie agricola prea putin īncercata pāna īn prezent. Va fi necesara asumarea unui anumit risc pentru a reusi atāt pe plan economic cāt si din punct de vedere tehnic, si pentru a cāstiga acceptarea si īncrederea pentru introducerea unei noi baye pentru o industrie agricol perspectiva.

Cresterea Melcilor

Introducere

Helicicultura - procesul de crestere a mecilor, implica investitii considerabile īn timp, echipamente si resurse. De aceea, cei interesati trebuie sa ia īn calcul toti factorii, mai cu seama daca doresc sa devina furnizori de baza pentru acest tip de comert. Oricare om care intentioneaza sa creasca melci va experimenta la īnceput pāna cānd va descoperi singur ce este mai bun pentru propria sa situatie (metoda de crestere cea mai adecvata

Istoric: Cochilii prajite de melci au fost descoperite īn urma escavarilor arheologice, semn al consumului de melci īn scop nutritiv, din vremuri preistorice. Īn Roma antica, melcii erau īngrasati īn gradini "cochleare" īnainte de a fi preparati. "A Virginia Farmer" (1) descria despre pastrarea melcilor īntr-un mediu racoros, umed si umbros, unde li se asigura roua artificiala la nevoie, īntr-un loc ca o insula, īnconjurat de apa pentru a preīntāmpina fuga melcilor, hrana fiind reprezentata de vegetatie si ca īngrasaminte fiind folosite cerealele (porumb). Pliniu cel Batrān, care era un naturalist prin excelenta, a vorbit despre gradinile cu melci ale lui Fulvius Hirpinus, datānd cu 2.000 de ani īn urma, gradini ce erau īmpartite pe sectoare separate pentru fiecare specie de melc īn parte. Acesta īsi hranea melcii cu māncare si vin.

Īn 1995, importurile de melci ale SUA au īnsumat mai bine de 4,5 milioane $ si au provenit din 24 de tari. Aici sunt incluse toate tipurile de melci pregatiti sau preparati fie vii, proaspeti, raciti sau congelati. Dintre marii exportatori ai SUA se remarca Franta, Indonezia, Grecia si China. Īn acelasi timp, SUA a exportat melci īn suma de 55.000 $ īn 13 tari, dintre care: Japonia, Olanda si Marea Britanie. Statistici individuale se pot gasi la Departamentul de Comert al SUA, nefiind incluse īn aceste date exporturile de melci prelucrati.

Specii comestibile

Melcii de pamānt comestibili difera ca marime de la 1 mm lungime, culminānd cu marele melc african care poate atinge 312 mm (1 picior) lungime. "Escargot" denumeste īn mod comun fie specia Helix aspersa, fie Helix pomatia, desi sunt consumate si alte specii de melci. Achatina fulica, un melc gigantic din Africa, se feliaza si se pregateste īn conserva, fiind comercializat pe unele piete drept escargot. Termenii de "melc de gradina" sau "melcul maro de gradina" nu sunt prea specifici, fiind o denumire generica care se refera īn principal la Helix aspersa.

Helix aspersa Muller este cunoscut īn Franta si ca "micutul gri", "micul melc gri", "escargot changrine", "La Zingrinata". Cochilia unui adult are 4-5 spirale, avānd un diametru īntre 30 si 45 mm. Este o specie nativa pentru tarmul mediteranean si pāna la coastele Spaniei si Frantei. Durata de viata a H. aspersa este īntre 2 si 5 ani, fiind o specie mult mai adaptabila diferitelor climate si conditii de mediu din paduri, cāmpuri, dune de nisip sau gradini, decāt orice alta specie de melci. Aceasta adaptabilitate a speciei nu creste doar cota pentru H. aspersa, ci īnlesneste mult cresterea lor īn ferme, care nu prezinta astfel un grad de risc prea ridicat.

Helix pomatia Linne are un diametru al cochiliei de 45 mm. Mai este cunoscut sub denumirea de "melc roman", "melc de mar", "lunar", "La Vignaiola", "escargot de Burgogne", "melcul de Burgundy" sau "marele alb" īn Franta. Este originar din Europa, fiind īntālnit īn zone īmpadurite de deal sau pe vai, pāna la o altitudine de 2.000 m, precum si īn podgorii sau īn gradini

Otala lactea sau Helix lactea mai este denumit si "melcul de vie", "melcul de lapte" sau "melcul spaniol". Cochilia sa este alba avānd cāteva bande spiralate de culoare maro-roscat si un diamteru īntre 26 si 35 mm. Pentru multi consumatori acesta are un gust mai placut decāt cel al H. aspersa.

epaea hortensis sau Helix hortensis, "melcul de gradina", masoara cam 20 mm īn diametru, purtānd ca element distinctiv cāteva dungi de culoare īnchisa. Este originar din zona de centru si de nord a Europei. A fost introdus īn Maine, Massachusetts si New Hampshire din perioada coloniala, neacomodāndu-se īnsa cu aceste locuri. Habitatul sau difera, la fel ca si cel al C. nemoralis, īnsa C. hortensis este regasit īn locuri mai reci si mai umede. Marimea sa redusa, īmpreuna cu parerea unora cum ca melcii cu cochilia dungata nu au gustul la fel de bun cu al celorlalte specii, face sa scada din popularitatea speciilor C. hortensis si C. nemoralis.

Helix lucornum - masoara cam 45 mm īn diametru si poate fi īntālnit īn zona centrala a Italiei si din Iugoslavia prin Crimeea pāna īn Turcia, īn jurul tarmului Marii Negre.

Helix adanensis - se trage din zona Turciei.

Helix aperta - masoara cam 25 mm si este foarte apreciat ca hrana. Apare īn Franta, Italia si tarile mediteraneene de unde a fost transportat īn California si Louisiana. Cunoscut ca melcul de vizuina acesta se īntālneste sub pamānt īn perioadele ploioase.

Achatina fulica este unul dintre melcii gigantici regasiti īn Africa, atingānd pāna la 326 mm (1 picior) lungime. Este originar din sudul Saharei, din estul Africii. Se presupune ca a fost adus īn India īn 1847. īncercari de a naturaliza specia īn Japonia au esuat īn 1925. Se considera ca a fost transportat accidental īn diferite zone din Pacific de unde a ajuns, dupa al doilea razboi mondial īn California, īn Hawaii si mai apoi īn nordul Floridei, īn Miami, īn jurul anilor 1970. Īn multe zone constituie o pacoste pentru culturile agricole, producānd pagube mari. Datorita marimii sale, materiile fecale si clisa pe care o elimina creeaza probleme mari, la fel ca si mirosul provocat prin moartea acestuia datorita raspāndirii de otrava. Īn SUA s-au depus eforutri considerabile pentru eradicarea Achatinei. Departamentul de Agricultura al SUA interzice importurile si pedepseste detinerea de melci africani gigantici īn stare vie.

Īmperecherea si depunerea pontei

Melcii sunt hermafroditi. Desi detin organe de reproducere atāt feminine cāt si masculine, acestia trebuie sa se īmperecheze īntre indivizi din aceiasi specie pentru a depune oua. Unii melci pot functiona ca masculi pentru un sezon si apoi sa devina femele. Altii īndeplinesc cele doua roluri deodata, fertilizāndu-se unul pe altul simultan. Atunci cānd melcul ajunge la maturitate si atinge o anumita marime, aceasta dezvoltare necesitānd cātiva ani de viata, acesta se īmperecheaza īn perioada de sfārsit de primavara - īnceput de vara, īn urma cātorva ore de petit. Uneori se petrece o a doua īmperechere vara. Īn zonele tropicale, melcii ajung sa se īmperecheze de cāteva ori īn perioada unui an. Īn unele zone climatice, melcii se īmperecheaza īn luna octombrie, dupa care mai poate surveni o īmperechere la distanta de 2 saptamāni.

Dupa īmperechere, melcul poate stoca sperma colectata pe o perioada de pāna la 1 an, dar de obicei ouale se depun la diferenta de cāteva saptamāni. Melcii pot refuza īmperecherea cu indivizi chiar din aceiasi specie daca acestia provin din alta zona decāt cea locuita de acesta (un individ de H. aspersa din sudul Frantei poate refuza un individ de H. aspersa ce provine din nordul tarii).

Pamāntul pe care melcul īsi depune ouale trebuie sa aiba grosimea de minim 2 inci. Īn cazul H. pomatia, individul depune oua īn strat de minim 3 inci grosime. Trebuie ferita zona de furnici, urechelnite, etc. Un sol uscat nu e adecvat pentru realizarea unui cuib, ca dealtfel nici un teren prea greu. Īn pamānt argilos, care devine greu, rata de reproducere sufera prin scadere deoarece indivizii nu reusesc sa-si ascunda ouale si larvele īntāmpinreutati cānd sa iasa din cuib. Iesirea din gaoace depinde de temperatura solului, de umiditatea si compozitia acestuia, etc. Acel teren ce contine īntre 20 si 40 % material organic este potrivit pentru melci. Pamāntul trebuie mentinut la o temperatura īntre 65 F si 80 F, de preferat ar fi 70 F, umiditatea īn sol de 80 %. Un cercetator va preleva de īndata ouale dupa ce au fost depuse, le numara si le pastreaza pe bumbac umed pāna cānd oul se deschide si micuta creatura ajunge sa se hraneasca. Melcii pierd mult īn greutate atunci cānd depun ouale, dintre acestia unii nu-si mai revin apoi. Cam 1/3 dintre melci vor muri dupa sezonul īn care depun oua.

Oul de H. pomatia masoara 3 mm īn diametru si prezinta o cochilie calcaroasa cu un continut de galbenus. Acesta depune ouale īn iulie sau august, dupa 2 pāna la 8 saptamāni de la īmperechere, īn gauri facute īn pamānt. Melcul īsi baga capul īn gaura sau intra īn ea pāna doar o mica parte din cochilie mai ramāne vizibila; apoi depune ouale din orificiul genital aflat īn dosul capului. Dureaza 1-2 zile pentru depunerea a 30 pāna la 50 de oua. Se poate īntāmpla ca melcul sa mai depuna īnca cāteva duzini de oua la interval de cāteva saptamāni. Melcul acopera gaura din pamānt cu un amestec de clisa si praf. Aceasta clisa este de fapt eliminata de melc atunci cānd se tāraste īn pamānt, permitāndu-i acestuia mentinerea umiditatii īn interiorul corpului sau moale. Substanta secretata īn clisa este o glicoproteina similara albusului de ou.

Puiul bine dezvoltat de H. pomatia apare din ou la 3-4 saptamāni de la depunere, īn functie de temperatura si umiditate. Pasarile, insectele, soarecii, broastele rāioase si alti pradatori dau iama īn tinerii melcusori. Melcii se hranesc si cresc pāna cānd vremea se raceste. Apoi īsi realizeaza gauri adānci, uneori chiar de adāncimea unui picior, īn care se autoizoleaza īn propria cochilie pentru a hiberna īn timpul iernii. Aceasta este un raspuns pe care īl au melcii pentru scaderea temperaturii si pentru zilele mai scurte. Atunci cānd primavara pamāntul se īncalzeste, melcul apare din pamānt si cauta sa-si recupereze umiditatea din corp si sa se hraneasca.

Ouale de H. aspersa au culoare alba, de forma sferica, cu un diametru de 3 mm si ajung sa fie depuse īntr-o perioada de la 5 zile la 3 saptamāni de la īmperechere. Datele difera mult functie de diferentele de clima si de variatiile īn habitatul melcilor care se modifica cu zona. H. aspersa depune īn medie 85 de oua īntr-un cuib de adāncime īntre 1 - 1 ½ inci

Īn zone cu clima calda si umeda, H. aspersa depune oua chiar 1 data pe luna din februarie pāna īn octombrie, functie de vreme si regiunea geografica. Īmperecherea si depunerea oualelor se petrec atunci cānd exista minimum 8 ore de lumina īntr-o zi si se īntrerup cānd ziua se scurteaza Daca este suficient de cald, puii ies din oua īn cam 2 saptamāni, perioada ajungānd la 4 saptamāni daca vremea e mai rece. Melcusorului nou-venit īi vor mai trebui cāteva zile pentru a iesi din cuibul sigilat pāna sa ajunga la suprafata. Īntr-un climat similar celui din California, H. aspersa ajunge la maturitate īn 2 ani de viata. Īn zona din centrul Italiei, puii de H. aspersa ies din ou si ajung pe pamānt cel mai adesea toamna. Daca sunt hraniti, acei melcusori care apar la īnceputul sezonului ating marimea adulta si formeaza o buza la marginea cochiliei lor pāna īn iunie urmator. Daca sunt influentate conditiile din mediu, astfel īncāt puii sa apara mai repede, marimea si numarul melcilor care vor atinge maturitatea īn urmatorul an, cunoaste o crestere. Īn Africa de Sud, unii indivizi de H. aspersa se maturizeaza īn decursul a 10 luni, dar īn condtii ideale obtinute īn laborator, s-au obtinut exemplare maturizate īn 6 sau 8 luni de zile. Predominant, activitatea de reproducere la H. aspersa se desfasoara īn cel de-al doilea lor an din viata.

Ouale pot fi depuse īn pamānt, la fel ca si H. pomatia sau la suprafata unor terenuri accidentate īn substante organice sau la radacina plantelor. Īn 10 pāna la 30 de zile, puii ies din gaoace avānd cam 4 mm lungime. Acesti melci cresc cam 10 mm īntr-o luna, asa īncāt dupa 6 luni ajung la 35 mm, fiind chiar maturi din punct de vedere sexual. Atingerea maturitatii sexuale dureaza īntre 6 si 16 luni, īn functie de vreme si de disponibilitatea calciului. Acest tip de melc traieste 5 - 6 ani, ajungānd īn unele cazuri chiar pāna la 9 ani.

Cresterea indivizilor

Īn cadrul aceleiasi populatii de melci si īn aceleasi conditii, unii melci se vor dezvolta mai repede decāt altii, chiar de 2 ori mai rapid. Aceasta face ca diferitele specii sa supravietuiasca īn conditii grele, īn salbaticie. Un crescator de melci va trebui sa selecteze si sa pastreze melcii cei mai mari si care se maturizeaza rapid pentru fondul de reproducere. Doar melcii mici trebuie vānduti. Prin alegerea doar a celor mai mari, marimea medie a melcilor poate creste īn decursul catorva generatii. Cele mai multe diferente īn dezvoltare sunt de ordin genetic, asa īncāt vor trebui īmperecheati indivizii mari si cu maturizare rapida īn detrimentul acelora mici si nedezvoltati.

Dintre factorii cu potential urias de influentare a cresterii melcilor amintim: densitatea de populatie, stressul - melcii sunt sensibili la zgomote, lumina, vibratii, conditii neigienice, hrana neregulata, atingeri, etc.-, hrana, temparatura si umiditatea si tehnologia de īnmultire.

H. aspersa necesita prezenta īn sol a calciului īn proportie de 3 - 4 % sau a unei surse de calciu, care sa sustina o dezvoltare sanatoasa. Alti melci necesita cantitati mai mari de calciu īn sol decāt specia H. aspersa. Prezenta calciului īn proportie mai mica va conduce la īncetinirea ratei de crestere, determinānd dezvoltarea unei cochilii subtiri. Calciul poate fi dispus īntr-o farfurie de māncare asa īncāt melcul se va hrani la nevoie. Māncarea reprezinta īnsa doar o sursa de procurare a calciului. Melcii se pot hrani cu vopsea sau pot ataca peretii constructiilor īn cautare de calciu, precum se vor hrani si cu praf. O cochilie noua depinde de marimea oului de vreme ce aceasta apare din transformarea suprafetei membranei. Cum melcul creste, cochilia se dezvolta si ea. Uneori, ca semn al maturitatii, īn cochilie apare o umflatura sau o buza īntaritoare atunci cānd melcul se deschide. Din acel moment, acea cochilie nu va mai suferi alte modificari de marime. Cresterea se masoara prin intermediul marimii cochiliei, deoarece greutatea corpului variaza si fluctueaza, chiar la o umiditate de 100 %. Rata de crestere variaza mult īntre indivizii apartinānd unor grupuri de populatie. Ouale ce provin de la melcii mari, sanatosi tind sa se dezvolte mai repede si sa fie mai mari.

Seceta inhiba procesul de crestere putānd chiar sa o stopeze. Atunci cānd vara este prea calduroasa si secetoasa, melcul se retrage īn stare latenta, sigilāndu-si cochilia si asteptānd īntoarcerea vremii mai reci si umede. Unii melci se retrag īn grupuri īn scorburi de copaci, pe stālpi sau pe ziduri. Se prind de suprafete prin sigilarea propriei cochilii si a deschiderii acesteia.

Cresterea īn ferme a melcilor

Succesul unei culturi de melci depinde de utilizarea unui echipament adecvat si a unor provizii: custi pentru melci, instrumente de masurare a umiditatii (higrometru), a temperaturii (termometru), a umiditatii din sol si a luminii, o scara de greutati si un instrument de determinare a marimii melcilor, un set de constatare a componentei solului si o lupa pentru observarea oualelor. Mai este necesar si un echipament de control al climatului (temperatura + umiditate), de reglare a apei (un sistem de sprinklere pentru realizarea permanenta a umiditatii si unul de drenuri), asigurarea cu lumina si umbra si ferirea suprafetei de daunatori. Unele sisteme pentru horticultura precum cele de luminat artificial si de sprinklere pentru apa pot fi adaptate pentru cultura melcilor. Se vor obtine rezultate mai bune daca se vor folosi melci de acelasi tip si din aceeasi generatie. Unele recomandari sustin dispunerea puilor proaspat iesiti din gaoace īn spatii distincte.

Patru sisteme: fermele de melci pot fi plasate īn aer liber, īn cladiri climatizate, īn sisteme etanse de tip casa tunel din plastic sau case ecologice. Īn plus, melcii se pot īnmulti si pot sa se nasca īntr-un mediu controlat strict dupa care, la 6 - 8 saptamāni pot fi mutati īn spatii deschise pentru a se maturiza.

Climatul: un climat moderat (59 - 75 F) cu umiditate ridicata (75 - 95 %) reprezinta cele mai bune conditii pentru crescatoriile de melci, desi cele mai multe specii suporta o diferenta mai mare a acestor valori. Temperatura optima pentru cele mai multe specii este de 70 F. Atunci cānd temperatura scade sub 45 F, melcul se retrage īn hibernare. Dincolo de 54 F melcul devine inactiv si sub 50 F īntregul proces de crestere este stopat. Atuni cānd temperatura depaseste 80 F sau daca este o perioada foarte secetoasa, melcii hiberneaza. Vāntul nu le prieste melcilor deoarece accelereaza pierderea apei, iar acestia trebuie sa retina umiditatea.

Umiditatea: melcilor le este necesar un mediu umed, dar nu ud. Desi trebuie sa le fie oferita umiditate, terenul ud trebuie drenat pentru a le fi prielnic melcilor.si apa de ploaie trebuie drenata din zona cu melci. Melcii respira aer si se pot īneca daca īn jur zona este plina de apa. Un continut de umiditate īn sol de 80 % este foarte potrivit. Īn perioadele de īntuneric, umiditatea de 80 % īn atmosfera duce la o activitate propice a melcilor si la crestere.

99 % din activitatea melcilor, inclusiv hranirea, se realizeaza īn decursul noptii, īn īntuneric si racoare, vārful de sarcina petrecāndu-se la 2 -3 ore dupa lasarea īntunericului. Temperatura scazuta stimuleaza activitatea si roua noptii ajuta melcul īn deplasarea sa. Melcii se ascund la adapost īn cea mai mare parte a zilei. Daca este nevoie, se vor folosi sprayuri de ceata, asemeni acelora utilizate īn dezvoltarea plantelorīn zone secetoase pentru a mentine umiditatea si nivelul de umezeala.

Terenul: trebuie folosit un pamānt mediu care nu contine prea mult nisip, dar nici prea multa argila. Melcii nu se pot tārā īn argila tare si uscata. Solurile nisipoase nu au continutul necesar de apa. Doar pamāntul ce contine īntre 20 si 40 % materie organica trebuie folosit, adica acela utilizat si pentru plantele de gradina verzi si cu multe frunze. Daca īn crescatoria de melci exista si plante, acestea trebuie mentinute umede si trebuie īntretinute cu grija, fiind īndepartate buruienile. Solul acid trebuie neutralizat cu ajutorul unui lamāi (scaderea ph-ului la nivelul de 7).dincolo de valoarea pH-ului din sol, este necesara mentinerea nivelului de calciu fie din sol, fie dintr-o sursa, deoarece cochilia melcului contine īn proportie de 97 - 98 % carbonat de calciu. Daca nu se cunoaste compozitia exacta se poate adauga putin calcar. Un cercetator trateaza solul cu amida poliacrilica īn proportie de 12.5 cm3 la 160 g M. A. / o preparare la 250 cm3 de apa la 1 kg de sol uscat. Acest tratament de stabilizare ajuta structurii solului pentru a rezista spalarilor, permitānd curatirea regulata fara afectarea structurii fine a solului atāt de necesara īn depunerea oualelor.

Melcii sapa īn solul pe care apoi īl ingereaza. Un teren bun favorizeaza cresterea melcilor chiar daca acestuia īi este administrata o māncare foarte echilibrata. Dezvoltarea melcilor poate fi frānata fata de nivelul la care ajung indivizii ce beneficiaza de un sol propice. Dupa ce consuma māncare, melcii se īnfrupta cu praf. Alteori acestia consuma fie māncare, fie praf. Acesta poate consitui un motiv pentru care melcii nu trebuie īnghesuiti īntr-un spatiu mic. Pamāntul, daca nu este schimbat cu regularitate, se va umple de mucus si de scurgeri, putānd interveni īn compozitia sa schimbari chimice. Un teren bun este un amestec īntre turba, argila, compost, CaCO3, la un nivel de pH 7. Humusul de frunze la pH 7 are aproape aceleasi proprietati. Substantele organice din sol joaca acelasi rol precum carbonatii. Acel pamānt bogat īn calciu si magneziu stimuleaza cel mai bine cresterea melcilor. Carbonatii si calciul total sunt elemente foarte importante. Īn sol se poate adauga calciu īn proportie de 10 pounds la o suprafata de 100 de picioare2. de asemenea calciul mai poate fi administrat si īntins pe o farfurie din care sa-l consume melcii.

Spatii pentru crescatorie

Suprafetele pe care sunt crescuti melcii au de regula o lungime mare de latime mica, nefiind patrate. Aceasta aranjare permite deplasarea īngrijitorului fara a calca pe melci, cu atingerea tuturor punctelor din perimetru. Zona poate fi un canal realizat din lemn, pietre, bucati din fibra de ciment sau otel galvanizat. Se acopera cu un ecran sau cu o plasa, pentru a proteja melcii de pasari sau alti daunatori. Gardurile sau zidurile au īnaltimea de 2 picioare si o adāncime īn pamānt de minim 5 inci. Gardurile realizate din metal galvanizat sau bucati din plastic gros īmpiedica unii pradatori. Un acoperis asigura protectia īmpotriva ploilor. Umbrarul (care poate fi realizat dintr-un ecran subtire) destinat zilelor de iarna calduroase, asigura starea latenta a melcilor. Se foloseste plasa de 5 mm sau mai subtire pentru ecrane subtiri sau garduri. Pentru acele suprafete ce adapostesc puii de melci se va folosi o plasa mai deasa.

Melcilor le plac ascunzatorile, mai cu seama īn timpul zilelor calduroase. Procurati tevi de plastic pentru drenaj īn sol, care la taiati pe lungime. Le asezati una īn sus, alta īn jos, asa īncāt se va crea un adapost, crescānd totodata cu 50 numarul melcilor ce pot fi dispusi īn acea arie.

Un sistem de sprnklere va asigura la nevoie umezeala.acesta functioneaza doar īn timpul zilei. Daca este pornit devreme dimineata, poate face ca melcii sa iasa la suprafata ramānānd expusi īn soare. Trebuie monitorizata temperatura si umiditatea cu ajutorul unui termometru si al unui higrometru.

Desi se executa un gard pentru īmprejmuire, clturiletrebuie realizate din matrial mult mai dur decāt ecranul de acoperire, pentru ca un melc aflat īntr-un colt al plasei se va tāra īn cautarea unui teren mai bun.

Prevenirea evadarilor din amplasament: īntr-o īmprejmuire, partea de deasupra a gardului se curbeaza realizāndu-se un semicerc care opreste evadarea melcilor. Dar H. aspersa ar putea evada si de aici, motiv pentru care artrebui utilizat un gard electric. Plasa de deasupra se realizeaza din cel putin 2 sārme plasate la distanta de 2 - 4 mm īntre ele, fiecare fiind strabatuta īn sens opus de curentul electric. Se leaga o baterie sau un transformator īntre 4 si 12 volti pe fiecare sārma. Melcul va fi usor piscat si se va retrage de pe o sārma pe alta.

O alta tehnica de prevenire a evadarii melcilor consta din realizarea gardului de acoperire a īmprejmuirii īn forma literei V, obtinānd un unghi ascutit de 20°. Cochilia melcului se va lovi de īndoitura īnainte sa ajunga īn vārf, se va bloca si ecranul īn unghi va compensa automat marimea melcului.

O alta aletrnativa, foarte potrivita īmprejmuirilor din pereti duri, rezistenti, este de a amplasa pe pereti un ecran orizontal care proiecteaza melcul īn interior la o distanta de cātiva inci de zid. Īn deplasarea sa, melcul se leagana pe o ata de pe care cade deoarece nu este suficient de mare ca sa-i permita īnaintarea.

Suprafete cu gradina: o metoda alternativa propune realizarea unui perimetru de forma patrata care sa contina o gradina de 10 picioare2. Īn gradina se vor planta 6 culturi, urzica si anghinare, de exemplu. Astfel melcii īsi pot alege singuri hrana. Daca nu ploua, sprinklerele se pun īn functiune pentru 15 min. īn amurg. Un dezavantaj al metodei este acela ca daca melcii nu au atins maturitatea la sfārsitul anului, este greu de plantat īn gradina cultura viitoare.

Tunelele din plastic creeaza perimetre ieftine si rapide pentru melci, singurul neajuns fiind imposibilitatea regularizarii temperaturii si a umiditatii. Īn tunel temperatura va fi cu 10 - 20 grade mai mare decāt īn mediu, iar melcii la temperaturi de 80 F trec īn stare latenta.

Suprafete īnchise: melcii crescuti īn interior īn conditii controlate se vor īnmulti conform originii geografice a fondului de reproducere folosit. Astfel s-a observat ca unii indivizi de H. aspersa provenind din Anglia se dezvolta mai bine īn spatii īnchise. Īnmultirea melcilor īn astfel de conditii se realizeaza prin mentinerea temperaturii la 70 F si a umiditatii īntre 80 si 90 %, unele surse afirmānd chiar 95 %. Īn unele locuri se recomanda o umiditate de 75 % īn timpul zilei si de 95 % īn perioada noptii. Centrul de Helicicultura a indicat la un moment dat ca necesara o umiditate de 65 - 75 % ziua si 85 - 95 % noptea, pentru temperatura de 68 F. Īn orice situatie īnsa, va trebui evitata o umiditate superioara de 95 % chiar pentru un scurt rastimp. Umiditatea excesiva poate omorī melcii. Temperatura optima si umiditatea relativa depind de mai multi factori cum ar fi specia de melc si provenienta fondului Diferitele specii de melci reactioneaza distinct la durata īn ore a zilei. Rata de iluminare pāna la lasarea īntunericului influenteaza activitatea, hranirea, īmperecherea si chiar depunerea de oua. Se pare ca un interval de 18 ore de lumina stimuleaza dezvoltarea H. aspersa, īn timp ce mai putin de 12 ore inhiba procesul. Unele specii de melci pot asocia orele sporite de lumina cu debutul verii, adica cu perioada de vārf īn dezvoltarea indivizilor. 18 ore de lumina reprezinta optimul pentru reproducere, desi aceasta functie se īndeplineste īn timpul īntunericului.

Cutii si custi pentru reproducere: melcii se pot reproduce īn cutii sau īn custi dispuse unele deasupra celorlalte. Se foloseste un sistem automatizat de sprinklere pentru mentinerea umiditatii. Aceste cutii trebuie sa aiba un orificiu pentru hrana si un altul pentru apa. Tavitele de plastic de adāncimea cātorva inci sunt adecvate. Orifii adānci pentru apa sporesc sansa ca melcii sa se īnece īn ele. Aceste tavi ar trebui dispuse pe un pat de pietris marunt. Micile boluri din plastic (de ex. cele pentru flori avānd on īnaltime de 3 inci) se vor umple cu praf sterilizat sau cu un pamānt argilos cu pH neutru, care se va dispune pe pietris pentru a face loc de depunere a oualelor. Fiecare bol se va īndeparta si se va ilocui dupa ce mlcuii depun ouale. Se pot dispune aceste boluri concentric, unele īn celelalte, astfel īncāt pietrisul nu va trebui schimbat la excluderea unei cutiute.

Dupa ce melcii si-au depus ouale, bolurile se vor muta īn incubator pentru a se dezvolta. Puii de melc abia iesiti din ou se vor retine aici pentru 6 saptamāni. Apoi vor fi mutati īntr-o zona distincta, deoarece dzvoltarea este mai accentuata daca melcii de aceiasi marime se afla īn acelasi grup. Pentru melcisori este optim un interval de iluminare de 8 ore.

Sisteme combinate: melcilor li se poate permite sa īsi depuna oualele īntr-un spatiu deschis, dupa care acestea vor fi transferate īn cutii, urmarindu-se acelasi algoritm. Īn amplasament trebuie cautati acei melci care au sapat deja orificii īn care īsi depun ouale. Acestia pot fi identificati prin partea din cochilie care nu e īngropata. Se va marca locul de depunere a oualelor printr-un semn plasat īn vecinatate. Dupa ce melcul si-a īndeplinit acest rol si paraseste zona, se va utiliza o sapaliga pentru gasirea oualelor si mutarea lor. Aceasta etapa e dificila, deoarece ouale pot fi distruse sau acoperite de praf.

Exemplu: 5 etape īn cresterea melcilor

Unii crescatori disting 5 etape īn cresterea melcilor: reproducerea, clocirea, tineretea, īngrasarea si maturizare (īngrasarea finala). Īntr-un exemplu simplu, cutia este realizata din pereti de beton, avānd un pamānt bogat īn viermi ce curata solul pe laturi, vegetatie, zone curbate pentru adapostire, spatii pentru hrana. Plasa īmpotriva tāntarilor sau ecranele constituie acoperisul. Aceste cutii pot fi plasate īn exterior sau pot fi mentinute īn spatii īnchise unde temeratura nu oscileaza īntre extreme (prea cald sau prea frig). Un cercetator a indicat ca un melc obtine īn conditii de spatiu deschis, īn medie, 7 pui, īn timp ce īn spatiu īnchis se obtin 9 pāna la 12 pui. Īnsa daca conditiile de clima sunt favorabile, un melc poate aduce pe lume chair 15 pui.

Suprafetele de reproducere pot fi aranjate asemanator celor de īngrasare, fie se vor folosi chiar acestea pentru reproducere dupa ce exemplarele mature au fost recoltate. Unii melci vor constitui recolta, ceilalti vor fi retinuti pentru reproducere.

Canibalismul īn perioada de dupa iesirea din oua

Primul melcusor iesit din gaoace īsi va mānca īnvelisul, asigurāndu-si astfel nivelul de calciu necesar pentru cochilie. Apoi pot ajunge sa manānce chiar oua neclocite. Daca ouale sunt pastrate la o temperatura iptima, 68 F pentru unele specii, si daca nici un ou nu-si pierde din continutul de umiditate, majoritatea oualelor vor cloci la distanta de 1 - 3 zile īntre ele. Astfel va scadea si rata de canibalism. Unele oua care vor fi māncate nu sunt fertile sau nu au cunoscut o dezvoltare adecvata, desi exita situatii īn care sunt devorati embrioni maturi. O densitate mare de oua creste rata de canibalism, datorita apropierii dintre acestea. Oul de melc contine un nivel de proteine de 12 - 20 de ori mai mare decāt cel regasit īn salata. Aceste proteine ajuta melcusorii sa se dezvolte rapid si sanatos. Astfel, oul de melc reprezinta hrana ideala pentru melcusorii care vor consuma doar ouale din aceiasi specie.

Colectarea melcilor

Īn afara de cresterea lor īn ferme, melcii mai pot fi procurati dintre culturile de zarzavaturi si livezi. Crescatorii pot obtine astfel, īn schimbul unei sume, cāteva exemplare

Indivizii preluati din salbaticie si adusi sa constituie exemplarele unei crescatorii ating o rata crescuta a mortalitatii datorata necesitatii adaptarii la noile conditii. Acesti melci au putut consuma otravuri, chimicale agricole sau plante otravitoare si de aceea nu pot fi consumati imediat. Acestia trebuie plasati īntr-o suprafata unde se vor retine pentru minim 3 zile īn scopul curatirii organismului de toxine sau chiar pentru a deceda daca au ingerat o doza letala. Daca traiesc dupa 3 - 4 zile, melcii pot fi pastrati. Acestora li se va opri accesul la hrana, dar nu si la apa, pentru 1 - 2 zile.

Hranirea

Perioada de hranire se intinde din aprilie pāna īn octombrie, cu un interval de repaus īn timpul caldurii excesive din vara. Hrana nu trebuie lasata īntr-un singur loc pentru ca melcii nu vor avea acces la aceasta. Melcii consuma hrana solida pe care o mesteca cu limba. Functia de hranire depinde de vreme, asa īncāt melcii pot sa nu manānce chiar īn fiecare zi. Irigarea de seara atunci cānd vremea e secetoasa poate īncuraja hranirea datorita īnlesnirii miscarilor catre zona cu māncare.

Melcii care se vor reproduce se vor dispune īn suprafata special destinata acestei functii, īncepānd cu luna aprilie sau mai. Melcii din anumite specii colectati din diferite regiuni, au obiceiuri de hrana diferite. Dintre māncarile consumate de melci sunt: Alyssum, fructul si frunzele de mar, caisele, anghinarea, ochiul boului, orzul, fasolea, merisorul californian, orice varietate de varza, musetel, garoafa, conopida, sfecla rosie, telina, cirese coapte, lamāi, trifoi, castravete (preferatul melcilor), loboda, papadie, hibiscus, nalba, cala, nemtisor, praz, salata verde, crin, magnolie, duda, condurul doamnei, urzica, coacaze, stejar, ceapa verde, panselute, piersica, pere coapte, mazare, petunie, pruna, cartof (crud sau preparat), dovleac, ridiche, rapita, trandafir, macris, spanac, mazare dulce, ciulin, rosie, gulie, grāu, cārciumareasa. Melcii evita consumarea plantelor care produc substante chimice defensive, cele cu tulpini defensive, etc.

Melcii prefera frunzele suculente si verdeturile. Daca hraniti melcii cu resturi vegetale, fructe sparte sau cartofi copti, aceasta hrana īn exces trebuie īndepartata imediat pentru a nu se deteriora. Li se pot administra tarāte uscate sau umezite deasupra frunzelor verzi. Dieta poate contine 20% tarāte de grāu, restul de 80 % fiind fructe si verdeturi. Unii crescatori folosesc ovaz, cereale, soia sau terci pentru a asigura necesarul de calciu, asemeni cochiliilor de stridie. Melcii mai consuma si carton. Īn decursul a 24 de ore, melcii pot consuma o cantitate de hrana echivalenta cu 10 - 20 % din greutatea propriului corp. Calciul trebuie administrat cel putin 1 data pe saptamāna daca solul nu-l contine. Pamāntul nu trebuie sa contina saruri sau substante alcaline care pot arde melcii. Calciul se amesteca cu tarāte ude sau cu cartofi sfarmati si astfel acesta nu se va infiltra īn pamānt daca nu este consumat imediat.

Doua feluri preferate de māncare pentru melci si care asigura o dezvoltare sanatoasa sunt: (a) terciul fiert ce contine 58% grāu, 16 % soia, 18% sorg, 7% faina de calcar (40% calciu) si (b) pelete pentru puii de gaina ce contin 5% concentrat, 10% grāu, 15% soia, 20% sorg, 44% orz, 6% faina de calcar (40 % calciu). Peletele sunt potrivite melcilor mari, īn timp ce terciul este o hrana adecvata puilor. Peletele trebuie zbrobite daca sunt administrate melcisorilor. Melcii prefera o hrana umeda. Daca acestora li se administreaza terci uscat, atunci trebuie īnlesnit accesul la surse de apa.

Spatiile de depozitare a hranei si a apei trebuie curatite regulat. Cantitatea de hrana consumata de un melc depinde mult de umiditatea din aer si de accesul la apa. Apa curata poate fi dispusa īntr-un vas plat pentru a īnlatura riscul de īnec al melcilor. Factori precum temperatura, intensitatea luminoasa, preferinta de hrana īn comparatie cu hrana administrata au un impact asupra hranirii. Pāna se ajunge la o compozitie optima a māncarii se poate recurge la un compromis īn sensul administrarii unui amestec: ½ hrana din verdeturi si ½ proteine animale.

Boli si daunatori

Igiena cotidiana poate contracara raspāndirea bolilor si astfel se poate īmbunatati starea de sanatate si rata de crestere a melcilor. Hrana trebuie schimbata si evacuata zilnic pentru a evita deteriorarea ei. Daca īn pamāntul pe care stau melcii exista viermisori, acesta vor realiza igiena si mentinerea curateniei pe amplasament.

Parazitii, fungiile, microartropodele pot ataca melcii si problemele de acest gen se pot raspāndi rapid daca populatia de melci este foarte densa. Bacteriile Pseudomonas aeruginosa genereaza infectii intestinale ce se pot transmite rapid daca amplasamentul este aglomerat.

Crescatoria de melci trebuie ferita de daunatori ca: soareci, sobolani, cārtite, sconcsi, nevastuici, pasari, broaste si broaste rāioase, insecte (varietati de gāndaci si greieri), specii de muste, chiar unele specii canibale de melci (Strangesta capillacea).

Transportul

Pentru conservarea, procesare sau transport se vor alege doar melci activi. Un melc inactiv poate fi bolnav sau pe moarte. Este de preferat sa se transporte melcii vii, daca legea permite, īn timpul perioadei de latenta, īntre lasarea toamnei si pāna la īnceputul lunii martie, desi atuni este greu de determinat care individ este īnca activ. Trebuie inspectat fiecare exemplar pentru a se asigura ca acesta este sanatos. Melcii se vor pune īntr-un container ambalat īn gheata pentru a se mentine temperatura īn jurul valorii, dar nu sub punctul de īnghet, astfel ca melcii sa hiberneze. Cānd vremea se īncalzeste si melcii se trezesc devenind activi, nu se reuseste ambalarea acestora optima īn cartoane. Deoarece sunt creaturi vii, containerele ce contin melcii trebuie manipulate cu grija. Unele indicatii prevad sa nu se transporte exemplare vii de H. pomatia dupa īnceputul lunii iunie, deoarece atunci acestia nu mai au un gust placut. H. aspersa poseda o cochilie fragila pāna cānd se maturizeaza si formeaza o buza, asa īncāt pāna īn acel moment exemplarele imature nu sunt recomandate a fi comercializate.

Transformarea melcilor īn escargot

Melcii sunt considerati maturi atunci cānd formeaza o buza la deschiderea cochiliei. Īnainte de maturizare, cochiliile lor sunt mai casante, facāndu-i astfel neinteresanti pentru comert. Greutatea comerciala necesara pentru un individ de H. aspersa este de minim 8 grame.

Compozitia nutritiva a melcilor vii (calculata la o portie comestibila de 100 g), conform bazei de date cu elemente nutritive aflata īn Franta, este de:

Energie

10.5 kcal

Apa

79 g

Proteine

16 g

Carbohidrati liberi

2 g

Fibre

0 g

Grasimi

1 g

Magneziu

250 mg

Calciu

170 mg

Fier

3.5 mg

Vitamina C

0 mg

Melcii sunt spalati, fierti, despartiti de cochilie si apoi spalati īn otet sau īn suc de lamāie si solutie apoasa īnainte de a fi conservati. Producerea unei conserve de calitate este un proces īnselator, trebuind a fi luate īn seama aspecte care sa nu duca la otravirea hranei. Pregatirea pentru māncare a melcilor vii, implica īnlaturarea membranei pāna la deschiderea cochiliei. Melcii trebuie cufundati īn apa īn care se adauga ½ cana de sare sau ¼ cana de otet la fiecare 50 de melci. Mucusul secretat va determina culoarea alba a apei. Apa trebuie schimbata de cāteva ori īn decursul unei īnmuieri de 3 - 4 ore. Se clatesc de cāteva ori īn apa curgatoare pāna cānd este īndepartat mucusul. Apoi melcii se transfera īn apa rece care se pune la fiert. Trebuie lasata sa fiarba 8 minute, dupa care se strecoara si se curata melcii īn apa rece. Se strecoara īnca o data. Cu un ac sau cu o furculita mica se extrag melcii din cochilie. Li se īndeparteaza intestinele si sunt taiate toate partile negre. Unele retete prevad chiar taierea capului, a cozii si a tuturor cartilajelor si a zgārciurilor. Se urmeaza apoi indicatiile diferitelor retete.

O metoda alternativa prevede: spalarea temeinica a melcilor īn apa curata. Turnarea acestora īn apa fiarta sarata īn care se poate adauga suc de lamāie si/sau ierburi, se lasa la foc īnca 10 - 15 minute pāna cānd melcii se pot īndeparta cu usurinta de cochilie. Se strecoara si se clatesc.

Melcul urias african se prepara prin zbrobirea cochiliei si taierea piciorelor de la corp. clisa se elimina īn mod obisnuit prin frecarea melcilor cu aschii de lemn, dupa care se spala īn apa curgatoare, repetāndu-se procesul pāna la eliminarea totala a secretiei. Aschiile pot fi īnlocuite de faina īn care se adauga sare si otet. Piciorul se taie īn bucati de marime normala. Masa viscerala se poate deshidrata, se zbrobeste laolalta cu cochilia si se amesteca cu māncare de pasari pentru a se obtine 10 % din hrana necesara unui melc. Datele cunoscute indica o proportie īntre 28 si 46% din greutatea unui melc Achatina ca fiind reprezentata de cochilie.

Restrictii si reglementari

Melcii pe care unii oameni īi cresc si īi porcura pentru hrana personala sunt considerati drept daunatori ai culturilor agricole. Introducerea diferitelor varietati si derivatilor de la o specie devin daunatori mai periculosi decāt specia originara, deoarece asupra noilor creaturi nu se poate exercita un control natural. Melcii daunatori ataca culturile de frunze verzi, fructele ce cresc pe sol (capsuni, rosii), dar si citricele ce cresc īn arbusti.

Actul Federal asupra Daunatorilor Plantelor defineste ca daunator orice stadiu de viata (chiar formele de hibernare sau de latenta) ale insectelor, gāzelor, nematodelor, limaxurilor, melcilor, protozoarelor si a a ltor nevertebrate, bacterii, fungi sau plante parazite ori partile reproductive ale acestora, virusi sau orice organisme asemanatoare cu cele mentionate, orice substante infectioase ce pot afecta īn mod direct sau indirect plante sau parti ale acestora, deteriorāndu-le sau īmbolnavindu-le, chiar si orice produs din plante procesat, trecut prin procse de fabricatie.

Deoarece infestarea pe scara larga a melcilor poate avea consecinte foarte importante, se instaureaza carantina īmpotriva produselor incubate provenite din zone infestate. Este ilegal importul melcilor sau al limaxurilor pe teritoriul SUA fara permisiunea Diviziei de Carantina si de Protectie a Plantelor, a Serviciului de Sanatate Animala si de Inspectii si a Departamentului american pentru Agricultura. Pentru transferul de melci īntre statele apartinānd tritoriului SUA sau pentru importuri se completeaza diferite documente pe baza carora conducerea statului respectiv va adresa o recomandare Serviciului abilitat care va adopta o decizie.

Conservarea neadecvata a hranei slab acida creste riscul raspāndirii botulismului. La pregatirea conservelor de melci destinate consumului cansic, vor trebui urmate cu atentie instructiunile pentru hrana slab acida pentru a preveni otravirea acesteia.

Regulamentele federale si statale se aplica si importurilor si cresterii melcilor. Īn unele state americane unitatea producatoare va trebui sa obtina aprobari si sa fie inspectata.

Importurile si exporturile SUA

Informatii generale privind importul produselor agricole īn SUA se regasesc la adresa:

Departamentului American pentru Agricultura, Serviciului de Sanatate Animala si de Inspectie, Centrului de īnformatii privind Comertul, Administratiei Comertului International, Departamentului de Comert al SUA, Administratiei SUA a Alimentatiei si Medicamentelor, Oficiului de Afaceri si Centrului pentru Securitate Alimentara si Nutritie Aplicata ce ofera īn acest sens brosura "Īnceputul unei afaceri alimentare".













Document Info


Accesari: 1776
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )