Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































FLORILE RAULUI alte boeme

Carti












ALTE DOCUMENTE

Hoeforele
O simpla poveste... Mihaela Barbu
Zahir - adaptare
10 Vesti din Ialta
Victor Ion Popa - razbunarea
CAPITOLUL XXIX
Narayana
Sanatatea celor bolnavi
SĂRMANUL DIONIS - MIHAIL EMINESCU (1850-1889)

>

1   CHARLES BAUDELAIRE



FLORILE

RĀULUI

alte boeme

asezate in limba romāna

de
RADU CĀRNECI

MJ64443R*

664443

.

CH151NĀU,

CBB84.44>pio-5
B 31

A

Prefaja Mihai Cimpoi

Coperta si prezentarea grafica
Cheorghe Vrabie

"~~.....

1

B

■**.

M 756(10) - 91
ISBN 5-368-01026-5

■■"■; hAVDELAIRE

LES  FLEURS DU MAL ET ĀVfJtES POEMES
EDITIONS  l'AI LV PARIS   1939

.           .   - ©Prefata Mihai Cimpoi, 1991

112- 91    ©Traducere, tabel cronologic si indice
alfabetic Radu Carnecl,  1991
©Coperta si prezentarea
grafica
Gheorghe Vrabie, 1991
                     |

ĪNTSE DUMNEZEU sI SATAN

Creeaza, oare, Baudelaire Florile raului dupa modelul DivineiComedii,
dupa cum au crezut unii Istorici literari ? Chiar daca am afirma acest
lucru, o uriasa diferenta se impune: mijloacelor naturale dantesti, stelelor
ce lumineaza iesirea din infern li se prefera paradisul artificial aureolat
«In o lumina rece si metalica a reflexelor stinse. Sentimentul bucuriei ingenui
Mie «iibstltuit prin constiinta macinatoare a pacatului primar. In orice caz,
Paradliul si Infernul se amesteca, devin substituibile si chiar identificabile.
Niwrelr e scos din inima framīntata a poetului (Paysage).

Nlrft/lle Parisului, in care se naste la 9 aprilie 1821 si in care moare
I* Al «iigimt 1867, sint cutreierate «de demoni» porni)! sa sporeasca Raul,
de l'iomtnjla in persoana (Amurgul), de vesnic muritorii admirati de
Mi tm h ii īnsasi (Dans macabru). Orice reflex paradisiac a disparut din
. «Muica misterelor. Dupa ce ii moare tatal, cind īmplinise doar sase ani,
im iiimnu sa, care era totdeauna pentru el «un idol si un camarad», se
iri AnAiorcstc cu generalul Aupick, Baudelaire traieste prima fisura de ordin
e»Uirii|!ul. Accepta, bineīnteles, modelul de tompprtqn'pnt etic al vesnicului
Milllni; «Sentimentul singuratatii inca din copilarie. In ciuda familiei - si
Mal Mim In mijlocul camarazilor - sentimentul unui destin vesnic solitar».
Amhuiui-h singuratatii din interior, in numele eului sau autentic, si opunerea
l»itit r« lumii aduce si specifica culoare ontologica creatiei sale. Fiinta sa
(mu» in regimul Alteritatii si al permanentei dedublari, extremele īntre

 (Mclleaza fiind Dumnezeu si Satan. Dragostea lui de asemenea se
», impartindu-se dramatic'tntre o Madona, Apollonie Sabatier
»i iwtwtliuata pariziana totala, africana Jeanne Duval. Intre o «Venus alba»
»i ti . Vcniw neagra» se consuma sentimentul duplicitar al poetului, urcind
.|tm nfrni de senzatii celeste si coborind brusc in dragostea pagina si
irhiaIA. SplcmiLparizian demonstreaza unul dintre sentimentele cele mai

 ti nobile, ii transforma dintr-o valoare naturala in una artificiala,
 intr-o asemenea realitate sufleteasca dominata de accentul hotarit,
««IIimiIi ti terestru al melancoliei, de trairea intensa, pesimista si byroniana,
.Im|i» cum noteaza poetul īnsusi, "īmpacarea mindra, orgolioasa cu Satan.

.....i Iul Dumnezeu se prabuseste, determinind eul la īnchiderea in cercul

.iH|iirlHA|ll. Ilnudelaire se complace in cadere: «Cel ce se leaga de o
Hfc«ni, ndlca de prezent, mi se pare un om rostogolindu-se īntr-o rīpa si
i«tf>, viind «o se agate de tufe, le-ar smulge si le-ar duce cu el». Ripa
nprvtrnintA nu e declt abisul ontologic, din care Baudelaire va culege cenusile

,   (I)

Intre dumnezeu si sat an

IiImcJII, adincurile cutremurate ale sentimentului Mortii, reflexele mate
ale Albului vidului launtric. Daca poetii romantici, spune Thibaudet, au
cautat geniul luminos al crestinismului, Baudelaire s-a dedicat cautarii
nu In universul naturii, ci in īntunericul constiintei, a unui geniu al cato-
licismului.

Oricum, acest geniu al dezgustului si ororii universale facea epoca literara
ti Bmnctlcre Īntrevedea in el, la 1887, un fel de idol oriental, monstruos,
a carul diformitate naturala era subliniata de culori stranii si excesive.

l'.xtnzul vietii si oroarea de viata, pe care si-o recunoaste īnsusi poetul,
nseaza opera baudelairiana pe axul fiintial
jtnmnp.7p.ipsi-n-snianV- T"«-
siunea e alimentata mereu de dezbinul launtric, de opozitia fata de tot
ce este Natura^

īn locul Poetului-rapsod, Poetului-pasare care-si propaga cintecul cu
mijloace orfice se Impune acum Poetul cobor» din cerurile senine ale
inspiratiei in exilul sau pamintesc: «Poetul e asemeni acestui print de noruri,
/De-o seama cu furtuna, sfidindu-i pe arcasi;/ Dar surghiunit pe tarmuri,
hulit si fara zboruri,/ Cu aripile-i vaste se-mpiedica in pasi» (aici si In
continuare versurile sint citate īn traducerea lui'Radu Cārneci). Universul,
in fata Poetului-Albatros, nu mai apare ca un Tot armonios, ci ca o «pjdure^
de simboluri», ca o tesatura enorma de semne care nu reveleaza, ci tain-
uiesc, nu descifreaza, ci lncifreaza, vraja padurii fiind dulce-amagitoare,
iar īntunericul ei sporeste, īntrerupind drumurile cunoasterii (in sensul lui
Heidegger) .'Poetului nu-i ramīne decit nazuinta firava de a gasi miraculoasa
cheie a acestor analogii greu perceptibile, acestor ingīnari ezoterice de
culori, parfumuri, sonujl Natura nu se bizuie doar pe lucrarea acestui
Triecānism ascuns al legaturilor tainice sub semnul Totului armonios, ci sl
pe o daruire sub semnul Necunoscutului si Zadarniciei: «Si cite flori cu-
alcasa haina /Parfumul straniu ca o taina/ īl dau tacerilor adinei !»

Īnsusi poetul are un atit de puternic sentiment de frica īn fata acestei
familiaritati cu extremele, cu negativul ducator spre Neant incit ii scrie
mamei sale, doamna Aupick, in 1857, anul aparitiei volumului Les Fleurs
du Mal :
«Aceasta carte, al carei titlu Florile raului spune totul, este
acoperita, veti vedea, de o frumusete sinistra si rece ; a fost facuta cu
furie si perseverenta. Dovada valorii sale pozitive este tot ceea ce se spune
rau despre ea. Cartea īnfurie oamenii. De altminteri, īngrozit eu īnsumi
de oroarea pe care o voi inspira am modificat o treime īn corecturi».

Frumusetea sinistra sijec££&}& un īnsemn al modernitatii si prin postu-
larea ci ca norma estetica Baudelaire se impune ca primul mare poet
modern. Dupa Verlaine, origimtlitatailuijgofundaconstalnTfireprezentat ī)
puternic si esential omul modern, modelat de rafinamentele unei civilizatii .
excgsiyjEUjaracjertzate mai Cjoeajaljjrin^oculnervQs si drogarea sīngelui
si creierului. T.S. Eliot ii considera, īn plin secolul nostru, «cel maijnare
exemplu de poezie modpxnft īn orjf|P īīmha». iar Paul Valery constata, In
1924, ca «ra*oiianja_npp.rpi imjrp. si fnarte putin voluminoasejijui Bauds-
īairg umjip jnra. tQatfl sfcra pitira   » si inca īn multe alte marturii ale
poetilor secolului XX, autorul Florilor raului apare cu chipul de ctitor

(II)

Intre dumnezeu si sat an

īntinerit al poeticii moderne. Exegetul ei german, Hugo Friedrich ne pro-
pune o summa de caracteristici, deduse atit din textele baudelairiene cit
|l din preluarile tezelor lor programatice la Rimbaud, Mallarme, Eliot sau
Apollinaire. Cea dintii trasatura fundamentali a lui Baudelaire este disci-
pllnn spirituala aflanpezinea constantei sale artistiogj y nini p"^tj(; imp^fillj"*
 bi
                   l  ri     C   Bdl

p                                              s                         gj                     mp^fillj

*c bine cu spiritul critic. Cu Baudelaire .īncepe fenomenul depersonalizarii
Urltll mod£rnerinjre_euLljrj£_5Lce! .empiric aparind o diferentl~ontologicā
li anwntJLJmpersonalitatea e obtinuta prin travaliu intens, prin deliberare
.tārultoare, metodica. Spaima, impasul si caderea In fata idealitatii rivnite
iu ardoare, dar niciodata atinse sint asumate ca «destin». Poeziile reiau
doar clteva leme care sint variante ale unei tensiuni fundamentale Intre
««Imitam si ideajijajeJ[SuferintaJlransforniata in dezo!aie1_iaxjKIfijfina
iiiainn|fl ia nihilism, poate avea un efect catharctic prin forma perfecta:
1 i mii u'iilo* privilegiu ai arte), spune Baudelaire, ca oribilul, artistic
M#H*M)i, <t< vlnr* fruiniiM'ir, ii cA durerea ritmata si cadentata umple spiritul
ir liiiiftliA» l'niiniiw'lra |l nobletea pot fi rezultatul ratiunii si
iar iii>a*flvi', Mirai tic fum Inalli' «Din urli, poetul va face sa
ii i «iriii ^tiiilrlnlclaii, In cnre se asociaza
i |himIiii ni iii ii* , un mijloc de a soca cititorul
ilmn ii.nul mIikIiii liMiuiriairian este un homo duplex
.n i.mr. |>..tul Miirniu ti cel ceresc, prclulnd unele forme
|l pHNHi n ni' i rrttiiiisimiiiii. Acesti poli - raul adus de Satana
>a ajoalt - Miimiirn/fl evadarea din cercul strimt al realului.
iii» un ning al sunetelor, siluind In prim plan nu fondul, ci
i|a lormalA. kcgluu facultajilp»''omenesti este, la Baudelaire,
i nir tlrscumpune īntreaga creatiune si creeaza o lume noua.
l'iie, noteaza Baudelaire, Imaginatia este regina īnsusirilor, dar
■ vini Infclege ceva mai īnalt decit inteleg cititorii de rind. Imaginatia
Ihm in, nu e nici sensibilitatea, desi e greu de īnchipuit un om cu
N«|k una sa nu fie sensibil. Imaginatia e o īnsusire aproape divina,
|M>n i-|»< de la bun īnceput, in afara metodelor filosofice, raporturile
I al secrete ole lucrurilor, corespondentele si analogiile».
■Mte de aceasta schema a trasaturilor modernitatii poetice, astazi se
»*.»» cu pregnanta figura de poet al marilor nelinisti existentiale,
■M art»|lcl sale fiind una profund ontologica. Baudelaire singur īsi
u*it de slinul, si-l asumi,( luciditatea calauzind toate aceste game
i. i. mi v flrlle lui spre interior sint facute sub dictatultratiunii, jivinturile
MfikMle, tensiunea intre cei doi poli ai trairii mentinuta in mod
ia sonora exorcizata. Izgonirea diavolului duce, in fond, la
.n» Iul, lata marele paradox al actiunilor sale puse, toate, sub

fW. /

unturile baudelairiene, astfel urmate, duc spre Satan, caci, asa cum
imr o scrisoare catre mama sa, nu are nevoie de Dumnezeu, pentru
i
I imate īntelege, ci anume de Satan, pe care-1 iubeste, ca pe un
|ii*|ll al Iul Dumnezeu.
              .                 ^ .

1*11, In lirica Florilor raului, un proces de demonizare tfontinua,

( III )

Intre dumnezeu si satan

care pune mereu trairea sub semnul Iui pianāTiīsTp actiune de a echivala
infinitul cu Infernul. In acest sens e meren-ettMvata stranietatea.

Miscarea romantica in cercuri (ale Cunoasterii) se transforma, la Baude-
lalre, Intr-o miscare liniara in Necunoscut, unde se īntrezareste doar Noap-
tea fflrft sflrsit. Misterul Sporeste necontenit, omul si marea asemanindu-se
In lupta lor neostoita cu «genunile fara sfirsit» : «Ci amindoi misterul nu
vl-1 lisati privit»
                                                .____________^

Taina sporeste si prin descoperirea progresiva a Raului si Binelui; extremele,
monstruoase, sīnt īmbratisate freneticjje_rjr>ptiii framn-.t^rariVi este indiferent
fata de sursa Frumusetii. Aceasta poate izvorī din infern sau din paradis
«Ca vii dinspre azururi sau din infern, totuna : 76, frumusete! monstru
maret, grozav, candid/ Fapturii tale mindre ma dau pe totdeauna/ intrind
in Infinitul de taina si avid». Monstrul frumusetii, care amalgameaza sensurile
pozitive cu cele negative, calauzeste modernismul de tip baudelairian.

Tot astfel, sub regimul fascinatiei uritului, recelui, animalicului, se mani-
festa sentimentele erotice : «si te-ndragesc, o, fiara mereu mai nemiloasa,
/Caci chipul tau de gheata te face mai frumoasa». Esenta divina a Femeii
e invocata In ciuda satanismului, vampirismului ei. Extremele cele mai
extreme fuzioneaza, chipul de madona rafaelita Tund substituit chiar prin
«hoit» sau printr-o gratioasa īnfatisare felina, de pisica. Accentul e mutat,
si in dragoste, de pe vital pe morbid, pe fascinatia negativa a Nefiintei
«...Mai mult decit Viata /E Moartea ce ne tine In plasa-i de mister».

Universul e deosebit de fragil, la Baudelaire, generind si constiinta
fragilitatii fiintei umane, a carei existenta e īnchipuita ca o emanatie de
parfumuri, de miresme asteptate de abisul miasmelor. Mirosurile mijlocesc
alunecarea in Neant. Ele sint totusi recuperatoare, creind un paradis artifi-
cial. Poetica baudelairiana este, in fond, o poetica a supranaturalului,
conceput ca o aura a intensitatii perceperii sau a absurdului posibil. «Lumea,
dictionar hieroglific», aceasta īnsemnare a lui Baudelaire vrea sa spuna ca
artistul nu face decit sa descifreze ceea ce este incifrat in mecanismul
realului. Atit sensul cit si formele acestuia zac intr-o virtualitate pura,
intr-un amalgam de elemente care urmeaza sa fie depistate, combinate si
ordonate. Operatia de valorizare a lor se identifica īnsusirii unui dictionar
in care fiecare cuvint este o ieroglifa, un semn ezoteric cunoscute doar
de initiati.ffmaginajiajeste singura capabila sa puna in acord aceste elemente
disparate din uriasa magazie a Universului " «Īntregul univers nu e decit
o magazie de imagini, de semne carora imaginatia le va da un loc si o
valoare relativa; e un fel de hrana pe care imaginatia trebuie s-o digere
si s-o transforme». §. nu e nevoie de o imaginatie oarecare, ci de una a
primului venit al carui suflet sa poata arunca o lumina magica si supra-
naturala asupra obscuritatii firesti a lucrurilor. Nimeni īnca, in lume, nu
a elogiat atit de patetic si ecumenic imaginatia care este «regina adevarului,
iar posibilul e una din provinciile adevarului». A descifra si a īmprastia
tenebrele obscuritatii e doar prima etapa a actului creativ, urmata de o a
doua care presupune o potentare a calitatilor, o transgresare a acciden-
talului si posibilului prin strecurarea fiorului galvanic al supranaturalului.

(IV)

Intre dumnezeu si satan

nrilrn prin depasirea imediatului, cotidianului, cenusiului. Cea ce e descifrat
ircbule sa sclipeasca, sa i se imprime o stralucire stranie, o vibratie neīncetata
I rnomcnele sint īmpinse in zona principiilor generale, a categoriilor, rega
■jikUi si acolo, o analogie reciproca, un regim al armoniei s contrapunctului.
Intensitate, sonoritate, limpiditate, vibrativitate, apoi saltul peste frontiera fires-
cului, īmbratisarea paradoxului si absurdului, care permite pajisti colorate in
hhri sl copaci colorati in albastru. Baudelaire impune secolului al XK-lea
0 «colului nostru surnaluralismul stimulator de artificiu : «Ah, caii roz, ah!
lAranll liliachii, ah ! fumurile rosii! (ce īndrazneala, un fum rosu !)» (Salonul
illn INVJ).
Este estetica īndraznelii, ridicata si pe scutul avangardei, si a
vtiitifl constiente care se instaureaza autoritar in spiritul modern.

Huiiilelnlre se simte bine numai atunci clnd e departe de natura, cind

m ili-tlM travaliului īndelungat pentru a gasi cuvintul potrivit. Este primul

|.o, i im ulmi iiirc preferit tehnica pura inspiratiei. Najws^jregujn^gentru

i mtitāilo a ln|cnultA|ll si spontaneitatii. Supralicitarii tehnicii ii

i|MiMili> «upiiilli liurpii vollt a durerii : «Daca Baudelaire ar fi natural,

.i.h itit"  H ■ ni pieiita, IfliA iiiilolitlfl, In multime, dar in acelasi timp

 i «im|i h Miiifiiln)* unui», m īndeplini, fArA efori, poruncile divine,
■ i ». n.it  |u iir|>lin mulfumll in lume, Tocmnl oatn nu vrea el.
 ii» * ii nhiiii r>ii*< A pentru «1 <.« vine de la Dumnezeu,
1 i itulA li luboiliic/c crcujln. l'rln durere, insatisfactie
i>i M |i gAw-iiuA un loc «puric in univers». Frica fata de
mit  i ii i ipTMl* n comunului, a Iul Noi, se īmbina dialectic cu atractia
'Hi A |h"iiiiii rn Hmulrlnli Innlsmul nu poate fi conceput, prin urmare,
 un milIlMiiiilelnii iniiliin īnteles fie ca antlnatura (sub aspect psihologic),
i tii|iinnitliiiA (tub nsnect estetic). Baudelaire isi asuma durerea, o
'hi A ti <> prelungeste, o transforma intr-un exercitiu spirituaītotasltfel
in ii n informa momentul inspiratiei intr-un proces de elaborare supra-
i mc īngaduie artificiul. Este, asadar, modelul de poeta artifex.
|| lilll'O cultiva un fel deAspiritnnlitalft npfiinivjtj flnrf rPa fiin/l, in
 i

"> ■uiiniiil, cxercijiul in goi* af transcendentei sale, cercul trairi} cftre
t» llflngc,   i.!mul care se īnchide : insatisfactia īsi este insuficienta siesi,
d
(I nllnu'nteaza sentimentul iesirii in afara lumii, a transcenderii «cer-
I f\ «lilml». Eul baudelairian cunoaste, astfel, ca si cel eminescian, £_
liwfl dl  mu nluatā hyperionizare. Numai cā Hyperionul poetului nostru
iflpliirA superioara de tip zeiesc (eon al Demiurgului) in timp ce
parionlc» baudelairian se misca instinctiv spre Satan care apare ca
i ut ni durerii absolute (Sartre : «Orgolios si īnvins, patruns de sen-
ilul unicitatii sale in fata lumii, Baudelaire i se asimileaza lui Satan
m MTftfUndul Inimii sale»). «Soulagement et gloire unique, /La ccnscience
In Mul», spune īnsusi poetul in L'lrremidiabk.
.
irn|a/fata de demonizarea absoluta a sufletului este, la Baudelaire.
lut de eliberare sufleteasca, acceptarea mastii, minciunii, conventiei
In i .mu' vAilInd si un automatism, q vindere prea ingaduitoare a sufjejujiil
ilMtulnliil: «Proslia-Ji nu m-atinge ! Boar sa existi! Nu-mi pasa : Decor
mm rnuM'A, vino! Destul ca te iubesc» (Dragostea īn minciunii).

< V)

Intre dumnezeu si satan

Itote o predispozitie tipic-baudelairiana de a degusta fara rezerve sl
f«rft teama de neantizare, dulceata tristetii, ceea ce tradeaza - iarasi - o
exaltare senina a Morjii : «Sfirsit de toamna, iarna si primaveri cu ploi,
/De somn, lungi anotimpuri ! ce dragi tei sunteti, voi !/ Mi-acoperiti
glndlrea In ceata stravezie/ si inima mi-o prindeti in giulgiu de sicrie»
(Ceturi ti ploi). Visul nu-si mai vadeste un efect recuperator, ca la roman-
tici, ci este chiar o forma a Mortii; ceturile sl ploile cufnndīnd eu! anume
Intr-un asemenea spatiu captiv.

Pactul cu Diavolul este total, in Florile raului, si poetul nu face decit
ifl se mjste intr-un domeniu demonizat pe deplin, in care aerul dulce-veninos
se strecoara in plamini si-i umplu fiinta cu duhuri rele: «Fara de preget,
Dracul, cu glndu-i ma-nconjoara, /Pluteste imprejuru-rai ca boarea ne-
vazuta,/
II sorb si-mi simt plaminii in flacara-i amara, / Umplindu-mi-i o
pofta etern reīnceputa» (Pierzania). Pacatul, «placerile spaimintatoare»,
aspiratiile (foamea de īnalt si de stele), sentimentul dragostei, trairea osīn-
dei, ispitele, tristetea si ardoarea sin! calauzite de acest demon universal,
ce-arunca sufletul pe panta Pierzaniei. De altfel, exista si īngeri ai pierzarii
(Podoabele) ce īndeamna spre Bine, dar si spre o prea-tuīburare a sufle-
tului, adica spre o pierzare pozitiva.

Poetica baudelairiana nu mai exploreaza miscarile discrete ale sufletului,
reparabile in sfera ascunzisurilor si vibratiilor adinei, premuzicale, ci lu-
crarea spiritului Īnclinat spre lumea hyperlonica, intelectualizata -a esen-
telor. Accentul se muta, astfel, de pe miscarea sufleteasca spontana, pe
surprinderea liniilor austere ale vietii spiritului, de pe individual pe ca-
tegorial, de pe procesul firesc pe reductia fenomenologica (intereseaza,
deci, constiinta pura), de pe fenomen pe intersectia universala a feno-
menelor care configureaza legea. Poetul modern mi mai caufl sft surprinda
q jtare. ci s-o produca in noi, nu tinteste sa ne dea o imagine a Lumii,
c|_ojdge a ei prin ni|te__cgn.tururj de sistem^Lucruriīe. intr-o atare nerspec-
tiva, nu mai solicita o comuniune simpatica, ci o detasare, o īnstrainare,
fiindca apar proiectate, asa cum am vazut, īntr-o padure de simboluri
(semne). Refuzul naturalului se traduce, paradoxal, intr-o reīnviere a lui
cu mijloacele intelectului. Natura fi mrxklata. «im pp cpnpfrn»n f fr»-

musete stranie si_fi sinceritate strigi»»*,

BauUelaire este unbcanf al_paeziei. mizind-JMLO ratiune pura,.pe juraea
de laborator al intelectului.

Prin acjiunile baudelairiene poezia se descopera pe sine, are constiinta
propriei existente si se concepe chiar ca un univers imanent, suficient siesi.
Deoarece Edgar Poe pregatise solul poeziei in stare pura nu e de mirare
sa vedem, zice Paul Valery, cum īncepe, la BaudeSaire, īncercarea de o
perfectiune care nu se mai preocupa decit de ea īnsasi.

Linia discontinua a spiritului este cea care creeaza poemul modem,
caci acesta s-ar īnchega din fragmente si din miscari zigzagate. Pithia,
aceasta zeita a Continuului este incapabila de a continua, deoarece aduce
unitati incoerente de versuri, nu Poezia ca atare: Discontinuul astupa golu-
rile (Paul Valery). Fiind unui dintre cei mai importanti, Baudelaire, dupa

( VI)

tNTRB DUMNEZEU sI SATAN

 lui Paul Valdry, este un spirit prea slab pentru a īnvinge para-
doxnlismul si logica retoric& 323h719d #259; ce se revarsa din romantism in Villiers si altii:
■. multa mizerie, si multe efecte de epatare. Fascinatia artificialului este
lrr/l»tlhlla, arta fiind mai naturala decit insasi natura, si «paradisulartificial»
r»ir uri superior paradisului real, marmora, metalul si apa prin molcoma
monotonie ce o provoaca sint preferabile «iregularului vegeta!» al peisajului
tiiuiH|iinttor. E o credinta care duce la o permanenta inventie tehnica, la
flicninlsmul bine organizat al analogiilor «legaturilor tainice» pe baza carora
W fi construieste universul «ideal».

I'im-iI( a lui Baudelaire se revendica de la poetica lui Poe, tot astfel
rum |Kn-ik-n Iul Valdry continua liniamentele esentiale ale primelor doua ;

......trei ic realizeaza efectiv sub semnul superioritatii spiritului. Autorul

E drept ca voi
 iiiiriirlul, ca voi jura pe ce am mai sfint ca e o iarte de arta1 purS,
"imtU'uic,
de jonglerie si voi minti ca si cel mai mare mincinos». E
 <* vorbim, pornind de la aceasta cheie propusa de poetul īnsusi, nu

( VII )

ĪNTRE DUMNEZEU sI SATAN

numai de o tensiune intre ideal si realitate ci si de o unitate organica a
lor. Este receptarea moderna care se impune cu de la sine putere.

Poetul francez nazuie la o depasire a Raului prin rau. E o īntorsaturi
a psihicului atavic pe care o cunoastem din eminesciana Rugaciune a unui
dac-
convertirea blasfemiei In elogiu. Sintem trimisi si de asta data lajpScatul
orlglnaij
ffixul universului baudelaīrīHīsīnir-unul din eseuri autorur\f lorilor
fiului
mediteaza asupra esenjei satanice a risului. Omului din zarile omenirii
nu-1 erau cunoscute manifestarile exteriorizate ale bucuriei si durerii; in
paradisul terestru in care toate lucrurile pareau bune nu se rldea zgomotos
sl nici bucuria nu era exprimata excesiv. Risul si lacrimile slnt deopotriva
copiii suferintei, zice Baudelaire, si s-au ivit pentru ca trupul molesit al
omului nu a avut puterea sa le infrineze. Se intimpla un lucru paradoxal:
zeul suprem n-a pus in gura omului dinti de leu, dar acesta musca rizlnd,
n-a pus substanta veninoasa de sarpe, dar el seduce cu ajutorul lacrimilor.
«si luati aminte ca tot prin lacrimi spala omul durerile omului, ca prin ris
11 Imbllnzeste uneori si ii atrage; fiindca fenomenele zamislite de pacatul
originar vor deveni mijloace de rascumparare».

Deci pacatul originar are o dubla calitate, la Baudelaire: degradeaza
si Īnalta, jflyenineaza sTBmgauīeSte1, Tfirāieste "si imbiinzestsV provoaca la
pierdere,,dar si la rascumparare.

Gratie acestei credinte se declanseaza un proces specific de demonizare
In bine si in rau, demonismul avīnd o singura radacina. Satanismul bau-
delatrian are o origine... divina,
Satan si Dumnezeu fiind zamisliti din
aceeasi substanta. Diferenta ontologica dintre ei este sfidata.

Asa cum nu exista o influenta directa si mecanica, ci o proiectare em-
patica a unei culturi sau a unui artist asupra altei culturi si altui artist, o
interpretare a Eului nostru prin Celalalt, in Baudelaire spiritul romānesc
stralumineaza dimensiuni dintre cale mai diferite. Oricum, atingerile cu
poetica si personalitatea autorului Florilor raidul vadesc certa Iui aspiratie
spre modernitate esentiala, adica neformala.

Titu Maiorescu preia si promoveaza prin Baudelaire, contraztcindu-si
spectaculos «clasicismul» sau academic, programul estetic al lui Poe: scur-
timea stimulatoare de sugestie a poemului, cerinta unei conformitati intre
cuprins si īntindere («Frumosul ne da cele mai multe idei in cel mai scurt
timp»). Garabet Ibraileanu echivaleaza, in fond, baudelairianismul cu
«orasenizarea». George Calinescu distinge, la poetul francez, «un spirit
sistematic de constructie» in sensul clasicist al Renasterii, centrul cosmic
al poeziei baudelairiene fiind Arteficele, Poetul. Fascinatia «marelui arti-
ficier cu ochiul geometric» se exercita īn cazul lui Arghezi īntr-un fel
apropiat de cel calinescian si poetul Florilor de mucigai va īntretine cultul
poetului ca «un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de
turle si de sarcofagii de cuvinte». Iar Macedonski care ii recepta prin
simbolisti mal minori credea ca «wagnerismul, simbolismul unit cu instru-
mentalismul este ultimul cuvint al geniului omenesc».

Modul baudelairian de a concepe poezia ca «o specie de vrajitorie
evocatoare», in care sa se contina de-a valma obiectul si subiectul, lumea

( VIII )

Intre dumnezeu si satan

exterioara a artistului si artistul pare sa obsedeze, autoritar, pe toti marii
creatori romāni ai primei jumatati de secol XX.

Proiectarea romaneasca in oglinda ispititoare a modelului Baudelaire
niosta si o delicata retragere din sfera lui de radiere- Prin aceasta se
manifesta puternic datul ontologic al culturii romāne. Fireste, nu avem de
* face cu o actiune de respingere totala, ci cu una de diferentiere, care
n uneori formele inconstientului pitit in arhetipuri.

Diagrama receptarii Florilor raului de catre secolul XX romānesc īncepe
Mitr-un punct de reticenta desenat de Ibraileanu in cronica publicata in
VUi(n romaneasca (1911, nr. 12) si atinge punctul de sus in «portretul
Ihli . realizat de Ion Pillat in 1936. «Anormalitatea», inapetenta pentru
vin |A, limitarea la senzatii, lipsa puterii de iluzionare, ii determina pe criticul
Vtftli nnnanestl sa nu vada in Baudelaire «un poet de primul rang in
tui iniiirn universala. Prezenta sinceritatii nu lasa, insa, nici o īndoiala.»
.Ai PMifl «Impntlr pentru lot ce e viata Īmputinata e un sentiment atit de
 In limidrinlic, Incit, In orice domeniu al realitatii, pe dinsul 11
. pp« t# MiiiMifemi n/.A m«l pu|ln acea «vie Impudente et criarde».
t rwMit fi smIiihi ile i«r* x ruprtni miMclul obosit ni poetului francez
irtfcti it.lm mal uMpiull» «i mul uniunile dlii Jur, spaima care sub
.«.nnmiie «ir Im liluliil nunul de el i imokuic amplifica misterul
«I lumii fpiiimirmilr Wrlli <n|.i Iul Ibrāllcanu c, In fond,
 ilml «■<« ilf>« ifmiA ncuuiA rclu|le existentiala cu lucrurile,
 lui Ion i'iiihi, caro nu mal īmpartaseste asemenea rezerve, se
 itii*#HiA »»ii|ini i Rutelor sl caracterelor proprii ale fenomenului Baude-
' a «par» (ii unul din marile rezervoare de alimentare ale poeziei
mpomne. lntul|llle critice ale autorului Amagirilor si Limpezimilor
tIdiimIc, formula unica a versului baudelairian se naste din "īmbinarea
 iMiuiui poetic cu cel critic prin arta «corespondentelor» si «ecourilor».
i IfliinirlcA a poetului francez e dubla: «Drama artistica: convietuirea
i «uflui mpnmiilhll. de poet, a unei inimi vibrante de iubire, alaturi
iil> lucid, de o glndire necrutatoare, de o putere rara de critica
 4$ autiNTltlca. Drama omului: dezacordul intre puterea de imaginatie
 «Ulikhinen vointei». (Este corectat aici, prin rasturnare, punctul de
l«iMi Ml Iul Ibrfiileanu care gasea si inactiune, si lipsa de imaginatie)
mfonlc, mai pur si mai lucid deci! romanticii, Baudelaire e «precur-
il illrocl «1 poeziei moderne». Florile raului ar fi o carte esentialmente
i, <UipA credinta lui Pillat. Ideea «pacatului originar» ii face sa
< mgl catre Satan care e Domnul Pacatului, catre Dumnezeu, mai
■ i, care c Izbavitorul acestui Pacat. Prin asemenea rugi zilnice ajunge
 . «itnfl ordine spirituala, izbavindu-si sufletul, nu insa si trupul. Bau-
«Dtc, pentru Pillat, un poet «clasic», care realizeaza un amestec
 mimIiA, cotoare si de nespusa leganare nostalgica ; in felul acesta se
it/A insftsl estetica clasicista a poetului romān, se precizeaza orizontul
nene» de receptare a lui Baudelaire. Florile raului sint, de fapt, un

 ilc atitudini disparate si contradictorii, un singur poem.
Wnllt rii|n Iul Ibraileanu si aprobarea neconditionata a iui Pillat se intil-

( IX )

Intre dumnezeu si satan

nesc in mod superb, fiind fejele aceleiasi medalii. Atit unul cit si celalalt
īsi apropie anumite laturi si se detaseaza de altele acceptīndu-1 pe clasicul
normal si lucid, ros de o drama launtrica si Īnfruntat cu misterul īnfricosator
al lucrurilor.

Vladimir Streinu ne-a aratat convingator, in substantialul sau studiu
Fenomenul Baudelaire (1968), In ce mod poetii romāni au īmbratisat sau
au respins poetica baudelairiana.

Bacovia, In volumul sau Plumbjiin 1916, este cel mai inveterat bawde-
lalrian, evocind scene funerare*, piacese_ de. degradare_§ijatQnJe."aīSJi3a-
terlel sub plol^care intoneazacWarjpJnsuLei, sub_^valu
urban aruncat teste circiume sl bordeluri, si cazarmi m
sub sunetele dogite ale talangilor, toate acestea configurind metafora
universala a «plumbului» existentei. Antinomia mat<*rie-spirit era pr eiuaja
de Ia maestrul francez, cu..ynaccejitj?us_ii£ degradare, p
lutie. lotusi, unicitatea lui Bacoviajiu^ejte^fej:tata^ «dwU

nerascumparat īn spirit ca,laJJaudgJaire, atrage dimpotriva sldec
spiritului, functiile m^^^uxisĀsiai^^^^l!lJ^Aog^1_uisenmi^^~
instinct, īn simpie-automatisme de viata, care se dispenseaza de expresia
construitrsi se satisfac īn inartirir1''*'" ■.^t^^^*^<^f'~.^aai^foj
sTrepetitii». Tremurai fiintei bacoviene este unui exisīeni'iai-seci^rizant.
līīn~l

de recuperare a spiritului. Ceea ce, la Baudelaire, apare ca o sa-
tanizare continua, la Bacovia, e explorarea neīncetata a fiorului exi-
stential sub povara plumbului destinului. Trairea bacoviana se
contureaza ca īn sfera subliminala a constiintei, adica a inconstientului
obscur, arhetipal.

Tot in mod transant se distanteaza de poetica baudelairiana Tudor Ar-
ghezi, care asimileaza influenta autorului Florilor Rāului nu sub aspectul
disjungerii materiei de spirit, ca la Bacovia, ci al cultivarii unitatii £aletic
a antinomijlgr_"

«Perceperea coruptibilitatii si a elevatiei spirituale, cu tot ceea ce deriva
din ambii ei termeni ca forme depresive exultante ale limitarii si ale in-
finitului, sau ale piericiunii si eternitatii, este !a el fapt liric indisociabil».
Arghezianismul corecteaza radicai baudelairianismul prin vigoarea contu-
rului, prin libertatea democratica a versului., prin variatie, forta si inventia-
verbala. Arghezi depaseste incalculabil modicitatea formefTuiBaudelaire.

tpārglnd tiparele clasice cu ajutorul yerfjijfiii «(Ifi»"*"
o lupta zadarnica de a recupera materia prin spirit, de a depasi limitele
existentei prin aventura si a ispasi pacatul prin remuscare, totul sfirsind
intr-un impas pesimist. La Arghezi, zice criticul, precumpaneste insa ter-
menul pozitiv al antinomiilor . «Poezia lui se lumineaza de aceea ca si
paradiziac in cele din urma, diferind cu totul de refuzul baudelairian al
existentei» (Sensibilitatea argheziana fata de suflul viu al incoltirii si īnfloririi
se opune ho ia rit glacialei estetici baudelairiene a sterilitatii*
~~ApTcun] ne-o dovedeste studiul comparativ al luTVladimifatreinu, spiritul
romānesc a asimilat īntr-o perioada ce se īnscrie intre imitatiile simbolistilor

< X )

Intre dumnezeu si satan

din preajma anului 1910 si traducerile numeroase care vor aparea dupa
1930, doar latura dialectica a antinomiilor baudelairiene, completind-o cu
un organicism specific ce nu a mers pe linia «luciferizarii» sufletului.

De fapt īnca Eminescu respingea «masca lucifericā» a lui Baudelaire,
mlmillnd din el doar motivul furnicarului uman si structura antinomica
generata de dezbinul launtric, fara exacerbarea vreunui element in mod
volt. Apologia anorganicului, a sterilitatii si a unitatii lumii obtinute prin
itablllrca de analogii artificiale (nu si a corespunderilor sintetice naturale)
a ilirnlt rezervele cuvenite ale autorului Luceafarului.

Afli Ia Baudelaire cit si la Eminescu masca spulbera angelitatea femeii,
mimul ca imaginea baudelalriana se constituie din antinomii extrem de
|Nilnil/(tir, Iar peste chipul iubitei eminesciene se aseaza valul racelii femi-
nine Urliii crnlica a autorului Florilor raului apare cu desavīrsire fea-
HallfilA, micccalunca fatetelor emblematice ale erosului deconcertīndu-ne:
iiihliH Im e iiMMiciicrt cerului, soarelui, stelelor, ba se īnfatiseaza ca un
I ilmfliiml  tu i'                  a baudclairiana a iubitei Dumnezeu si

i)l ilmi «Mim, (Mirtul LomplAclndu-M inir im/oc infernal al contra
> B if|tiiilil ni imiiImii' din iMiiidlitil Iubirii pentru a
I se
MMfoW|iln tlfiat iHijiMl'  finii, it tfiir vlilmlli" n|ililiimlc «le IrAIrll erotice,
ie »|ltwtuii|# fpililill» «IleniFii/A brusc cu bucuria coborlrii in
.te*|ti« mi* m viiitw|ii< In Jurnalul Intim al  poetului francez,
iiurttn iiiniiK iik Ic nAIrlI erotice Intr-un mod conventional,
MMffh *<tu nli Iiimii. ili»imi|n dintre poet si Iubita generind o indiferenta
mllflt iul», l*r Iubite» tpliliuulA fiind substituita lesne prin cea carnala,
lllinltmul emili Iwuili'lnlrlan culc prin ci insusl salvator, traducind insidios
n mitiiniii (iiiivim iiia cu mijloace artificiale, un paliativa] trairii. Eminescu,
int«. MM M fOtt organic si necontrafacut, ruptura dintre el si iubita
imului unt iionr o sporire a iluziei, un continuum al recuperarii prezentei

i« l'.l cu ujulorul visului: «Pustiul si untul de-a pururi ma cuprind.
bm|cle de marmur, in visul meu se-ntind».
1.1 ni i.iniMiiiil lui Eminescu este incidental si in chiar atīt de «baude-
Detgust, Gelozie, prezentind doar reluari nesemnificative de
adlorl reci dinspre Arcticele spiritului pe care poetul Ie intimpina
»> lud rrpede valul cald al iluziilor continui.

I hiIiimlii desavirseste printr-un contur mai transant hyperionica infā
i . poetului modern, pe care Baudelaire o sugereaza in BinecuvliUare:
tflu |llu cA linga tine isi are loc Poetul /tn rind cu heruvimii, sortit la
«■inii
II», Dumnezeul baudelairian este insa doar ce! ce ofera generos «un
rilvhi ii'iiicdlu eternelor caderi»: suferinta; Demiurgul eminiscian asigura
nm«iili»imi|lnlilatea esentiala a geniului cu el («Vrei poate-n fapta sa arati/
TftH* |l puicrc ?...»)

..lii, Bacovia si Arghezi se īnrudesc cu Baudelaire prin explorarea
Mii ii -; HDoiiste ā SSM1 de īngrijorare a fi!n.jE|. La cei tre: poeti
i'i.iTH Intima Ac. ntyjj^Jhaudejairiaiia a fast
nfliicnsca fata te yt-jt, ljīgiihrnl fflnmnfVj

 ehotarit. excesiv, de

 de a cuprinde tot universul in unitatea lui organica.

< XI )

Intre dumnezeu si satan

Democratismul alegerii surselor de inspiratie, al largirii sferei de motive
sta de asemenea sub semnul lui Baudelaire care elogia actiunea de pa
trundere universala a soarelui asemanatoare celeia a Poetului: «Iar cind,
precum poetul, coboara in orase,/ Innobilind ideea de lucruri nevoiase,/
Asemeni unul rege, fara de-alai In spate,/ Patrunde si-n spitale, si-n
marile palate», goetii romani, incepind cu Eminescu, īsi Īndreapta regal_
pasii deopotriva-ane, «scundele taverne mohorite» sj _spre castelele
voievodale auz]nd_de^a_yaJfflaj_iiLP_lan metafizic, plinsul fiintei umane, ca
si acela, de proportii, al materiei in proces de degradare. Caleidoscopul
«captivilor si īnvinsilor» si-al tuturor celor care pling pe care-1 reīnvie
amintirea lui Baudelaire in Lebada, poezie dedicata Iui Victor Hugo, este
lesne identificabil in ceata pribegita a copiilor saraci si sceptici al plebei
proletare. Bineīnteles, «democratismul» baudelairian este demonic, excesiv,
liberal, admitlnd nu numai osinditii de soarta, ci sl armata tuturor bolnavilor,
viciosilor- «Vin curvele, escrocii, cu alaiul lor de vicii, /$i hoti de meserie
nerabdatori asteapta (...) /E vremea cind bolnavii dureri nu mai suporta,/
sl nefiinta Noptii le sufla in aorta».

Ceea ce caracterizeaza energic baudelairianismul «romānesc» este, in
sfirsit, dorul cu complexul lui de momente si stari.

Este suficient sa comparam Ceturi si ploi a lui Baudelaire cu Balada
toamnei
a lui Ion Pillat ca sa ne dam seama ca, daca la primul avem de
a face cu o alunecare in Neant («Vezi, sufletu-mi mai bine ca-n primavara
vie,/ cu-aripi de corb se-nalta si intra in pustie»), la cel de-al doilea
decorul autumnal tipic simbolist recheama doar «uitarea ce durerile alina».
In starea baudelairiana de spleen se infiltreaza dorul, care uneste dialectic
hybris-u! cu catharsisul si instaureaza echilibrul sufletesc. Prabusirea duce,
pe aceasta scara complexa a trairii dilematice, spre īnaltare, Neantul e
evitat prin scufundarea in fondul spiritual ancestral, intr-un substrat adine
in care trairile iau forma arhetipala.

Cultura romāna se proiecteaza in Baudelaire cu disponibilitatea sa pentru
dialectica suprema a trairii, pentru ciqipul tensional cg sg naste intre ideal
."sTrealitate care duce, insa, spre eliberare. Edgar Papu arata ca aceasta
infruntare dramatica, lipsita de iluzii e caracteristica deopotriva lui Baude-
laire, Rimbaud, Verlaine, Mallarme1 si Eminescu.

Focalizind la autorul Florilor raului aceasta sensibilitate lucida si tragica
in raport cu monotonia plana romantica, spiritul creativ romānesc ne con-
tureaza un poet al fiintei, al limitelor ei. Poezia apare in lumina acestei
atitudini, ca act existential. Poetul pur si simplu este, dincolo de virsta si
de marcarea de pacat: «Nici batrln, nici ttnar, el este. Este ceea ce vrea».

Deci poezia e totodata existenta si vointa. Eminescu, Arghezi, Bacovia
si Pillat, Ion Minulescu si toti poetii «splendidei generatii» valorizeaza anume
aceasta imagine profund fiintiala a lui Baudelaire. Fata de acest poet conP
plex al Fiintei s-au apropiat in mod diferit si traducatorii romāni: daca Al.
Philippide a cautat sa releve in special satanicul, iata ca Radu Cārneci
prin acest integral Baudelaire romānesc ne propune un accent pus pe
zeiescul din el

MIHAI  CIMPOI

OPERA LUI BAUDELAIRE

Cu exceptia celor doua volume din Florile raului si a Paracliselor ar-
tlflclaU,
cea mai mare parte a scrierilor lui Baudelaire a aparut in ziare
ti mict reviste, nefllnd adunate decit dupa moartea ^a. Iata-le, intr-o ultima
iiii|»»r|lre de specialitate:

O NJIVIĪlA

|i i.i'i/urlo (1847)

.....IA VOIIIMI   N POBZI1

.Aw/«HIN17,i<ill|l«MdftU|lta
IM IHfil |l HfiN»,
M                ta puni (rftrupul* \n

Mii

TRADUCERI

Revista Crofy: Fermecatorul finar
(1846); Edgar Poe: Povestiri ex-
traordinare
(1856); Alte povestiri
extraordinare
(1857), Aventurile
Iul Arthur Cordon Pym
(1858),
lUNka (IB63); Povestiri grotesti si
»erkHi,\t
(1865).

lifhhil» (1160);

DIVIĪRSi: SCRIERI APĂRUTE

/ H .n'ifi (HAI);

COSTUME

1 ."., .,

ii,. (articole rcgrupulc

Corespondenta;

tah īmi

pDiiiI potitum, 1869);

Jurnale intime;

\,l" .,

mumiini (Idem, 1869)

«Sarmana Belgie».

I Oi. Uudcliire

( XIII )

TABEL CRONOLOGIC

VIATA LUI BAUDELAIRE

VIATA POLITICĂ

1821 9 aprilie: se naste Charles-Pier-
re Baudelaire, la Paris, strada Haute-
feuille.

1827  Moartea tatalui sau, Joseph-
Francois Baudelaire.

1828 Mama sa, Caroline, se recasa
toreste cu comandantul de batalion
Jacques Aupick.

1832-1836 Charles Baudelaire gim-
nazist la Lyon, la Colegiul Regal.
1839 Elev al Liceului «Louis-le-
Grand» din Paris īnca din 1936,
Baudelaire este eliminat de la cursuri
si īsi va trece examenul de baca-
laureat ca elev particular

1841  Calatoria lui Baudelaire in in-
sula Mauritiu si Ia Reunion

1842 Tinarul Baudelaire intra in sta
pinirca mostenirii din partea tatalui
sau. O intilneste pe Jeanne Duval.

1844  Numirea   unui consiliu judi-
ciar asupra lui Baudelaire.

1845  «Salonul 1845». Tentativa de
sinucidere a poetului.

1847 «La Fanfarlo».
1348 Poetul participa la revolu|ie.
Prima traducere din Poe.
1852 Primul poem īnchinat doamnei
Sabatier Traducerea operelor Iui Poe
continua.

1857 Apar «Florile raului». Proces.
Sunt suprimate poemele: Lesbos, Femei
danviate, Lethe, Celei prea vesele.
Bijuterii, Metamorfoza vampirului
Ruptura cu doamna Sabatier Dete-
riorarea sanatatii poetului.

1860  Apar «Paradisele artificiale».

1861  Apare editia a doua din «Flo-
rile raului».

1864-1866    sederea in Belgia a

poetului.

1867 La 31 august, Charles Baudelaire

moare Ia Paris si este inmormintat in

cimitirul Montparnasse.

1821 Moartea Iui Napoleon I.
1824 Moartea lui Ludovic al XVIII-
lea, caruia ii succede Carol al X-lea.
Triumful reactiunii.
1825-1830  Cresterea impetuoasa a
influentei teoriilor socialismului uto-
pic (Prudhon, Fourier)
1830 Abdicarea Iui Carol al X-lea.
Īnceputul domniei lui Ludovic-Filip.
Cucerirea Algeriei.
1837 Regina Victoria cucereste tro-
nul Angliei.

1848 La 24 februarie, abdica Ludo-
vic-Filip. La 10 decembrie, alegerea
Iui Ludovic-Napoleon. Rascoala In
Italia si Austria.

1851  Lovitura de stat a lui Ludovic-
Napoleon.

1852 Īncoronarea, ca īmparat, a Iul
Napoleon al IH-lea. Legile represive
asupra presei.

1854 Recunoasterea dreptului la

greva.

1854-1856 Razboiul Crimeii.

1859 Razboiul din Italia.

1860  Liberalizarea regimului po-
litic. Anexarea regiunilor Nice si
Savoie.

1861 Victor-Emmanuel III este pro-
clamat rege al Italiei.
1861-1865 Razboiul de secesiune al
Statelor Unite.

1867 Executia Iui Maximilian, care
fusese numit īmparat al Mexicului de
catre Napoleon al IlI-lea, in urma
cuceririi acestei tari de catre fran-
cezi; impopular, abandonat de Paris-
este prins si īmpuscat la Queretaro.

< XIV)

VIATA LITERARA

VIATA CULTURALĂ

1822 Thomas de Quincey: «Martu-
risirile unui opioman».
1826 Alfred de Vigny: «Poeme an-
tice si moderne».

1830 Batalia pentru «Hernani».
Stendhal: «Rosu si Negru».
1833 George Sand: «Lelia». Balzac:
«I* Pere Goriot».
1836 Musset: «Noptile».
1837-1843 Balzac: «Iluzii pierdute».

1839  Stendhal: «Minaslirea din
l'nrma».

1840   Gogol: «Suflete moarte».
1844 A. Dumas: «Cei trei mus-
chetari».

1852 Leconte de liste: «Poeme an-
llce». Th. Gautier: «Smalturi si ca-
mcc».

1855  Nerval: «Aurelia».

1856  Hugo: «Contempiatiile».

1857  Flaubsrt: «Madame Bovary».
1862 Hugo; «Mizerabilii».

1864 J.Verce: «Calatorie spre cen-
trul pumīntului».

1866  Dostoievski: «Crima si pe-
ilmpsi
».

Verlalne: «Poeme saturniene».

1867  Zola: «Therese Raquin».

1822 Champollion descifreaza scrie-
rea hieroglifica. Schubert: «Simfonia
neterminata». Delacroix: «Masacrele
lui Scio».

1823 Beethoven: «Simfonia a IX-a».
Rossini se stabileste ia Paris.
1823  Delacroix: «Moartea lui Sar-
danapal».

1830-1835 Daumier colaboreaza la

«Caricatura».

1831 Stabilirea la Paris a lui Chopin.

1837   Realizarea primului daghe-

reotip.

1839  Ingres: «Odalisca si sclava».

1840  Delacroix: «Intrarea cruciati-
lor in Constantinopol».

1841  Wagner: «Corabia fantoma».
1844 Wagner: «Tannhauser».
1849   Courbet:   «īnmormintare  la
Ornans».

1853 Verdi: «Traviata».

1855 Prima expozitie universala la

Paris.

1858 Millet: «īngerul».

1860 Liszt: «Rapsodii ungare».

1862  Manet: «Lola de Valence».

1863  Manei: «Muzica la Tuileries»
Ingres: «Baia turceasca».

1865  Monet: «Dejunul pe iarba».

1866  Offenbach: «Viata parisiana»

(XV)

INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAīRE

CUVlNT ASUPRA  EDIŢIEI

Trebuie sa marturisesc, aci si acum, ca majoritatea canilor pe care
le-am scris sunt adine traite, inclusiv cele pe care le-am tradus din alte
literaturi. Altfel spus, am dat haina cuvintului acelor sentimente si idei
care mi-au marcat existenta, contribuind la esenjializarea fiintei mele in-
terioare. Este si motivul pentru care cititorul se afla acum in fata acestei
integrale lirice Baudelaire.

Cum am tradus Florile raului si celelalte poeme ale marelui damnat
francez? Tinar fiind, am citit din creatia sa, in interpretarea atit de inspirata
si de exacta a lui Al. Philippide, unele dintre cele mai frumoase piese,
care m-au uluit prin transparenta lor poetica. Profunzimea ideilor si muzica
īnvaluitoare a versurilor baudelairiene aveau ceva ce venea dintr-un inalt
inaccesibil. Asa am ramas cu o tinjire intru frumos, ca intr-o ceata al-
basira-aurie de vis.

Cind, in 1968, a aparut, cu prilejul centenarului mortii marelui poet,
acel volum antologic si bibliofil Florile raului, alcatuit de distinsul nostru
confrate, Geo Dumitrescu, prefatat de regretatul Vladimir Streinu, bucuria
mea a fost totala: aveam de-acum una din marile carti de poezie dintot-
deauna! Editura pentru Literatura Universala se īntrecuse pe sine!... Am
citit-o pe īndelete, luni sl ani de zile; comparam talmacirile cu poemele
originale, tar la addenda cercetam diversele transpuneri ale acelorasi
bucati, gasind asemanari, diferente, īndrazneli, subtilitati de limba, toate
datorate, fireste, personalitatii poetilor-traducatori. Fiindca, fara-ndoiala
, numai adevaratii poeti -chiar daca unii fara opera originala! -pot
si au dreptul
sa traduca din creatia marilor poeti. Asa se face ca este
cuprinsa in acest op o suma de nume de aleasa rezonanta (Arghezi,
Philippide, Ion Barbu, Pillat, Perpessicius, Minai Codreanu, Virgil
Teodorescu, Doinas, Caraion, Andritoiii, Vulpescu, C. D. Zeletin,
Hagiu, Baltag, Tomozei etc, etc.) dar si traducatori-poeti (Al. Westfried,
Const. Z. Buzdugan, serban Bascovici, Constantin Stelian, Lazar Iliescu,
Al. Hodos, N. Ţimiras, Tudor Bogdan, Neculai Rosea, N. Argintescu-

( XVI)

INTEGRALA LIRICA BAUDELAIRE

Amza, Vladimir Colin, Lucian Radan etc, etc), toti contribuind, prin
vocatie si daruire, la Īmplinirea acestei carti de exceptie.

Citind si recitind poemele in original si traducerile acestora, m-am pa
truns de Baudelaire, simteam ca sunt el, ca poezia sa este poezia pe care
n-am scris-o Īnca, pe care trebuie s-o scriu! Publicasem intre timp Clntarea
Clntārilor, Gradina in forma de vis, Banchetul si Sonetele,
pregateam
rondosonetele din Pasarea de cenusa, dar, undeva in adincul meu Florile
raului
germinau, se pregateau sa rasara, sa-si desfaca minunea culorilor,
sa-si raspindeasca parfumele strinse in timp ca intr-o cadelnita neagra.

Primele piese - Albatrosul, Armonie de seara, Uriasa, Bufnitele, Un
hoit-
le-am īncercat prin 1976; sunau frumos, dar nu eram pe deplin
multumit, ceva nu mergea! Mi-am dat seama ca, straduindu-ma pentru o
traducere cit mai fidela, pierdeam din misterul poemelor. M-am decis atunci
pentru o traducere In esentialitate. Admiiind cunoscutele variante roma-
nesti In oglinda sau aproape (Philippide, Bascovici, Lazar Iliescu, Pillat,
Hodos s.a.) dar ferindu-ma de acel traduttore, traditore folosit de Arghezi,
rtvnind permanent la acel rotund al perfectiunii: fond-forma, am īnceput
acest travaliu extraordinar. Dupa zece ani reusisem abia 20 -25 bucati;
Īnaintam īncet, nu-mi sosise Īnca momentul Baudelaire, dar era pe aproape,
simteam ca se va declansa in curind. Lupta cu īngerul am dus-o, propriu-zis,
din 1987 pina in 1989, cind am īnvins! Am tradus, asadar, Florile raului
in mai putin de doi ani, lucrind retras, dar īntr-un ritm sustinut la Bucuresti,
dar si la Olanesti, la Otopeni si, de asemeni, la mlnastirile Ratesti din
Judetul Buzau si Vorona din Botosani. Eram ca intr-o claustrare, avindu-i
In preajma numai pe Baudelaire si minunile sale. Lucram uneori pina la
cincisprezece ore pe zi, eram ametit de tainele frumosului pe care le
descopeream, de formidabilele stari ce mi se creau. Mai traversasem
asemenea intensitati cind scrisesem Clntarea clntarilor, Banchetul si
Sonetele,
dar, de data aceasta, extazul Īmplinirii era parca si mai puternic.

Baudelaire, pe care l-am trait pina la identificare, mi-a prilejuit o retopire
a eului, un suis in sonurl celeste si o coborire in mineralul omenescului.
Fiindca marele poet, care a schimbat structural poezia europeana, sublimind
In mod genial dramatismul existentei noastre, mi s-a descoperit ca o parte
noua, ascunsa in dedesubtul dedesubtului, īntregitoare a fiintei mele la-
untrice. Punlndu-i opera poetica in tiparele limbii romāne, lucru facut cu
chin si sfinta patima, ma rezideam, desavīrsindu-ma prin el. Eu, care
scrisesem pina la acea data un numar considerabil de sonete, descopeream.
Iar si iar, harul Īmplinirii intr-o arhitectura de linii si culori nemaiintilnlte.
Baudelaire eram eu!...

( XVII )

INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIKB

Oferind iubitorilor de frumos de la noi, pentru Intlia oara, īntreaga
creatie lirica a acestui neīntrecut analist al abiselor sufletului omenesc,
talmacitorul a avut in vedere citeva considerente si anume: in primul rīnd,
ideea unui Baudelaire total, aceasta, intrucit chiar impunatorul volum co-
lectiv din 1968 a lasat in afara un considerabil numar de poezii si fragmente
de poeme, elemente ce nu apar nici macar in masiva addenda la aceeasi
editie, in al doilea rind, gindul īmplinirii unui stil unic, altfel spus, o
interpretare de unul singur a īntregii poezii baudelairiene, ceea ce confera
unei asemenea carti unitate din punct de vedere al trairii ideatice si afective,
deci o suprema armonie a expresiei artistice, tn sfirsit, al treilea motiv ii
constituie dorinta de a avea un Baudelaire Ia zi, a! nostru, cu alte cuvinte
transpus intr-un registru contemporan, fara a-i stirbi ceva din puterea
originalitatii.

Desigur, aceste puncte de vedere s-au cristalizat pe parcurs, la īnceput
importanta fiind traducerea in sine a operei poetice. si īnca o precizare:
in dorinta epurarii textului de orice balast, am reusit sa-mi fac o lege din
evitarea repetarii rimelor in toate poemele, mai lungi ori mai scurte, cu
exceptia celor cu forma fixa, se-ntelege, preocupare ce n-au avut-o traduca
lorii de pina acum. Sigur, aceasta truda artizanala a dus la o īmbogatire
a sonurilor, problema ce 1-a preocupat cu siguranta pe autorul Florilor
raului.

Din multele editii franceze consultate am optat in final pentru Baudelaire
- Les Fleurs du mal et autres poemes,
Editions «J'ai Iu», 1986, care
cuprinde īntreaga lirica baudelairiana, facind loc intre copertile sale pina
si «farimiturilor» de poeme - «les bribes', - ba chiar si putinelor (citeva)
bilete, mici scrisori in versuri, interesante, si acestea, prin jocul neasteptat
de cuvinte, prin inventivitatea rimelor, unele de-a dreptul savante. De
aceea nu vom fi de acord cu Geo Dumitrescu care, in «Cuvint la editie»
la opera citata, īsi motiveaza destul de neconvingator omiterea cu buna
stiinta a unor poeme de aleasa frumusete si indubitabila valoare artistica.
Dupa un calcul relativ, in amintitul volum din 1968 n-au intrat cea douazeci
de poezii si fragmente de poeme cuprinzind nu mai putin de sapte sute
treizeci de versuri, adica o coala de autor in calculul nostru editorial!
Poeme ca: Monstrul sau īnsotitorul unei nimfe macabre, Promisiunile
unui chip, Schita pentru un epilog la a doua editie
si chiar Pipa pacii
(un poem mai lung, dupa Longfellow), ca sa nu mai vorbesc despre Poeme
diverse,
unde o excelenta angajare ideatica si o deosebita virtuozitate lirica

( XVIII )

__________________________INTEGRALA UMCĂ BAUDELAIRE__________________________

dovedesc din plin ca intreprinderea noastra, privind integrala lirica Baude-
laire,
merita stradania pe care am depus-o. Sigur ca unele dintre aceste
buca}! nu se ridica Ia īnaltimea marilor poeme baudelairene: ele com-
pleteaza insa in mod necesar imaginea generala a creatiei genialului
poet, asemenea maruntelor flori si arbusti care adauga farmec padurilor
majestuoase.

Mi-am propus ca aceasta carte, cuprinzindu-1 pentru prima data
pe Baudelaire-poetul in totalitate in limba romāna, sa apara la editura
«Hyperion» din Chisinau, din mai multe motive. In primul rind, faptul
ca literatura din aceasta parte a Moldovei ar primi, pentru intiia
oara, In admirabila haina latina, pe principalul innoitor al poeziei
europene din secolul trecut, si care ar constitui un excelent model
artistic pentru creatorii tineri de azi si o reala satisfactie pentru
Iubitorii de frumos. In al doilea rind, ideea ca, editata la Chisinau,
nceasta carīe ar pune intr-o lumina deosebit de favorabila relatiile
culturale ale Moldovei cu lumea francofona careia ii datoram atīt de
mult. In sfīrsit, in al treilea rind, dar nu si ultimul, gindul ca un
Ilaudelaire cu intreaga-i creatie poetica in romāneste ar constitui
pentru cercetatorii de aici, ca si pentru cei de la Bucuresti, un fericit
prilej de studiu in materie. De altfel, excelentul eseu introductiv,
m in nat de eminentul critic si om de cultura Mihai Cimpoi, subliniaza
In esenta aceste preocupari ale noastre.

Florile raului -aceasta editie -cuprinde, asadar, totalitatea poeziilor
Iul Baudelaire; traducatorul a organizat cartea dupa exemplul din J'ai
Iu,
respectind atit ordinea sectiunilor cit si cea a poemelor cuprinse in
acestea, fara insa a le mai numerota cum se intimpla in editia franceza.
Volumul mai prezinta, pe linga prefata semnalata, un tabel cronologic,
In care sunt prinse in paralel: viata lui Baudelaire, viata politica, cea
literara si culturala a anilor respectivi īntr-o redare foarte selectiva. De
asemeni, am considerat util un sumar cu titlurile īntregii sale creatii.
Un indice alfabetic (dupa titlurile poeziilor, iar acolo unde lipsesc, dupa
primul vers) īncheie acest volum, in a carui necesitate si valoare cred
cu Īntreaga mea fiinta. Coperta sl conceptia grafica, semnate de artistul,

( XIX)

INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE

atit de talentat, Gheorghe Vrabie, subliniaza fericit liniile esenjiale ale
poeziei baudelairiene care a īmbogatit lirica universala cu frumusej!
nepieritoare.

Talmacitorul (si alcatuitor, totodata, al acestei versiuni romānesti - Baude-
laire) multumeste calduros conducerii Editurii Hyperion - domnilor Ion
Ciocanu - director si Arcadie Suceveanu - redactor sef, domnului
Gheorghe Chirija, seful sectiei traduceri, corpului tehnic si tipografilor,
tuturor ceior care, cu dragoste si pricepere, au facut sa apara aici una
din marile carti ale lumii.

Chisinau, noiembrie 1990

RADU  CĀRNECl

POETULUI DESAViRSIT
NEĪNTRECUTULUI MAGICIAN

AL LITERELOR FRANCEZE

SCUMPULUI sI VENERATULUI MEU

MAESTRU sI PRIETEN

THEOPHILE  GAUTIER

CU SENTIMENTUL
CELEI MAI PROFUNDE SMERENII

li DEDIC

ACESTE FLORI BOLNAVE
C. B.

CĀTRE CITITOR

Greseala si pacatul, minciuna si prostia
Ne bīntuie fiinta cu aspre framīntari
Iar noi hranim nevolnici domoale remuscari
Cum cersetorii-n zdrente īsi cresc paducheria.

Pacatele-s cīt muntii, caintele marunte,
Marturisirea lasa ne-o rasplatim apoi,
Ne reīntoarcem veseli greselilor din noi
Crezīnd ca biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.

īn pernele pierzarii, Satan īnselatorul
Ne leagana faptura de taina, ca un voal,
Iar al vointei noastre nepretuit metal
La voia-i se topeste cum se destrama norul.

Da, fara de oprire in jocul sau ne leaga!
In suflet ne patrunde cu tot ce e mīrsav
si scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mputiciunea-i neagra.

Cum desfrīnatul musca, dorind īmpreunarea,
īmbatrīnita tīta a tirfei, hid trofeu,
Placerile oprite le procuram cu greu,
Din stoarsa portocala ne-mai-zimbind licoarea.

Foind ca milioane de viermi in rascolire,
In cap ne chefuieste un ocean de draci
si Moartea ne respira si-o respiram buimaci
Intrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.

Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,

De n-au ajuns a-si pune blazonul de ponos

Pe pinza ce ne-o tese destinul rusinos,

E semn ca-al nostru suflet īncet isi stinge lava.

Dar printre rīsi, pantere - rīnjindu-si bucuria -
sacali, maimute, scorpii si vipere-asteptind,
Dihanii fioroase urlind, scrīsnind, muscind
si sufletului nostru sporind menajeria,

E īnca o jivina, si poate cea mai rara!
si chiar de nu se zbate iar chipu-i pare sters,
Cu ce placere-ar sparge īntregul Univers
si lumea-ar inghiti-o cu pofta lui barbara;

Dezgustul e! - Cu lacrimi din preajma adunate,
Viseaza esafoduri fumīndu-si pipa lin;
Pe monstru-acesta gingas tu i1 cunosti deplin,
- O, cititor fatarnic, - tu, semenul meu, - frate!

SPLEEN
SI IDEAL

CHARLES   BAUDELAIRE

- «Fii preamarit, o, Doamne, si da-ne suferinta
Ca un divin remediu eternelor caderi,
Esenta din esente ea-i pentru noi putinta
Ce ne calauzeste spre sfintele placeri!

Eu stiu ca linga tine īsi are loc Poetul
īn rīnd cu heruvimii, sortit la vesnicii,
si-l chemi la sarbatoare sa-si mistuie regretul
Tirziu de-a fi partas la atotputernicii,

si stiu ca suferinta este virtutea rara:
Pamīntul n-o supune, nici vesnicul infern,
Iar spre-a se īmpletire cununa mea stelara
Tu birui Universul si Timpul cel etern.

Da, salbele pierdute de antica Palmira,
Nepretuitul aur si perlele din mari
N-ar fi de-ajuns, chiar mīna-ti divina de le-nfira,
Acestui nimb extatic ivit īn asteptari.

El e urzit   īn taina din stralucire pura
Pe care īnceputul o a creat cu dor
si-n fata lor chiar ochii, umana aventura,
Doar palide oglinde-s īn lacrimile lor !»

ALBATROSUL

Adesea, marinarii, spre-a-si alunga plictisul,
Prind albatrosi, largi pasari pe marile de fum,
Care-nsotesc alene corabiile pe-abisul
Amarelor noianuri, lunecatorul drum.

Abia adusi pe punte, si regii de azure
Se-arata-a fi deodata stīngaci, fara de gīnd,
Mari aripile-si lasa - o, albele armure! -
Ca niste visle triste alaturi atirnind.

Cel calator de ceruri, el, nu de mult, stapīnul
Superb al īnaltimii, sta umilit si-nvins!
Oo pipa peste pliscu-i ii necajeste unul
Maimutarindu-l, altul, pe cel cu mersul stins.

Poetul e asemeni acestui print de noruri,
De-o seama cu furtuna, sfidindu-i pe arcasi;
Dar surghiunit pe tarmuri, hulit si fara zboruri,
Cu aripile-i vaste se-mpiedica īn pasi.

ĪNĂLŢARE

Deasupra: peste lacuri, deasupra: peste vai
si peste munti si codri, deasupra peste mari,
Mai sus de mindrul soare, de-albastre etherari,
De ceruri mai departe, de-a' stelelor vapai,

Te-nalti acum maiestru, o, suflete al meu,
Precum īnotatorul ce-n unde se rasfata,
Despici cu frenezie a nestiintei ceata,
In aspra barbatie cu-nsemnul tau de zeu.

Mergi in purificare cu zboru-ti preacurat,
Ridica-te si-nvinge miasmele morbide,
si bea divinitatea licorilor limpide
Din focul ce strabate cel Infinit visat.

In urma ta uritul si vastele mīhniri
Ramlna-n a lor noapte, in ceata ei miloasa;
Ah, fericit acela cu-aripa viguroasa
Mereu īn cautarea prea-sfintei naluciri;

El, ale carui ginduri spre cer īsi iau avīnt
Asemeni ciodrliei in zarea diminetii,
- El poate sa-nteleaga, plutind deasupra vietii,
A' lucrurilor taina si-al florilor cuvint!

LEGATURI TAINICE

Natura e un templu cu stilpii traitori
Si auzim adesea cuvinte printre goluri,
Cīnd zi de zi strabatem padurea de simboluri
īntimpinati de ochii sai proteguitori.

Ca lungi, prelungi ecouri unite-n departare
īntr-o īntunecoasa si-adīnca armonie,
De necuprins, ca noaptea dorind lumina vie,
Culori, parfume, sonuri se vor cu nerabdare.

Sunt proaspete miresme ca fragezii copii,

Ori dulci precum oboiul, sau verzi cum e cimpia,

Iar altele viclene, trufase-n bogatii,

Purtīnd in ele-avintul etern si bucuria,

Ca smirna, moscul, ambra, tamīia-mbatatoare,

Dind simturilor noapte si spiritului soare.

(MIE SCUMPA AMINTIREA
ACELUI EV...)

Mi-e scumpa amintirea acelui ev - si-1 sui! -
Cīnd Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
Atunci, fara de grija, In toata-a lor minune,
Barbatul si femeia iubeau fara-a supune,
īndragostit si cerul, si-i saruta din slava
Iar stirpea crestea falnic, nu se stia bolnava.
Sublima īn rodire, Cybela, ca o vara,
Ai Terrei fii, multime, nu-i socotea povara,
si admirind lupoaica si daruirea sa,
La tltele-i preapline natura invita.
Sta omul in puterea deplinei tinereti,
Stapīn pe viata-i toata, pe-acele frumuseti
De roade pirguite, la trup catifelate,
Cu carnea de lumina, voindu-se muscate.

Acum Poetul nostru viseaza fara rost

Cea tainica grandoare; prin locuri   unde-a fost

Doar goliciunea-si plimba, de suflet, omenirea;

El simte-un val de scirba īntunedndu-i firea

Vazind tabloul simplu si fara de scapare

De stīrpituri catīndu-si vesmintele sumare!

Ciudate busturi! bune sa sprijine vreo masca

si hide trupuri, strimbe, cu carnea moarta, flasca,

Pe care zeul vremii, Utilul, implacabil,

De prunci i-a strins in scutec de-arama prea-durabil!

Femei cu chipuri stinse, ca falsele odoare,

Muncite si hranite de vicii, si fecioare

Pastrīnd In plasma morbul pacatului matern

Si al fecunditatii distrugator infera!

si noi, corupte neamuri, avem - nu neaga nime'-

Īnsemne nestiute acelor din vechime:
Obraji mīncati de cancer - amorurilor fiu -
si chipuri lesinate, cu farmecul pustiu;
Dar toate-acestea, īnsa, de muze plasmuite!
Nu pot opri vreodata ca rasele-ostenite
S-aduca tineretii un imn de preamarire
- Preasfinta tinerete cu fruntea de uimire,
Cu ochi de limpezime, ca un izvor sclipind,
La toti, la fiecare sperante daruind,
Ca florile, ca zarea, ca pasarile-albastre:
Miresmele si dorul, si-ndemnul catre astre!

CHARLES   BAUDELA1RE

FARURILE

Rīu al uitarii, Rubens, gradina-n lenevire
Si perna ds trup fraged, lipsita de sanii,
Dar unde viata curge cu fara-de-oprire,
Ca aerul spre ceruri, ca apele spre sud;

Da Vinci, dinspre sine, īntr-o oglinda sumbra,
Ivind un cer de īngeri, fermecator si blīnd,
Acoperit de taina īn transparenta umbra:
A gheturilor tara si-a pinilor tacīnd;

Rembrandt, spital durerii cu vaiete-n suvoaie,
Gu numai o podoaba: un crucifix de lemn;
Acolo piīnsul rugii se-nalta din gunoaie
Sub nemiscata raza cu-al neputintii semn;

Buonarroti, vagul nedeslusit īn care
Herculi cu Christi alaturi īnalta chip de zei,
si-n īnserarea goala naiuci de īnchinare
Cu degete de fildes rup giulgiul de pe ei;

Atleti in īncordare si fauni īn amoruri
si īnca: frumusete lichelelor a dat,
Debil si palid, Insa, cu capul printre noruri,
Puget cel melancolic, stapīn pe-asa regat;

Watteau, un bal-minune de suflete ilustre
Zburīnd ca niste fluturi In dans carnavalesc,
Decor al ametelii luminilor din lustre,
Superba nebunie pe care o iubesc;

Un vis de groaza: Goya! cu hauri mari cascate,
Cu prunci arzīnd pe ruguri sub flacarile-n dans,
Cu babe la oglinda, copile despuiate,
Cu īngerii cei negri dorindu-le-n balans;

Delacroix: o balta cu diavoli uzi de sīnge,
In preajma o padure de brazi privind mīhnit
si-alaturi, sub cer negru, trecind, fanfara plange
Ca un suspin din Weber dar neacoperit.

Extaze si blesteme, noian de lacrimi sfinte,
Te-Deum-uri de-a valma, pestrite sarbatori,
Imens ecou aduna din mii de labirinte
Dumnezeiescul   opiu al celor muritori.

Un strigat! si-1 repeta multimi de santinele,
E ordinul ce trece de mii de ori marit,
E farul ce s-aprinde pe inii de citadele,
E strigatul ce-1 scoate un vīnator pierit!

E pllosu-acesta, Doamne, amara marturie
A demnitatii noastre ce-ar vrea seninatati,
Durere mindra care din veac īn veac īnvie
Sīingīndu-se la sinu-ti īn reci eternitati!

MUZA BOLNAVA

Vai, muza mea, esti trista in asta dimineata,
īn ochii tai vedenii mai bīntuie, nocturne,
si rind pe rīnd, ca valuri, ti se ivesc pe fata
Sminteala si oroarea, si reci si taciturne.

Ce-nveninata iasma ori ce strigoi de gheata
Cīnd groaza, cīnd iubirea ti-au rasturnat din urne?
Cosmarul, pumn despotic, parca ivit din ceata,
Te-mpinse īn adincui stravechilor Minturne?

Ah, mai revarsa, Doamna, miresme de-nviere,
Iar pieptul sa-ti tresalte putere īn putere,
si sa-ti ritmeze-n vene domn-singele crestin,

Ca imnele scandate īn mester vers latin
Slavind pe Phoebus, tatal cīntarilor totale,
si-apoi pe Pan, stapīnul pe-ntinderi pastorale.

MUZA VENALA

O, muza mea, amanta palatelor bogate,
īn iarna viscolinda, cind bate Ianuar
Cu nopti de neagra veghe, vei izbuti macar
A-ti īncalzi la vatra picioarele-nghetate?

Marmoreeni-ti umerii vor mai zimbi cu har
Sub luna de tristete ce-n casa-abia razbate?
Saraca si flamīnda, din ceruri īnstelate
Comori mai aduna-vei, tu, harnic aurar?

Va trebui, vai, tie, spre-a cīstiga o pīine

Sa cīnti pe la biserici - traind de azi pe mīine -

Te-Deum-uri stiute, ci fara sentiment,

Sau īntr-un circ, alaturi, facind-o pe paiata,
Sa rizi cu plīnsu-n suflet si, blestemīndu-ti viata,
Sa faci sa se amuze un public indecent.

CĂLUGĂRUL NEVREDNIC

Pe ziduri afumate, batrīna mīnastire
īnfatisa icoane de Adevaruri sfinte,
Blīnd austeritatea in fara de rostire
Stingea acelor chipuri raceala dinainte.

Era atunci cuvintul lui Christ In īnflorire,

Cīnd multi, vestiti calugari, ce nu se mai tin minte,

Īsi mladiau talentul sculptind prin cimitire

Si Moartea preamarind-o cu simple, vechi cuvinte.

Mi-e sufletul asemeni unui adīnc mormīnt,
Ca el ne-mpodobita sarmana mea chilie;
Nevrednicul sau schivnic īi sunt de-o vesnicie.

Neputincios īn toate, cīnd voi avea cuvīnt
Din trista-nchipuire sa-nalt o sarbatoare:
A ochilor iubire si-a miinilor lucrare?

DUsMANUL

īntreaga-mi tinerete doar o furtuna neagra
A fost, si prin aceasta rar soarele de jind;
Gradina mea sub tunet mincata-i de pelagra,
Cu doar cateva fructe abia se pirguind.

si iata-ma in toamna ideilor supreme;
Cu sapa si cu grebla va trebui, zeiesc,
Pamintul dintre ape s-adun, spre-a nu ma teme
De gropile-morminte ce-n fata se ivesc.

Dar cine stie daca acele fiori de ginduri
Vor mai gasi in solul spalat ca aspre prunduri
Dumnezeaisca hrana spre-a le īnsufleti?

- Durere! O, durere! cum ne mananca Timpul,
Dusman ascuns in inimi, temeinic zi de zi,
Cu singele ce-l pierdem ii straluceste nimbul!

ZADARNICII

Nu, n-am curajul tau celest,
Sisif, sa port asa povara,
Darmite pentru-a multa oara!
Ars longa vita brevis est.

Nicicum, nu voi mormint celebru
Ci, spre un cimitir pustiu
Inima, tobosar tīrziu,
īmi bate-n ritm de mars funebru.

- O, cīte rare nestemate
Dorm, pe vecie īngropate
Singuratatilor, sub stīnci,

si cīte flori cu-aleasa haina
Parfumul straniu ca o taina
īl dau tacerilor adinei!

O VIATA ANTERIOARA

Am locuit, lungi zile, sub falnice portice
si splendid aurite de soarele marin,
A' caror nalti pilastri se-asemanau din plin,
Cīnd seara-si umbrea fata, cu grotele antice.

Talazuri cu rasfrīngeri din cerul opalin,
In chip solemn si mistic amestecau complice
O muzica de ape īn rezonari ferice
Cu-amurgurile triste īn ochiul meu declin.

Da, am trait acolo placutul efemer,
īnconjurat de-azururi, de valuri īnspumate,
si sclavii goi īn juru-mi cu trupuri miresmate

Ma racoreau cu frunze de fraged palmier,
si gindul lor acelasi, mereu sīrguitor:
Sa-mi afle taina care ma subtia de dor.

ŢIGANII PEREGRINI

Profetic, semintia cu ochii arzatori
Din nou la drum porneste spre alte zari visate,
Iar pruncii sug dulceata din tītele bogate
Sau dorm la mame-n spate, de ei nestiutori.

Barbatii merg alaturi de carele-ncarcate,
Cu armele la solduri si stralucind fiori;
Ei leagana sub pleoape un cer de sarbatori
Naluci de fericire topindu-se, ciudate.

Un greier, parasindu-si culcusul de pamīnt,
Le cinta din vioara cu īnrudit avīnt;
Cybela, ce-i iubeste, covoare verzi le-asterne,

Izvor   le da din stīnca si-mbraca-n flori de vara
Pustiul ce-i petrece spre jinduita tara,
īn suflet locuind-o visarilor eterne.

OMUL sI MAREA

Om liber, pururi fi-vei īnamorat de Mare,
Ea, propria-ti oglinda! Si cugetul ti-1 vezi
In luciul de soarta, eterna leganare:
Amaru-i fara margini īn suflet īl pastrezi.

si te-adīncesti in unda-i ca-n propria-ti icoana,
si o alinti cu ochii, cu imnuri o rasfeti,
Iar inima īsi uita nefericita-i goana
Cīnd marea-si urla dorul si-adīncile-i tristeti.

īntunecati si vajnici, si mīndri fata-n fata:

Ai, Omule, īn fire genuni fara sfīrsit;

O, Mare.-ascunzi in sīnu-ti comori, ca intr-o ceata,

Ci, amīndoi misterul nu vi-1 lasati privit.

si, totusi, lupta voastra-i mereu neostoita:
Nici remuscari, nici mila, de mii si mii de ani
Fara-ncetare, Moartea va duce īn ispita:
Beligeranti de-a pururi, o, frati mereu dusmani!

DON JUAN ĪN INFERN

Cind Don Juan ajunse in zari subpamintene
si i-a platit lui Charon al trecerii obol,
Un cersetor cu ochiul trufas, de Antistene,
Lopetile apuca vīslind spre-adincul gol.

Cu desfacute rochii, cu sinii de tacere,
Sub cerul ca o noapte 1-īntīmpinau femei,
Precum o mare turma īmpinsa la taiere
si ramīnea in urma un plīnset catre zei.

īi pretindea simbria rizīndu-i Sganarel
Lui Don Luis, si-acesta, de parca da porunci,
īl arata multimii de morti pe fiul cel
Care-i batjocorise batrīna frunte, -atunci.

īn voalul ei de doliu, Elvira, -nfiorata,
Alaturi de perfidul ei sot, ce-1 adora,
Parea a-i cere-un ultim surīs ca-ntīia data
Credinta cīnd jurase, pe care o trada.

Nalt īn armura-i sumbra, un om de piatra, parca,
Sta-nalt la cīrma barcii tacut Inaintind,
Ci, sprijinit in spada, uitīnd a mortii arca,
Eroul privea valul, nimic nemaivazīnd.

PEDEAPSA TRUFIEI

īn vremuri minunate, pe cīnd Teologia
Da flori nemaivazute pulsindu-si energia,
Se spune ca un doctor, preamare īnvatat,

Ce-nnobilase inimi supuse la pacat,
Muncindu-le adīncul cu-aleasa maiestrie -
si dupa ce ajunse prea-sus, la slava vie,
Pe cai necunoscute, de nimeni cercetate,
Pe unde Duhuri pure cīndva de-au fost umblate,
Ca omul ce īn piscuri cuprins e de-ameteala
Striga, dezvaluindu-si satanica-i sminteala:
«Isuse mic, Isuse! prea-n ceruri te-am suit!
O, daca slabiciunea-ti as fi adeverit,
Rusine ai culege, nu gloria mareata,
Ai fi de risul gloatei, o biata mogīldeata!»

Nici nu-si sfīrsise vorba si mintea-1 parasi.
Lumina lui de soare c-un val se adumbri;
īntregul haos, parca, ii napadi gīndirea,
Odinioara templu boltit īn stralucirea
Ideilor de aur ce-si rīnduia; acum
Tacerea, noapte-adīnca, se-nstapini precum
īntr-un cavou cu cheia uitata undeva.
Cu vitele asemeni, de-atunci, īn calea sa
Trecea fara sa stie, si nu vedea nimic
Pe cimpuri daca-i vara sau iarna pe colnic;
Era o biata zdreanta īn coltul unei vetre:
īl huiduiau copiii si-1 alungau cu pietre.

FRUMUSEŢEA

Frumoasa sunt, ca visul īn piatra: o minune,
Iar sinul meu, spre care toti au aflat pierirea,
Menit e sa inspire poetului iubirea,
Materiei asemeni, care nicicīnd apune.

Tronez īn zari ca sfinxul, mereu neīnteleasa;
Leg inima-mi de gheata de-al lebedelor crin;
Urasc miscarea care-i al armoniei chin,
Nu rid, nu plīng vreodata: ramīn in veci mireasa.

Poetii, contemplīndu-mi adinciie mistere,
Ce uneori nimbeaza celebrele sfatui,
īsi vor petrece viata īn studii austere,

Caci am, spre-a-i fascinare pe-acesti amanti, destui,
Oglinzile īn care mai mīndru totul pare:
Mari ochii mei, lumina īntru eternizare!

Nicicind vreo frumusete ca searbede vignete,
Produse fara noima-n secolul ateu
- Picioare-n ghete nalte, īn mīna castagnete!-
N-or incinta o clipa un cuget ca al meu.

Lui Gavarni, poetul īnvinselor cīoroze,
īi las tacuta ceata cu chipuri de spital;
De caut n-o sa aflu īn palidele-i roze
Naucitoarea-mi floare in rosu ideal!

Fiindca-acestei inimi, genune-ntunecata,

Doar tu-i placi Lady Macbeth īn crima-mpurpurata,

Tu, cea-ndelung visata d'Eschil īn antici ani

Sau tu, statuie-a Noptii, vis michelangelesc,
Tu, ce-ti mladii fiinta, ai semnul tau zeiesc:
Surīsul pentru gura ne-nvinsilor Titani.

URIAsA

Demult, pe cīnd Natura se daruia trufasa,
Zidind copiii-monstri cu trupuri de titan,
Mi-ar fi placut alaturi de-o fata uriasa'
Sa stau, ca-n poala blindei regine, un motan.

Mi-ar fi placut fiinta-i s-o vad cum īnfloreste
Nesatioasa-n jocuri cu sufletul avid,
si inima ghicindu-i: un foc ce pīrjoleste
Din umeda-i privire ce ma voia avid;

Primindu-ma-n plimbare magnificele-i forme,
Sa urc, abia, versantii la pulpele enorme,
Cind, vara, molesita de-aprinsii sori pagīni,

Intinsa-i pe-o cimpie sub zarile informe,
Sa-adorm la adapostul imensilor sai sini,
Ca un satuc in valea acelor munti stapīni

Adevarat tezaur de gratii florentine
Sta-n marmura aceasta cu trup melodios;
Finetea si Vigoarea, doua surori divine.
Ivindu-se femeia cu chip majestuos,
Zeiasca robustete, gingasa-alcatuire,
Facuta-i sa troneze in patul somptuos,
Prelati sa ingenunche si printi de-aleasa fire.

MASCA

STATUIE   ALEGORICA  IN  GUSTUL  RENAsTERII

Lui Ernest Christopiie, sculptor

- Priviti surīsul tainic si-adinc voluptuos:
Īncrederea de sine i-a-ntiparit extazul
si mindra sa privire si galesa sfīdind
si, ca un fruct din valuri ivindu-se, obrazul
Din ale carei linii Īsi semeteste gīnd:
«Numele meu Placerea-i si-ncununez Iubirea!»
Iar fata-i daruita cu-ascunsul farmec rar,
Ca vraji rascolitoare ne-ngaduie pornirea!
Ci sa-i privim de-aproape ametitorul har.

Afurisita arta! surpriza infernala!
Armonioasa forma, cel trup īncintator
E, mai in sus de umeri, o fiara bicefala!

Ba nu! e doar o masca, īnchipuit decor:
Obrazul de lumina-i schimonoseala blinda,
Priveste-1 cum se strīmba fara-a voi ceva,
Iar capul, stind, aievea-i luminii lui crescinda,
Sub falsa-nfatisare parind a astepta.
Sarmana mare arta! Precum un fluviu care

īn lacrimi se sfirseste, cu-amarul lor rotund,
Minciuna ta ma-mbata precum o revarsare
A apelor Durerii cu ochii sai pe prund!

-  Dar de ce plīnge, oare? Ea-i doar perfectiunea
si poate sa-ngenunche tot neamul omenesc,

Ce rau nefast o roade   amenintīnd minunea?

- Cum nu-njelegi! Ea plīnge apusul timp ceresc!
si traiul sau de-acuma! Dar ce o īngrozeste
si-i scutura genunchii de piatra, blīnzi si goi,

E c-o sa dainuiasca, cu tot ce-i omeneste,
si mīine, si poimīine, īntruna! - ca si noi!

IMN FRUMUSEŢII

Vii din supreme ceruri, din tainice abise,
O, Frumusete! ochiul divin si infernal,
īmbelsugat revarsa si crime dar si vise,
Puterea ta ca vinu-i: īn toate triumfal.

Ai in priviri, deodata, amurgul si aurora,
si raspīndesti parfume: un uragan tacut;
Sarutul ti-e licoarea iar buzele amfdra
Dīnd celui slab tarie, celui puternic scut.  

Rasari din hauri negre sau te cobori din astre?
Vrajit, Destinul, merge - biet cīine,-n urma ta;
Tu semeni, la-ntīmplare, miminile-n dezastre,
Stapīna esti si nimeni nu ti-a-ndraznit cīndva.

Si calci, Neasemuito, pe morti zīmbind senina,
īntre podoabe, Groaza o tii la mare pret,
Si tot la fel Omorul - breloc far' de rugina,
Pe pīntec īti danseaza mereu mai īndraznet.

Spre flacara-ti divina s-azvīrl efemeride,
Slavindu-te in clipa cind nu mai au cuvīnt;
Iubitul ce-n dorinta aleasa isi cuprinde,
Un muribund īmi pare, mormīnīu-si alintīnd.

Ca vii dinspre azururi sau din infern, totuna!
O, Frumusete! monstru maret, grozav, candid,
Fapturii tale mindre ma dau pe totdeauna
Intrind in Infinitul de taina si avid.

Satan sau Zeu, Sirena ori Heruvim? Ce-mi pasa!
Cind tu-mi oferi - o, zina cu ochi sublimi, de stea
Parfume, ritm, lumina - tu, unica-mi craiasa!
Faci lumea mai minune si clipa mai a mea!...

PARFUM EXOTIC

Cīnd, īnchizīndu-mi ochii, īn toamna cu-nserare,
Respir parfumul tainic al sinului tau pur,
Vad tarmuri de miragii cu ape īmprejur
si soarele din slava curgīnd cu-nflacarare.

O insula-i acolo de lene si splendoare
Cu arbori de minune si fructe de azur,
Femei cu ochi de vraja si trup fara cusur,
Barbatii de zveltete si proaspata vigoare.

Parfumul tau ma-ndeamna spre-acele zari ferice,
Spre porturi cu corabii si-ngustele caice
Sosite de din larguri in obosire lina,

In timp ce tamarinii miresme raspindesc
Infiorate-n aer, īn narile-mi, gradina
Topindu-mi-se-n suflet cu-n cīnt marinaresc.

PĀRUL

O, plete, ca o turma pe umeri revarsata!
O, bucle! o, parfume plutind staruitor!
Extaz! si-i plin alcovul de tot ce-a fost odata:    .
Dulci amintiri in parul dormind, pe care, iata
In aer voi sa-1 flutur, naframā-a unui nor!

Asia languroasa si Africa-n dogoare,

O lume-ndepartata, stingīndu-se domol,

Traieste īn adīncu-i, padure-aromitoare!

Cum duhul altor oameni sta-n muzici de candoare,

Pe unda-ti miresinata, al meu devine sol.

Voi merge unde oameni si arbori cu-a lor soarte
Alene se rasfata sub arsite de cer;
Par minunat, fii valul ce lin o sa ma poarte!
De abanos esti, mare, si nestiind de moarte,
Cu steaguri si catarge, cu barci si cu naieri:

Un port sonor īn care vrea sufletu-mi sa beie
Asemeni unei flote: culori, parfume, vers,
Cīnd navele de aur, plutind   sub curcubee,
Spre glorie tind brate, ca brate de femeie
Spre-un cer mai pur din care al vietii frig s-a sters.

Da, fruntea doritoare de-acea betie sfinta
Voi scufunda-o-n blīndul ocean, spre-a mi-1 ivi
Pe cel ascuns; iar gindul ce bine-te-cuvinta
Va sti sa te gaseasca, tu, lenea mea fecunda,
si-n mīngīieri nespuse placeri a ne vraji!

Negre-n-albastru, plete, tenebre ondulate,
īmi daruiti īnaltul de vis si diafan!
Pe tarmul vostru iarasi dorinta mea razbate
si sorb cu-adinc nosaīiu arome amestecate
De mosc, ulei de cocos si, īnca, de catran.

Mereu! De-a pururi mīna-mi cu-aleasa mīngīiere
In coama ta va pune podoabe stralucind,
Spre-a-mi adasta dorinta in tainica veghere!
Nu-mi esti tu dulcea oaza de vis si de placere
si vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind?

 (MI-EsTI SFĪNTA TOT LA FEL CU...)

Mi-esti sfinta tot la fel cu cea bolta de-nstelare,

Tu, doamna de tacere, tu, vas de īntristare,

si te iubesc, minune, cu-atit mai mult cind pieri,

Cu cit īmi pari podoaba a noptilor de ger,

Statornicind ironic o departare-adanca

Ce bratele-mi desparte de-albastrul cer, si īnca.

Vreau sa m-agat de tine spre nalturi nazuind,
Cum de cadavrul proaspat, īn roiuri, viermi se prind,
si te-ndragesc, o, fiara mereu mai nemiloasa,
Caci chipul tau de gheata te face mai frumoasa!

 (ŢI AR PLACE, TOŢI BĂRBAŢII...)

Ţi-ar place, toti barbatii īn patul tau sa vina,
Femeie desucheata, punct negru īn lumina!
Iar dintii, spre-a-i pastrare acestui joc turbat,
O inima, sa roada, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tai īn ceata,
si-arzīnd, ca lampioane, la sarbatori In piata,
Se folosesc obraznic de-o forta de-mprumut,
Caci legea   frumusetii nicicīnd n-au cunoscut.

Masina oarba, surda, prea mestera la crime,
Tu, care-ai supt de sīnge atīta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, sa vezi
Ca,-n mii de-oglinzi, puterea de diavola, ti-o pierzi?
Pacate mari, pe care le-ai savīrsit cu faima,
Nicicīnd nu te facura sa dai napoi cu spaima,
Vazīnd cum ca natura, mareata-n gind ascuns,
Sa plamadeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
- Din tine, desfrīnato, regina-n preacurvie?

O, splendida mocirla! cereasca mirsavie!

SED NON SATIATA

Ciudata zeitate cu trup misterios,
īn taina plamadita de-un Faust de savana,
Mireasma īndoita, de mosc si de havana,
Sublima vrajitoare cu solduri de-abanos,

Las altora, si opiu, si-al noptii cer stelos;
Nectarul gurii tale īl vreau in clipa vana,
Cīnd poftele spre tine-s grabita caravana,
Privirea ta izvor e din care beau setos.

O, demon fara mila, da-mi flacari mai domoale
Din ochii mari si negri, ferestre firii tale;
De noua ori, ca Styxul, nu pot sa te-nfasor

si nu pot, furioaso, superba libertina,
Trufia sa ti-o narui īn barbatesti strinsori,
Ca-n patul tau - infernul - sa fii o Proserpina!

 (ĪNVEsMĪNTATĀ-N VALURI...)

īnvesmintata-n valuri cu sclipat de argint,
Ea trece fara zgomot, ciudata unduire,
Ca serpii lungi pe care, fachirul, īn alint,
Cu magica-i bagheta īi face-a dantuire.

Ca tristele nisipuri si cerurile seci,
La suferinta lumii total nepasatoare,
Ca valurile marii ritmīndu-se īn veci,
Ea īsi consuma clipa mereu netrecatoare.

Metalica lucire īn ochii sai vibrīnd,
Simbolica natura, straina, fara gīnd,
Amestec de sfinx antic si īnger fara vini,

Din aur, diamante, oteluri si lumini,
Ramlne-n stralucirea-i ca steaua inutila,
Femeie majestoasa, dar rece si sterila.

sARPELE CARE JOACA

Leneso, ce mult īmi place
Trupul tau frumos,

Ca o stea ce-a prins sa joace
īn oglinda, jos!

Parul tau, ce unduire
īn parfume-adīnci,

Pare marea-n despletire,
Valuri negre-n stinci,

Ca o nava-n zori trezita,

Vīnt usor aud,
Sufletu-mi de dor palpita

Nazuind spre sud.

Ochii tai nimic n-arata

Dulce sau amar,
Doua perle reci, curate,

Fier si aur, doar.

Ah, si mersul tau īmi pare
Proaspat abandon,

Ca un sarpe-n ondulare
Pe-o nuia de somn.

Fruntea de copila dulce

Cum ti-o legeni blind,

Pui de elefent sa-1 culce
īnf   taine cīnt.

si faptura-ti se mladie,
Nava mea de dor,

Leganīndu-si, armonie,
Pīnzele de nor.

Se topesc ghetari si creste

Apa peste mal,
Apa,
gura-ji potopeste,

Dintii, albul val,

Parca-as bea un vin de grele
Glorii, dulce,-amar,

Sufletul e-un cer cu stele
Scuturate-n
dar!

UN HOIT

īti amintesti, iubito? Era o dimineata
Tot proaspata si blinda ca si-acum,

Cīnd, la o cotitura, ni s-a ivit in fata

Un hoit scīrbos la margine de drum,

Cv> pulpele deschise ca intr-o desfrtnare,
In sine zemuind pe-ngustul grind,

īsi desfacea spre lume-n cinism si nepasare
Puhavul pīntec aeru-mputind.

si soarele-n suisu-i, incet, putreziciunea

O rascocea in rosu-vinetiu,
Spre-a-napoia Naturii, parca-nsutit, minunea

Cīndva, de-aceasta, strīnsa-n trupul viu.

Privea din slava cerul la stirv cum se desfata
O īnflorire-n tainele-i dracesti,

si-atit duhnea de tare, ca am simtit pe data
f"m se īnvirte totul, si-ametesti.

Dansau in roiuri muste pe burta-n puroire,
si viermii negri unduiau ca-n ghiol,

Miscindu-se-n scursoare, in grasa ei baltire,
De-a lungu-acestui naclait atol.

Salta-n cutremurare aprinsa viermuiala
Cu opintiri si zvicnete adinei,

De parca trupu-acesta trezit din toropeala,
Traia multiplicindu-se, atunci.

O muzica ciudata vuia in cloaca hida,
Ca vintul si ca sopotu-n pirīu,

Ca intr-o larga sita, cīnd se pornesc sa rida
In vīnturare, boabele de griu.

si forma de fiinta aproape disparuse,
Topindu-se ca-n vis in timpul vast,

O schita-a bia, uitata, in care isi pierduse
īnchipuirea, pictorul fantast.

Dar, dupa stinci, la pinda, privindu-ne cu ura,

Un ciine, ca o fiara astepta
A-si relua ospatul la groaznica-i captura,

A se-mbuiba cu fericirea sa.

-                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          ■ .

- si totusi, ca aceasta imagine scabroasa



Vei fi cīndva, o, īngere, si tu,
Statuie a iubirii, tu, azi, Cea-mai-frumoasa,

O, steaua mea, stralucitoare-acu'!

Da, chiar asa, regina a gratiior lumii,

Purificata-n tot ai sa te-asezi
Acolo, printre oase, īn sinul rece-al humii,

Spre-a mucezi sub ierburi si zapezi.

Tu, viermilor tacerii, ce-ti vor musca sarutul,
Le spune, amintindu-ti al meu dor,

Ca ti-am pastrat esenta divina, absolutul
Din taina descompusului amor

DE PROFUNDIS CLAMAVI

Tu, singura-mi iubire, Stapīne.-acum te chem
Cu inima-n abisul de spaime prabusita,
Posomorita-i viata cu zarea plumbuita
si-n ea īnoata semnul: cel pururea blestem.

Da, sase luni un soare de gheata sa īnduri,
si alte sase noaptea cu valu-i de pustie,
Ca-ntinderea polara far' o fiinta vie
- Miscare nu, nici pajisti, nici ape, nici paduri.

Ah, nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adīnca
Decīt un ochi de gheata plutind in cer si inca
Imensul īntuneric precum batrinul Haos;

O, jalnice-animale, la care m-am adaos,
Cum somnul ne scufunda: stupidul elixir -
Anevoios si lung e al vremii searbad fir.

Vampirul

Tu, ce-ai patruns ca un cutit
īn biata-mi inima plingīnda,
si, ca un cird īnnebunit
De draci, ai navalit flamīnda

In cugetu-mi total īnvins
Culcus facīndu-ti, loc de danturi,
Nemernico, de care-s prins
Precum ocnasul e de lanturi,

Cum prins de joc e-un cartofor
Cum de pahar e betivanul,
Cum viermii de cadavrul lor,
Tu, blestemat-o, mi-esti dusmanul!

Rugat-am spada, cu dreptate
Sa taie, spre-a ma libera
si-otrava, care totul poate,
Sa-i deie picatura sa,

Oar, vai! si spada si otrava
Dispretuindu-ma, au spus:
«Ramīi acolo, in mirsava
Robie, pururea supus,

Neghiobule!- de ti-am ucidt
Vampirul, liber daca-i fi,
Tu, stirvul ai re-nsufleti
Cu sarutarile-ti avide!»

 (CUM STĂM IN NOAPTE LĪNGĀ...)

Cum stam In noapte linga cea groaznica ebree,
Alaturi, un cadavru, de alt cadavru, mut,
Un dor ma prinse iarasi - ah, acest corp vindut!-
"De-acea minune-nalta ce n-o sa-mi fie zee.

Mi-nchipuiam fiinta-i semeata de femeie:
Privirea de putere, cu farmecul ciudat,
Al parului coif negru si tainic miresmat,
A   caror amintire-mi dau vlaga si idee.

- Ah, ti-as fi prins tot corpul īntr-un sarut ateu
Din talpa de racoare la fruntea luminind,
Comori desfasurīndu-ti, de singe si de gind,

Regina mea temuta! ma-ngenunchind mereu,
Poate ca īntr-o seara o lacrima divina
Va-ncetosa, spre mine, privirea-ti de lumina.

REMUsCARE POSTUMĂ

Cind vei dormi-n vecie, frumoasa mea cea bruna.
In mausoleul negru din marmura taiat,
Cind n-are sa-ti mai fie alintatonil pat
Decīt o cripta rece c-o vesteda cununa;

Cind piatra-ti va supune si inima nebuna
$i coapsele ce-n viata atit s-au mladiat,
Cīnd singele-ti va tace de-a pururi īnghetat,
Nemaiputīnd vreodata s-alergi ca o furtuna;

Mormīntul, pentru sfintul meu vis tainuitor

- El, care-ntotdeauna a īnteles poetii -
Va īntreba-n adincuri cu glas sfīsietor:

«Tu, biata curtezana, de ce īn timpul vietii
N-ai vrut sa stii ca mortii īn tainita lor pling?»

- si-n remuscarea-ti, viermii vor roade īndelung.

PISICA

Te-astept, pisica, vin' la pieptul meu
- Dar gheara tine-o-nmanusata!

As vrea, asa, sa ma scufund mereu
tn ochii-ti de metal si de agata.

Cīnd degetele-mi trec a mīngīiere
Pe capul mic, pe spatele-alintos,

Cind mina se īmbata de placere

Pe trupul tau electrizīnd lucios,

Īmi vad In gīnd femeia; ochii ei

Ca si ai tai, domestica felina,
Sunt reci si-adīnci, si scapara scīntei,

si-atitator, faptura sa deplina

O-nfasura din crestet la picioare
Miresmele-i adine ucigatoare.

DUELLUM

Doi luptatori potrivnici, īn zanganit de spade;
si aerul vibreaza de singe si scintei.
Ce īnfruntare mindra! insa nici-unul cade:
E jocul tineretii, al dragostelor ei.

Ci sabiile-s frīnte! si tineretea moare,
Iubito! insa dintii si unghiile cer
A-nlocui pumnalul ori spada tradatoare.
O, voi, batrine inimi cuprinse-acum de ger!

Prin ripi, cindva traite de rīsi ori de pantere,

īnlantuiti, eroii s-au prabusit curind,

Iar carnea singerinda īn ghimpi o floare cere;

In hau' acesta jalnic ce multi s-aud gemīnd!
Hai, crunta amazoana, e rindul nostru-acum
Sa-nvesnicim o ura peste-al iubirii drum!

BALCONUL

Izvor al amintirii, regina-ntre iubite,
Tu, pomul de placere! puterea mea de duh!
Nu voi uita adlncul de mīngīieri vrajite,
Caminul de blīndete, al serilor vazduh,
Izvor al amintirii, regina-ntre iubite!

In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema
Sau īn amurg balconul, trandafiria boare,
Ce fraged ti-era sinul, ce blinda inima!
si ne-am soptit atītea minuni netrecatoare
In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema.  -

Ce splendide apusuri in ceruri colorate,
si ce adine vazduhul! īn suflete ce timp!
Plecindu-ma asupra-ti, stapina mea de soarte,
Mireasma ta unica ma-nnobila cu nimb.
Ce splendide apusuri in ceruri colorate!

Cind noaptea peste toate tesea o ceata fina,
Ghiceam In īntuneric privirile-ti de dor,
Iar dulcea-ti respirare cum ti-o sorbeam venina!
si-ti mingiiam genunchii si ne faceam fior,
Cind noaptea peste toate tesea o pinza fina.

Eu stiu sa chem din umbre zeiestile clipite,
Ma retraiesc aievea in poala ta culcat;
De ce sa vreau aiurea sublimele ispite
Cind tu le ai in trupul si-n sufletul curat?
Eu stiu sa chem din umbre zeiestile clipite!

Parfume, juraminte, oh, sarutari-noian,
Mai rasari-veti, oare,
adincurilor noastre,
Ca soarele ce-si spala tristetea In ocean
si-ntinerit iar urca-n tariile albastre?
- Parfume, juraminte, ob, sarutari-noian!

POSEDATUL

£ soarele sub noruri. Spre-a fi al sau egal
Tu, Luna vietii mele, īn umbra te-nfasoara;
Fumeaza, dormi, fii trista si, pentru-a multa oara,
Azvirle-te-n Plictisul acesta abisal.

Asa te vreau! Dar astazi, cu-adincul tau vital,
Ca astrul din eclipsa iesind, te īnfioara,
Te-asteapta Nebunia precum odinioara,
Ţisneste, deci, din teaca, incīntator pumnal!

Din lustre stralucinde i-ati focul īn priviri!
$i vulgului desīeapta-i murdarele-i poftiri!
Tot ce-i al tau īmi place: cadere, īnaltare;

Fii noapte fara stele, fii al luminii zor;

Īntreaga mea fiinta-i spre tine cu-ncordare

Si striga iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!»

In vagauna trista si adinca

In care chiar Destinul m-a īnchis,

Si unde raza nu patrunde-n vis,

Doar Noaptea mi-este gazda si porunca;

Sunt mesterul pe care-un Zeu grotesc
L-a pus, pe ceturi, sa-si fixeze arta;
Sunt bucatarul ce-si maninca soarta
si inima-n frigare mi-o gatesc.

Din cīnd īn cind, abia stralucitoare,

Cu aeru-i usor oriental,

O zīna-aievea pare ca-mi apare;

O recunosc in pasu-i triumfal

stiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasa,

īntunecata, o! si luminoasa.

II.   MIRESME

O, cititor! ai respirat vreodata

Cu lacomia celui poftitor

Tamiia ascunzind un sfint fior

Sau moscul din pernifa-n scrin uitata?

Ce farmec lin si lung leganator
Ne e trecutul.' clipa ce īmbata,

Precum sorbind mireasma alintata
Din trupul Doamnei - neuitat amor!

Din parul ei sorbind c-un val cea noapte
- Jertfelnic de alcov ce te īmbie -
Miresmi pareau ca se rotesc In soapte,

Iar din vesminte, ca o vesnicie,

pe pura-i tinerete Īmbibate,

Parfum, simteam, din blanuri, cum razbate.

III.   CADRA

Cum rama completeaza o pictura,
Chiar si atunci cind mesteru-i vestit,
Dindu-i acel ceva de īmplinit
si astfel o desprinde de natura,

La fel: podoabe, fast desavīrsit,
O-mprejmuie cu toata-a lor masura,
Adaugind la frumusetea pura
Un aer blīnd si tainic inedit.

Mereu, calina si-ndrazneata, stie
Ca toate dimprejur o indragesc;
Gol, trupul īsi afunda-n bucurie

si e o-nvaluire matasoasa

Iar ea sta-n murmur proaspat si regesc

De tinara maimuta gratioasa.

IV.   PORTRETUL

Se mistuie-n Durere si īn Moarte
Vapaia care-atit ne-a mistuit.
Din ochii ce-au stiut ca sa ma poarte,
Din gura ta ce gura mi-a vrajit,

Din alintari, atunci frematatoare,
si din lumina ce ne-a-nvaluit
Ce-a mai ramas iubirii? Ce mai are?
Un palid chip ce-n sine-a asfintit,

Pe care Timpul, furios batrin,
īl spulbera cu-aripile-i desarte,
Atunci, si-acum, si-n viitor stapin...

- Ah! ucigas al Vietii si al Artei,

Din sufletu-mi n-ai sa mi-o stergi pe Ea,

O, desfatarea, vesnicia mea!

 (PĀSTREAZA-ACESTE VERSURI...)

Pastreaza-aceste versuri, iar daca al meu nume,
Corabie purtata de generoase vinturi,
Ajunge-va cu bine acele noi paminturi
Pe oameni fericindu-i c-un vis din alta lume,

Sa-ti fie amintirea precum a' mele cīnturi,
Usoara,-abia soptita in obosite strune
si-n cititoru-acela, intrīnd, sa se-mpreune
tn tainice inele cu blīndele-i avānturi;

- Tu, ce esti blestemata de din adincuri pīna-n
Tariile celeste, doar eu ti-aud puterea,
O, tu, precum o umbra alunecīnd stapina,

Treci peste gloata care te-au socotit ca fierea,

Privirea-ti sa destrame a prostilor tarie,

Tu, īnger cu ochi negri, tu chip de-nteleptie!

SEMPER EADEM

Mi-ai zis: «De unde-ti vine ciudata Īntristare,
Urcind asemeni marii pe tarmul dezvelit?»
- Cīnd inima-si termina culesul, ni se pare
C-a exista-i zadarnic. Ce adevar cumplit!

E o durere simpla, mereu la ea acasa,
Placuta tuturora ca bucuria ta:
Ci taci iscoditoareo, spre-a fi mereu frumoasa,
E vocea ta minune cīnd stie a tacea!

Da, taci, nestiutoareo! Suris ca dimineata,
Tu, suflet fara pata! Mai mult decit Viata
E Moartea, ce ne tine īn plasa-i de mister.

Mai bine bietu-mi suflet sa creada-ntr-o minciuna,
si ochii tai ma-mbete: un vis ce-n ochi-mi suna,
Sub genele-ti de umbra s-adorm, apoi sa pier!

ĪNTREAGA-I FRUMUSEŢE

In camera de sus, retrasa,
Dis-dimineata se ivi
Satana, si cu voce joasa,
In felul sau ma ispiti:

«Din lucrurile-ncintatoare,
Ce vraja dulce-i īntregesc,
Din tot ce roz si negru are
si mindru o īmpodobesc,

Raspunde, cel mai mult ce-ti place?»
O, suflete, si i-ai raspuns:
«Minune-i totul, tot ce face,
S-aleg ceva in stare nu-s.

Nu stiu, cind chipu-i ma uimeste,
Ce are mai seducator:
Ca Aurora ma-nnoieste,
Ca Noaptea e alintator,

Iar armonia-i prea aleasa,
Ce trupul tainic i-a sculptat,
A neglija ceva, nu lasa,
Din ce-i īntreg, de toti visat.

O, mistica metamorfoza
A simturilor mele-n zbor!
Da, vocea sa e ca o roza,
Suflarea-i: muzicile-n zbor!

 (TU, CE-I VEI SPUNE IARĂsI...)

Tu, ce-i vei spune iarasi, biet suflet solitar,
Tu, inima plīngīnda, deseara ce-i vei spune
Acelei preafrumoase, preascumpe si preabune,
Ce din privirea-i sfīnta iti toarna-n cuget har?

- Vom pune-orgoliul nostru sa-i legene cīntari,
La dulcea ei asprime s-aducem preamarire,
Faptura-i miresmata, cu īngerii de-o fire-i,
Cīnd ochii-i ne-nvesminta in limpezimi de zari.

Fantoma ei īn noapte ori in singuratate,

Sau ziua,-n larma strazii, cīnd pulsul vietii bate,

Ca flacara pluteste, īnabusind dureri

si-adeseori cuvinta: «Puterea mea ordona:

Iubiti-ma, Frumosul sa-1 adunati averi!

Sunt īngerul de paza, sunt Muza, sunt Madona!»

FĂCLIE VIE

Merg Īnaintea-mi Ochii plini de-o lumina vie,
Pe care, poate,- un Īnger i-a fermecat savant,
Sunt fratii mei purtindu-si cereasca lor solie
si risipind in ochi-mi trairi de diamant.

Scapindu-ma de pofte, de multele pacate,
Calauzindu-mi pasii spre zarea de Frumos,
Sunt robul lor, precum ei dragi slugile-asteptate,
Luminii lor, lumina-mi supune-se voios.

Ochi minunati, voi ardeti cu mistica lucire,
Precum faclii de ceara in plina zi palind
Ci fara a se stinge divina lor clipire;

Dar ele cinta Moartea, voi, Firea inviind,
si-n suflet imi patrundeti cu blinda adorare,
Voi astri, a caror taina n-o stinge vreun soare!

REVERSIBILITATE

īnger al bucuriei, stapīn pe-a tainei ceata,
Cunosti tu, oare, spaima, rusinea sau uritul,
In nopti pustii, de groaza, cīnd, revenind, trecutul
In inima patrunde cu pas tacut de gheata?
īnger al bucuriei, stapīn pe-a tainei ceata?

īnger al bunatatii, cunosti ce e minia,
Si lacrima amara, si pumnii strinsi in umbra
Cind iarasi razbunarea īsi bate toba sumbra,
si simturile noastre-si arata nebunia?
īnger al bunatatii, cunosti ce e minia?

īnger al sanatatii, stii tu ce e amarul,
In searbede ospicii bolnavii delirind
Ca exilati, si pasii tirsindu-si-i plīngīnd,
si soarelui de-afara nemaigustīnd paharul?
īnger al sanatatii, stii tu ce e amarul?

īnger al frumusetii, stii tu ce-i batrinetea,
In riduri adincita si-n zbuciumul hidos
De-a mai privi in ochii ce ne-au baut frumos,
Dezgust ascuns credinta, si-n preajma tineretea?
īnger al frumusetii, stii tu ce-i batrinetea?

Tu, Īnger al luminii, ce-ndemni spre fericire,
si-n agonie, David, iti implora putere,
Din trupul tau de vreme sa-i dai acea avere;
Ci eu Iti cer doar clipa de-a fi-n Dumnezeire,
Tu, inger al luminii, ce-ndemni spre fericire!

CONFESIUNE

O data, doar, placuta si nobila femeie,

De bratu-mi sprijinita, ne-am plimbat

(Ah, si-mi erai alaturi precum din cer o zee
si sufletu-mi nici azi nu te-a uitat);

Tirziu de dor, din ceruri, medalie curata,

O luna plina lumina de vis,
si apa larga, noaptea, solemna si bogata

Plutea peste un adormit Paris.

Furis, pe linga case si pe sub porti batrine,
Pisici se strecurau abia zarit,

Cu-auzul tot la pīnda ne urmareau, stapine,
Ca niste umbre ce ne-au īndragit,

Cind deodata-n miezul intimitatii noastre,

Ivindu-se in daru-acela pal,
Din tine, cea asemeni viorilor sihastre,

Cu sunetul din licariri de val,

Din tine, bucuroasa de dor ca o fanfara
In dimineata stralucind usor,

O nota plingatoare, pustie si bizara,
Scapa, abia, cu pas sovaitor,

Plapand copil si mirsav, ce-si schingiuie menirea,
De care-ai lui se leapada-n regret,

si īl ascund de lume mereu, stiindu-i firea,
Ca-ntr-un cavou un rusinos secret.

Biet īnger! vocea-ti blinda ce tipator sunase:
«Nimic ia lumea asta sigur nu-i

si ca īntotdeauna, sub fardurile-i groase,
Se-ascunde egoismul omului;

si-apoi, c-a fi frumoasa e-o aspra meserie
si nu asa un mestesug banal

Precum al dansatoarei ce moare si īnvie
īntr-un surīs stiut si masinal;

Ca inimii a-i crede e o prostie mare,
Ca toate pier: amoruri, frumuseti,

Stringīndu-se in pripa la cosul de Uitare
Apoi, spre-a se topi-n eternitati!»

Da, mi-amintesc adesea de farmecul de luna,
De-acea tacere suspinīnd frumos

si de marturisirea-ti cumplita ce m-aduna
si inima mi-o stringe dureros.

ZORI DE SPIRIT

Cind iarasi desfrinatul la geam simteste zorii
si-n suflet Idealul e-un mugure arzind,
Minunii se iveste ticalositul gīnd
si-n bruta somnolenta un inger sparge norii.

Spirituale ceruri, azur neīntinat,
Pentru acel ce-n somnu-i se chinuie si geme,
Genuni chemīnd la ele pe-nMntul ce se teme,
Tot astfel tu, zeita cu chip neasteptat,

Pe vatra-mi fumegīndā a multelor orgii,

Iti dantui frumusetea etern īncintatoare

Iar ochii mei te-asteapta s-apari, mereu sa vii;

O, da, paleste-n soare a luminarii raza,
Fantoma ta e, insa, mereu de sarbatoare
si arde ca un astru si-n sufletu-mi s-aseaza!

ARMONIE DE SEARĂ

La ora de-nserare, pe frageda tulpina,
Flori Īsi topesc fiinta, abia cadelnitind,
Parfum suav si sunet In preajma revarsind,
Ca valsul melancolic in vīrtejire lina!

Flori Īsi topesc fiinta, abia cadelnitind,
Pe strunele viorii o inima suspina
Ca valsul melancolic īn vīrtejire lina!
Frumos si trist e cerul ca un altar de gīnd.

Pe strunele viorii o inima suspina,
Un suflet ce desfide neantu-n veci flamīnd!
Frumos si trist e cerul ca un altar de gīnd
Cīnd soarele se-neaca in plasma-i asasina.

Un suflet ce desfide neantu-n veci flamīnd
Trecutului aseaza vestigii de lumina,
Cind soarele se-neaca in plasma-i asasina,
Un chivot esti, de aur, in taina mea arzind!

STICLUŢA

Exista, da, parfume care patrund adine
Chiar si-n peretii sticlei si timpu-n ele strīng.
Caci deschizīnd sipetul din Orient venit
Si care-n balamale scinceste ragusit,

Ori cautind, prin casa cea veche, īntr-un scrin,
Amirosind a vreme din mucegaiul fin,
Gasesti flaconu-acela ce-ti aminteste, parca,
De-un suflet ce, din nou, spre viata se īncearca.

Mii ginduri crisalide, dormind in taina lor,
Abia frematatoare se misca si, usor,
Aripile-si ridica si prind incet sa zboare,
Reīnviind culoarea si aurul de soare.

Da, tot ce-a fost odata si-aduna-acum risipa,
Reimbatindu-ti ochii, reametindu-ti clipa,
Iar inima īnvinsa Ji-o-mpinge cu putere
Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere,

Ca Moartea, stind in moarte, genune seculara,
Asemenea lui Lazar, duhnind, un chip de ceara
Miscindu-se-a trezire, rupindu-si giulgiul greu:
O rinceda iubire pindindu-te mereu.

Cīndva, si eu, asemeni, pierdut din amintire,
lntr-un dulap sinistru zvīrlit, fara de stire,
Ca o sticluta veche, cu aer dezolat,
Murdara, prafuita, cu dop cleios, crapat;

Eu iti voi fi sicriul, duhoarea mea adīnca,
Marturisire-a fortei, a raului, si īnca
Otrava īngereasca in straveziu amar,
Ce-mi chinui existenta si-al inimii hotar!

OTRAVA

E vinul cel ce poate, speluncilor imunde
Podoaba sa le dea miraculos,

Sa-nalte nevazute portaluri fastuos
Din a paharului luciri fecunde,

Ca soarele ce-apune sub cerul neguros.

si opiul mareste tot ce-i nemarginire:

De neoprit al spatiilor gīnd,
El adinceste timpul placerilor storcind

Acea īntunecata potolire
Ce-ncearca peste poate biet sufletul plapind.

Ci nu-i nici o putere precum otrava sfinta
Cu tainice chemari din ochi-ti verzi.

Ca iazurile-n freamat In care chipu-mi pierzi,
Iar visurile-mi bine-te-cuvīnta

Ca-n apele-ti amare le-aduni si le dezmierzi.

si nu cunosc esenta mai purificatoare
Ca apa sfīnta-a gurii tale atunci

Cind inima mi-o-mbata tacutele porunci,
si īndemnind-o fara remuscare

Catre hotarul mortii cu imnele-i plelungi!

CER TULBURE

Ca īntr-un val de ceata privirile iti pierzi,
Iar ochii-n taina-adīnca (albastri, gri sau verzi?)
Pe rīnd plini de visare, duiosi ori cruzi de dor:
Ascunsa nepasare a cerului sub nor.

Esti ca acele zile īn piele albe prinse
Cind singele-si agita izvoarele īncinse,
Cind carnea, rascolita de-un rau care o coace,
In hohote isi ride de spiritul ce zace.

Da, uneori te-asemeni acelor zari frumoase
Vibrind la blindul soare in toamnele umbroase,
si stralucind lumina: un munte dupa ploaie,
Pe el topindu-si setea a razelor vapaie,

Femeie a pierzarii! seducatoare vreme!
Iti voi slavi vreodata chiar viscolul ce geme?
si voi putea eu stoarce, atunci cind arde gerul,
Placeri mult mai taioase ca gheata si ca fierul?

PISICA GtNDULUI,
FRUMOASĂ

Prin creier mi se plimba lin,
De parca-ar fi la ea acasa,
Pisica gīndului, frumoasa,
si miauna ca-ntr-un suspin,

Atlt de tandra-i vocea sa;
Ci, glasu-oricum ar fi, iveste
Profunde bogatii si creste
Dintr-un mister de undeva.

Da, vocea asta īmi patrunde
Mereu adincele tenebre,
Ca versu-ascunselor algebre
Cu alcoolu-i, cand rotund e.

Durerea mi-o adoarme-apoi
Cu dulcile-i extaze fine;
Nu-i trebuie cuvinte pline
Spre-a-mi spune frazele puhoi.

si nu-i arcus sa mi se-ndoaie
Pe suflet si vibrind perfect,
Ca glasu-i In regal efect,
Durerile sa mi le-nmoaie.

E vocea-i ca-ntr-o taina-zee,
Pisica, stranie felina,
Venind din zarea ingerina,
Asa subtila si femeie!

II

Din blana-i moale, brun-roscata,
Iese-un parfum insinuant
(Ea m-a privit ca pe-un amant!)
Ci n-am s-o mai mingii altdata.

Ma judeca si ma socoate,
E-al casei mele geniu bun,
Regina e si-i ma supun:
E, poate,-un zeu, o zina, poate?

Ca de-un magnet mereu atras
Ma uit la ea ca spre-o iubire
si-n mine-apoi cu-amanuntirc
Spre-a sti ce-am fost si ce-am ramas;

Da, sunt in toate uluit,
Ma dor pupilele ei pale
Ce ard ca splendide opale,
Privindu-ma la nesfirsit.

FRUMOASA NAVA

As vrea, minune 'nalta, mereu sa povestesc
De harurile-ti multe ce nu se istovesc,

Sa-ti zugravesc fiinta īn cuvinte:
Tu, dimineata pura, amiaza mea fierbinte.

In rochia ta larga, ivindu-te, īmi pare
Ca esti frumoasa nava inaintind pe mare,

Usor visīnd cu pinzele in vīnt
si lenes leganata, departe de pamīnt.

Marmoreenii umeri si gitul tau sculptat
Iti poarta capul mindru de gratii alintat
si-n taina treci fara sa ne privesti,
Copila majestoasa desprinsa din povesti.

As vrea, minune nalta, mereu sa povestesc
De harurile-ti multe ce nu se istovesc,

Sa-ti zugravesc fiinta in cuvinte:
Tu, dimineata pura, amiaza mea fierbinte,

Fiindca sinii mīndri matasea impingīnd,

īmi par un scrin ce-asteapta, cu daruri īndemnīnd

Spre usile rotunde-n stralucire,
Primind, ca doua scuturi, a poftelor privire,

Ah, scuturi sfidatoare cu-mpunsuri de rubin!
Tu, scrin cu dulci mistere la care-as vrea sa vin

Parfume si nectaruri sa le sorb,
īnnebunind in suflet si-n cintecul meu orb!

In rochia ta larga, ivindu-te, īmi pare
Ca esti frumoasa nava īnaintīnd pe mare,

Usor visind cu pinzele īn vīnt
si lenes leganata, departe de pamint.

In unduirea fustei bat pulpele-ti superbe,
Ce-mi rascolesc dorinte, iar singele imi fierbe

Ca doua vrajitoare-s ce-au ajuns
Sa arda ierburi negre-n vasu-adīnc ascuns,

Iar bratele-ti asemeni acelor boa-serpi,
Ce-ar frīnge voinicia herculilor imberbi,

Facute-s a-1 cuprinde pe iubit,
A-l adinei de-a pururi īn dorul tau vrajit.

Marmoreenii umeri si gītul tau sculptat
Iti poarta capul mīndru de gratii alintat
si-n taina treci fara sa ne privesti,
Copila majestoasa desprinsa din povesti.

INVITAŢIE LA CĂLĂTORIE

Sora mea de dor,

Vis īmbietor,
Sa fugim departe īmpreuna!

Spre a ne iubi

Spre a-nvesnici
Ţara ce cu tine se-ncununa!

Soarele curgīnd,

Cer desnegurīnd,
Sufletului farmece iveste

Chiar cind mincinosi

Ochii tai umbrosi
Lacrimile-i stralucesc zeieste.

Acolo, totu-i rīnduit, frumos,
E liniste si lux voluptuos.

Mobile sclipite,

De ani poleite,
Podobi-vor locuinta noastra;

Rarisime flori

Miresmind culori,
Ambra-n adierea ei sihastra,

Aurind, plafoane

si oglinzi, icoane
Fast oriental lucind agale,

Inimii, va da

Tainuirea sa
Dulcea limba-n unduiri natale.

Acolo, totu-i rīnduit, frumos,
E liniste si lux voluptuos.

Iata-n port, la rīnd,

Navele visind;
Hoinarind in dulce nazuinta,

Din adine de lume

Au venit anume
A-ti plini si ultima dorinta.

Soarele asfintind

Zari Īnvaluind
Hiacint si aur totul scalda;

Stinge-ni-se larme

Firea lin adoarme
In lumina ce surīde calda.

Acolo, totu-i rīnduit, frumos,
E liniste si lux voluptuos.

ZĂDĂRNICIE

Adanca Remuscare o poti īnchide-n lavre?

Ea bīntuie in sufletul amar,
Rozind īn noi perpetuu, ca viermii īn cadavre

Sau ca omida-n falnicul stejar!
Adinca Remuscare n-o poti inchide-n lavre?

In care bautura de tihna-aducatoare
Vom īneca acest cumplit dusman?

Precum o curtezana flamīnda-i de odoare,
Furnica rabdatoare īn drumul sau avan!

In care bautura de moarte-aducatoare?

Frumoasa vrajitoare, hai, spune, daca stii,
Acestui suflet īmpietrit de groaza,

Precum acela care strivit īn batalii
Sub vuiet de copite-agonizeaza,

Frumoasa vrajitoare, hai, spune, daca stii,

Murindului spre care flaminzii lupi se-ndreapta,
si se rotesc deasupra-i corbi tehui,

Soldatului zdrobit ce singerīnd asteapta:
Avea-va cruce pe mormīntul lui,

Murindului, spre care flaminzii lupi se-ndreapta,

Poti lumina deodata un cer inchis ca smoala

si mocirloase neguri care tac,
Cu zorii de-ndraznealā poti tu sa vindeci boala

Cind stele nu-s iar fulgerele zac?

Poti lumina deodata un cer Īnchis ca smoala?
Speranta ce lucise in geam la Hanul Zarii

Pe totdeauna-i stinsa, a murit!
si fara blinda luna ce-or face visatorii,

Ce adapost mai poate fi gasit?
Satan a stins lumina din geam la Hanul Zarii!

O, mindra vrajitoare, iubesti tu oslnditii.

Cei care din iertare n-au gustat?
Cunosti tu Remuscarea ce-n inima fiintii

Sageata-i de otrava-a aruncat?
Prea-mindra vrajitoare, iubesti tu oslnditii?

Da, roade cu-ndlrjire acea Zadarnicie
In sufletul ce-i jalnic monument,

Asemenea termitei; si piatra temeliei
De neoprit, se naruie latent!

Da, roade cu-ndlrjire acea Zadarnicie!

- Adesea, īntr-un teatru, sub un decor banal,
Supravibrind c-orchestra-i prea sonora,

Eu am vazut o zana pe cerul infernal
Din flacari inaltlnd o Aurora

Adesea, Īntr-un teatru, sub un decor banal

O zlna cu faptura-i In aur de lumina
Pe marele Satan pulverizlnd;

Ci inima-mi, In care minunea n-o sa vina,
E-un teatru si zadarnic asteptind...

O zlna cu faptura-i In aur de lumina!...

CONVORBIRE INTIMA

Tu esti un cer de toamna īn dulce transparenta,
In mine īnsa plīnge tristetea-n flux pustiu,
Pe buzele-mi simtindu-i greoaia persistenta
A mitului tacerii cu gustul vinetiu.

- Ţi-aluneci mina-n sīnu-mi cutremurat de jale;
Zadarnic, minunato, aici e-un loc pradat

De ghearele si dintii femeilor fatale,
Ce inima, ca bestii feroce, mi-au mīncat.

Mi-e sufletul ca templul prea-pingarit de gloate:
Se-mbata, scuipa, tipa, dau foc si se ucid!...

- Ci trupul tau e-n taina miresmelor curate!...

O, Frumusete, biciu-ti in sīngele-mi placid

Izbeasca cu vapaia-i atotmistuitoare

Spre-a arde-aceste zdrente ramase de la fiare!

CĪNTEC DE TOAMNA

Ne afundam in toamna, in recile-i tenebre;
Adio, stralucire pe-a verii scurta cale!
si cad arar, se-aude, cu pocnete funebre,
Din plopi uscate ramuri pe caldarim, cu jale.

In mine iarna-ntreaga va navali: minie
si ura, si mustrare, si groaza, silnicii;
Ca soarele-n infernul polar si pe vede
De gheata, bulgar rosu, inima mea va fi.

Ascult si ma-nfioara, cāzind butucii, poate,
Un esafod se-nalta, in mine aspru zel9
si cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cade
Lovindu-1 cu-ndirjire berbecul de otel.

Ritmat de socu-acesta, īmi pare ca pe-aproape
S-ar tintui īn graba o racla; - oare-a cui?!
Ieri era vara; astazi e toamna peste ape.
si-i o plecare-adīnca spre zarea nimanui.

Iubesc lumina verde din ochii tai prelungi,

Tu, mindra frumusete, dar azi amar mi-e gandul;

Cu cele ale tale tu nu ma mai ajungi

Cum soarele pe mare, de care sunt flāmīndul.

si totusi, o, minune, iubeste-ma! fii mama
Chiar daca-s rau, chiar dacā-s nerecunoscator,

si sora si amanta la tainele-Ji ma cheama
Cind vremea intra-n sīnge si clipele ma vor

Ramli asa! Mormintui nerabdator m-asteapta,
Ah, pe genunchi-ti lasa iar fruntea-mi de īnvins
si, regretindu-mi vara, spre cer apusa treapta,
Sa gust din duhul toamnei, ce duhul mi-a cuprins!

UNEI MADONE

ex-voto  In  stil spaniol

Madona si staplna, in loc lipsit de stele

Iti voi zidi altarul nemingīierii mele,

In haul cel mai negru al inimii, departe

De-a' lumii veselie si de priviri desarte

Voi maiestri o bolta de-azur si aur: smalt,

In care, uluita, statuie sa te-nalt.

Din versuri īmpletite in cel mai pur metal

si dornic podobite in rime de cristal,

Voi face pentru fruntea-ti Cununa orbitoare,

si-n cruda-mi Gelozie, Madona muritoare,

O Mantie barbara iti voi croi, si grea,

Avind drept captuseala chiar Īndoiala, mea,

Iar farmecele-ti toate ascunse-atunci vor fi,

Dar nu tesuta-n perle, ci-n Lacrimile-mi vii!

si rochia, minune, in sclipatul de gind,

Dorintelor ce-mi urca si cīnta coborind,

Se leagana īn vīrfuri, se odihnesc in vai

si trupul ti-1 saruta, roz-alb, in dulci vapai.

Cu umilinti voi face Pantofii din atlas

Picioarele-ti divine sa-i poarte-n tainic pas,

si, ca-ntr-o-mbratisare, ne-atingīnd nisipul,

Ca doua scoici fidele sa le pastreze chipul.

De n-am sa pot cu arta ce mi se-aduna-n fapta

Din Luna ca argintul, spre cer, sa-ti tai o Treapta,

Pe sarpele ce-mi roade rarunchii-n toata clipa,

Regina ce ma mīntui si-mi pretuiesti risipa,

Sub talpile-ti l-oi pune spre a-1 strivi Īntruna

Pe-mbalosatul monstru si ura lui, nebuna.

Gindirile-mi aprinse ca Luminari de ceara

Vor īnflori altaru-ti, Regina-a mea Fecioara,

Straluminind cupola si-azurul ei ceresc
Mereu in adorare stiind sa te privesc;
Fiindu-mi virtejirea cea ultima si-ntīie,
In Mirt ma voi preface, in Smirna si Tamīie
si vesnic īnspre tine, virf pur, īnzapezit,
Ma voi nalta: Esenta, mereu neistovit.

si, spre-a desavirsire in tine pe Maria,
Voi da iubirii mele īntreaga barbaria:
Din toate cele sapte Pacate capitale,
Calau īn remuscare voi mesteri Pumnale
Prea-bine ascutite; jongleur in izbavire
Drept tinta voi alege superba ta iubire,
Zvīrlindu-le pe toate īn Inima-ti plaplnda
Cea pururea-n suspine si pururi singerinda!

CĪNTEC
DE DUPĂ AMIAZĂ

Arcul din sprīncene doare
si-ti
aduce-un chip ciudat:
Ca un īnger In pacat,
Ochi imensi de vrajitoare,

Usurateco, te-ador,
O, nebuna pasiune!
Preot In devotiune
Spre
pagīnul sau amor.

Crīngul si pustiu-n jind
Pletelor
miresme-aduna,
Capul tau e o furtuna
Peste laine calarind,

si ma farmeci cu-nserari,
Nimfa
calda.-ntunecoasa,
Trupul: candela duioasa
Parfumata-n dezmierdari.

Cu puteri ca lenea-ti vie
Nu-s licori sa o īntreaca:
O, sarut, o, gura fraga
Care si pe morti
īnvie!

Coapsele īndragostite
Catre sinii dulci se cer;
Perne-n patul de mister
Sunt rasfaturi si ispite.

Uneori, pentru-a īnvinge
Furia-ti vuind adine,
Dai saruturi care plang
Muscaturilor din sange;

si ma sfisii, o, nebuna,
Risul tau cu gheare dulci,
Apoi, blinda, ochiu-ti culci
Peste mine, ca o luna.

Sub pantofii-ti de satin,
Sub a pasilor avere.
Bucuria mea se cere
Geniul si-al meu destin,

si ma vindeci si mi-esti draga,
Tu, lumina de izvod,
Tu, explozie si rod
In Siberia mea neagra!

SISINA

Mi-o-nchipui pe Oiana plecīnd la vīnatoare
si dind navala-n crīnguri, in codri austeri,
Cu parul o furtuna, in vuiet si ardoare,
Superba, īntrecīndu-si vitejii cavaleri.

O vad si pe TheYoigne de sange doritoare,
Cu fruntea de mīnie, cu ochii ei severi,
Pe cei desculti chemindu-i la aspra razbunare,
Razbind cu spada-n mina regestile taceri.

La fel Sisina! Insa ce dulce luptatoare,
Pe cat de ucigasa, pe-atit mīngiietoare;
Strigarile din goarne si tobe-i dau puteri,

Ci, cind e implorata, e toata numai soare

Iar inima-i de para: surīs cu mari averi;

Cei demni si-adapa ochii din lacrima-i ce doare!

LAUDE
FRANCISCĂI MELE

Strune noi īn cīnt mi-adie,
O, tu, joc ce-mi reīnvie,
Iarasi, inima pustie.

Cu ghirlande te-nconjoara
Dorul meu, ca pe-o fecioara,
Ce greselile-mi doboara!

Ţi-oi sorbi, ca rīul Lethe,
Moi saruturi sa ma-mbete:
Gura ta ca un magnet e.

Cind furtuna de pacate
īmi lua drumurile toate,
Mi-ai sosit, o, Zeitate,

Spre-a ma smulge din amare
Naufragii; stea si zare:
Inima-mi ti-anin pe-alīare!

Esti izvor al tineretii,
Lac vrajit al netristetii,
Glas de roua-al diminetii!

Mi-ai ars tot ce-aveam murdar,
Cuvīntului, mi-ai dat har,
Sīngelui cel tainic jar!

Foamei mele adanca hrana,
Noptii
luminīnd icoana,
Cale-a mea fara prihana.

Da-mi tarie, gīnduri pline,
Scaldatoare cu lumine,
Duh al florilor spre mine!

Pune-mi trupu-n dulci oslnde,
Tu, cea casta, ma patrunde,
Vis al meu cu sfinte unde;

Trup-potir, de odalisca,
Sare-a plinii pofta-mi isca,
Vin divin, Īmi esti, Francisca!

UNEI CREOLE

In tara īnsorita si vesnic miresmata,
Unde asteapta arbori cu varful arzator,
Sub palmierii lenesi am cunoscut o data
O nobila creola cu chip fermecator.

Parea o vrajitoare vislnd, aristocrata,
La gitu-i fin alese bijuterii de dor,
Subtire si fierbinte Diana, avlntata
In linistite firii cu somptuos decor.

- De-ai poposi, Minune, īn tara-mi de splendoare,
Pe malurile Senei si proaspetei Loare,
As podobi cu tine castele-asteptind,

Ţi-ar īnchina poetii sonete noi de slava,
Dorind In taina serii faptura ta agava,
Mai robi ca robii negri din tara ta de gind.

MOESTA ET ERRABUNDA

Agata, spune-mi daca inima ta se-avīnta
Departe de oceanul murdar al lumii noastre,
Spre-un alt ocean In care splendoarea ne indnt
Precum virginitatea cu tainele-i sihastre?
Agata, spune-mi daca inima ta se-avinta?

O, marea, vasta mare, ce chipurile-alina!
Un demon a-nzestrat-o cu-abisele cāntarii
si-a vinturilor orga ce urla si suspina
īi daruie, sublima, alinul leganarii!
O, marea, vasta mare ce chinurile-alina!

Sa-alerg cu diligenta, sa zbor zorind fregata!
Departe, mai departe! Mi-s lacrimile-avere!

- Cu inima-ntristata, adeseori, Agata
Se tinguie: departe de crima si durere,
Sa-alerg cu diligenta, sa zbor zorind fregata!

Tu, paradis-mireasma, ramii doar gīnd si zare:

Acolo doar iubire-i sub cer de bucurie,

Tot ce-i frumos departe-i si-i demn de-namorai

Iar inima se-neaca in pura poezie!

Tu, paradis-mireasma, ramii doar gīnd si zare!

Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline,
Cu zbenguieli, suspinuri si sarutari florale,
Cu-acorduri de viole vibrind dinspre coline,
si, seara, gustind vinul, sub arbori, din pocale.

- Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline

Tarīm al frumusetii cu dulci placeri furate,
Sta-n marea departare ca India si China?
Ţi-1 amintesti plīngīndu-1 cu lacrimile toate
si-I reinvii, chemindu-1, precum in zori lumina,
Tarīm al frumusetii cu dulci placeri furate?

STRIGOIUL

Ca īngerul cu ochi hain
In patul tau am sa revin,
Cu noaptea-n valurile-i moi
La sīnu-ti strecura-ma-voi,

Sarutul meu, frumoasa bruna,
Va fi mai singur ca o luna
si-n alintari de reci esarpe
Te voi cuprinde ca un sarpe!

Cind zorii palizi vor apare
Voi fi de mult o departare
Iar tu de chin si rugaciune.

Cum altii prin iubire-asteapta

A-ti stapini si gind si fapta,

Eu vreau prin groaza-a te supune!

SONET DE TOAMNA

Privirea ta ma-ntreaba cu-adincu-i de cristal:
«Iubitul meu prea-straniu, ce har gasesti In mine?»
- Ah, taci! īn suflet iarasi candorile-s depline,
Asa cum le avuse stravechiul animai!

Din cuget nu-Ji descopar secretul infernal,
Tu, care-mi sperii somnul cu degctcle-ti line,
Nici neagra lui poveste scrisa cu foc, de cine?
Urasc taisul mintii si-al patimilor val!

sa ne iubim In taina. Cu dragoste asceta;

Cu ochi hain tinteste Amor spre-al nostru dor,

Si-i stiu tot arsenalul acum Īngrozitor:

Sminteli, orori si crime! - Tu, pura margareta,
Suntem doua amurguri in toamna de fior,
Tu, palida, plapīnda si rece Margareta!

TRISTEŢEA LUNII

In seara asta luna viseaza-n trindavire,
tn perini alintoase, de bucurii orfana',
C-o mīna mīngīindu-si, ca īntr-o parasire,
A sinilor sai fragezi ivire diafana.

Pe blanuri moi de nouri usor īnvalurite,
Topeste-se-n lesinuri cu dorul ei de-apururi,
Privirile stingīndu-si pe-a viselor ispite
Ce urca-n īnflorire īmpodobind azururi.

Cīnd, uneori, tacuta īn tainica langoare,
Peste pamlnt īsi pica o lacrima ce doare,
Ne-adormit poetul crezīnd In suferinta,

tn cuibul palmei prinde cea picatura vie,

Cu irizari opale si gust de vesnicie,

In inima-ascunzind-o de-a Soarelui dorinta...

MOTANII

Fosti amorezi si oameni cu-adlnca-nvatatura
Iubesc deopotriva, cīnd li se-aduna anii,
A casei lor podoaba de liniste: motanii,
Ca ei de singuratici si dornici de caldura.

Prieteni ai stiintei si-ai rarelor placeri
Ei cauta alinul in tainice tenebre;
I-ar fi-nhanjat Erebus la carele-i funebre,
De nu le-ar fi mindria supusa la poveri.

Visīnd in nemiscare au nobile-atitudini
De sfincsi lung^ tacerii īn vaste soiitudini,
si stau īn adormire visīnd la nesfīrsit.

Pe salele bogate au scīnteieri vrajite,
Farīme mici de aur ca un nisip topit
In mistice pupile sclipesc abia zarite.

/

/

/
(93)

BUFNITELE

Sub tisele care le-ascund,
Stau bufnitele īnsirate
Pe crengi ca zeitati ciudate,
Cu ochii rosii. Meditīnd.

Stau nemiscate pina ce
Soseste melancolic ceasul,
Cind soarele-si īnclina pasul
Si se ivesc tenebrele.

Cei Īntelepti de-aici invata
Sa nu le placa-n a lor viata
Nici zgomotul si nici miscarea,

Ci omul, nazuind norocul,
Īsi poarta pururi condamnarea
De-a fi voit sa-si schimbe locul.

PIPA

Sunt pipa unui autor;
Privindu-mi afumata mina
De cafra sau de abisina
Veti sti ca-i mare fumator.

De-i chinuit si gīnditor,
Fumeg bogat ca vatra plina
Unde se pregateste cina
Celor Īntorsi de pe ogor.

īi legan sufletul domol
In plasa-mi īnvaluitoare
Urcīnd din gura-mi arzatoare,

Iar gīndurile-i, negru stol,
I le alin si-i vindec iar
Al inimii zbatut hotar.

(95 )

1

                                                                                             CHARLES BAUDELAIRE

MUZICA

Ca pe o mare-adinca in muzica plutesc!
Spre-o stea ce mi s-ascunde,
Sub īncetata bolta sau claru-adinc ceresc
Doar zborul meu patrunde;

Cu pieptul inainte si cu plaminii plini
Ca velele rotunde,
Sparg valuri īnspumate, albind ca niste crini
Pe innoptate unde;

1

si simt vibrind in mine nebune vijelii
Ca nava-n ratacire;
Caci vīntul bun, furtuna amarelor stihii

Pe-abisu-n ratacire
Ma leagana. - Ci calme oglinzi fiind altdata
Cu disperari ma-mbata!

■*                            .                        . . i

MORMtNT

In noaptea care va fi sumbra
Se va ivi un credincios,
Ca, linga o ruina,-n umbra,
Sa-ngroape trupul tau falos,

Aici, cīnd stelelc-or sa-si lese
Pleoapele spre-a atipi,
Paingii, pinza isi vor tese
Iar viperele vor pui;

Deasupra testei blestemate
Vei auzi cum, nechemate,
Vin haitele de lupi urlind,

si vrajitoare veninoase

si babe-n zbenguieli hidoase

si hoti cu hotii complotind.

GRAVURA  FANTASTICA

Schelet grotesc si sumbru, pe frunte-ai devastata
Purtind o diadema de bilei de alta data,
Ne-avīnd pe el vesminte: un straniu spectru pal
si, fara bici sau pinteni, zorind grozav un cal
Ce, ca si el, fantoma-i in zbor de-apocalipsa,
Cu nara spumeginda si cu vederea lipsa,
si spatiul despicīndu-1 se pierd fara-de-trup
In goana lor nebuna si de real se rup.
īnalta cavalerul o spada cu dogoare,
Peste multime calca, zdrobind-o in picioare,
Strabate ca un rege tacutele-i palate
si cimitirul mare, cu zarile-nghetate,
In care zac sub raze cu-abia lucire terna
Popoarele din vremea antica si moderna.

In lutul cu melci umezi si alte tīritoare

As vrea sa-mi sap, eu īnsumi, cit mai adinc o groapa,

Batrīnelor ciolane a-mi fi odihnitoare,

si a-mi dormi uitarea ca un rechin īn apa.

Urasc si testamente, si psalmi de-nmormīntare,
si lacrima lipita In mincinoasa pleoapa;
Mi-ar place, mai degraba, cei corbi rotind pe zare
De viu sa ma devore la aspra lor agapa.

O, viermi, tovarasi sumbri, forfotitor gunoi,
Un mort voios si liber soseste-acum la voi,
Vechi filozofi ai vietii, maestri-ai putrezirii,

Spre-a termina ruina bīntuitoarei sorti,

Ci spuneti-mi, ce chinuri mai sunt in raul firii

Pentru-acest corp ce-n viata-i mai mort decīt cei morti?!

BUTOIUL URII

Ura-i precum butoiul umplut de Danaide;
Zadarnic Razbunarea cu bratele1-i de fier
Neostenit goleste in hauri mari, livide,
Galetile cu lacrimi a' celor care pier,

Caci Diavolul e-acela ce-a gaurit abisul
Prin care mii de veacuri de truda si sudori
Se scurg; iar mortii, daca ar fi sa-si vada visul,
Le-ar   stoarce viata, Ura, ca īn atītea ori.

Caci ea, precum betivul, a Īndragit taverna:
Cu cit se-mbata, creste mai mult si setea lui
Reīnnoindu-si chipul ca Hydra de la Lerna.

si totusi bautorii cad prada somnului,

In timp ce Ura-i trista de soarta ce-o apasa:

Ea ne-avind ragazul de-a adormi sub masa.

CLOPOTUL DOGIT

Amar si totusi dulce e-n serile de iarna
S-asculti, stind linga focul ce pīlpiie-n camin,
Cum amintiri sub pleoape īncep usor sa cearna,
Cind clopote, ca valuri de ceata, tainic vin.

Ferice de-acei clopot cu vuiet de izvoare
si care-n ciuda vīrstei ramine tot barbat;
El strigatu-si lanseaza precum o ruga mare:
Batrīn soldat īn veghe sub cortul sau brumat!

Ah, sufletul dogit mi-e si desgustat de viata,
Cind imnuri mai īncearca in aerul de gheata
Al noptilor, ci glasu-i se stinge-nabusit,

Ca geamatul agonic al unui biet ranit,
Care-ntr-un lac de singe, cu morti, īn jur, mormane,
E-n spasmele pieirii sub zarile dusmane...

SPLEEN (I)

Februarie-ndirjitul o lume īngrozeste,

Din urna-i plina varsa puhoaie reci, vuind

in negre cimitire monninturi potopeste

si-n mahalali sta moartea ca gheata peste grind.

Motanul meu catīndu-si culcus se tot foieste
In Mana scamosata pe trupul sau slabind-
Batrin poet odata, un suflet rataceste
Ca un strigoi pe streasini m aiurit colind.

Prin vant s-aude clopot, si-n soba atipita
Un aot   murind, ingana pendula ragusita,
&i-n carti de joc soioase, ne-mai-simtind fioruri,

Lasate mostenire de-o biata batrinica,
Valetul cel de toba si dama cea de pica
Īsi povestesc sinistru apusele amoruri

SPLEEN (II)

Mai mult ca dintr-o mie de ani mi-aduc aminte!

Un scrin cu-adīnci sertare (pastrind acele sfinte

Scrisori din tinerete, si politi, si bilante,

Si bucle lungi si grele visind printre chitante)

N-ascunde atitea taine ca bietu-mi creier-eeu:

Imensa piramida-i, adine mausoleu

Cu morti fara de numar ca-n gropnita comuna.

- Sunt precum cimitirul trist, blestemat de luna,
In care viermi īn hoarde se tiriie-ametifi

Ca remuscari, sa roada din mortii mei iubiti.
Vechi budoar, in mine zac rozele uscate,
Un valmasag de lucruri ca vremea: demodate,
Cīnd palide tablouri semnate de Boucher
Sorb din sticlute goale parfumul ce nu e.

Ah, ce plictis teribil aceste zile schioape

Cīnd, sub ninsori, ca valuri, ce lumea vor s-o-ngroape,

Untul, rod al tristei, totalei nepasari,

E-asemeni vesniciei mereu fara-ndurari.

- De-acum esti piatra rece, materia mea vie
Incercuita-n spaime, nefasta armonie,

Si adormind in ceata unei adinei Sahare,
Un Sfinx batrin ca timpul: uitare In uitare,
Pierdut pe-o harta veche, salbatic intre dune,
Soptindu-si rugaciunea doar soarelui-apune.

SPLEEN (III)

Sunt ca bogatul rege al unei tari ploioase,
īmbatrīnit de tinar, cu-averi neputincioase,
Dispretuind pe-acei ce credinta vor sa-i joace,
In preajma-avīnd doar ciini-i si alte dobitoace.
Nimic ne-mai-placindu-i: nici soimi, nici vinatoare,
si ignorīnd multimea ce-i piere la picioare.
Bufonul sau de suflet si povestind gīngav
Nu descreteste fruntea acestui crud bolnav;
Mormīnt ii pare patul cu flori in podobire,
Iar damele de-onoare, voind a-1 si iubire,
Nu stiu ce trasparente vesminte sa-si croiasca,
Spre-a-1 face pe-acest june schelet sa le doreasca;
Savantul care-adesea chiar aur ii inventa,
N-a dat de stricaciunea ce-1 mistuie latenta,
Nici baile de singe, celebre, atunci, la Roma,
si care batrīnetii ar alunga fantoma,
Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos:
In venele-i doar Lethe se scurge-ncet, vīscos.

SPLEEN (IV)

Cīnd cerul greu, pe lume, ca un capac apasa,
Dat prada neputintei, gemīnd in sfisieri
si inchizindu-si zarea, īncercuire joasa,
Ne daruie-o zi sumbra si azi la fel ca ieri;

Cind tot pamintul este o umeda-nchisoare,
Ţinind in ea Speranta, biet liliac spaimit
Lovindu-se de ziduri cu-aripi sovaitoare,
Nauc izbind cu capul plafonul putrezit;

Cind ploaia īsi abate imensele-i siroaie
Asemeni unor gratii de paza la-nchisori,
si cīnd misei, paianjeni miscīndu-se-n convoaie
In creieri prind a tese retele de fiori,

Deodata, mii Ia numar, sar cīopote-n furie
Spre cer lansīnd un urlet prelung si fioros,
Ca sufletele fara de tara si tarie
Gemind īnversunate, ci fara de folos.

- Procesiuni funebre si fara de fanfare
īmi trec īncet prin sīnge: Speranta mi-a pierit,
Iar Spaima īsi īmplinta - despotica-aratare -
In teasta mea īnvinsa drapelul ei cernit.

\ OBSESIE 1

Ma īngroziti, voi, codri, ca niste catedrale,
In care urla orga; si-n inimi blestemate,
Chilii de vesnic doliu in gemete de jale,
Va recunosc ecoul īn care moartea bate.

Cum te urasc, o, Mare! tumultul tau, amarul,
In sufletu-mi īl aflu! si rīsul de durere
Al omului sub vremuri, suindu-le calvarul,
Eu īl aud in tine icnind imensa fiere.

Ce draga mi-ai fi, Noapte! dar fara mindre stele;
Lucirea lor repeta un prea stiut limbaj!
Eu vreau abisul negru, ascunsul lui miraj!

Dar noptile-tenebre sunt pīnze mari, si ele,
Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult
si care,-acum, luminii, din ochii mei s-au smult!

GUSTUL   NEANTULUI

Trist suflet, altadata īndragostit de lupta,
Speranta, ce cu-n pinten ardoarea-ti aduna,
Te-a parasit! Nevolnic, de-acum te poti culca,
Mīrtoaga costeliva avīnd copita rupta.

Dormi, inima; din tine uitarea doar se-nfrupta.

O, cuget frint si searbad! Tu nu mai poti prada,
Fara de gust amoru-i, o scīrba ne-ntrerupta;
Adio zvon de trīmbiti si flaute, mi-e supta
Placerea: nu-s 'tentatii sa-mi frīnga inima!

Ah, mindra primavara, unde-i mireasma ta!

si timpul ma devora cum viespile o frupta,
Precum zapezi rod trupul pornit a degera;
Privesc de sus Pamintul in rotunjimea sa:
Pustiul se intinde in vrerea lui corupta!

Oh, avalansa, du-ma-n prapastia abrupta!

ALCHIMIA DURERII

Lumina, unul īti aduce,
Natura! Altul, jalea lui!
Cīnd unu-si urca greaua-i cruce,
Un altu-i printul cintului!

O, Hermes prea-ascuns, tu, care

Cu sfaturile-ti ma insisti,

Ca Midas iti īnalt altare,

Eu, cel mai trist dīntre-alchimisti.

Schimb aurul īn fier, ce moare
si raiul īn infern, ce doare
si-n giulgiul norilor, ca-n lavre,

Descopar scumpele-mi cadavre
si pe ceresti īntinderi large
Cladesc imense sarcofage.

GROAZĂ PLĂCUTA

«Din cerul sumbru si-aplecat,
si ca destinu-ti, plin de jale,
Ce gīnduri, om neīnfrinat,
Au coborīt īntr-ale tale?»

- Spre tot ce-i tulbure-nclinat,
Nu ma voi tingui pe cale,
Precum Ovidiu alungat
Din raiul Romei ancestrale.

Cer sfīsiat, ruina-albastra,
Mīndria-n tine-mi sta sihastra!
Voi, spaime-n doliu, nor de nor,

Mari dricuri visurilor mele,
si voi, luciri de negre stele,
Veniti din Iad, v-astept cu dor!

HEAUTONTIMORUMENOS

Lui J. G. F.

Ca un casap te voi lovi,
Fara de ura sau minie,
Ca Moise stīnca din pustie!
si ochii tai se vor porni,

Izvoare ale suferintei
Spre-a adapa Sahara mea,
si voi porni īn calea grea
Plutind pe lacrima fiintei

Corabie fara de teama;
si inima o sa ritmeze
Suspinele-ti īn mine treze,
Ca toba ce la lupta cheama!

In simfonia ce-i divina
Nu-s eu un glas dezacordat,
Un sunet sumbru, sfisiat
De ironia ce-nvenina?

Ea tipa-n viata-mi fioros,
Otrava neagra-mi pune-n singe
si sunt oglinda ce rasfringe
Al vrajitoarei chip hidos.

Sunt rana sarutīnd cutitul!
Obrazul, palma asteptind!

si roata dura,'trupul frīnt,
Calaul sunt si osanditul!

Vampir ce nu cunoaste plinsul,
- Sunt dintre marii parasiti,
La rīsul vesnic osinditi,
Dar care nu cunosc surīsul!

IREMEDIABILUL

Un Gīnd, un Chip care gindeste
S-a aruncat dintru zenit
si lacom Styxul 1-a primit -
Vrun ochi din cer nu nīi-1 zareste

- Ce imprudenta, īngere,
īn dorul tau de urītenii
Sa cazi īn mrejele gheenii,
Sa-noti īn apa frīngerii!...

si spaima mortii īl cuprinde
Ca un vīrtej fara masura,
Ce varsa neoprita-i ura
Cind bezna beznele-si aprinde:

Un biet vrajit ce-si poarta vina
si bījbiie printre jiganii,
Minat de suierul pierzanii,
Ci vai, inchisa-i e lumina!

Un blestemat fara de zare,
Spre-abisul muced coborīnd
In putrede miasme, gīnd
Pe scara fara de scapare,

Spre monstrii asteptind balosi
Cu ochii lor de fosfor, Īnca
Facīndu-i noaptea mai adinca,
Ei stand acolo veninosi;

Corabie-ntre sloiuri prinsa,
Ca intr-un cleste de cristal,
In drumul ei spre-un vis fatal,
Sta ca-ntr-o īnchisoare ninsa...

Tablou perfect! Nu pot sa-ndur
Cea soarta care nu se schimba,
Prin care Diavolul se plimba
Brav arhitect, fara cusur!

Ce trista, limpede-ntilnire,
Cind dorul se-oglindeste-n dor,
Precum In limpede izvor
Vag, steaua din nemarginire,

Ironic far si blestemat,
A Iadului batrīna torta,
si alinarea, calma forta
Tu, constiinta īn Pacat!

CEASORNICUL

Ceasornic! zeu sinistru, cumplit nepasator,
Cu degetul ameninti spunindu-mi: Ia aminte!
Durerile vibrante īn inima-ti, fierbinte,
Degraba, ca-ntr-o tinta 'se vor izbi din zbor;

Placerea, abur dulce, se va topi precum
Pierind intre culise silfida vaporoasa,
Iar clipa te devora, te soarbe nemiloasa,
Cu desfatari desarte pe scurtul vietii drum.

De trei mii sase sute de ori pe ceas, secunda
sopteste: Ia aminte! cu vocea sa de greier:
Acum e Altadata, si-ti sfredeleste-n creier,
si-ti suge-adīnc viata cu trompa sa, imunda.

Esto memor! Remember! Ucigator de clipe
(Gītlejul meu metalic rasuna-n orice grai)
Minute-n dansul mortii, ca minereu: ce stai?
Extrage-i   stralucirea de aur din risipe!

si iarasi: Ia aminte   ca Timpul nu triseaza,
Oricind cistiga jocul, asa e legea lui;
Vezi, noaptea se largeste in pasii-i nesatui,
Clepsidra se goleste, genunea-i tot mai treaza.

Curind va bate ora! iar el, Norocul viu
si soata ta Virtutea - ramasa tot vergina! -
si-alaturi lor Cainta (han ultim in lumina!)
Vor zice: «Mori batrīne misel, e prea tīrziu!»

IMAGINI
PARIZIENE

PEISAJ

As vrea, spre-a scrie-n stilul idilic al eglo'gii,
Sa dorm cit mai aproape de cer, ca astrologii,
si-alaturi de clopotniti s-ascult, mereu visind,
Solemnele lor imnuri calatorind pe vīnt.
De-acolo, din mansarda, īn dulce contemplare,
Sa vad atelierul cintīnd in zarva mare
si hornuri, o multime - catarge la cetati -
Sub cerurile-nalte pastrind eternitati.

Da, e placut, prin ceata, sa vezi cum la fereastra
O   lampa se aprinde si-n bolta prima astra,
si fumul īn largi ape urcīnd spre firmament,
si luna ce revarsa un dor opalescent.
Si primaveri vedea-voi, si veri, si toamne blinde,
Iar cind veni-va iarna cu albele-i osīnde,
Eu, peste tot, voi trage obloane si perdele
Spre a-nti cladi cu noaptea feerice castele.
Voi fantaza: departe un orizont alabastru,
Gradini, fīntīni plingīnde-n bazinuri de-alabastru,
Saruturi dulci si pasari cintind in seri senine,
Precum īntr-o idila cu bucurii depline.
Vifornita la geamuri s-o vīnzoli zadarnic:
La masa mea de lucru eu voi ramīne harnic,
si, īnotīnd tacerea cu voluptate rara,
Īmi voi chema īn preajma o mindra Primavara,
Din inima ivindu-mi, precum din cer, un soare,
si-o calda atmosfera din ganduri arzatoare.

SOARELE

Prin vechile foburguri unde, dupa obloane,
Desfriul se desfata in tainice cotloane,
Cind soarele izbeste cu sulite-nmiite
Peste orasul sumbru si pe cimpii rodite,
Eu singur merg aflindu-mi fantastica mea scrima,
Adulmecind in aer o fericita rima,
Ma-mpiedicīnd in vorbe ca-n strada desfundata,
Lovindu-ma de versuri ce le-am visat odata.

Parintele acesta, dusman al ofilirii,
Ce viermilor da viata si-mbata trandafirii,
El, grijile, ca abur, le piere catre cer,
In stupi revarsa miere, in cugete-adevar;
Inzdravenind ologii si, dīndu-le miscare,
Ii face iarasi proaspeti, ca proaspete fecioare;
Imens belsug de roade iveste-a lui porunca
In inima vietii cea pururea adinca!

Iar cind, precum poetul, coboara in orase,
Innobilind ideea   de lucruri nevoiase,
Asemeni unui rege, fara de-alai in spate,
Patrunde si-n spitale, si-n marile palate.

UNEI CERsETOARE
ROsCATE

Copila, chip nevinovat,
Cu zīmbet rar, cu par roscat,
Sub rochia-ti rupta stau tristeti
si frumuseti;

Da, pentru mine, poet blind,
Suav e trupul tau plapind,
si are, chiar cu-atīti pistrui,
Dulceata lui.

Caci tu mai gratios pasesti
Decīt regina din povesti,
si-ntrec sabotii tai cei grei
Pantofii ei.

In locul zdrentelor ti-as vrea
Un lung vesmint de catifea,
C-o trena-n urma ta curgīnd
Precum un gīnd;

Pe pulpa-ti cu ciorap plesnit,
Un fin pumnal si aurit
Sa straluceasca-ar trebui
Noapte si zi;

Un snur, de-ar fi mai slab legat,
Spre-al nostru vaz plin de pacat
Sa-ti dezveleasca cei doi sini
Ca ochi pagīni;

si-ncet, spre a te dezbraca,
De bratu-ti bratu-mi s-ar ruga,
Ci el s-ar apara atent
De-un insistent;

Divine perle-n straluciri,
Sonete de Belleau, subtiri,
Ţi s-ar trimite īn extaz
Far' de ragaz,

si-n rime proaspete, poeti,
īn īnserari si-n dimineti
Ar astepta la scara, jos,
Pasu-ti frumos;

Multi paji, visindu-te, multi barzi,
Multi seniori si multi Ronsarzi
Ar da tīrcoale pofticiosi
De ochi umbrosi!

Ai sti, de patul tau, s-anini
Iubiri mai multe decit crini,
Desi oricīnd la el te-ar lua
Un Valois!

Acuma, insa,-n graba mare,
Deja cersesti ceva mīncare
La un biet birt de mina-a patra:
Ah, crunta-i soarta;

Apoi furis te uiti si vrei
Chiar o bratara de trei lei,
Insa, vezi, tu, sunt un mizer:
Nu ti-o ofer.

Mergi, dara, fara de podoabe,
Parfume care sa te-nroabe,
Caci goliciunea-ti e faclie:
Poezie!

LEBĂDA

Lui Victor Hugo

O, trista Andromaca, mereu gīndesc la tine,
La micul riu, oglinda in care ai Īnchis
Durerea-ti majeastoasa si lacrimile-ti pline
Din care se ivise cetosul SimoTs,

Ce mi-a hranit adesea memoria umila,
Purtīndu-ma In taina prin noul Carrousel.

- Parisul vechi dispare (privesc la el cu mila:
Chiar inimile noastre mai tinere-s ca el);

Abia-mi aduc aminte: baracile murdare,
Ucise capiteluri, butoaie, balarii,
si-n mari gramezi gunoaie, statute ape-n care
Luceau fara de viata si pietre si hirtii.

Aici era altdata menajeria-aceea;
Revad o dimineata sub cerul nalt si pur,
Cind Munca se trezise si curatind aleea
Stirneau maturatorii tot praful Īmprejur;

O lebada scapata din cusca sa lichida,
Se chinuia, greoaie, pe asprul drum uscat,
Tirandu-si cu durere podoaba sa splendida
si deschizindu-si ciocul spre-un iaz mereu visat;

Cu aripile-i albe lovea in strada bruna,
Cu patima-amintindu-si de lacul ei natal:

- «De ce nu-mi cazi tu, ploaie, sub fulgerul ce tuna?»
O vad mereu aievea, mit straniu si fatal,

Precum, candva, Ovidiu, isi īnalta privirea
Spre bolta nepasarii
cu-albastre, mute zari,
Ea, lacoma de bine nu-si
afla izbavirea
si Domnului aduce tacutele-i mustrari!

Parisul se-nndieste! Ci-n inima mea trista
De neschimbat e totul! Palate, mari cladiri,
Batrīnele foburguri in ceata ametista
Mi-apar
ca-nchipuire, sunt numai amintiri!

Da, si privind la Luvru, īn gīnd iar mi s-arata

Cea lebada regala in mersu-i dureros,

Ca exilatii mīndri, cu inima-ncārcata

De-un dor fara-de-moarte!... Din suflet nu te-am scos,

Sublima Andromaca, purtata in robie,
De
īngīmfatul Pyrus vīnduta-n iarmaroc,
Tu, vaduva lui Hector! lui
Helenus sotie!
Mormīntul gol plingīndu-1, tu, fara de noroc.

Gīndesc si la negresa de ftizie-ofiiita,
Zbatīndu-se-n mizerii amarnice, visind
Cocotieri de aur din
Africa-ndragita,
Ci-n fata ei doar ziduri si ceturi mari tacind,

ti vad si pe cei care chiar sufletu-si pierdura,
Ne-mai-gasindu-si chipul pe drumul de regret,
Durerea alaptlndu-i ca o lupoaica sura!
si-orfanii, flori sihastre, stingindu-se īncet.

Astfel, ca-ntr-o padure ce sufletu-mi cuprinde,
Stravechea amintire rasuna: corn prelung!
si-mi vin īn gind luntrasii pe-un tarm, fara merinde,
Captivii si īnvinsii!... si-atitia
care plīng!

CEI sAPTE BĂTRlNI

Lui Victor Hugo

Cetatea mea de visuri, cetate voibnranta,
Unde iti ies nainte fantome-n plina zi!
Pe-ngustele canale, ca sevele īn planta,
Mistere curg puternic si nu le poti opri.

Treceam īn zori pe-o strada ca trista-nfatisare
si casele in ceata parca pluteau usor
Spre cer ca doua maluri de rīu īn revarsare,
Un trist decor asemeni cu-n suflet de actor.

si, galbena, cea pida īmi murdarea privirea,
Iar eu mergeam strunindu-mi cei nervi, ca un erou,
Tot discutīnd cu mine spre-a-mi potoli pornirea:
Foburgul era-n larma <te roti, prelung ecou,

Cind, un batrin īn zdrente, s-asemuind cu ceata,
Mi se ivi {de unde?) sub cerul phrvios;
Puhoi de milostenii i-ar fi-ndulcit viata
De n-ar fi fost veninul din ochiul sau sticlos.

Cu uitatura cruda, parca muiata-n fiere,
Acoperea-mprejurul cu ger si cu polei,
Ca Iuda avea barba: o groaznica avere
Cazind   precum o spada In ascutisul ei.

si nu era doar girbov, ci parca frint de sale:
Picioarele si trunchiul aduse drept īn unghi,
Se sprijinea-n toiagu-i tirindu-se pe cale
Cu pasul sovaielnic si tremurati genunchi;

li vad si-acum aievea; se chinuia prin zloata:'
Ebreu in trei picioare sau «patruped mizer,
Zdrobind morminte, parca, sub gheata lui netoata
Total dusman al lumii si nu un efemer.

Asemenea lui altul! Ochi cruzi si ninsa barba,
Purtind aceleasi zdrente, de-acelasi iad nascut;
si centenarii gemeni, adusi de soarta oarba,
Mergeau de-acum alaturi spre-un tel necunoscut.

Ce uneltiri obscure ma sorb in a lor unda
Spre a ma umilire, sau ce hazard si cum?
De sapte ori, la numar, secunda de secunda,
Acest batrīn sinistru s-a īnmultit in drum!

Nu rīdeti de-acea spaima, care ma prinse-n plasa,
Chiar daca nu va-ndeamna un sentiment fratern,
Gīnditi: cei sapte gemeni, in starea lor hidoasa
De monstri fara nume, aveau ceva etern.

As fi avut puterea, pe-al optulea, cum vine,
Sa-1 vad, la fel cu ceilalti, ironic si fatal,
Ivindu-se, ca Phoenix, pe sine dintru sine?
Ci m-am desprins cu groaza de-alaiul infernal,

si am fugit acasa, si-am zavorit intrarea,
Ca un betiv ce-si vede ochi patru-n loc de doi,
Bolnav, cuprins de friguri, traindu-mi tulburarea,
Ranit adinc īn suflet de-absurdul stind īn noi.

In van voia gīndirea-mi sa ma aduca-n fire:
Furtuna-n jocu-i sumbru ma azvīrlea in larg,
Iar sufletu-mi, o luntre, salta, salta-n nestire
Pe-o mare monstruoasa si neavīnd catarg!

BATRlNELELE

Lui Victor Hugo

In marile orase, pe uliti sinuoase,
Pe unde chiar uritul are-un surīs usor,
Pindesc, īmpins adesea de toane curioase,
Fiinte de-alta data c-un ce fermecator.

Aceste chipuri hide, au fost femei odata,
LaYs ori Eponina! Azi monstri, bieti strigoi,
In chinul lor! au inimi: sa le lasam sa bata!
In rochii destramate sub pleasna recii ploi

Se-apleaca biciuite de nemiloase vinturi,
Prin vuiet de-omnibuze, cu pasi simtiti abia,
Stringīnd la piept, relicva, cu-nduiosate gīnduri,
Un saculet de mina brodat de cineva,




si treapada asemeni papusilor miscate,

si se tirāsc asemeni ranitelor jivini,

Ori dantuie in scirba, ca zurgalai ce-i zbate

Vrun demon, sa se-amuze! si totusi ce haini,

Necrutatori Ii-s ochii, burghii sfredelitoare,
Statute gropi cu apa sub stele licarind;
Sau sunt sublimi ca ochii naivelor fecioare
Care privesc la lume uimite si cu jind.

- N-ati observat ca multe sicrie de batrine
Sunt mici precum acela al unui biet copil?
Prea īnteleapta Moarte īn aste racle pune
Un simbol ce indica un gust bizar, subtil,

Iar cīnd zaresc, departe, o subreda naluca
Trecind prin furnicarul Parisului amar,
Mi-nchipui totdeauna ca-ncearca sa se duca
Spre-un leagan de iubire, sa īnfloreasca, iar;

si totusi, geometria īmi prinde-n sine gīndul
Privind la vīnzoleala acestor oase vii:
De cite ori dulgherul isi va schimba orlndul
Spre-a Ie putea cuprinde In micile cutii?

- Ah, acesti ochi sunt puturi cu lacrime-n izvoare,
Nepretuite vase de fluturi īnghetati...
Misteriosi sunt ochii tacerii ce nu moare,
Cu cei ursiti durerii, ce-i alapteaza, frati!

ii

Era-n Frascati.-atuncea, Vestala-ndragostita,
Ori Thaliei slujindu-i, ci numele-i vestit
Pieri cu regizorul; sau alta prea-iubita
La Tivoli, in fastul gradinii, a-nflorit;

Sunt Īmbatat de toate ce chiar supus-au clipa,
Durerea transformīnd-o in miere si mister,
Spunind jertfirii care le-a-ngenuncheat aripa:
«Cal nazdravan, minune, hai, zboara-ne la cer!»

In patria-i fu una de patimiri ajunsa,

Pe alta īnsusi sotul durerii o a dat,

A treia, ca Madona, de pruncul ei strapunsa:

Din plinsul lor s-ar face un fluviu blestemat!

in

Le-am urmarit adesea, pe-aceste batrinele!
si o revad pe una la ceasul de amurg:
Se-nsīngerase cerul cu purpurile-i grele;
Pe-o banca ea, tacuta la clipele ce curg,

( 125 )

CHARLES BAUDEī.AlRE

si asculta concertul de goarna de departe,
Cu care-ades soldatii inunda peste-oras;
In serile acestea parca uitam de moarte
si-un eroism ne-nalja, pierindu-1 pe vrajmas.

Sta mlndra batrīnica si dreapta-n ale sale,
Traind cu lacomie cel cīntec glorios,
Iar ochiu-i de acvila desfasura o cale
De marmur fruntea-i lauri cerea majestuos!

■V

Asa va duceti toate, rabdind, fara de pllngeri,
Prin marile orase cu huiet rascolit,
Voi, mame fara pata, voi, curtezane-ori Īngeri,
Al caror nume-altdata era de toti rostit.

i

Voi: gloria Īnalta, voi: gratia gingasa,
Sunteti de toti uitate! Arar, cite-un betiv
Va-ntreaba de iubire c-o vorba ucigasa,
Sau vrun copil va strimba in mersu-i costeliv.

Oe viata rusinate, voi scorojite umbre,
Va aplecati fricoase pe linga reci zidiri;
Nu va saluta nimeni, o, voi destine sumbre!
Umane crengi uscate īn veci sperind iubiri!

Dar eu, eu de departe, veghez cu grija calda,
Privind ades cu teama cum va miscati de greu,
De parca v-as fi tatal, si inima-mi se scalda
In taina bucuriei ce mi-o doresc mereu;

1

Vad mugurirea-ntīia a dorurilor voastre,
si zilele de aur sau negre ce-ati avut,
si viciile toate, alese flori sihastre,
Virtutile sublime smerit vi le sarut!

■M

( im')

Ruini! noi una suntem in cugete si-n slnge!
si-n fiecare seara eu va, salut supus,
O, Eve-octogenare! ci miine va va stinge
Ne-nduplecata mina a Celuia-de-Sus!

ORBII

O, suflete, priveste-i pe-acesti nefericiti!
Par niste manechine absente, fara viata,
Ca somnambulii, singuri si pipaind in ceata,
Vazind cu-auzul, parca, mereu neistoviti.

Din ochii lor lucirea divina-a disparut,
si-acum tintesc departe si fara sa clipeasca
Numai spre-nalt; si fruntea de umbra omeneasca
Nu vor sa si-o indine spre rabdatorul lut.

si merg asa, prin bezna tacerilor bogate,
Purtīndu-si īmpietrirea eterna. O, cetate,
Tu, ce-mprejurul nostru benchetuind prosper

Te-afunzi in lacomia placerii desfrinate;
Vezi, ca si ei, ma tīrii, ci parca mai mizer,
si-ntreb: «Ce afla orbii catīnd mereu spre cer?»

UNEI TRECĂTOARE

Nepotolita, strada in jurul meu vuia.
īnalta si subtire, in doliu majestos
Trecu atunci femeia, si-n gest melodios
Vesmintul de matase usor isi unduia.

Ce nobila statura! iar pasul ca un lied e!
si ii baui fiinta ce-o risipea, regina,
Din ochii sai, cer vīnat care furtuni īnclina:
Chemare fascinanta, placere ce ucide.

Un fulger... apoi noaptea!... - Superba zeitate
Tu, care, c-o privire, mi-ai pus in suflet clipa,
Ne-om revedea aievea, sau īn eternitate?

Te-ai dus si niciodata īsi flutura aripa!
Ah, nu stiam nici unul ce zare ne-a   ales;
Te-as fi iubit, minune! iar tu ai īnteles.

īn Inserare

Coboarā-amurgul, iata, prieten cu-asasinul;
Ci fara sa se-auda, cu pas de lup; seninul,
Ca un alcov deasupra, de patima se-nnimbā,
si omul de nelinisti in fiara se preschimba.

O, seara, blinda seara, atit de mult dorita
De miinile acelui ce-avu o zi muncita!
Ce dulce-alinare, adevarate-averi
Tu, cugetelor darui: alin peste dureri,
Savantului ce-si simte, de gīnduri, fruntea grea,
si, dupa truda, celui ce-si misca trupu-abia.

La ora asta, demoni, din rau facindu-si fala,

Asemeni cu bancherii, din somn greoi se scoala,

Izbesc acoperisuri si-obloane-n strimbul zbor,

Nascind luciri ciudate si-un aer duhnitor;

Pe uliti depravarea aprinde felinarul,

In fundaturi si ganguri deschis e lupanarul,

Taindu-si peste toate o cale nevazuta,

La fel ca si dusmanul ce pentru el te-ajuta;

Ea colcaie-n cetate, mocirla neagra,-adīnca:

Un vierme care fura din Om tot ce manīnca.

Ici, colo,-auzi gratare si plite sfiriind,

si teatrele ce urla, orchestre sforaind;

La mesele de jocuri, ce-ar procura delicii,

Vin curvele, escrocii, cu-alaiul lor de vicii,

si hoti de meserie nerabdatori asteapta

Cea ora potrivita sa intre iar in fapta:

Sa sparga usi de taina, sertare sa goleasca

si-apoi cu tiitoare un timp sa betiveasca.

E-acum si clipa grava! o, suflete, ma cheama
Ca urletele-acestea sa nu le iau in seama.
E vremea cind bolnavii dureri nu mai suporta,
si nefiinta Noptii le sufla In aorta,
Cind soarta se opreste, topind orice speranta;
De agonii spitalul e plin. - Cu siguranta
Ca multi acasa, seara, nicicand n-or sa revina
linga ai lor, in pace, sa guste calda cina.

Da, multi caminul dulce nu l-au avut in gīnd,
si n-au trait in viata, si vor sfirsi curīnd!

JOCUL

In jilturi ponosite, batrine curtezane,
Cu gene rimelate, cu-n lenes ochi fatal,
S-alinta mofturoase, iar la urechi zorzoane
Cu clinchete soptite de piatra si metal;

La masa verde, toate, cu chipuri fara gura,
Cu guri fara culoare si falci fara de dinti,
Cu degete febrile lipsite de caldura,
Catind in vechi posete si-n sini cindva fierbinti;

si lustre din tavanul murdar lasau sa cada,
Ca niste lampi enorme, lumina trista-abia,
Pe fruntile celebre - poeti veniti vreodata
Pe-aici sa-si risipeasca tristetea ce-i durea -

- Acesta e tabloul cetos, ce, īntr-o noapte
Se etala in visu-mi, in vaz interior,
Eu insumi stind in veghea de hruba fara soapte,
In coate, mut si rece, cu ochi pizmuitor

Spre hidele fiinte in patima nebuna,
Spre tirfele batrine, fara de haz rinjind,
Negustorind sub ochi-mi, pe aurul ce suna,
Trecuta frumusete sau rangu-acum pierind.

M-am īngrozit ca insumi le-nvidiasem clipa
Acestor ramasite ce-alearga spre abis
Cu sīngele lor putred si preferind risipa,
Durerea-n locul mortii si iadu-n loc de vis.

DANS MACABRU

Lui Ernest Christophe

Pe cit se poate, mīndra, cu nobila tinuta,
Purtlnd manusi, batista si flori: ales buchet,
Ea are nonsalanta, mereu neabatuta,
Precum o curtezana cu
zīmbetul cochet.

La care bal, vazut-ati o talie mai zvelta?
Ce rochie minune in albul ei bogat
Cazīndu-i peste glesne, invoalta ca o delta,
Rizind pantoful-floare pe un picior uscat!

Peste ososii umeri dantelele-s ca spume
frecīndu-se-n placere ca un pirīu de stinci,
Sa apere, Īncearca, de arzatoare glume,
Funebrele-i podoabe,
momelile-i adinci.

Privirile-i facute-s din goluri si tenebre,
Iar teasta-i,
coronala in flori, cu mestesug
Se leagana
pe-naltul fragilelor vertebre.
- O, vraja-a nebuniei, neant īn viclesug!

Dar pentru unii fi-vei doar o caricatura:
Amantii beti de carne, ei, nu vor cerceta
C-ascunzi cu eleganta umana-ti armatura.
Dar eu te vreau, schelete, cu nebunia ta!

Vii, oare, ca sa tulburi, cu-a ta schimonoseala,
A vietii sarbatoare? Sau poate vechi porniri
lmpintenind carcasa-ti de pofte, bestiala,
Sabatului placerii
te-mping īn neopriri?

 (EU N-AM UITAT...)

Eu n-am uitat vreodata, orasului vecina,
Casuta noastra alba, tacuta si senina;
Pomona sa de ipsos si-o Venus īnvechita
īntr-un boschet ferindu-si faptura dezgolita,
Nici soarele, spre seara, in curgerea-i superba,
īn geamuri sfaramindu-si neasemuita jerba:
Un ochi mereu la pinda īn cerul curios,
Parīnd sa ne contemple cel prīnz misterios
si raspindind ciudate reflexele-i faclii
Peste frugala masa si peste draperii.

(PREABUNEI SLUJITOARE...)

Preabunei slujitoare pe care-ai fost geloasa,
si care-si doarme somnul total in taina joasa,
S-ar cuveni sa-i ducem la groapa niste flori.
Cei morti, si ei, sarmanii, sunt tristi adeseori,
Cīnd   se-ndirjeste toamna prin arbori, joc tīrziu,
Iar vīntul pe morminte se tīnguie pustiu,
Ei cred ca noi, de-afara, uitarilor i-am dat,
Dormind fara de grija īn caldurosul pat,
In timp ce, rosi de negre visari, batuti de ginduri,
Fara vrun sot alaturi si nemiscati pe scinduri,
Schelete īnghetate, de viermi tenaci muncite,
Ei simt cum vin spre-adīncuri zapezile topite,
Cum veacul se destrama, cum prieteni buni si rude
Nu schimba zdreanta veche a panglicilor ude.

Cind focul cīnta-n soba si ora insereaza,

De-as mai zari-o, blinda, pe scaun cum s-aseaza,

Sau daca īntr-o noapte geroasa si tirzie

As da de ea īn casa - o, sfīnta bucurie!-

Venita din adīncuri, din patul sau etern

Oin nou sa-mi privegheze cu ochiul ei matern,

Acestei sfinte inimi ce as raspunde-atunci,

Cind as vedea īn lacrimi orbitele-i adinei?

CETUM sI PLOI

Sfirsit de toamna, iarna si primaveri cu ploi,
De somn, lungi anotimpuri! ce dragi īmi sunteti, voi!
Mi-acoperiti gindirea in ceata stravezie
si inima mi-o prindeti In giulgiu de sicrie.

Cind, peste timpuri, vintul alunga vestezi foi
Iar de pe case plinge morisca īnspre noi,
Vezi, sufletu-mi, mai bine ca-n primavara vie,
Cu-aripi de corb se-nalja si intra īn pustie.

Nimic nu e mai dulce In inimile triste,
Pe care promoroaca de mult s-a fost depus,
O, palide-anotimpuri, regine spre apus,

Decīt lumina voastra de palide-ametiste
- Afara numai daca purtind durerea veche
Pe-un pat de suferinta ne-o adormim, pereche.

VIS PARIZIAN

Lui Constantin Guys

Privelistea ciudat-mareata,
De nevazut de-un ochi deschis,
Anume,-n asta dimineata,
Ma tine-n vraja sa de vis.

Ah, plin e somnul de miracol!
Dintr-un capriciu, nefiresc
Taiasem din acest spectacol
Tot vegetalul pamīntesc,

si, pictor plin de nebunie,
Priveam tabloul genial:
O tainica monotonie
De marmuri, ape si metal.

Un Babilon in risipire
De scari si-arcade, necuprins,
Havuzuri stralucind uimire
Cadeau pe aurul Īnvins,

Mari cataracte-apasatoare,
Perdele de cristal sever,
Se suspendau, stralucitoare,
Pe-nalte ziduri de mister.

Nu arbori, mīndre colonade
La tarm de lacuri stralucind,
Unde gigantice naiade
Pareau femei In val de-argint.

Largi ape-n unduiri albastre,
Cu maluri verzi-trandafirii,
Calatoreau spre zari sihastre,
īntr-ale lumilor vecii;

Erau comori nemaigindite,
Talazuri magice; erau
Oglinzi imense, ametite
De tot ce-n ele ameteau!

Gangi taciturni miscīnd azururi
Urcau al cerului neant,
Varsīnd averea lor de-a pururi
Abiselor de diamant.

Zidar de feerii astrale,
Faceam s-alunece usor
Printr-un tunel numai opale
Oceanu, -acum ascultator;

si totul, chiar culoarea neagra,
Lucios era si iriza
Iar slava-si incrusta īntreaga
Lumina ce cristaliza,

si nici un soare si nici stele
Nu s-aratau pe-un cer de gind
Spre a ilumina acele
Minuni prin ele luminīnd!

Peste tarīmul de himere
Plutea (ce lucru nou, cumplit,
Nu pentru-auz, pentru vedere!)
Tacerea timpului oprit.

Cu ochii plini de-asa bogate
Minuni, clnd vietii m-am redat,
Mizera mea realitate
tn inima mi-a implintat.

Cutitul grijilor; funebre
Se auzeau batai de ceas,
Iar cerul sur varsa tenebre
Peste pamlntul fara glas.

De la cazarmi s-aude a goarnei desteptare
Iar dimineata sufla cu vintu-n felinare.

E ora clnd, cuprinsi de pornirile acele,
Adolescentii-n vise alearga dupa iele;
Cind, ca un ochi ranit ce palpita-n agonie,
Pe albul zilei lampa-i o pata singerie;
Clnd trupul de putere si sufletul de vis
Se-ncaiera ca steaua cu zorii-n cer deschis.
Cum un obraz In lacrimi e-atins de-un vint hoinar,
Vazduhul se saruta cu duhuri ce dispar,
E frīnt de scris poetul, amanta de amor.

Din hornuri, ici si colo, ies fumuri, lin izvor;
Femeile de strada cu vinete pleoape
In somn stau īmpietrite, ca īmpietrite ape,
Iar cele cersetoare cu sini de viata seci,
Sufla-n carbuni si sufla īn degetele reci.
E ceasu-n care frigul si aspra saracie
Durerea la lehuze o fac mai grea sa fie;
Ca un oftat ce-1 curma un val de singe ros
E spintecata picla de-un strigat de cocos;
si ceata ca o mare īneaca edificii
Pe cind murinzii-n gheara adincilor ospicii
Īsi horcaie suflarea din urma ca pieriti.
Se-ntorc destrabalatii acasa istoviti.

tn timp ce aurora pe cheiurile Senei
in roz īnvesmīntata se-nchipuie alene,
Parisul se trezeste, batrin ce nu asteapta,
Uneltele-si īncearca si apoi intra-n fapta.

SUFLETUL VINULUI

Cinta din suflet vinul īn seara īncetata:

«Biet om, o vorba, iata, ma chinui sa-ti soptesc;

Butelia ma-nchide, sub ceara, sigilata,

Dar chipul meu spre tine-i cu zīmbetul fratesc.

stiu bine cita munca, ce rīuri de sudoare
S-au daruit colinei sub soarele-arzator
Spre-a ma rodi tulpina ca tainica licoare,
Ci fi-voi pentru toate din plin rasplatitor.

Fiindca ce placere sa fiu baut cu sete
De lucratorul zilnic īn truda istovit,
S-alunec pe gltleju-i īn desmierdari īncete:
In trupul sau mai bine-i ca-n beciul amortit.

Auzi in sarbatoare cum cīntecul razbate
si susurīnd speranta in mine s-adunīnd?
Cu toti ai tai la masa cea plina de bucate
Ma veti sorbi cu pofta, ma voi preface-n gīnd.

Femeia-ti va fi mindra si-avīnd in ochi īndemnul,
Odraslei tale da-voi puteri ca-n proaspeti zori
Lui, mic atlet al vietii, voi fi ca untdelemnul
Ce oteleste muschii la marii luptatori.

Voi starui īn tine, ambrozie cereasca,
Saminta aruncata de-Acel Semanator,
Ca din iubirea noastra poezia sa-si iveasca
Cea floare fara umbra urcind spre Creator.

VINUL PETICARILOR

 peticar apare, miscindu-se īncet,

De unul singur, planuri

Dicteaza legi sublime si juraminte,-apoi
Pe cei loviti i-alina, izbeste in>
«V*:
si sub adinca noapte cu splendid talda
Se-mbata de minunea propnulm sau destin.

Da, oamenii acestia, sarmani cit nu se P<»te'
Sunt deselati de vīrsta, de tot^e-au dus in spate,
Sub maldare de zdrente tīrind un trup ucis.
Imunda varsatura a marelui Paris.

Se-atorc tīrind cu dinsii un damf de vinuri pnjste
Cu alti batrīni, prieteni de cīnd avi fosUa^oaste.
Par alb, mustati enorme ca steagun a irnind,
Flori, arcuri triumfale si prapure m vint,

Ca-ntr-o solemna vraja apar īn fata lor.
si in orgia-aceasta cu luminos decor
De surle, tobe, soare si strigate dureaza
Poporului izbinda si dragoste viteaza!

La fel ca-n Omenirea cu sufletu-i frivol
Vinul se schimba-n aur, stralucitor Pactol;
El cinta prin gitlejuri tot ce nu s-a cīntat,
Prin darurile sale domnind cu-adevarat.

Spre-a īneca durerea acestor blestemati
Batrīni īn suferinta si care mor uitati,
Caindu-se, Cel Vesnic, un somn le-a dat, cu har
Iar omul le-a dat Vinul, prea-sfīntul fiu solar!

VINUL ASASINULUI

Da, mi-a murit nevasta! ^j
De-acum pot bea pina ce craj,.*
Cind ma-ntorceam de la adaj>'
O, moara parca-i era gura.

Precum un rege,-s fericit;
E cer albastru,-i cald si bine,
Ca-n vara ceea cind in fine
De ea m-am fost īndragostit.

Ma sfisie o Cwte-adīnca!
si-atita vin mi-ar trebui
Spre a o stinge, cit ar fi
Sa-ncapa-n groapa ei, si īnca!

Am īmbrīncit-o-ntr-o fīnīīna
si pietre-am pravalit pe ea
Spre a o-nghite bezna grea -
As vrea s-o uit, c-a fost

Dupa atitea juraminte

Ce nu le poti calca, de-amor,

si fiindca nu-mi era usor

Sa n-o mai vad ca mai nainte,

De-o īntīlnire m-am rugat,
La inserat pe-o strada-obscura:
Veni! nebuna creatura!
Nebuni toti suntem, de legat!

Era frumoasa ca o ceata,
Chiar daca obosita! Eu
Prea o iubisem, si cu greu
I-am spus: Desparte-te de viata!

Aice nimeni n-o sa-mi placa:
Betivi stupizi ce n-au visat
In nopti bolnave de pacat
Din vinul lor un giulgiu sa faca!

O hida gloata-n nesimtire,
Precum masinile de fier!
Nicicīnd nu voi putea sa-i cer
Sa inteleagi o iubire

Cu negrele-i dorinti duioase,
Cu-alaiut ei dracesc, o lava,
Cu lacrimi-rīu si cu otrava,
Cu scrīstiete de lant si oase!

- Acum sunt liber, singur sint
si mort de beat voi fi diseara,
Nepasator, a multa oara
Ma voi īntinde pe pamīnt

si voi dormi precum un ciine!
Ci poaie-un car Īmpovarat
Ori un vagon neasteptat
Vor trece-n vuiet peste mine,

Sa-mi sfarme teasta-n plina ura
Sau sa ma rupa-n doua, eu
Mi-oi bate joc de Dumnezeu,
De Drac si Cuminecatura!

VINUL SINGURATICULUI

Privirea care cheama a unei curtezane,
Ce ne patrunde-n suflet, Īmbietoare raza
De luna, cīnd pe lacuri dalei scānteieri asaza,
Scaldindu-si frumusetea in ape diafane,

Banutii-n care īnca mai spera jucatorul,
Al blīndei Adeline sarut rascolitor,
si muzicile care, adinei ca un fior,
In inimi, de departe, ne reaprinde dorul,

Decit acestea toate, butelie adīnca,

Mai scumpa-mi esti, balsamu-ti l-īmbogateste īnca

si mīngīie visarea poetului īn zori;

Tu, viata, tinerete, sperante-i dai, mindrie,
- Comoara-n veci aprinsa celor īn saracie,
Facindu-ne asemeni cu zeii-nvingatori!

betia Īndragostitilor

Splendid vazduhul! iar noi sprinteni,
Fara de frīu, zabala, pinteni,
Ne avīntam calari pe vin
Spre-un cer feeric si divin!

Iubindu-ne: doi īngeri puri,
Suntem ai marii aventuri,
Care ne-absoarbe, sfīnt voiaj
Spre-adīncul zarilor miraj.

Usor pe   aripi leganati
De mult dorita-nvīrtejire,
In patima īngemanati

Zburam, o, sora mea, īn fire
Far' de ragaz mai catre astre,
Spre raiul visurilor noastre!

PIERZANIA

Fara de preget, Dracul, cu gindu-i ma-nconjoara,
Pluteste imprejuru-mi ca boarea nevazuta,
īl sorb si-mi simt plaminii in flacara-i amara,
Umplindu-mi-i o pofta etern reīnceputa.

si, cunoscīnd adinca-mi iubire pentru Arta,
Mi-apare-n chipul unei femei desavīrsite,
In suflet īmi patrunde, acum deschisa poarta,
Obisnuindu-mi firea cu marile-i ispite.

De-a Domnului privire departe ma alunga,

Urītu-i o cīmpie cu-nveninata dunga

Iar pasii-s grei de truda, privirile ma dor,

Vesmintele-mi sunt zdrente in singerarea ranii,
Abia ma port prin rele care ma-mpart, ma vor
Sub arma nemiloasa a vesnicei pierzanii!

O MARTIRA

DESENUL   UNUI   PICTOR   NECUNOSCUT

Printre sticlute, stofe si horbote-nspumate
La mobile tronīnd in clar-obscur,

Printre statui, tablouri si rochii parfumate
īn falduri dulci tacerii dimprejur,

īn aerul de sera din calda īncapere
Cu-n iz de nemiscat apasator,

si unde,-n vaze, jerbe lipsite de putere
Abia simtit se tīnguie si mor,

Zace-un cadavru sumbru, decapitat, pe perne,
Varsīnd un abundent si viu suvoi

Gilgiietor de singe ce-n pīnze se asterne
Cum apa īntr-o pajiste de soi.

Ca naluciri, ce-n umbra stau palide si-asteapta

Sa intre in privire si-n taceri,
Cu-ntunecata-i coama de par si far' de soapta,

Bijuterii bogate-n adieri,

Pe masa tace capul! un trandafir salbatic
Din trupu-i rupt zvīrlit pentru vecii,

C-o uitatura pala spre un hotar noptatic,
Tulburator, din ochii tulburii.

Pe pat, cu nepasare, gol, trupul īsi desface

Nestingherit misterele deplin,
S-abandonīnd acelei reci frumuseti, si zace

īntr-un fatal, definitiv destin;

Ciorapii roz, cu puncte de aur, pe picioare
Perfect īntinsi, o amintire par,

Iar jartiera strinsa, un dor secret ce doare,
O zare diamantica-n calvar.

Singuratatea asta, ciudata ei masura,
si un portret īnalt patruns de vis,

Cu ochi sfidīnd ca mīndra lui faptura,
De-o dragoste vorbesc si de-un abis,

De vinovate jocuri si de petreceri stranii:
Saruturi in voluptuos pacat,

Ce bucurau tot roiul de īngeri īn pierzanii
Dansīnd īntre perdele la-nserat.

si totusi, privind forma firava si placuta
A umarului īn conturul frint,

si coapsa mult subtire, si talia-absoluta
Ca o reptila-n clipa de avīnt,

Se vede fragezimea-i! - Dar sufletul de jale,
Simtirea-i in plictisul otravit,

Cazut-au prada haitei de pofte infernale,
Alunecīnd mereu, de neoprit?

Barbatul crud pe care ascunsa ta iubire
Sā-1 sature in viata n-a putut

si-a īmplinit pe trupul inert, iesit din fire,
Dorinta-i arzatoare cum a vrut?

Raspunde, hoit impudic! tu, cap cumplit, hai, spune,
De pletele-ti te-a prins si, tremurīnd,

Te-a ridicat de-odata spre a-si lipi nebune
Buzele lui de buzele-ti tacīnd?

- Departe-acum de lumea, in felul ei, barbara,
De-orice judecator prea curios,

Poti odihni in pace, cum ai trait, bizara,
Dormi In mormintul tau misterios;

Fugar iti umbla sotul; ci somnul i-1 vegheaza
Eterna ta fiinta, gīnd īn stea;

si el, fara-ndoiala, spre tine-ngenuncheaza
si pin' la moartea-i va īngenunchea.

FEMEI OSlNDITE

Lungite pe nisipuri, o turma ce gindeste,
īsi atintesc privirea spre zarile de mari,
Dorindu-se cu pulpe si miini prea-omeneste,
Cu dulce
līncezeala si-amare-nfrigurari.

Marturisindu-si taine, mereu Īndragostite,
Cutreiera prin
crīnguri, la murmur de izvor,
Īsi amintesc pruncia iubirilor ivite,
si sapa-n coaja verde un semn despre amor,

Sau trec, In ascultare, precum calugarite,
Spre
stīncile pe unde vedenii bīntuiesc
si unde
sfint Antoniu vazu acele-arsite
De sini superbi, tentatii ce doruri īnfloresc.

Ori merg in licarirea rasinilor aprinse,
In scorburile
mute,-n pagine vagauni,
Chemindu-te, o, Bachus, de ritul lor īncinse,
Tu, care, nebunia, etern le-o incununi.

Iar altele,-ascunzīndu-si sub gluga pocainta,
Pastreaza-n dedesubturi un bici cu-ardoare strins,
si-n noptile padurii isi linistesc fiinta
C-o spuma de placere, cu-al zbuciumului plins.

O, voi, fecioare, demoni, voi, monstri ori martire,
Voi, spirite alese natura infruntind,

Satirilor asemeni si-avīnd spre cer pornire,
Voi lacramind vietii, voi chinuind un gīnd,

īn iadul vostru, iata, patrund, si omeneste
Va plīng, surori de chinuri, cu sufletul durut,
Caci va cunosc tristetea si-ardoarea ce va creste,
si urnele iubirii ce-n inimi le-ati umplut!

CELE DOUA SURORI

Orgia si cu Moartea sunt blindele prezente
Mult darnice-n saruturi, cu trup de taine plin,
Al caror pintec pururi virgin, drapat īn zdrente
N-a cunoscut prin vreme al nasterilor chin.

Poetul rupt de lume, in ale lui demente
Infernului promisul, curtean fara destin,
īsi afla īn morminte si-n lupanar esente,
si, fara remuscare, un pat neasasin.

Alcovul si cosciugul, bogate in blesteme,

Ne dau, pe rīnd, ca doua prea-gemene surori

Placeri spaimīntatoare si dulcile orori.

Cind ma īngropi, Orgie vrea trupu-mi sa te cheme!
Tu, Moarte, cīnd veni-vei sa-ti altoiesti, frumosi,
Pe mirtii sai de-o clipa, eternii chiparosi?

IZVORUL DE SĪNGE

Adeseori Imi pare ca sīngele in vine
Ca un izvor se zbate īn ritmice suspine,
L-aud cu limpezime izbind in clipa vana,
Dar īn zadar ma pipai, nu pot sa dau de rana.

El trece prin cetate ca prin cīmpii destine
si, prefacīnd pavajul īn insule divine,
La toti le stinge setea ce-i bintuie, dusmana,
Imprumutind naturii culoarea lui umana.

si uneori rugat-am un vin de nobil soi

O zi macar sa-mi stinga durerilor noianul,

Dar vinul face ochiul mai clar, mai fin timpanul;

Am cautat uitarea īn dragoste apoi:

Ea insa-i pentru mine un pat de spini si birfe,

In care-mi sorb paharul nesatioase tīrfe!

ALEGORIE

E o femeie mīndra, de-aleasa frumusete,
Ce-si moaie īn pahare a pletelor mīndrete,
Otravuri amoroase de prin spelunci sordide
Pe pielea-i, precum bronzul, aluneca livide.
Cu Moartea nu discuta, iar de Orgie-si ride:
Doi monstri peste lume cu chipurile hīde,
Ci-n jocul lor bezmetic si-adinc primejdios
N-au Īndraznit sa muste din trupul majestos.
E pasul ei de zee, de lenesa sultana,
Placerilor se-nchina ca o mahomedana,
si-n bratele-i deschise, cu sīnii-n fericire
Asteapta, cu privirea, īntreaga omenire.
Fecioara pururi stearpa, ea crede cu tarie
Ca pentru mersul vietii e ca lumina vie,
si-a trupului splendoare cu cerul se straluce,
si stīnd linga pacate iertarea le-o aduce;
Nici Iad, nici Purgatoriu in inima nu poarta,
Iar cīnd va fi sa intre pe-a Vesniciei poarta,
O sa primeasca Moartea si negrele-i cīntari
Ca pruncul: cu blindete si fara remuscari.

BEATRICE

Prin locuri de cenusa, pustii, fara verdeata,
Cind ma plingeam
naturii de amarita-mi viata,
si rataceam bezmetic īn al durerii val
Pe inima-ascutindu-mi din gīnduri cel pumnal,
Vazui īn plina-amiaza cum tunete s-aduna,
Asupra-mi cum coboara
de-odata, din furtuna,
Un nor purtīnd o ceata de demoni bīrfitori,
Piticilor asemeni, voit iscoditori.
Uitīndu-mi-se-n fata cu scirba-n ochiul hid
Asa cum
trecatorii de vrun nebun īsi rid;
Da, ii vedeam, spre mine rinjind cum nu se poate,
Schimbind intre ei semne apoi si dindu-si coate:

- «Priviti pe īndelete aceasta pocitura

Pe Hamlet imitindu-1 cu palida-i statura,

Cu par de vrajitoare, cu ochiul repulsiv,

Ce mila sa-ti inspire asemenea betiv,

Zevzec de rasa mare, bufon fara pereche

si care-si joaca rolul, asa, dupa ureche,

Cu aiureli anoste viind inima sa-nmoaie

La vulturi si la greieri, la flori si Ia pīraie,

Iar noi, chiar noi, prea mesteri la astfel de brasoave,

Sa-1 ascultam strigindu-si trasnitele-i iznoave?»

As fi putut - mindria-mi, cit muntele de plina,
li domina pe demoni si vorba lor venina -
Sa-ntorc īn nepasare iar fruntea suverana
De nu zaream deodata īn ceata lor golana

- si soarele, o, Doamne, cum nu s-a prabusit! -
Pe-a inimii regina, pe care-o am iubit,

Cu demonii rizīndu-si de neagra-mi Īntristare
si mai si daruindu-i cu dezmierdari murdare.

O CĂLĂTORIE IN CYTHERA

tnaripatu-mi suflet preafericit sa zboare,
Rotea domol in preajma īnaltului catarg;
Corabia, sub cerul senin, plutea in larg
Asemeni unui īnger īnamorat de soare.

- Ce insula-i aceasta, tristetilor ursita?

- Cythera e! faimoasa prin cīntecele ei,
Un Eldorado, visul batrinilor holtei,
Acum adine pustie, cu zarea-nvaluita.

- O, insula de taine, cu sarbatori-minune,
A Venerei fantoma, superbul antic chip,
Peste-ale tale ape, arome-1 īntruchip

si ne patrunde-n suflet spre-a nu a mai apune.

Tarim cu mirti in valuri si ierburi īnflorite,
Tu, care pretutindeni esti adorat in veci
De inimi in suspine, tu, care nu te treci
Ca fumul de tamiie peste gradini vrajite,

Sau precum uguitul hulubului-iubire;

- Cythera nu mai este decit un chip amar,
Desert stincos si sumbru, cu tipete-n calvar...
si totusi ceva straniu lovi a mea privire!

Dar nu era vrun templu in umbra si verdeata,

Spre care preoteasa zeitei, printre flori,

Se strecura cu trupul invīlvorīnd fiori,

Sub rochia-i desfacuta de briza īndrazneata;

Caci, tarmul, cind s-atingem cu prova navei noastre,
si pinzele-i umflate dlnd spaima-n pasari-mii,

Sus, o spinzuratoare vazuram, ca-n stihii:
Un chiparos ce urca grav bratele-i sihastre.

Mari corbi, si ciori, si ulii, ca harpiile īlamīnde,
Rupeau cu-nversunare din hoitul spīnzurat,
Crud infigindu-si pliscul ca pe-un cutit spurcat
In cea putreziciune de carnuri sīngerīnde.

Ca doua gauri ochii, din burta spintecata,
Pe coapse, mate-n valuri alunecau lucios,
si ghiftuiti, calaii, cu ciocul lor scirbos
Castrasera scheletul de barbatia-i toata.

Jos, se-adunase-o haita de fiare-n neputinta:
Priveau īn sus cu bale, se agitau urlīnd;
In mijloc cea mai mare, de pofta tremurīnd,
Parea un gide,-n preajma cu cei de o fiinta.

Fiu al Cytherei mindre ce n-a gustat framintul,
Tu sufereai acestea drept ispasire grea
A riturilor care sedeau sub neagra stea,
Pacate care, toate, ti-au interzis monnīntul.

Tu, spīnzurat ridicol, durerile-ti ma-ncearca!
si simt, privindu-ti hoitul sub razele fierbinti,
Cum, valuri, urca greata oprindu-mi-se-n dinti,
Un fluviu lung de fiere ce-n mine se descarca.

In fata ta, biet diavol īn amintiri īnchis,
Simt iar multimi de pliscuri si falci de sfīsiere
A' hulpavelor pasari si-a' negrelor pantere
Ce-mi bintuira carnea, un groaznic paradis.

-  Era un cer de vraja si-o mare azurie,
Dar pentru mine totul doar negru-sīngeriu,
si inima ascunsa, ca īntr-un val pustiu,
Traia nefericita   aceasta-alegorie.

īn insula ta, Venus, un simbol mi-am ivit:
Spinzuratoarea care īmi leagana-aparenta;

- O, Doamne! da-mi puterea iubirii si ardenta
Sa-mi pot privi si cuget si trupul, nestirbit!

AMORUL sI CRANIUL

Amoru-i asezat pe craniul

Bietei umanitati,
Ca pe un tron, si rīsu-i straniu

Rasuna īn cetati,

Suflīnd voios rotunde bule
Usor le-nalta-n cer,

Ca alte lumi, la fel credule,
Sa-nchīpuie-n ether.

Plapīndul glob cu stralucire
Se-avīnta-n falnic zbor,

Spargīndu-si sufletul subtire
De aur visator.

Aud la orice glob cum teasta

Se vaieta gemīnd:
- «Ridicolul din joaca asta

Sfīrsit va fi, si cīnd?

Caci tot ce gura ta arzinda
Distruge-n preajma sa

E mintea mea de-nalt flaminda
si singele-mi de stea!»

LEPĂDAREA SFĪNTULUI PETRU

Ce face Domnul, oare, cu valul de-anateme
La īngerii din preajma-i urcīnd dinspre pamīnt?
Ca un tiran, de chefuri prea īndelunge frīnt,
Adoarme-n leganarea cumplitelor blesteme.

O simfonie pare noianul de suspine,
Mereu īmbatatoare pentru acei din cer,
Carora-n sīngerafe se-nchina cei ce pier,
Ci ei doresc īntruna cīntarile-asasine!

- O, Christ, reaminteste-ti a lacrimei Gradina,
Unde cu-nfrigurare rugai pe Cel-de-sus,
Cel ce fara de mila la chinuri te-a supus
Rīzīnd la rastignirea-ti de groaza mortii plina.

Cīnd ai vazut ca-ti scuipa atunci dumnezeirea
Strajerii si rīndasii, lumina-ti pīngarind,
$i spinii, drept cununa, īn rosu se ivind
Pe bolta fruntii-n care gīndisesi Omenirea,

Si cīnd apoi se frīnse a trupului povara
Iar bratele-ti īntinse pe lemn se nemiscau,
Cīnd chipul tau sudoarea si sīngele-1   brazdau
Fiind īn fata gloatei o tinta de ocara,

Te mai gindeai tu, oare, la cele zile faste
Cīnd, spre-a-mplini Cuvīntul din veci, ai fost venit
Calare pe asinul cel blind, si-mpodobit
Cu flori īti era drumul de pasnica ta oaste,

Sau cīnd, plin   de sperante, īn brava ta mīnie,
Ai alungat zarafii din templul profanat,
Fiind stapīn, īn fine? si-n pieptu-ti a intrat
Mustrarea mai nainte ca lancea sa-1 sfīsie?

- Din lumea-n care fapta nu-i sora cu visarea,
Desigur, eu pleca-voi fara pareri de rau;
Putea-voi trage spada, cīnd spada mi-e calau!
S-a lepadat si Petru de Christ... i-aprob tradarea!

ABEL sI CAIN

Neam a' lui Abel, te ghiftuieste,
Domnul spre tine e zīmbitor,

Stirpe-a lui Cain, ticaloseste
si mizerabil traiesti si mori.

Neam a' lui Abel, a ta jertfire
Lung, Serafimii, a desfatat!

Stirpe-a lui Cain, in chinuire
Fara de capat ai sīngerat!

Neam a' lui Abel, petreci īn bine
Precum o turma-n pajisti de cer;

Stirpe-a lui Cain, foamea in tine
Cīine-i, ce urla prins de hingher.

Neam a' lui Abeī, dulce ti-e traiul,
Dulce caminul patriarhal;

Stirpe-a lui Cain, negru ti-e raiul,
Tremuri prin pesteri sarman sacal;

Neam a1 lui Abel, cale deschisa!
,   Auru-ti creste si mai bogat,

Stirpe-a lui Cain, inima-aprinsa,
Ramii la pofte neīmpacat.

Neam a' lui Abel, crezi, ie īmbata,
Plosnite grase-n mii de paduri!

Stirpe-a lui Cain, vesnic damnata,
Te īnconjoara zarile suri.

ii

Ah, neam a' lui Abel, hoitul tau va sa
Pururi īngrase solu-aburind!

Stirpe-a lui Cain, nicicum la masa,
Nu, datoria nu s-a sfīrsit,

Neam a' lui Abel, iata-ti rusinea:
Lancea o-nvinge parul plebeu!

Stirpe-a lui Cain, nalta-ti minunea:
Din tronu-i zvīrle-l pe Dumnezeu!

LITANII   CĀTRE SATAN

O, tu, ce īntre īngeri, esti cel mai īnvatat
si mai frumos, de soarta si laude tradat,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Print izgonit din ceruri, ramas nedreptatit,

si care, - nvins, de-a pururi, te-nalti mai otetit,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu ce stii totul, rege al celor din-desubt,
Vindecator al lumii cu sufletul abrupt,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care iei leprosul, hulitul si proscrisul
si cu a ta iubire le-nchipui paradisul,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu, cel mereu al Mortii, preamarea ta iubita,
Ai izvodit Speranta, nebuna fericita,

Satan, te rog, ai mila de-a   mea nefericire!

Tu ce calmezi privirea celui pe esafod,
Dispretuind tacerea prostitului norod,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care stii acele tarimuri cu ispite,

In care-ascunde Domnul comori nemaizarite,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu ce cu ochiu-ti ager patrunzi īn arsenale
Unde, in mari adīncuri, dorm neamuri de metale,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu ce ascunzi cu mina genuna pinditoare,
Cīnd somnambulul trece pe stresini fara soare,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care in mod magic mladii batrīne oase,
Cīnd e zobit betivul tīrziu īn nopti cetoase,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care pe cel subred īl scapi de suferinta,
si-i pui tragaciul armei īn mīna cu stiinta,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mirsav
Pecetea-ti de putere si-a aurului brav,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu ce ivesti in ochii fecioarelor crescind
Poftirea spre amorul de trupul lor flamīnd,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Toiag celui ce fuge si far nascocitor,
La sprīnzurati duhovnic si la uneltitori,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tata-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut sa fie
Goniti din raiul vesnic, in neagra lui minie,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

RUGĂ

Marire, slava, tie, Satan, in īnaltimi,
Unde-ai domnit o data, precum si-n adīncimi,
Unde visezi īn tihna si nesupus Caintii!
Ia-mi sufletul aproape sub Pomul Cunostintii,
Spre a te admirare si-a astepta o zi
Cind fruntea-ti ca un templu de ramuri va-nflori!

MOARTEA ĪNDRĂGOSTIŢILOR

Paturile noastre fi-vor parfumate,
si adinci divane sugerind morminte,
Flori pe etajere murmurīnd, ciudate,
Despre alte ceruri tainice cuvinte.

Ultima caldura risipind, curate
Inimile noastre, doua facle sfinte,
īmparti-vor dubla lor paliditate
Sufletelor noastre nazuind fierbinte.

Fi-va ros amurgul in mistere-albastre,
Nalta fulgerare, unica spre astre
Expirarea noastra plina de-amintiri;

Mai apoi un tnger va deschide usa,

Vrīnd sa reīnvie fostele iubiri,

Din oglinzi tacerea si din noi cenusa.

MOARTEA SĂRMANILOR

Doar Moartea ne alina si, vai, ne-mbarbateaza
Ea singura nadejde in zarea vietii dura;
Ne-nalta si ne-mbata: grozava bautura,
si inima ne-o creste, spre īnc-o zi, viteaza;

Ea-i calea prin furtuna si prin zapezi: nimbeaza
Lumina chematoare cu fara de masura:
Vestitul han asteapta cu blinda lui caldura
Cu cina si odihna, cu linistea sa treaza;

Ea-i Īngerul puterii si-n mīini magnetic tine
A' somnului dorinte, a' visului ruine,
Dind asternut spre pace acelor multi si goi;

E-a zeilor izbinda si misticul hambar e,
Celor sarmani o tarā-i si fara de hotare,
E poarta larg deschisa la cerurile noi.

MOARTEA ARTIsTILOR

Cit va mai fi nevoie sa sun din zurgalai
si fruntea sa ti-o mingii mereu, caricatura?
Ah, sa ochesc adincul din mistica-ti natura
Sagetile-mi de suflet neratacind pe cai!

Ne istovim din suflet acele ascunse vai
Spre-a darima minciunii greoaia armatura
si-a contempla in voie sublima Creatura
Al carei dor ne arde: tacute vīlvatai!

Ci sunt artisti ce-aduna nemasurat orgoliu:

Clnd Idolul vreodata ei nu si l-au ivit

īsi bat cu pumnii pieptul de spaime bīntuit,

Nadajduind s-ajunga īn sumbrul Capitoliu!

Doar Moartea, fara preget, precum un proaspat soare,

Le va-nflori din creier ideile arzatoare!...

SFlRsITUL ZILEI

Sub palida lumina rara
Viata-si face dansul-chin,
Impudica tipīnd, barbara,
Cīnd, dinspre zarile-n declin

Ca un alint soseste seara
si scade foamea potolit,
stergand rusinea si ocara,
Poetu-si zice: «īn sfīrsit!

Suflet si oase obosite,
Doriti odihna-n timpul stins;
Precum de-a mortii dulci ispite,

Pe spate m-as lasa īntins,
si-n valuri, din racori urzite,
M-as da tenebrelor, īnvins!»

VISUL UNUI CURIOS

Lui F.N.

Asemeni mie si tu, placerile durerii
Le stii, si-auzi in preajma soptind: «Ce om ciudat!»
- Parca muream. Iubirea-mi s-amesteca tacerii,
Iar groaza in dorinta: chin dulce-mbratisat,

Tristetea si speranta nerazvratind mizerii,
Cu cit fatalul ornic grabea ca disperat,
Cu-atit avea tortura, parca, dulceata mierii
Smulgindu-ma simtirii din lumea ce-am umblat.

Eram precum copilul in sala de spectacol
Urīnd cortina scenei ca pe-un absurd obstacol...
Deodata, adevarul se revela deplin:

Murisem fara veste si-o Aurora-adinca
Ma-nvaluia. - Cum, Moartea e-atlta de putin?
Cortina se-naltase; eu asteptam, ce, īnca?

CĂLĂTORIA

Lui Maxime du Cāmp

īndragostit, copilul, de-acele harti si stampe,
Masoara Universul cu-avīntul sau de-a sti.
Ah! cīt de mare-i lumea sub globul unei lampe!
si-n ochii amintirii ce mica poate fi!

Asa plecam, deodata, cu minti īnvapaiate,
Cu inimi de rascoala, cu suflet ametit,
Ducīnd spre zari, in ritmul talazurilor toate,
Nemarginirea noastra pe-oceanul marginit.

Da, unii fug departe de-o patrie tirana,
Iar altii de un leagan īngrozitor; cītiva
Magi īnecati īn ochii unei femei-satana,
īnmiresmata Circe ce i-a robit cīndva.

Acum, spre-a nu-i preface din nou īn aspre fiare,
Se-mbata īn lumina, vazduh si īnserari,
Iar gerul ce-i cuprinde si arsita ce-i doare
sterg urmele lasate de-acele sarutari.

Dar calatori aievea sunt doar acei ce pleaca
Spre a pleca! sunt inimi usoare ca un pai,
De-a lor fatalitate nu pot sa se desfaca,
Si. fara-a sti pricina, īsi zic de-a pururi: Hai!

Cei cu dorinti asemeni cu norii īn plutire,
Viseaza, cum recrutul viseaza un asalt:
Placeri nemaistiute, imense,-n devenire,
Al caror nume nimeni nu 1-a stiut vreodat'!

II

Ne-asemuim, eroare! c-o bila ori sfīrleaza
Ce se invīrt īn cercuri; si chiar adine dormind,
Ea, Curiozitatea, ne chinuie viteaza,
Ca īngerul salbatic un soare biciuind.

Ciudata soarta-n care o tinta locu-si schimba,
si nefiind niciunde, e, poate,-n orice loc!
Cīnd Omul, cu speranta vorbind aceeasi limba,
S-alunga-n neodihna catre al sau noroc!

Ni-e sufletul o nava spre tarmul Icariei;

«Deschide ochii!», striga pe punte-un glas amar,

Ci se aude altul, catarg al bucuriei:

«Iubiri... placeri... mari glorii!» Blestem! E-o stīnca, doar!

Orice ostrov ce-n zare zimbind se īntrevede,
Ne pare-un Eldorado de Soarta inventat;
īnchipuirea-si varsa orgia-n care crede,
Ci-n dimineata-apare reciful blestemat.

O, biet īndragostitul de tarmii lui himerici,
Cum poti sa-1 pui īn lanturi ori sa-1 arunci īn val
Pe-acest fara-de-seaman izvoditor de-Americi,
Care, visīnd, sporeste amarul abisal?

La fel si vagabondul ce prin noroi grabeste,
Cu nasu-n vīnt viseaza un rai stralucitor,
Privirea lui vrajita o Capua iveste
Oriunde-o candeluta luceste-ncetisor.

iii

O, calatori de vraja! ce nobile istorii
Citim īn ochii vostri ca marile de-adinci!
Deschideti-va scrinul bogatelor memorii,
Cu stranii juvaeruri de stele, ceruri, stīnci.

Vrem sa plutim si fara vapori, si fara vele!
Din   inimile-temniti urīīul ne-alungati,
Pe sufletele noastre, ca pīnzele acele
Cu zarile drept rama, din amintiri, pictati!

Ei! ce-ati vazut, ne spuneti?

IV

«O, noi vazuram astre

si valuri, si, de-asemeni, lungi tarmuri de nisip;
si, chiar loviti de soarta, surprize ori dezastre,
Amara plictiseala ni se ivea pe chip.

A soarelui splendoare pe mari violacee,
Orasele-n lumina tacutului amurg,
Ne aprindeau īn cuget acea dorinta-zee
De-a ne-afunda īn cerul spre care toate curg.

Cetati sclipind bogate, marete peisaje
Nu ne-au atras atīīa, chiar licarind mister,
Precum cetati de nouri in miscatoare vraje,
si iarasi mai departe, caci visuri noi ne cer!

Dorinta īmplinita adauga dorinta.

O, tu, dorinta, arbor hranit cu voluptati,

Cum scoarta ta se-ngroasa spre-a soarelui fiinta,

Cum ramurile-ti mīndre īntind eternitati!

Vei creste pururi, arbor, īn tot ui-tot mai spornic,
Mai nalt decīt cypresii? - Ci iata, noi am scos
Cīteva schite pentru albumul vostru dornic,
Frati ce gasiti frumosul dincolo de frumos!

Am salutat pe cale si idolii cu trompa
si tronuri podobite cu pietre de lumini,
Palate mari a caror neasemuita pompa
Pe toti bancherii vostri i-ar duce la ruini;

Vesminte care pentru priviri sunt o minune,
Femei vopsindu-si dintii si unghiile lungi,
Savanti-jongleri cu serpii in alintari nebune.»

Si mai departe, īnca?

vi

«Sunteti ca niste prunci!

Spre-a nu uita un lucru, din toate mai de seama,
Caci peste tot vazut-am, desi n-am cercetat,
De sus īn josul scarii, de-a pururea infama,
Ticalosia-ntreaga a vechiului pacat:

Femeia, ce-ngīmfata, si proasta, si-n sclavie
Se-adora fara zīmbet nu-n patul conjugal,
Barbatul, despot hulpav, si dur, si-n preacurvie,
El īnsusi sclav al sclavei, scursoare īn canal;

Calaul ce rinjeste, martirul care cade,
Serbarile-nsotite de-al sīngelui parfum,
Otravile puterii tiranilor dind roade,
Multimea-ndragostita de bice si de scrum;

Religii, deopotriva cu-a noastra, dīnd navala
Spre cerurile-nchise; Sfintenia aflīnd
In cuie si-n par aspru voluptuoasa fala,
Asa cum delicatii pe-un pat de puf visind;

Flecara Omenire, de geniul sau beata,
Cu mintea-ncetosata, strigīnd la Dumnezeu
Si azi, la fel, nebuna precum si alta data:
«Stapīne, al meu seaman, fii blestemat mereu!»

si citiva prosti, Dementei, adoratori de vaza,
Fugind din marea turma īnchisa de Destin,
In opiul vast īsi afla a vesniciei raza!
Acesta este-al lumii prea-trainic buletin.»

VII

Amare-nvataminte ne da calatoria!
Atīt de mica lumea si monotona; ieri,
si azi, si mīine,-aievea ne e fotografia:
īntunecata oaza-n desertul de dureri!

Sa stai? Sa pleci? Cum oare? Ramīi de poti ramīne;
De trebuie, chiar pleaca. Fug unii ori s-ascund
Spre-a-si īnsela dusmanul care mereu stapīn e:
Timpul! Dar iata altii spre-al zarilor rotund

Fugind fara oprire: Jidov-ratacitorul,
si-apostolii īn groaza de-un retiar nebun,
Nimic nu le ajunge: nici trenul, nici vaporul;
Altii ucid acasa, fara-a pleca la drum.

Cind pe grumaz, piciorul, i-1 vom simti, si vina
Va deveni speranta, porni-vom cu avint,
Precum odinioara cīnd se pleca spre China,
Cu ochii largi spre larguri, cu pletele īn vīnt,

Pluti-vom, deci, pe marea īntinselor Tenebre
Cu inimi bucuroase de tineri avīntati ;
Nu auziti, voi, glasuri vioaie si funebre,
Chemind: «Veniti, cei, care doriti ca t   mīncati

Din parfumatul Lotus! Acum este culesul
Fantasticelor fructe ce le-ati dorit īn vis;
Veniti, sa va īmbete, azi, gustul lor, alesul;
Aceasta dupa-amiaza-i un infinit deschis!»

stiam al cui e glasul si felul īntrebarii;
Din zari, Pilazii, iata, tind brate catre noi.
«Te-asteapta iar Electra», ne striga-aceea carei
Cīndva īi sarutasem genunchii amīndoi.

VIII

O, Moarte, este clipa! sa ridicam ancora!
E-o tara plicticoasa, batrīne capitan!
De-i de carbune cerul iar marea-si umfla hora,
īn inimi arde dorul, neprihanit elan!

Otrava ta ne-o toarna: o bem fara de teama!
In creier sa ne arda nestavilit ecou,
Infern sau rai, totuna, cu-abisul lor ne cheama!
Vrem doar Necunoscutului si-n miezu-i ceva nou!

APUSUL SOARELUI ROMANTIC

O, Soarele, ce mīndru-i si proaspat cind rasare,
Explozie-n lumina, pe toti īmbrafisind!

-  Ci fericit e cel ce cu dragostea Iui mare
Apusul i-1 admira, chiar visul īntrecind!

īmi amintesc de toate!... Flori, holde si izvoare
Se prosternau sub ochiu-i, ca inima vibrind...

- Sa alergam spre zare, s-ajungem mai curind,
Spre-a-i prinde chiar si raza piezisa care moare!

Dar ffi-am grabit zadarnic la Zeul ce pleca;
Cu neoprire, Noaptea imperiu-si aseza,
īntunecat si straniu, ma-nfiorind īn oase;

Duhoare de morminte plutea peste tacere

Iar eu treceam pe margini de mlastini, cu durere

Calcīnd pe melcii umezi si broastele rīioase.

LESBOS

Rai de latine jocuri si de placeri eline,
Tu, Lesbos, cu saruturi leganatoare-n dor,
Ca razele de soare īn daruiri depline
īmpodobindu-ti vremea cu nesfīrsirea lor,
Rai de latine jocuri   si de placeri eline,

Tu, Lesbos, cu saruturi ca asprele cascade
Zvīrlindu-se-n placere spre haurile adinei,
si, hohotind, alearga ca tinere naiade,
Vijelioāse-n umbra, izbindu-se de stīnci,
Tu, Lesbos, cu saruturi ca asprele cascade!

Lesbos, care protegui lascivele Phrynee,
Aici, unde suspinul suspine da-n ecou,
Sus, astrele, cu Paphos, te-admira si seīnteie,
Iar Venus e geloasa pe Sapho,-n gīndul sau!
Lesbos, care protegui lascivele Phrynee;

Lesbos cu nopti de calde sfirseli īn voluptate,
In care, cu ochi tainici, fecioare se uimesc
La fragedele trupuri cu fructe minunate
Pe care-n dulce pīrga le-alinta si-ndragesc,
Lesbos cu nopti de calde sfīrseli īn voluptate;

Prin timp īncrunte-si Platon sprinceana austera,
Iertarea ta sta-n taina bogatelor iubiri,
Regina pe-un imperiu ce-i fara frontiera
Posesiuni subtile in fara de sfīrsiri;
Prin timp īncrunte-si Platon sprinceana austera.

Iertarea ta sta-n chinul ce ne-ntrerupt asteapta
Pe cei cu inimi-flacari, in felul lor martiri
Ademeniti de-un zlmbet, de-o zare intr-o soapta
Ca dinspre alte ceruri cu alte fericiri!
Iertarea ta sta-n chinul ce ne-ntrerupt asteapta!

Ce zeu din ceruri, Lesbos, ti-ar judeca avintul
Spre-a-ti umilire fruntea ce visului s-a dat,
Cind c-un clntar de aur ti-ar masura framintul
suvoaielor de lacrimi ce-n mare le-ai varsat?
Ce zeu din ceruri, Lesbos, Ji-ar judeca avintul?

Ce-i, oare, nedreptatea, si ce-« dreptatea noastra,

Fecioare ce, cu faima, aji īnaltat un mit?

Ca orice crez, e sfinta aici iubirea voastra

Ce, peste Iad si Ceruri pe sine s-a zidit!

Ce-i, oare, nedreptatea si ce-i dreptatea noastra?..

Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putere

Frumoaselor fecioare iubirea sa le-o cīnt,

Eu, care din pruncie stiu negrele mistere

In care rls si plīnset e un amestec sfīnt;

Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putere.

Pe vīrful Leucate veghez de-atunci īncoace,
Stind, treaza santinela, cu ochii-n departari
Spre-a deslusi fregata, catargile-i buimace,
Sub soare ori sub stele sosind cu-albastre zari;
Pe vīrful Leucate veghez de-atunci īncoace

Sa aflu daca marea e binevoitoare
si-n valuri, ce suspina la vreme de-nserat,
De nu cumva aduce din aspra departare
Pe adorata Sapho ce-n moarte a plecat -
Sa aflu daca marea e binevoitoare !

Neasemuita Sapho, poeta si iubita,

Ca Venus, mai frumoasa, cu palidu-i obraz !

Doar ea, cu ochii-i negri, de cearcan si ispita,

Pe-albastrii ochi supune - ai zeei in extaz.
Neasemuita Sapho, poeta si iubita!

Mai mīndra decīt Venus ce zboara peste lume
Varsīnd īntru vecie seninele-i culori
In marea-ndragostita de fiica sa din spume
Ce-si straluceste chipul de aur printre nori,
Mai mīndra decīt Venus ce zboara peste lume!

- O, trista Sapho, moarta in zi de blasfemie
Cind, insultindu-si cultul si-al ritului sau har,
īsi daruise trupul: sublima poezie,
Unuia ce pacatul i-a rasplatit cu-amar;
O, trista Sapho, moarta īn zi de blasfemie!

Din clipa-aceea, Lesbos adine se lamenteaza,
Oricīte imne lumea-i Īnalta pentru veci,
Iar tipatul durerii īn noaptea pururi treaza
Spre ceruri īl arunca din tarmurile-i seci,
Din clipa-aceea, Lesbos adine se lamenteaza!

FEMEI BLESTEMATE

DELFI'IA    sl    IPOLITA

In palida lumina a lampilor tīnjite,
Acolo, īntre perne scaldate īn parfum,
Viseaza Ipolita la-mbratisari flamīnde,
īndepartīnd perdeaua candorilor de fum.

Ea cauta cu ochii, ca-ntr-o īncetosare,
Spre-al nevinovatiei cer blīnd, īndepartat,
Precum drumetu-ntoarce privirea-n īnserare
Sa vada iar seninul sub care a umblat.

Pe genele-i rasfrīnte dulci lacrimi lenevoase:
Uimirea, voluptatea in adīncit fior,
si bratele, ca arme īnvinse, le lasase;
Firava-i frumusete se-mpodobea cu dor.

De bucurie plina, la poalele-i lungita,
Cu ochii de vapaie, Delfina o pindea
Ca fiara ce vegheaza la prada-i potolita,
Ce, mai intīi cu dintii, o sīngerase, ea.

Vīnjoasa frumusete sta in genunchi in fata
Aceleia fragile, sorbind-o din priviri
Precum, izbīnzii, vinul, tacerea ei, semeata,
Cu-ntreaga sa faptura dorindu-si multumiri.

si cauta in ochii prea-palidei victime
Acea cīntare muta pornita din placeri,
si-acea recunostinta īn formele-i sublime,
Ivita de sub pleoape, suspin īn adieri:

- «Oh, scumpa Ipolita! ai īnteles acuma
De ce nu trebuieste sa darui nimanui

A frumusetii floare si s-o feresti de bruma
si vīnturile toamnei ce ne izbesc tehui?

Saruturile mele sunt dulci efemeride,
Care alinta-n taina mari lacuri de azur;
Barbatul, cīnd saruta, e aspru si avid e,
si carnea-ti rascoleste cu plugu-i bont si dur,

si trece peste tine ca vite de povara:

Bieti cai si boi tragīndu-si prin tārna drumul greu...

O, scumpa Ipolita! Minune-n primavara,

Tu, gind si-ntruchipare ma oglindind mereu,

Intoarce-ti catre mine privirile-nstelate!
Balsam divin surīsu-ti, o, cum m-ai ferici,
Ţi-as dezveli ascunse placeri nemaiumblate,
£i-n visul fara margini visind te-as adormi.»

Ci, Ipolita, fruntea, si-o īnalta, frumoasa:

-  «Ah, nu sunt o ingrata si nu te osīndesc,
Delfino, insa sufar, nelinistea m-apasa

Ca dupa un teribil nocturn ospat. Simtesc

In mine cum s-aduna tacute spaime grele,
Fantome negre-n cīrduri, ca negre remuscari,
Ce vor sa ma alunge pe drumurile-acele
Jur īmprejur īnchise de sīngerīnde zari.

Cumva, facut-am astazi ceva nelegiuire?
Explica-mi tulburarea si spaima ce ma prind,
Cīnd īmi soptesti: «O, īnger!», parca īmi ies din fire
si totusi īmi simt gura spre gura ta cu jind,

Privirea ta īmi arde privirea, ca sarutul,
Tu, sora prea-aleasa, te voi iubi īn veci,
Chiar de mi-ai fi o cursa, pieririi īnceputul,
Īmi vei ramīne-n suflet, tu, suflet, n-ai sa pleci!»

Delfina, scuturīndu-si īntunecata pleata,

Izbind īn trepiedul de-alaturea, sever,

Cu ochi fatal privind-o se auzi īnceata:

- «Cum, tu vorbesti de moarte, iubirea, cīnd |i-ofer?

Ah, blestemat sa fie de-a pururi visatorul,
El, care a vrut, primul, si-atit de fara rost,
Sa lege-onestitatea cu dragostea si dorul,
Enigma si-azi sterila, asa precum a fost!

Cel care, printr-un mistic acord, vrea sa uneasca
Fierbintele cu umbra, si bezne cu lumini,
Nu-si va-ncalzi vreodata povara lui trupeasca
La soarele iubirii tronlnd peste gradini!

Mergi, daca vrei, īn lume si mire īti gaseste,
Care sa-ti muste sinii, stupidul animal,
Apoi, īn remuscare spre mine te grabeste,
Fecioara pīngarita īntr-un amor banal...

Poti multumi pe jume doar un stapin, pricepe!»
Copila prada, insa, unei dureri adinei
Striga: - «Simt ca abisul īn mine īsi īncepe
Nebuna-i prabusire: o, inima, tu plingi

Arzīnd precum vulcanul profund ca o genune:
Nimic nu-1 potoleste pe monstrul meu gemīnd,
Chiar setea Eumenidei nu-1 poate-acum rapune,
Care cu tortarn mīna īi arde trup si gīnd.

De lume sa ne-ascunda perdelele īnchise,
si-adinca oboseala ne fie pat duios:
Vreau sa-mi topesc sarutul pe gura-ti de abise,
La sinul tau sa-mi aflu mormīntul racoros!»

- Pieriti fara de urma, voi victime urīte,
Duceti-va pe drumul batrīnului infern!
Genunele v-asteapta cu guri posomorite
Cu bice de vapaie pacatului etern,

Care se zvīrcoleste urlīnd ca o furtuna.
Nebune umbre, -acolo, spre pofte va īmping;
A voastra vilvataie cu moartea se-mpreuna:
Placerile sunt īnsesi pedeapse ce va-ncing.

In pesterile voastre n-a īnflorit vreo raza,
Doar prin sparturi de cremeni miasmele patrund,
S-aprind ca felinare ce, pīlpiind a groaza,
In trupurile voastre parfume grele-ascund.

Sterilitatea aspra a bucuriei voastre

V-a scorojit fiinta si setea v-a-ntetit,

Iar vīntul desfrinarii cu bicele-i sihastre

Va serpuieste-n carne ca-n steagul zdrentuit.

De tot ce-i viu departe, de-a vietii frumusete,
Ca lupii prin pustiuri, voi, umbre, alergati
si va-mpliniti destinul, penibila tristete,
Fugind de necuprinsul ce-n sīnge īl purtati!

LETHE

Tu, monstru crud, tigresa adorata,
Vino ia mine, suflet ticalos,
īn parul tau ca noaptea, unduios,
Vreau mina sa-mi desfat, īnfiorata;

īn rochia-ti īn care zac parfume
Vreau, fruntea-ndurerata sa-mi cobor,
Sa te respir ca pe-un buchet de dor,
Mireasma a iubirii fara nume.

Sa dorm, as vrea, adinc si fara teama,
Un somn ca moartea-n care sa-mi depun,
Fara suspin, sarutul meu nebun,
Pe trupul tau cu-adinci luciri de-arama.

Spre-a-mi risipi durerile-mi odoare

E patul tau abisul leganat;

Pe gura ta uitarea a uitat

Al Lethei duh, sarutului izvoare.

Martir docil, nestiutor, pe cale
Destinului de-acum, deliciul meu,
Supliciului supus fiind mereu
Voi asculta poruncile-i totale.

Spre-a m-adormi, voi suge īn risipa
Otravile la care m-am supus
Din sfīrcu-acestor sīni de nesupus,
In care n-a fost suflet nici o clipa.

CELEI   PREA VESELE

Privirea, gestul, gura ta
Ca o priveliste ma-ncīnta,
Pe chipul tau surisul cīnta,
O briza-n cer ce m-astepta.

Pe īntristati tu īi vrajesti
Cu sanatatea ta prea plina
Ce curge, proaspata lumina,
īnalt din umerii regesti.

Rasunatoarele culori
Vesmintelor valuitoare,
Poetilor inspiratoare:
Esti toata un balet de flori.

A' cugetului tau lumesc
Nebune rochii, par embleme
si-i sufletul nebun si geme
si te urasc si te iubesc!

Cīndva,-n gradini mi-am preumblat
Fiin{a-n blīnda trīndavie,
Dar, cu cereasca ironie,
El, soarele, m-a sfīsiat

si inima mi-a ofilit
Cu primavara si verdeata,
Incit o floare-si frīnse viata
Sub pasul meu batjocorit!

Asa,-ntr-o noapte, as dori,
Cind ora voluptatii bate,
Comorile-ti nemaiumblate
Ca un tīlhar a-ti jefui,

Ţi-as pedepsi frumosul trup
si sinii tai de fata pura,
si-o rana, proaspata arsura,
Uimita-n carnea ta sa rup,

si, fericire-n apogeu,
Prin buzele astfel croite,
Bogate, moi si-ndragostite,
Sa-ti torn adinc veninul meu!

PODOABELE

Iubita era goala si, cunoscīndu-mi firea,
Asupra sa pastrase sonorele podoabe,
A caror bogatie i-arata semetirea
Ce-o au īn zile faste a' maurilor roabe.

Cind se arunca-n dansu-i, cu clinchete barbare
Metal si pietre rare īn straluciri se-mbina;
Extazul ma cuprinde, iubindu-i cu furoare
Acest amestec tainic de sunet si lumina.

Era, deci, pe divanu-i si se lasa iubita,
Surisu-i de placere ii īnflorea dorinta,
Iubirea mea adīnca o cuprindea-n ispita,
Ca marea-n flux cind tarmul īsi naruie fiinta.

Tigroaica īmblinzita, ma urmarea ca-n ceata,
Mereu mai visatoare, cu-mbietoare poze,
Lubricitate simpla, candoare īndrazneata,
Dīnd farmec nou acestor stravechi metamorfoze.

Ce brate, ce picioare, ce coapse-n fericire,
Lucind īn unduirea de lebada sub stea,
Mi-acaparau privirea precum o nalucire
si pintecul, si sinii, ciorchini din via mea,

Ca Īngerii pierzarii ma īndemnau spre bine,
Spre o prea-tulburare a sufletului meu,
Ce se afla-n cristalul de roca-n clipe line
Unde se asezase cu calmul lui de zeu.

Mi se pareau unile de-o linie ciudata
Ale Antiopei coapse cu bustu-unui imberb,
Sub zveltul tors sta soldul in curba lui bogata,
Pe chipu-i brun, salbatic, lucea un fard superb.

si lampa, cu īncetul, se īndura sa moara,
si doar din vatra jarul usor mai clipocea,
Stingīndu-se-n suspinu-i, cīnd īumina-ntr-o doara
si pielea-i ca arama īn singe se-mbata!

METAMORFOZELE VAMPIRULUI

Femeia.-n timpu-acesta, se zvīrcolea salbatic,
Asemeni unui sarpe dansīnd peste jaratic
si frarnīntīndu-si sinii īncorsetati, abia,
īmi gifīia cuvinte īntr-o mireasma grea:
- «Am buze dulci ca fraga, si am acea stiinta
De a topi-n placere batrīna constiinta,
Zvīnt lacrimile toate pe gurguiati-mi sīni,
si-i fac, precum copiii, sa rīda, pe batrīni,
Caci, pentru cei ce goala ma vad, si fara voaluri,
Sunt luna si sunt soare, si stele peste valuri!
Asa-s de priceputa īn voluptati, fierbinte
stiu palmele-mi oriunde barbatii sa-i alinte,
si-abandonīndu-mi sīnii, cu patima mi-i gusta;
Timida sunt, lasciva, fragila si robusta,
īncit īn patu-n care se lesina-n placeri,
Neprihanitii īngeri ar navali din cer!»

Cind oasele-mi sarmane de maduva mi-a stors
si, vlaguit, spre dīnsa iar chipul mi-am īntors
spre-ai da o sarutare de dragoste, vai, mie,
Un pīntec vazui, doara, plin-ghiol de murdarie!
O spaima ca de gheata privirile mi-a stins,-
Iar cind, o clipa-n urma, lumina m-a cuprins,
Alaturi, chiar pe locul hidoasei īntrupari
De sange īmbuibata si fara-asemanari,
Vazui frīnturi de oase putind mucegaite,
tn scrisnet de morisca, saltlnd īnnebunite,
Ca tabla ruginita izbita-amar de vīnt
In noptile de iarna cu monstri pe pamīnt.

GALANTERII

GALANTERII

HAVUZUL

Ţi-s ochii obositi, iubita!
Inchide-i si ramii asa
De nepasare, linistita
Placerea a ti-o distila.
Afara murmura havuzul
si noapte, zi, far'de ragaz,
Cu taina-ti mingiie auzul
Continuīndu-ma-n extaz.

Jerba se desfira

In mii de flori,
Phoebe Ie prefira

Cu vii culori,
Cad ca dintr-o lira

Stropii sonori.

La fel si inima-ti se-avinta

Incendiata de placeri,

Iar cerul vast n-o īnspaiminta

Cu nestiutele-i puteri.

Apoi, scazīnd ca īnspre moarte,

Tristeti ce-n unduiri se sting,

Mi-aduna-n suflet clipe sparte

Pe panta timpului nating.

Jerba se desfira

In mii de flori,
Phoebe le prefira

Cu vii culori,
Cad ca dintr-o lira

Stropii sonori.

O, tu atīta de frumoasa,
Cīnd aplecat spre sinul tau
Ascult cea unda mīngiioasa:
Havuzul suspinind mereu!
soptiri in arbori, luna plina
īn vuiet ape, si-mprejur
Melancolia ta senina
Oglinda-a dorului meu pur.

Jerba se desfira
īn mii de flori,

Phoebe le prefira
Cu vii culori,

Cad ca dintr-o lira
Stropii sonori.

OCHII BERTHEI

Nu va sfiiti de ochii cei mai falosi din lume,
Voi, ochi ai mīndrei mele, din care se strecoara
O nu-stiu-ce minune ca Noaptea de usoara,
Varsati asupra-mi bezne tesute in parfume!

Ochi mari ai dragei mele, mistere adorate,
Cu magicele pesteri mereu v-asemujesc
Acolo, printre umbre letargice, tīnj^sc
īn vaga licarire comorile unate!

Privirea ta, iubito, tacuta, adīnca, vasta,
Ca Noaptea-i, fara margini si stral^nd ^ g^
Iubirea si   Credinta arzīnd, aceeasi ste3)
Ce pīlpīie-n adincuri, voīuptuoasa, casta.

IMN

Preascumpei, preafrumoasei care
īn sīnge īmi stralumineaza,
Icoana mea netrecatoare,
Salut a nemuririi raza!

E raspīndita-n viata-mi toata
Ca sarea īn vazduhul marii,
īn sufletu-mi avid īnoata
si varsa gust etern cīntarii.

Mireasma proaspata-n tacerea
Ungherului care ne-ascunde,
Cadelnita arzīndu-si mierea
īn taina noptilor profunde,

Cum, dragoste fara prihana,
Sa-ti cint minunile acele?
Tu, bob de mosc, ascunsa rana
īn miezul nemuririi mele!

Preabunei, preafrumoasei care
Mi-e bucurie-n vīrf de soarte,
Icoana mea netrecatoare,
Salutul meu īn peste-moarte!

PROMISIUNILE UNUI CHIP

Īmi plac, frumoasa bruna, sprincenele-ti arcate,
Din care mari tenebre se ivesc,
Iar ochi-ti de taciune īmi toarna-n gīnd pacate
Ce nu-s funebre, ci ma fericesc,

Fiindca ei sunt asemeni cu parul tau de noapte,
Ca o padure, firea-ti podobind,
Ochi tinjitori, spre ochi-mi lucira-aceste soapte:
«Amant al muzei plastice fiind,

Urmeaza-ti deci speranta ce ti-am ivit-o-n sīnge
Cu gusturile ce le profesezi,
si vei putea de-ndata sa ti le poti ajunge:
De la buric la pulpe, sa le vezi;

Da, vei gasi īn vīrful celor doi sīni-minune,
De bronz, doua medalii largi, ca-n vis,
si sub un pīntec neted, sublima goliciune,
Pictat īn tonul palid-indecis,

O, pajiste de lina bogata, sora buna,
Acestor plete mari ce le adori,
Dulce,-ondulata, deasa, care in ea aduna
Cea Noapte fara stele, numai nori!

MONSTRUL

sau

ĪNSOŢITORUL
UNEI NIMFE MACABRE

Tu, sigur, nu te-asemeni, scumpa mea,
Cum zice Veuillot, cu o brindusa,
Chiar daca-amoruri, jocuri, faima rea,
Te fierb si-acum, batrīna caldarusa!
Se duce prospetimea, scumpa mea,

Copila-mbatrīnind cu anii! Iata,
Ca niste caravane īn tumult
Ţi-au scris pe fata lustrul fara pata
A lucrurilor folosite mult,
Ce īnca sunt seducatoare, iata!

Verdeata celor patruzeci de ani
Nu-i monotona īnca, nici tardiva;
Prefer ai Toamnei struguri dolofani
Decit, īn Mai, o floare costeliva!
Nu, nu ma obosesc trecutii ani!

Caci inca are haz scheletul tau,
El, mai pastrindu-si gratiile sparte;
Orbitele-ti, ca solnite de hau,
Ma pipareaza cu taceri aparte;
Da, īnca are haz scheletul tau!

Ridicolii amanti ma lasa rece,
Cu tot melonul lor ca un dovleac!
Cind mina mea pe umeri-ti petrece,
Chiar Solomon īmi pare mai sarac

E parul tau o casca albastrind,
Umbrind la fruntea ta de luptatoare,
Ce nu gindeste si-īnca ne-rosind
Prin spate se salveaza de pudoare
Pe sub zulufii castii albastrind.

Sunt ochii tai asemeni cu noroiul,
īn ei lucind ceva ca de spital;
Ci fardul gros acoperindu-ti boiul
Le da deodat' un aer infernal!
Sunt ochii tai mai negri ca noroiul'

Desfrīu total īntr-un total dispret
E gura ta amara, si provoaca;
Aceasta gura īnca-i rai semet
socīndu-ne cu vinovata-i joaca
Desfrīu total īntr-un total dispret!

E muschiulos piciorul tau, īmbie
Cīnd urca pe-naltimi, peste vulcan,
Chiar daca o zapada subtirie
Danseaza-afurisitul ei cancan;
Ce muschiulos piciorul tau īmbie!

Dar pielea-ti aspra-i si ne-alintoasa,
Precum o are un jandarm batrīn
Ne-mai-stiind sudoarea voluptoasa
Cum far'de lacrimi ochiu-ti este spin
(si totusi ea ma cheama alintoasa!)

ii

Tu, proasto, drept la Dracu te vei duce!
si-as merge, zau, cu tine, bucuros,
Dar zboru-ti cu aripile-i nauce
Ma Inspaimīnta, e prapastios.
Deci, singura la Dracu te vei duce!

Genunchii mei, rarunchii si plaminii
Ma-mpiedica omagiu sa īnchin
Acestui zeu, cum merita stapinii.
«Vai! vai de noi, pācatu-i asasin!»
Se tinguie genunchii si plaminii.

Oh! sincer, sufar, clipa greu m-apasa
Ca nu pot merge-acolo la Satan,
Spre-a te vedea, cind bese cu pucioasa,
Cum ii saruti sdrbavnicul organ!
Oh! sincer, sufar, clipa greu m-apasa!

Tu, chin aprins! cit sunt de Īntristat,
Cu torta, de-a nu-ti fi īnsotitorul
Acolo,-n iad, ca m-am concediat,
Ah, scumpa mea, poti fi judecatorul:
Ma chinuiesc si sunt prea-intristat,

Fiindca de-atita vreme te iubesc,
E logic, deci! si, īn concluziune,
Vreau, Raului esenta sa-i gasesc:
Fii tu, perfectul monstru, stricaciune;
Ah, da! batrīne monstru, te iubesc!

INSCRIPŢII

VERSURI PENTRU PORTRETUL
D-LUI HONORE DAUMIER

O, cititor! īti prezentam un tip
De īntelept, ce-n arta lui subtila
Ne-nvata sa privim al nostru chip
Razind, dar si plīngandu-ne de mila.

E un satiric, un zeflemitor,
si daruirea cu care picteaza
Raul din jur cu numerosu-i cor
A inimii frumsete īi probeaza.

Nu-i rīsul lui grimasa din Melmoth
Sau din Mefisto care se rasfata
Sub torta lui Alecto peste tot
Vin pīrjolind, dar care ne īngheata,

E rīsul sau de veselie, dar
Nu e decīt durere si povara
Averea sa, ce stralucind cu har,
Sta semn īn bunatatea lui amara!

LOLA DE VALENCE

Atitea fete mīndre, oriunde si oricīnd,
Prieteni, si dorinta e-n permanent balans;
Ah, stralucitul fannec al Lolei de Valence,
Bijuterie rara in negru-ros arzind!

PE CEAsCA, IN ĪNCHISOARE,
A LUI EUGENE DELACROIX



Īntemnitat poetul, bolnav si chinuit,
Calcind pe manuscrise cu pas īmpleticit,
Masoara c-o privire aprinsa de teroare
A ametelii scara si sufletul ii doare.

īmbatatoare risuri, vuind in puscarie,
Prea-stranii si absurde l'-invita la trezie;
In preajma-i Īndoiala si Frica stralucesc
Ridicol, prea hidoase, cu mersul nefiresc.

Un geniu sub tacerea cu ziduri ticaloase,
si tipete-n adīncuri, si spectre fioroase
Involburate-n roiuri, auzu-i ametindu-1,

Biet visator, oroarea īi locuieste gīndul;
Iata-ti emblema, Suflet, cu visurile-n ceji:
Realul te-nabusa cu groaznicii pereti!

g     piese

it(    DISPARATE

GLASUL

Pruncie-n dulce leagan! biblioteca plina
Sta-n juru-mi ca un Babei de tomuri, acolo
Cenusa latiniei si pulberea elina
Se-amestecau, iar eu doar cīt un in-folio.
Un glas de din adincuri soptea cu viclenie:
«Pamintul e o torta zimbind īmbietor,
si pot sa-ti dau placerea cu zarea aurie
A poftei fara satiu, ce n-am sa ti-o masor.»
Alt glas, ce tainic īnsa! rostea a lui dorire
Aleasa precum vintul īntr-un tarim avut:
«Oh, vino sa patrundem in cea calatoare
De vis fara de seaman si nemaicunoscut!»
Da, glasu-acesta, parca, īmi alinta auzul,
Inspaimīntindu-1 totusi cu necuprinsul lui,
Ci i-am raspuns: «Sa mergem!»

De-atunci mi-e calauzul,
E-a mea fatalitate, e rana zborului,
Cum o numesc. Dincolo de-acest decor de viata,
Abis si-ntunecare in zorii sai trufasi,
Ciudate lumi, distincte mi se rotesc īn fata,
Cind eu tirasc aspide musclndu-ma de pasi.
De-atunci precum profetii ador asprimea marii,
Pustiul, cu tandrete, mi-1 fac eu īnsumi dar,
si rīd īn zi de doliu, vars lacrimi sarbatorii,
Iar gustu-mi pare dulce cind beau un vin amar.
Tot cautind la ceruri ades īmi lunec pasul,
si iau ca fapte-aievea tot felul de minciuni;
«Cei īntelepti, sopteste din tainita sa glasul,
N-au visuri de minune cum au acei nebuni!»

NEPREVĂZUTUL

Cīnd tatal sau, de viata, in chin se despartea,
Trist, Harpagon, privindu-1, sta framintat de ginduri
si-ntrebator, īn sine, nelinistit zicea:

«Avem, pentru sicriu destule sclnduri?»

sopteste Celimena: «M-a izvodit frumoasa,
Cu inima curata, chiar bunul Dumnezeu.»
- Inima ei! Supusa-i la fumul de pucioasa
īn iad: jambon uscīndu-se mereu!

Un scrib, un biet opait dorindu-se faclie,
Sarmanului, pe care cu scrisu-i 1-a-necat,
Ii spune: «Unde-1 vezi tu pe Cel ce totul stie,
Pe Domnul cel de tine laudat?»

Dar, decīt toti mai bine un desfrinat se-arata,
El casca pe-ndelete, fiind ce poate fi:
Neputincios si lenes: «Ah! m-as dori o data
Un virtuos, dar nu stiu-n care zi!»

La rīndu-i, orologiul, cu voce joasa-ngīna:
«E putred osīnditul! Ce rost sa-1 mai previn?
Orb, surd, fragil e omul, ca un perete pīna
li prabusesc insectele-n destin!»

si apoi vine Cel ce cu toti īl negara,
El, mindru si sarcastic cuvinta: «V-amintiti
Ca-n liturghia neagra din fiecare seara
Din vinu-mi ati baut preafericiti!

In sufletele voastre mi-ati īnaltat altare
si-ati sarutat in taina chiar fundul meu murdar!
Satana sunt! iar rīsu-mi īnvingator si mare,
E slut ca lumea-n chipul sau hilar!

Cum ati putut deci crede, fatarnici demascati,
Maestrul sa vi-1 rideti, sa-1 īnselati la joc,
Placindu-va pret dublu pe viata sa-ncasati,
Aicea, aur, dar si-n cer un loc?

E dreptul la rasplata: batrin e vlnatorul,
si-a stat atīt la pinda sa-i cada prada-n la).
Prin marile desisuri va voi purta īn zborul,
Ciraci ai bucuriei fara sat,

Prin marile desisuri din muntii fara seama,
Prin a' cenusii voastre mormane drum taind
Spre un palat cit mine de-nalt si fara teama:
Un bloc din piatra dura, stralucind;

Caci e facut din trupul pacatelor multimei:
In el, dureri, orgolii si glorii am īnchis!»
In acest timp, un tnger din cer, deasupra crimei
Izbinda o suna, din paradis,

Acelor ce cuvīnta cu inima: «Parinte,
Slavit sa fie biciul, Durerea ce ne-o dai!
Stau sufletele noastre īn mīinile-ti preasfinte,
In grija-ti care pentru om o ai».

si-al trimbitei clnt mindru leganator mingiie
Amurgurile-acestea cu sfīntul lor cules,
Extazul ei patrunde ca fumul de tamīie
In cei ce cīnta Domnului ales.

PIESE DISPARATE

RĂSCUMPĂRAREA

Spre-a ne plati vecia cetei
Ogoare doua ni s-au dat,
si le muncim neīncetat
Cu fierul mintii īndraznete;

Trudind sa creasca trandafirii
Iar bobul trup sa bage-n spic,
Noi stoarcem fruntii pic cu pic
Sarata lacrima trairii.

E Arta un ogor, Iubirea
E celalalt; tīrziu, cindva,
Cīnd totul se va judeca,
Spre a-mblīnzi dumnezeirea,

Va trebui s-avem prea-pline
Hambare si noian de flori
Cu nestemate īn culori
si Īngerii ne vor sustine.

UNEI MALABAREZE

Picioarele-ti sunt tot ca si miinile de fine,

Iar coapsele-īi, prelunge, pe-o alba-ar prinde-o bine;

Artistii te admira, caci ochii tai, regina,

Mai negri-s decit pielea de īntuneric plina.

tn tara ta, ce Domnul ti-a dat-o, pururi calda,
Ai grija ca luleaua stapīnului sa arda,
In sticle apa rece sa torni si-arome dulci,
De linga pat tīntarii sīcīitori s-alungi,
si dis-de-dimineata, cīnd frunzele dau glas,
De la bazar sa cumperi banane si-ananas.
Desculta, ziua-ntreaga, tu umbli si visezi
Tot fredonind vrun cintec stravechi, malabarez,
Iar cind coboara seara de purpura-n tacere,
Pe vechea rogojina odihna iar te cere,
si-n somnu-ti se aduna, īn stoluri, colibri,
si, floare adormita,-i īnveti a īnflori.

De ce, preafericito, vrei tu sa mergi īn Franta,
Unde multimi de oameni isi chinuie speranta,
si-ncredintīndu-ti viata matrozilor straini
Sa-ti lasi pe totdeauna roz-albii tamarini?
Te vad: abia-mbracata īn muselini usoare,
Pe strazi īntunecate sub ploaie si ninsoare;
Ah, cum vei plīnge traiul de-aici - un tainic fum
si prinsa in strlnsoarea corsetului de-acum,
Prin glodurile noastre va trebui, ah, da,
Pe-o pline amarita sa vinzi splendoarea ta,
Privind cu-ndurerare topindu-se sub cer
Fantoma trista-a unui pierdut cocotier!

BUFONERII

LA DEBUTUL AMINEI BOSCHETTI

LA   TEATRUL   DB   LA   MONNAIB,
BRUXELLES

Amina zburda, cīnta, suride fericita,
Jar Welche: «Pentru mine, parc-ar vorbi-n sanscrita;
V crīngurilor nimfe, ivite efemer,
Le stiu doar din Montagne-aux-Herbes-potageres!»

Pictorul sau minune-i si ochiul clematita;
Delir ne toarna-n suflet: Amina-i o ispita;
Iar Welche: «Miocinoase-s deliciile si pier!
Nevasta-mea se poarta cu mult mai auster.»

Ah, voi nu stiti: silfida cu pasul triumfant
E-n stare sa-1 Īnvete chiar vals pe elefant,
Pe barza veselia, pe bufnita sa rida,

Ci Welche striga: «Huideo!» cu limba lui cea hida:
Ca si cind, daca Bachus bourgogne vrind sa-i ofere,
El, monstrul, ar raspunde: «Mai mult mi-ar place-o bere!»

DOMNULUI EUGENE FROMENTIN

A   PKOPOS   DE   UN   NEPOFTIT,

CARE   SE    CONSIDERĂ

PRIETENUL   SĂU

Mi-a spus ca e foarte bogat,
si ca holera-1 ocoleste;

- Ca aurul si 1-a-ncuiat,
Ca, Opera, o pretuieste;

- Ca e nebun dupa natura,
Asemeni domnului Corot;

- Ca, īnca, nu avea trasura,
Ci-i va veni cu cai cu tot;

- Ca marmura si caramida

si grinzi īn negru, stīlpi bronzati
īi plac, si-n fabrica-i solida
Are trei mesteri decorati;

- C-ar poseda, īn plus de case,
Douazeci-mii actiuni la Nord;
Ca, pe un fleac, isi procurase
Rame cu marca Oppenord;

Ca s-ar fixa chiar in Luzarches,
Unde nimic n-are masura,
si ca In Piata Patriarhii
A dat o mare lovitura;

Ca soata nu si-o mai iubeste,
Nici mama; - dar credea, si e
Un suflet ce se vesniceste,
Ca 1-a citit pe Niboyet!

- Ca-i pentru dragostea de-o noapte,
Ca-n Roma, loc de plictiseli,
O doamna cu aprinse soapte,
Se-ndragostise grav de el.

Timp de trei ore si jumate
Ast vorbaret de prin Tournai
Mi-a spus rapid viata-i toata,
De parca mintea-mi nu mai e.

Ar fi sa-mi bat o luna gura
De suferinta mea sa-ti zic;
si ma gīndeam struhindu-mi ura:
de-as putea dormi un pic!»

N-am īndraznit macar sa miaun,
Cum nici sa pleci, cīnd vrei, nu poti,
si fundul mi-am frecat de scaun,
Visīnd, in teapa sa-1 cocot.

Bastogne se cheama acest monstru,
Fugind de biciul meu, suvoi;
Eu, in Gascogne, sa-mi aflu rostu,
In apa ineca-ma-voi,

Daca-n Parisul cu-ale sale
- In care toti se-ntorc, la ce!?-
ti voi mai intīlni pe cale
Pe nataraul din Tournai.

Bruxelles, 1865

UN CABARET VESEL

PE   DRUMUL
DE  LA   BRUXELLES  LA   UCCLE

Tu, cel nebun dupa schelete
si alte detestate-nsemne,
Condimentīnd placeri, pesemne
(Ce-au fost īn fapt niste omlete!),

O, Monselet, batrin hai-hui!

«tn fata cimitirului»,

Aceasta insolita firma

Din nou in gindu-mi te confirma.

ALTE FLORI
ALE RĀULUI

EPIGRAF

PENTRU O CARTE
BLESTEMATA

Tu, pasnic cititor, bucolic,
Naiv si sobru, si uman,
Azvirle-acest saturnian
Scris orgiac si melancolic,

Capcana stilului retoric
De n-o cunosti de la Satan,
Iti voi parea nebun! E-n van!
Azvīrle scrisu-mi alegoric!

Dar daca, totusi, vei porni
Tacut a-mi pipai abisul,
Citeste-ma, spre-a ma iubi;

Tu, care-ti cauti paradisul
si-n suflet patimile-ti gem
Deplīnge-ma!... Sau te blestem!

EXAMEN
LA MIEZUL NOPŢII

Cīnd   miezul noptii bate iar,
Ne īntrebam, privind la ornic,
Timpul de azi, de ne-a fost spornic,
De n-a trecut, cumva,-n zadar:
- Astazi, o zi predestinata,
Vineri, īn treisprezece, da,
De ne mai amintim, cumva,
Pe via}a noastra-am pus o pata,

Caci pe Isus l-am ponegrit,
El, īntre dumnezei preabunuī,
si - parazit sugīnd stapinul -
Un Cresus tīmp ne-a ghiftuit;
Pentru placerea astui monstru,
Satanei stīnd cirac intim,
Scuiparam peste ce iubim
si-am laudat urītul nostru;

Iar celui slab calai am fost,
Asa robindu-ne trufiei,
si imnuri am cintat Prostiei
Cu fruntea ei de taur prost.
Apoi, Materiei cumplite,
Sarutul, īn genunchi, i-am dat,
si, īnca,-ain binecuvīntat
Putreziciunea ce ne-nghite.

In fine, pentru-a-nabusi
Cea ameteala īn delire,
Sfoi, preoti vanitosi ai Lirei,

Glorificati spre-a īmplini
Betia-n tainele-i funebre,
Fara de- chef, mincind siliti,
Sa stingem lampe, istoviti
Sa ne ascundem īn tenebre!

MADRIGAL TRIST

Nicicum nu-mi pasa daca esti cuminte!
Fii trista! fii frumoasa! Iacramīnd
Ţi-adaugi farmec celei dinainte
Cum fluviul acelui ses fierbinte
si cum furtuna florilor gemind.

si, de pe chip, de-ti cade bucuria,
Mihnirea, da, mai mult ti-o īndragesc;
Sau cind dureri spre tine-si vor stihia,
Cind, orb, trecutu-si varsa nebunia
Peste-acest azi ce vreau sa ti-1 sfintesc.

Mi-esti draga, da, cind ochi-ti mari revarsa
Ca sīngele fierbinte, apa lor,
si te mingii cu mina-n doruri arsa
Cind spaimele te-nvaluie si par sa
Ţi-agonizeze trupul poftitor.

Iti sorb, dumnezeiasca voluptate,
Ca imn de taina, delicios si rar,
Zvīcnind, suave, gemetele toate,
Iar lacrimile stralucind, agate
Ilumineaza-n inima-ti de har!

ii

Da, stiu acum ca inima ta geme,
Din sine alungind mai vechi iubiri
Ce īnca ard In forja lor poeme,

C-ascunzi 'n suflet - vesnice-anateme -
Trufii ce izvorasc nefericiri;

Dar cita vreme visurile tale
N-or oglindi in ele un infern,
Si ca īntr-un cosmar cu-adīnca vale,
Visind otravuri, sabii si pumnale
Cu ce iubire tie se astern,

Cu frica deschizind celui de-afara,
Descoperind urītul peste tot,
Zbatīndu-te acum si-a multa oara
Spre-a nu simti, cumplit, c-m te-mpresoara
Dezgustul lumii, marele despot,

Nu vei putea, regina Īnrobita
Ce ma iubesti cu spaima, ca pe-un zeu,
In noaptea de orgie, īngrozita,
Sa-mi spui, cu sufletul tipīnd, ranita,
«Sunt eu stapina ta, Stapinul meu!»

AVERTIZORUL

In cugete, si eu si tu,

Purtam o vipera ce creste

si stīnd ca pe un tron, zeieste,

Cīnd spunem: «Vreau!», ea zice: «Nu!»

Iar ochii de ti-ai cufundat

In al placerilor pacat,

Ea suiera: «Ţi-ai dus povara?»

De faci copii, ori pomi plantezi,
De scrii poeme sau sculptezi,
Te-ntreaba: «Apuca-vei seara?»

Fie ca-ncerci, ori speri mereu
Nu poti petrece un moment:
Fara-acel crud avertisment
Al viperei din eul tau.

RĂZVRĂTITUL

Un īnger ca un vultur din ceruri se avīnta,
Pe pacatos īl prinde cu miinile de par
Si-1 scutura spunīndu-i: «Sa crezi in legea sfīnta!
Sunt īngeru-ti de paza! Minune si-adevar!

Vei īndragi de-acuma, cu-ntreaga ta fiinta,
Saracii, raii, prostii, schilozii - negru val!-
Cu-a tale milostenii si vesnica-ti cainta
Pentru Isus asterne covorul triumfal.

Aceasta e Iubirea! Cit inima-ti e treaza,
Extazul reaprinde-ti, la Domnul genuncheaza:
Sublima Voluptate-i, si doar cei buni o au!»

Si īngerul certīndu-1 din dragoste adinca,
Pe-afurisit, cu pumnii, īl mīngiie si īnca;
Dar pururi osinditul raspunde: «Nu! nu vreau!»

DEPARTE MULT DE-AICI

Casuta parca e sfintita
si-n ea o fata prea gatita
īn liniste, si pregatita,

īsi racoreste fragezi sinii
Cu fluturarea blīnda-a mīnii
si-asculta plinsetul fīntīnii;

E Dorothea! si-o gasesc
Blīnd imnul apelor din zare
si-aripa vīntului ceresc
si sufletul i-1 podobesc.

Oe sus in jos cu grija mare
īsi unge trupul sau zeiesc
Cu miruri: sfīnta miresmare -
Iar īntr-un colt se stinge-o floare.

RECULEGERE

Durere, fii cuminte, reintra-n calm, frumoasa,
Doreai sa vina Seara; priveste-o cum coboara:
Peste oras, tacuta, o atmosfera joasa,
Dind unora odihna, la altii grija-amara.

tn timp ce gloata lumii de vechi placeri setoasa
Se lasa biciuita ca de-un calau, ocara
Si remuscari culege - serbare vicioasa -
Durerea mea, da-mi mina si sa fugim, fecioara,

Departe. Iata anii cei morti cum se arata
Pridvoarelor de ceruri, in haina demodata,
Din ape-adīnci Regretul, surīs opalescent

si Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne usor
Precum un lung lintoliu sosind din Orient.

ABISUL

Pascal si-avea abisul in propria-i traire,

-  Vai! totul un abis e: dorinta, vis, cuvint!
si am simfit adesea al Groazei aspru vint
Cum parul īmi ridica, nebuna-nvīlvorire.

Sus, jos si pretutindeni, adine, peste pamint,
īngrozitorul spatiu ce-i fara de oprire...
Cu inteleptu-i deget si-a lui neprihanire
īmi desemneaza Domnul cosmaruri peste cint.

Chiar somnul mi se pare un put enorm ce-ascunde
Orori nedefinite ducind spre nu stiu unde;
si oricare fereastra ma   zvīrle-n zari enorme.

Da, sufletu-mi, ce pururi e chinuit de toate,
Rīvneste-a nefiintei insensibilitate;

-  Ah! de-am iesi o data din Numere si Forme!

TĪNGUIREA UNUI ICAR

Sunt fericiti, satui, usori,
Amantii fetelor pierdute,
Cind mie bratele mi-s rupte
Fiindca-am strīns cu ele nori.

Voi, sori fara asemanare,
Care-n adine de cer luciti,
īn ochii mei de voi orbiti
Doar amintirea mai tresare.

Zadarnic spatiului   voii
Sa-i aflu miezu-n tainic joc,
Sub nu stiu care ochi de foc
Aripa mi se narui,

si ars de dorul meu zeiesc,
Nu voi avea onoarea sfīnta,
Genunea care ma-nmormīnta
Cu numele-mi s-o-nvesnicesc.

CAPACUL

Oriunde-1 poarta soarta, peste uscat sau mare,
īntr-un tarīm fierbinte, ori sub un soare sters,
Ca slujitor al Crucii sau īntru Desfrīnare,
Biet cersetor, sau Cresus vestit in Univers,

C-o minte mai īnceata, ori mult-iscoditoare,
Din sat sau din cetate, pribeag īn vesnic mers,
Pe om īl paste pururi a tainelor teroare
si   cata-n sus cu spaima, spre-un banuit advers.

Acolo, Cerul! Cripta cu-naltul strivitor,
Plafon cu luminatii de opera, decor,
si sīngerīnd actorii danseaza-a nesfīrsire;

Speranta pentru schivnici si iad pentru cei rai,
O, cer! capac ce-acoperi cazanul cu vapai
In care fierbe, vasta, marunta Omenire.

POEMB DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ

POEME
DIN PRIMA

EDIŢIE
POSTUM^

CHARLES BAUDELAIRB

RUGA UNUI PĀGĪN

Ah! nebunia nu-ti opri;
Cu flacari inima-mi strabate,
Tortura scumpa, Voluptate!
Diva supplicem exaudi!

Zeita raspīndita-n aer,
Adincul spre-a mi-1 īncalzi,
Topeste-mi amortitul vaier
si-un imn de-arama-ti voi porni.

Fii, Voluptate,-a mea regina!
si-o* masca de sirena-ti pune
De carne si de catifea,

Sau da-mi odihna cea deplina
In vinuri mistice, nebune,
si fii mereu fantoma mea!

LUNA JIGNITA

O, Luna, tu, pe care te adorau parintii,
Regina de azururi, cu stralucit serai
De stele-n podobire urmindu-te, alai,
Tu, Cynthie batrīna dlnd farmec suferintii,

Mai vezi, truditi, amantii īn somnul lor de rai
Cu gura-ntredeschisa usor zimbindu-si dintii?
Sau pe poet in veghe storcind puterea mintii?
Ori cum se-mperecheaza napirci sub ciumafai?

Sub dominoul galben, cu pasul clandestin,

Mai mergi, precum in veacuri, din seara pina-n zori,

Endymion asteapta, sa-i dai al tau suspin?...

- «Pe maica-ta, copile al unui veac de-orori,
O vad stīnd la oglinda, cu trupul gīrbovit,
Privindu-si jalnic sinul cu care te-a hranitj».

pipa PĂcn

DUPĂ   LONGFEIXOW-

Atunci, Gitche Manito, Stapīnul mare-al Vietii,

A coborīt puternic din zarea diminetii

la verdea si imensa cimpie cu coline;

La Rouge Camere, semet, pe-nalte stīnci,

Lumina dominind-o si spatiile-adinci

Sta drept, si vast, si mīndru, si-ncrezator ia sine.

Pentru-a chema la sfatu-i popoare numeroase

Precum nisipul marii si ierburile joase,

Cu mīna-i de-ndrazneala, o stinca-a smuls, avan,

si-a mesterit o pipa superba pe masura;

Dintr-un buchet de trestii cu falnica statura

A luat pe cea mai lunga spre-a face-o nalt burlan.

si coaja unei salcii a rupt cu mina Sa
El, Creatorul Firii, luleaua a-ndopa,
si-acolo, īn picioare, ca felinar astral
Aprinse Pipa Pacii. si stlnd īn pisc stincos
El a fumat; lumina īl podobea frumos.
Popoarele zarira, deci, marele-i semnal.

si fumul sfint, ca blinda coloana miresmata,
In dimineata calma se arata pe data,
Fiind, la īnceputu-i, ca brazda cenusie,
Apoi albastru abur se arginta treptat
si se marea īntruna urcind neīncetat
De-ajunse sa se sparga īn bolta azurie.

Abia ghicite virfuri a' Muntilor Stīncosi,
Mari, nordicele lacuri cu tarmii viforosi,
Chiar valea Tawasentha ce-i raiul pamīntesc,
si codrii Tuscaloosa se-nmiresmind aparte,
Toate si toti vazura imensul fum departe
Urcind in dimineata cind zari se rumenesc.

Profetii cuvintara: «Vedeti aceasta banda

De fum, care-i asemeni cu mina ce comanda,

In lina īnaltare si soarele l-ascunde?

Gitche Manito este pe toti Stapīnitor,

Prin acest fum de taina el spune tuturor:

«Voi, luptatori, la sfatu-mi, veniti de orisiunde!»

Prin patru parti de zare prin care umbla vīntul,
Peste cīmpii si ape prin care taie gindul,
Razboinicii din triburi semnalul au zarit,
Spre Camere Rouge, spre fumul ca un glas,
Tacuti se īndreptara in acel mare ceas,
Acolo, unde Gitche Manito-a poruncit.

Toti, echipati de lupta cu indīrjite chipuri
Īnaintau prin verdea prerie, ca nisipuri
īmpestritati, ca-n toamna, padurea ruginita;
si ura, care pururi īn lupte-i īnclestase
si īn strabunii vajnici ca flacara dansase,
Le-incendia privirea si ramineā cumplita.

Da, se-ncontrau prin ura straveche si riatinga,
si Marele Manito, ce nu stia sa plīnga,
Privindu-i cu asprime., dar nu cu ochi despoti,
Ca un parinte carui dezordinea nu-i place
Dorind ca vesnic fiii sai sa traiasca-n pace,
Iar el, Gitche Manito, parinte bun la toti,

Puternic, mina dreapta o-.ntinse peste ei,
si spre-a le domolire minia grea, de lei,
si-a fruntii fierbinteala cu umbra palmei sale,

Le spuse atunci cu vocea de ceruri majestuoase
Asemeni unor ape venind tumultuoase
Ce cad peste adincuri cu vuiete-abisale:

ii

«O, semintie scumpa, esti plina de pacat!
Voi, fiii mei, de-acuma o hotarīre sfīnta
Va da Gitche Manito, cel care va cuvīnta,
Mai Mare peste Fire, si care, el, v-a dat
Castorul, ursul, renul, bizonul ce va-nfrunta.

Stravechea vinatoare v-o am facut usoara;
De ce, dar, vīnatorul devine asasin?
Iar baltile, cu pasari le-am populat din plin,
De ce nemultumirea si vorbele de-ocara?
Bogati sunteti si totusi furati de la vecin!

Da, ma desgusta-amarnic razboaiele-ntre frati,
si ruga, si dorinta ca simple īntocmeli;
Pericolul sta-n toane si-n vesnice-ndoieli;
Ci numai īn unire puteti sa va salvati:
Traiti de-acum īn pace si-n drepte rīnduieli.

Curīnd la voi veni-va din partea-mi un Profet,
Spre-a va-nvata Iubirea si-a suferi cu voi.
O sarbatoare-a vietii sunt vorbele-i suvoi;
Va lepadati dispretul: e-un īntelept perfect;
Ci dati-i ascultare spre-a nu pieri apoi!

Spalati-va īn valuri culoarea de pierire.
Aici belsug de trestii si piatra, munti īntregi;
Deci, faceti-va pipe. si fara razboire,
Fara varsari de singe, īn dulce īnfratire
Fumati toti Pipa Pacii, si fiti ai pacii regi!»

( 244 )

POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ

UI

Ei, armele de lupta indata-si aruncara,
A sīngelui culoare in valuri īsi spalara,
Pe chipurile crude, blindetea se ivind.
Din stinca si din trestii lulele mesterira
si, priceputi la toate, le mai si īnflorira,
Iar Spiritul,-copiii si-i alinta zimbind!

Cu sufletu-n lumina plecau spre calme zari,
Cind el, Gitche Manito, Stapin pe-ndepartari,
Prin poarta-ntredeschisa se īnalta la cer
- Prin aburii-minune ai norilor de fum
Atoatestiutorul urca sublimul drum -
Prea-multumit de fapta-i: tarie si mister!

LUI THEODOR DE BANVILLE

Tu, pletele Zeitei le-ai īnsfacat c-o mina
De duritate plina - ce-altdata te-a-nhatat -
Erai deplin stapīnul, nepasator barbat,
Acum, stapina sortii tirind-o prin tarina.

Ardea un foc in ochii-ti, acea precocitate
Cu care te-nzestrase mindria de-arhitect:
Zidirile īn care ai īndraznit corect
si anuntau cu fala a ta maturitate.

Poete!-al nostru sīnge ne paraseste - faur! -
si nu din intīmplare camasa lui Centaur,
Care-i scimbase trupul in chinuri nesatule

A fost de trei ori data prin balele subtile

Ale acelor multe si groaznice reptile

Pe care, in pruncie, le-a strīns de git, Hercule!

FĀRĀMITURI

CHARLES BAUDGLA1RB

FĀRĀMITURI

(VERSURI    DESPERECHEATE)

ORGOLIU

Īngeri īmbracati in aur, purpura si hiacint.
Geniul si dragostea sunt datoriile-mi usoare.

LACOMUL

Rumeg'nd, eu rid de trecatorii flamīnzi.
Ca un obuz as exploda
De nu as suge ca un cancer.

Noroi am framīntat si aur am iscat

Avea in ochi puterea ce-n inima-ascundea.
Desert vivant, Parisul īl alunga mereu,
El: neirifrint ca fiara si liber ca un zeu.

Privirea-i, nici timida si nici nepasatoare,
Se raspindea in juru-i cu lacomie mare,
si nari in frematare drept griji, ca la artisti
Ce opera-si mīngīie cu degetele, tristi.

Da, tineretea fi-va-ti bogata-n mari furtuni
Ca Zodia Leoaicei cu ochii arzatori
Ce ne alinta fruntea si bratele-n sudori,
Calatorind īn spatii si respirind fugos
Ea naste-acele zine cu mersul amoros,

Ivindu-le-n oglinda, sterila voluptate;
Ca fructe-n pīrguire a lor virginitate.

Dar eu zaresc in ochii adinei, rascolitori,
Ca inima-ti nu-i pentru plapinde sarbatori
si-aceasta frumusete ca fierul in tenebre
Va re-zidi Infernul cu nesecate febre,
Spre a-mplini desfriul cu groaznicele-i guri
si a-ntrista simtirea .umilelor fapturi.
Da, dbborind sub sine molaticele perne
Un trup superb ca noaptea odihnei se asterne
si somnul podobindu-si cu un surīs total

A spatelui sau urma de pofte chinuit.

De-o patima nebuna sta aeru-mpregnat;
Ca spre o lampa fluturi se navaleau, perdeaua
Sub nici o adiere, iar sreasina ca neaua.
Era o noapte calda, o baie a iubirii

Tu, īngere puternic pe chipul mīndru-avīnd
A Iadului pecete   sub care te-ai naltat,
Imblīhzitor feroce, in cusca mi-ai bagat
Spectacol de rusine cruzimii tale-oricind,

Cosmar īn miez de noapte, Sirena-n totul goala,
Tu ce ma-mpingi spre haul din mine chiar stind drept
Purtīnd vesminte sfinte sau barba de-ntelept
Spe-a-mi oferi otrava iubirii ce īnsala

BLESTEM

Bancul de pesti nestapinit si dur
si trecatbarea-ngusta, maelstromul vorace
Agita mai domol nisipul sur

Decīt a' voastre inimi, dīnd cerurilor raza;
Ele-s o aruncare de nobila putere

Acolo unde farul vedeta lumineaza
Dar care si ucide molustele-n tacere;

si, īnca-a noastre inimi se-aseamana c-un han
La care hamesitii vislndu-si masa, patul,
La cei ce-s īnlauntru se roaga, tipā-n van:
Ci tac: studentul, popa, tac: tīrfa si soldatul;

si pleaca fara-ntoarceri; ce camere infecte:
Razboi, stiinta, amoruri; e-ngust al nostru unghi,
E rece vatra; patul si vinul au insecte
Pe oaspetii aceia eu i-as servi-n genunchi!

SPLEEN

fXrXmitum

SCHIŢA PENTRU UN EPILOG
LA A DOUA EDIŢIE

Linistit ca un īntelept, blīnd ca un proscris,...

am zis

Te iubesc, o, preafrumoaso, tu īncīntarea mea...
Fara de-asemuire...
Orgiile-ti fara de satiu si fara suflet dragostea,

Placerea ta fara oprire
Ca peste tot, īn īnsusi raul, se-arata fara-a se vedea,

Bombele si pumnalele, izbīnzile si sarbatorile tale,
Mahalalele melancolice,
Hotelurile tale fastuoase,
Gradinile de intrigi pline si de suspine,
Templele tale vomitīnt rugaciuni muzicale,
Disperarile-ti copilaresti, ochii de batrīna nebuna,

Descurajarile tale;

Focurile-ti de-artifiqi, explozive bucurii
Care fac sa rīda cerul peste morti si peste vii.

Viciul tau, prea-venerabil īn matase īmbracat

si rizibila-ti virtute cu privirile spanchii

In extaz spre luxul care īl depling cu-adevarat...

Principiile-ti salvate, dispretuite legi,
Statuile trufase cu umerii in ceturi
si turnurile tale deasupra stralucind,
Reginele-ti din teatru cu vocile-ndraznete
si clopote, si tunuri, orchestre asurzind
si pietre fermecate zidite-n fortarete,

si oratorii care īti predica amarul,

Canalele cu sīnge spre Iad talazuind,

si-asemeni cu-Orinocul, pierindu-le izvorul,

si īngerii tai īnca, bufoni īn zdrente noua:

īn purpura si aur si īnca-n hiacint,

Voi, toti, ramīneti martori de truda-mi īmplinita:

Perfect precum chimistul si-n sufletul meu sfīnt.

Eu, lucrurilor, stors-am esenta ca un faur:
Noroiul tau, priveste: l-am transformat īn aur.

POEME DIVCRSE

POEME
DIVERSE

CHARLES BAUDBLAIRB

POEME DIVERSE

Nu-i asa cā-i placut, acum clnd mi te-asameni,
īn lunga obosire, la fel cu ceilalti oameni,
Sa cautam o clipa spre Rasaritul vietii
Spre-a revedea, departe, ros, pragul diminetii
si-naintīnd īntruna pe cruda noastra cale
Sa ascultam ecouri din Īncetata vale,
Asemeni sopotirii amorurilor noi,
Ce Dumnezeu le puse de la-nceput in noi?

li

ti place s-o zareasca īn fustele ei albe,
Cind salta printre arbori cu īnverzite salbe,
Stīngace-n gratii pure atunci cind isi ascunde
Piciorul, daca rochia-i īntr-un tufis se prinde.

iu

Acolo sus, departe, mai sus de drumul mare
Sunt ferme si vilcele, costise īnverzite
si, dincolo de ele, paduri in ascultare,
si pajistile-alpine calcate-ncet de vite,

Iar dincolo de-acestea un Iac precum abisul
īnconjurat de piscuri, mareata-ncremenire;
si apa doarme-ntruna imbogatindu-si visul:
Nimic nu-i īntrerupe eterna neclintire.

E mohorīt desertul īnalt, cu-auz de ceata,
si totusi cīteodata se simt, sosind abia,
soptiri si lungi ecouri parca din alta viata,
Ca un oftat de clopot din zare, d-undeva.

Peste-acesti munti pe care doar viatul ii saruta,
Peste ghetarii vesnici īn soare aurind,
si peste sīīnci semete, prapastii stīod la pinda,
si-n iezerul in care mor serile pe tind,

Sub pasii mei, deasupra-mi, jur-īmprejur: tacerea!
Tacerea de din care ai vrea sa te salvezi,
Cea vesnica tacere si muntele-n paterea
Acelui aer tainic; iti pare ca visezi,

S-ar zice cum ca cerul cu-a lui singuratate
Se oglindeste-n apa, iar stincile stravechi
Asculta-n reculegeri a lor divinitate:
Mister sublim spre care noi nu avem urechi.

Iar cīnd, din intimplare, un nour rataceste
si adumbreste fata acelui lac sever
Ai crede ca vezi umbra, plutind dumnezeieste,
A unui suflet care, īncet, patrunde-n cer.

IV

Ah, chiar acuma o ascult
Afara fredonīnd usor
Precum un monoton tumult
Pe care-n mtne-1 port cu dor;

E ea, bātrīna bocitoare
Muza-a sarmanilor, ades
Odinioara-n clipe goale,
Ne Incinta cu dulce vers!

Dar, cu sperantele pierdute,
Saracu-i trist si e supus;

si m-am gīndit atunci la clte
Un bun prieten mi-a fost spus,

Plimbīndu-ne īn seara calda:
Ca-i o placere de nescris
Sa-asculte-asa o serenada
Cīnd chiar placerile-s plictis.

Aceste melodii umile
Minuni sunt inimii sihastre
si ele vin catre febrile
si grele simturile noastre.

Ferestrele-au ramas īnchise,
Ingrat! dar cine poate sti
Cit am visat la cele zise
De bunul meu amic Henri!

Vai! n-ai plins pentru altul nici pentru tine chiar?
Nu te-ai rugat la Domnul: «Tu, iarta-ma, Stapīne,
Nu ma iubeste nimeni, mi-e inima de ciine!
Toti m-au corupt; si iata de tine n-au habar!»

Caci obosit de lume, de zicerile amare,
Fu nevoit, cu ochii-i, sa cate spre azur
si sa se adreseze Celui fara-contur
Spre-a darui iubirii, din ceruri, īndurare.

Sa se-nconjoare acuma de taina cea profunda,
Privirea sa-si īnchida cind toate īl privesc,
Vecinilor nu spuna: «Doar cerul īl iubesc»,
Ci Domnului sa zica: «Da-mi pacea ta fecunda!»

La fel, īnchis de preot, sta templu-n nazuinta;
Cind peste-acoperisuri coboara noaptea-ncet,
Cind-gloata se desface de-al strazilor magnet,
Se umple de tacere si capata fiinta.

VI

stiu, ai trecut, adesea, tu, suflet de poet,
Prin cīte-un sat mai mare, gatit sarbatoreste,
Cīnd cerul si pamīntul se-mbratisau discret:
O duminica-nalta, c-un soare ce-aureste;

Clopotnita vibreaza lansīnd acel verset,
Care patrunde-n toate adine, dumnezeieste,
Cu eleganta pompa, batrini si tineret,
Se-ndreapta catre slujba ce-acum se pregateste;

Fiinta ta mondena miscata-i in adine
De sunete de orga, de clopote ce plīng,
si-n inima, deodata, se-aduna un suspin!

Cucernicia, iata, īn tine se ridica
Desferecīnd din vreme trecutul tau senin,
si-n miezu-i, luminoasa, o zi de duminica!

VII

Eu nu am ca metresa ilustra o leoaica:
si-mi darui puritatea la o mahalagioaica.;
Nesuportīnd pe cei ce au ochiul furibund,
In inima prea trista odorul īmi ascund.

Pantofi, spre-a-si cumparare, ea sufletul īsi vinde
si Dumnezeu, prea-bunul, ar rlde de-as cuprinde
Unga infama asta pe-acel modest Tartuf,
Eu, care-mi vīnd gindirea spre-a fi celebru,...uf!

S-a viciat, traznita, si poarta, deci, peruca:
Pe ceafa ei cea alba curg plete, bucla-n bucla;
Ne-mpiedecīnd, aceasta, saruturi amoroase
Sa ploua-acum pe fruntea cea cheala-ntre cheloase.

Chiorīs la toti se uita ciudata ei faptura
Sub gene lungi, umbroase, cum īngerii avura;
Ci ochii toti, avizii, ce-o condamnara greu,
Privirea sa ebree n-o vor uita, nici eu!

Douazeci de ani, atit, doar. obrajii i-au cazut

De fiecare parte i-atīrna peste gīt,

si totusi noaptea-ntreaga ma trage peste ea

si sunt ca pruncul proaspat: o sug, o musc, ma vrea,

si-i bine ca adesea nu are-o para chioara
Ca umerii sa-si unga si-apoi o subsuoara:
O ling eu pe tacute cu si mai multa-ardoare
Decit Magdala-n patimi a' Domnului picioare.

Sarmana creatura, placere-n gīflire,
De-asa sughituri aspre nu poate sa respire,
si banui din aceste scurte-opintiri brutale
C-a ros, desigur, plinea cea veche prin spitale.

Nelinistiti sunt ochii-i de-a lungul noptii crude,
Crezind ca vad alti doi ochi in ulitele-afunde;
Fiind prea primitoare cu falsii sai eroi,
I-e frica de-ntuneric si crede īn strigoi.

Ba chiar, placīndu-i seul, 1-a folosit mai mult
Decit savantul, noaptea, pe-al cartilor tumult,
si i-a scazut si foamea, iar ochii-s brilianti
Cīnd ii apar din noapte defunctii sai amanti.

De o-ntīlniti, bizara si īmpopotonita
Pe-o mizera stradela, spre margini, ratacita,
In jos tinlndu-si capul de porumbel ranit
Tirīndu-si prin noroaie calciiul dezgolit,

Sa n-azvīrliti, de scīrba, īnjuraturi spurcate
Spre fata prea fardata a bietei nespalate,
Careia chiar Famina, zeita si iscoada,
I-a poruncit a-si scoate juponu-n plina strada.

Ei, da! boema asta e tot ce am mai bun:
E perla mea, regina la care ma supun,
M-a leganat adesea pe sīnu-nvingator
Reincalzindu-mi firea cu mucedu-i amor.

vni

Aicea zace cel ce prea mult iubit de dame,
A coborīt de tlnar la ale lui infame.

IX

Tu, nobila femeie cu timpu-n apogeu

Fara-a gindi prea multe dormi sau visezi mereu,

si imbracata-n antic strai grecesc,

De zece ani īncoace, care-au trecut alene

Obisnuindu-mi gura cu sarutari viclene

Tu īngrijesti un dor calugaresc -

Orgiei preoteasa ai fost, ti-aduci aminte!?
Iar astazi, neplacindu-ti adincurile-ti sfinte
Sa-nmugureasca īntr-un pui de om,
Alungi, prea-credincioaso, stigmatul alarmant
Pe care chiar virtutea cu plugu-i 1-a-mplīntat
In plntecul matroanelor, atom.

Imberbi, atunci, cu totii, īn banci mai īnvechite
Decīt acele lanturi, cu mult mai lustruite,
Ce-a oamenilor piele frecatu-le-a mereu,
Noi ne tiram tristetea s-acel dezgust ateu,
īncovoiati sub cerul patrat, privit cu ura,
Bind, zece ani, un lapte de aspra-nvatatura.
E mult de-atunci dar vremea aceea ne-a marcat:
Voiam sa spargem sensuri la dasicu-nchistat;
Profesorii ce nu se-mpacau cu-a voastre rime,
Se prabuseau ridicol sub ale noastre scrime,

lasīndu-1 pe scolarul, de-acum īnvingator,
Sa-si urle bucuria in grai latin, sonor. -
Care din noi atunci - ah, da, adolescenta -
Precum o oboseala nu i-a simtit prezenta

- Ochiul pierdut īn zarea posomorīta-a verii
Sau in īnmarmurirea zapezii, - sa nu-1 sperii,
Auzu-avid si sincer, - si supt īn haituiala,
Ecoul unei carti sau un strigat de rascoala?
Era mai ales vara, cīnd plumbii se turnau,
Precum aceste ziduri ce mari tristeturi au,
Cīnd fierbinteala zilei sau picla toamnei reci
Iradiau spre ceruri trairile lor seci,

Facīnd sa somnoleze-n balcoanele propice
Adolescentii care mai ieri jucau arsice;
Sezon de reverie cīnd Muza sta din sopot
O-ntreaga zi s-auda bataia unui clopot;
Cīnd chiar Melancolia, la prīnz, cind totul tace,
Sta cu barbia-n palma ne mai avīnd ce face, -
Cind ochiul e albastru si nu religios
stiindu-se oricine obscen de dureros,

- Tirīndu-se abia si precoce-n plictiseli,
Cu fruntea transpirata-n ascunse līncezeli.

- si serile bolnave si noptile fierbinti
īnchipuite fete care te scot din minti,
Ivindu-se-n oglinda, - sterila voluptate, -
Ah, fructele lor coapte, a lor nubilitate, -
Ce seri italiene, cīnd moale~i neputinta,

- Ce de placeri viclene descopera stiinta,

-  Cīnd mohorīta Venus, din jiltul ei de nori,
Revarsa-n valuri moscul: cadelnitīnd candori. -

Asa a fost conflictul, domoale circumstante;
I-ati dat drept sfat sonete, l-ati pregatit cu stante,
Cum unei carti deodata esenta-i presimtii,
Eu am purtat in suflet povestea cu-Amaury.
Abisul mistic este de indoiala-aproape -
Betia, infiltrata cu-ncetu-n mici etape
īn mine, ce-n cadere, prapastia-mi place',
Mi-a descifrat sublimul suspin al lui Rene,
si setea ridicindu-si mereu tot mat* bizara,

- Adincul meu muncindu-1 emotia amara. -
Am absorbit, prin zile, miasme si parfume,
si amintiri defuncte cu-nvaluiri molcume,
si lunga īmpletire a frazelor-cabale,

- si rugaciuni soptite, mistice madrigale;

- O carte voluptoasa, ce nu stiu de-a ramas. -
Apoi, fie-n adincul unui azil retras,

Fie sub naltul soare al zonelor'alese,
Eterna leganare a valurilor dese,
Nascinde orizonturi, mereu fara sfirsit,
Readucind īn inimi divinul dor vrajit, -
Fie-n ragazuri surde a' zilelor de foc,
In trīndavia rece cīnd brumele se coc,-
Sub fumul de trabuce tavanu-acoperind, -
Eu rasfoiesc misterul alene se ivind
Din cartea asta scumpa mult celor renegati,
Destinul lor: sa fie de-aceleasi boli marcati,
Privindu-ma-n oglinda, am perfectat, ispita,
A vrerii arta cruda, de-un demon daruita:

- Spre marea voluptate se trece prin durere, -
Sa-njunghiem deci raul, caci raul prin rau piere.

Poet! o-njuratura-i, sau, poate-un compliment?
Eu sunt īn fata voastra ca un amant, atent
Privind la o fantoma cu multele-i momeli,
Caci mīinile-i si ochi-i, puternice-amageli,
Au farmece ascunse. - Toti cei iubiti, proscrisi,
Ca vasele cu fiere-s, le bei cu ochii-nchisi,
Iar inima strapunsa, mereu īnsingerata,
Se prabuseste zilnic, imbratisind sageata.

XI

Cit va dura, iubite, - amorul tau?

Se alinta copila-n clar de luna.

Raspunse el: - O, bruna mea stapīna,

Mereu, mereu!

Cind totul doarme-n preajma, dulce hau,

Eliza, - ncolacindu-se-n placere,

Se daruie sarutului si-l cere
Mereu, mereu!

Iar eu mai zic: - Spre-a-mi podobi cel rau,
si-a nu uita durerile primite,
Carafe dulci, vreau sa va vad golite
Mereu, mereu!

Da, cel mai cast amor, as spune, zau,
si-ndragostitul ce se daruieste,
Ca un flacon parfumul īsi goleste
Mereu, mereu!

XII

tn mijlocul multimii atit de schimbatoare,
Pazindu-si amintirea, comoara pretioasa,
Ea cauta ecoul, ce-o mingiie si-o doare,
A tristelor lui vorbe, columbe zburatoare
Chemindu-se-n padurea deasa.

XIII

Da, farmecul tau e chiar arhitectura:
E, deci, ea frumusetea, in timp ce eu, natura;
si cum, oricind, natura frumosu-1 podobeste,
Eu te-nfloresc, minune, si mīndru sunt, fireste!

XIV
MONSELET PAILLARD

VERSURI PENTRU PORTRETUL SĀU

Toti īmi spun micul motan;
Femeiuste elegante
Vin la mine apetisante:
Sunt un pasa nazdravan.

Cer de-azur, cum e cascada,
Doar in ochii mei aflati;
De vreti sa ma-nfricosati,
Cititori, muscati-mi coada!

XV

E chiar seducator ciudatul tau proiect

- Dar din toti, citi vor fi, va-nvinge Bruandet!

XVI

VERSURI   LĂSATE   UNUI   PRIETEN   ABSENT
ORA   S,   LA   HERMITAJ

Nu te-am gasit! Am fost la tine
Spre-a auzi-un cuvint de bine,
Cum cineva in Africa
Atena veche-ar cauta.

Intre salbateci, de-a mea vina,
Voi sta, de-o fi, in carantina,
Caci, prostilor, prefer nebunii:
Eu, cel mai mare, cum zic unii!

Duduiei Fanny, spune-i tu
(Ea nu iti va raspunde nu,
Doar n-o saluta yrun magar!)

Omagiul meu de carturar,

- La fel domnului Scriitoru

si, sigur, Jeannei, ce-i duc doru'!

XVII

SONET,   SCU7.1NDU-SE   DE   A   NU   PUTEA   INSOŢ]
UN   PRIETEN   LA  
NAMUR

Fiindca mergi spre-orasul care,
Stind bine-n ziduri īncastrat,

Plateste zel, dar si mincare,
Faimosului poet castrat;

Daca-n vacanta-ti duci fiinta
Spre a gusta ce nu mai e,
īncearca-ti toata elocinta
La scumpul Coco-Malperche.

(Asa, precum chiar eu as face!)
Sa-i spui, te rog, ce mult īmi place
Acelui domn zburdalnic, Rops;

El, premiul Romei nu-1 detine,
Talentu-i, īnsa,-n inaltime-i
Cit piramida lui Keops!

XVIII

Domnului Auguste Malassis
Strada Mercelis
Trei-zeci-si-cinci bis,
Cartier Ixelles,
Bruxelles.

(Recomandata lui Anoste
La posta,
Adica unui factor
Versificator).

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR
(dupa titlu)

Abel si Cain......

Abisul . . .......

Albatrosul ....
Alchimia durerii

Alegorie......

Amorul si craniul.....

Apusul soarelui romantic

Armonie de seara.....

Avertizorul .........

170
236
9

108

162

166

. 188

. 65

. 232

Balconul.......

Batrinelele......

Beatrice.......

Betia Īndragostitilor
Binecuvintare ....

Bufnijele.....    .

Butoiul urii .

.50
124
163
152

. . 6

94

100

Capacul .        .           .

.Calatoria........

Calugarul nevrednic    .....

Catre cititor            ......,

Ceasornicul

Cei sapte batrini

Cele doua surori

Celei prea vesele            ....

Cer tulbure.........

Cejuri si ploi.......

Cintec de dupa amiaza
Cintec de toamna .
Clopotul dogit   .
Confesiune ...    *.   ..   . .

Convorbire intima........

(Cum stam in noapte linga...)

.238

181

18

3

114

122

160

197

68

140

82

78

101

62

77

46

(26S)

_________________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________

Dans macabru............................. . . . 135

Departe mult de-aici......■......................234

De profundis clamavi.............................44

Domnului Eugene Fromentin

a propos de un nepoftit

care se considera prietenul sau...................223

Don Juan In infern.............................24

Dragostea in minciuna............................137

Duellum....................................49

Dusmanul....................................19

Epigraf pentru o carte condamnata....................227

(Eu n-am uitat vreodata...).........................138

Examen la miezul noptii...........................228

Farurile....................................14

Faclie vie..........................L___..... 60

Faramituri...................................246

Femei blestemate...............................192

Femei osindite.................................158

Frumoasa nava................................71

Frumusetea...................................26

Glasul.....................................216

Gravura fantastica..............................98

Groaza placuta..............        .    ............109

Gustul neantului .                            ....................107

Havuzul..................    .............203

Heautontimorumenos...........    ............110

Idealul . . .

Imn......

Imn Frumusetii . .
Invitatie la calatorie

Iremediabilul.....

Izvorul de singe .

tnlāltare      .......

In inserare ........

Intreaga-i frumusete . . .
(Invesmintata-n valuri...)

Jocul .

. 27
206
. 31
. 73
112
161

. 10
132
. 58
.39

134

(266)

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR

La debutul Aminei Boschetti.......................222

Laude Franciscai mele............................85

Lebada..................................... 120

Legaturi tainice................................11

Lepadarea Sfintului Petru..........................168

Lesbos.....................................189

Uthe.....................................196

Litanii catre Satan..............................172

Lola de Valence................................213

Lui Theodor de BanviUe..........................246

Luna jignita..................................241

Madrigal trist...............................230

Masca.....................................29

Metamorfoza vampirului...........................20!

(Mi-e scumpa amintirea)...........................12

(Mi-esti sfinta tot la fel cu...)........................36

Moartea artistilor...............................178

Moartea īndragostitilor............................176

Moartea sarmanilor..............................177

Moesta et errabunda.............................88

Monsetet Paillard................................260

Monstrul (sau "īnsotitorul unei nimfe macabre)..............208

Mormīnt ....................................97

Mortul vesel..................................99

Motanii.....................................93

Muza bolnava.................................16

Muza venala.................................. 17

Muzica.....................................96

Neprevazutul................................217

Obsesie....................................106

O calatorie in Cythera...........................164

Ochii Berthei.................................205

O fantoma...................................53

I Tenebrele...............................53

II  Miresme...............................53

UI Cadra................................54

IV Portretul..............................54

O martira...................................155

Omul si marea................................23

Orbii......................................128

Otrava.....................................67

O viaja anterioara.............................. 21

(2*7)

t

__________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________

Parfum exotic.................................33

Parul......................................34

(Pastreaza-aceste versuri...).........................56

Pe ceasca, m Īnchisoare,

a lui Eugene Delacroix.......................214

Pedeapsa trufiei.................................. 25

Peisaj..................................... 142

Pierzania....................................154

Pipa.......................................95

Pipa pacii...................................242

Pisica......................................48

Pisica gindului, frumoasa...........................69

Podoabele...................................199

Poeme diverse................................252

Posedatul..............................50

(Prea bunei slujitoare...) . .    . ...............139

Promisiunile unui chip .      ■ ■           ..........■.         . . 207

Rascumpararea................................219

Razvratitul..................................233

Reculegere..................................235

Remuscare postuma..............................47

Reversibilitate................................61

Ruga unui pagin...............................240

Scheletul truditor   ..............................130

Schita pentru un epilog la a doua editie................249

Sed non satiata...............................38

Semper eadem...............................57

Sflrsitul zilei......«..........            ......179

Sisina         ...........                      .......84

Sonet de toamna.....................9.1

Soarele                     ...........................117

Spleen (I)...............................102

Spleen (II)..................................103

Spleen (III)..................................104

Spleen (IV)..................................105

Sticluta.....................................66

Strigoiul.....................................90

Sufletul vinului................................146

sarpele care joaca.............................. 40

Tlnguirea unui Icar.............................237

Tristetea lunii................\................92

(268)

INDICB ALFABETIC AL POBZIILOH

(Tu, ce-i vei spune, oare)..........................59

<Ţl-ar place, toji barbatii...).........................37

Ţiganii peregrini...............................22

Un cabaret vesel...............................225

Unei cersetoare roscate...........................118

Unei creole..................................87

Unei madone.................................80

UneiNjalabareze...............................220

Unei trecatoare................................129

Un hoit r....................................42

Uriasa....................................\ . 28

Vampirul....................................45

Versuri pentru portretul domnului Honord Daumier..........212

Vinul asasinului................................149

Vinul peticarilor...............................147

Vinul singuraticului..............................155

Vis parizian..................................141

Visul unui curios...............................180

Zadarnicie...................................75

Zadarnicii...................................20

Zori de spirit................................. 64

Zorii zilei...................................144

r

___________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________

Parfum exotic.................................33

Parul..........................,...........34

(Pastreaza-aceste versuri...).........................56

Pe ceasca, in īnchisoare,

a lui Eugene Delacroix.......................214

Pedeapsa trufiei.................................25

Peisaj....................................... 142

Pierzania....................................154

Pipa.......................................95

Pipa pacii...................................242

Pisica......................................48

Pisica gindului, frumoasa...........................69

Podoabele...................................199

Poeme diverse................................252

Posedatul..............................50

(Prea bunei slujitoare...) . .    . ...............139

Promisiunile unui chip .      . .           ..........■.         . . 207

Rascumpararea................................219

Razvratitul..................................233

Reculegere..................................235

Remuscare postuma..............................47

Reversibilitate................................61

Ruga unui pagin...............................240

Scheletul truditor   ..............................130

Schita pentru un epilog la a doua editie................249

Sed non satiata...............................38

Semper eadem...............................57

Sflrsitul zilei......■..........            ......179

Sisina...........                      .......84

Sonet de toamna.......        ..............9.1

Soarele                      ...........................117

Spleen (I)...............................102

Spleen (II)..................................103

Spleen (in)..................................104

Spleen (IV)..................................105

Sticluta.....................................66

Strigoiul.....................................90

Sufletul vinului................................146

sarpele care joaca.............................. 40

Tinguirea unui Icar.............................237

Tristetea lunii................\................92

(268)

INDICB ALFABETIC AL POEZHLOH

(Tu, ce-1 vei spune, oare)..........................59

(Ti-ar place, toji barbatii...).........................37

Ţiganii peregrini...............................22

Un cabaret vesel...............................225

Unei cersetoare roscate...........................118

Unei creole..................................87

Unei madone.................................80

UneiNjalabareze...............................220

Unei ttvscatoare................................129

Un hoit r....................................42

Uriasa....................................\ . 28

Vampirul....................................45

Versuri pentru portretul domnului Honore" Daumier..........212

Vinul asasinului................................149

Vinul peticarilor...............................147

Vinul singuraticului..............................155

Vis parizian..................................141

Visul unui curios...............................180

Zadarnicie...................................75

Zadarnicii...................................20

Zori de spirit.................................64

Zorii zilei...................................144

SUMAR

Intre dumnezeu §i satan   i
opera lui baudelaire   xih
tabel cronologic   xiv
integrala lirica baudelaire   xvi

CĂTRE CITITOR     3

SPLEEN sI IDEAL    5

IMAGINI PARIZIENE     115

VINUL     145

FLORILE RĂULUI     153

RĂZVRĂTIRE     167

MOARTEA     175

EPAVE     187

GALANTERII    202

INSCRIPŢII    211

PIESE DISPARATE     215

BUFONERII    221

ALTE FLORI ALE RĂULUI    226

POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ    239

FĂRĂMITURI    247

POEME DIVERSE    253

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR     265

Charles Baudelaire

B 31 Florile raului: Versuri /cuyīnt asupra editiei, tabel
cronologic, indice alfabetic si trad. din 1. fr. de Radu
Cārneci; Pref. de Mihai Cimpoi; Coperta si prez.
grafica de Gheorghe Vrabie. - Ch.: Hyperion, 1991.
p. 296

ISBN 5-368-01026-5

Gīnditfc timp de cincisprezece ani, culegerea poetic& «Florile raului* 0857) a
marelui poet fratacez (1821 - 1867) a manifestat cel mai bine «acest admirabil, acest
nemuritor instinct a! frumosului care ne face sa consideram pamīntu! si spectacolele
sale ca pe o vedere de ansamblu, ca pe o corespondenta a cerului». Demersul
poetului este de a regasi īn viata de toate zilele insolitul, semnele sensibile ale unei
lumi īn acelasi timp anterioare si ideale care nu este supusa fatalitatii pacatului si
necesitatii   suferintei.

In serviciul acestei «arte pure», spirituale, Baudelaire pune «magia sugestiva* a
unui limbaj si a unei metrici extrem de riguroase, strain totusi cultului parnasian al
formei si al «artei pozitive» a realistilor. Solitar dar solidar, cu alti oameni pe care
īi invita sa īntrevada «splendorile situate dincolo de mormīnt», Baudelaire a enuntat
principiile creatoare ale poezie; moderne de la simbolism la suprarealistii.

B

4703010200 -128
M 756(10) -91

112 -91

CBB 84. 4<Dp - 5

SUMAR

Intre dumnezeu 51 satan   i

OPERA LUI BAUDELAIRE    Xffl

TABEL CRONOLOGIC    XIV

INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE    XVI

CĂTRE CITITOR    3

SPLEEN §1 IDEAL    5

IMAGINI PARIZIENE     115

VINUL    145

FLORILE RĂULUI    153

RĂZVRĂTIRE     167

MOARTEA     175

EPAVE     187

GALANTERII    202

INSCRIPŢII    211

PIESE DISPARATE    215

BUFONERII    221

ALTE FLORI ALE RĂULUI    226

POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ    239

FĂRĂMITURI    247

POEME DIVERSE    253

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR    265

Charles Baudelaire

B 31 Florile raului: Versuri /cuvīnt asupra editiei, tabel
cronologic, indice alfabetic si trad. din 1. fr. de Radu
Cārneci; Pref. de Mihai Cimpoi; Coperta si prez.
grafica de Gheorghe Vrabie. - Ch.: Hyperion, 1991.
p. 296

ISBN 5-368-01026-5

Gīndita timp de cincisprezece ani, culegerea poetica «Florile raului» (1857) a
marelui poet francez (1821 - 1367} a manifestat cel mai bine «acest admirabil, acest
nemuritor instinct al frumosului care ne face sa consideram pāmīntul si spectacolele
sale ca pe o vedere de ansamblu, ca pe o corespondenta a cerului». Demersul
poetului este de a regasi īn viata de toate zilele insolitul, semnele sensibile ale unei
lumi īn acelasi timp anterioare si ideale care nu este supusa fatalitatii pacatului ti
necesitatii   suferintei.

\n serviciul acestei «arte pure», spirituale, Baudelaire pune «magia sugestiva» a
unui Hnbaj ti a unei metrici extrem de riguroase, strain totusi cultului parnasian at
formei si al «artei pozitive» a realistilor. Solitar dar solidar, cu alti oameni pe care
Ti invita sa īntrevada «splendorile situate dincolo de mormīnt», Baudelaire a enuntat
principiile creatoare ale poeziei moderne de la simbolism la suprarealism.

B

4703010200 -128
M 756(10) -91

112 -91

CBB 84. 4<Dp - 5













Document Info


Accesari: 4804
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )