Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Leonard Nonnan Cohen Frumosii invinsi cartea a 4-a

Carti












ALTE DOCUMENTE

Stilizarea dragostei
INAPOI IN VIZUINA
In vreme de razboi
ANDRE MALRAUX
UMILITI SI OBIDITI - Roman in patru parti cu epilog
Cea mai mare comanda
ERNESTO SABATO - Despre eroi si morminte
Dostoievski ADOLESCENTUL continuare
JANE AUSTEN MINDRIE SI PREJUDECATA
JACQUES LE GOFF, NASTEREA PURGATORIULUI vol 2

Leonard Nonnan Cohen Frumosii īnvinsi cartea a 4-a



Cartea a IV-a


- Parca as fi Gordon.

A luat-o īn brate ca sa-i spuna ca nu era deloc acelasi lucru. Ea i-a adus aminte ca promisesera sa fie chirurgicali.

- Prostii, stii bine. Haide, hai sa punem de un mic dejun pe cinste.

A ramas ziua aceea si īnca una, dar a treia zi a plecat.

- Zau, Shell, numai peste vara.

-N-am zis nimic.

-As vrea sa fii mai trista. Shell a zīmbit.

214

(->'u privire la corpurile pe care le-a pierdut Breavman. Nu are sa le gaseasca nici un detectiv. Le-a pierdut īn floarea frumusetii lor. Acestea sīnt:

un sobolan

o broasca

o fata adormita

un barbat de pe rounte

luna

Dumneata sau eu ne avem trupurile, fie si mutilate de timp si de amintire. Breavman le-a pierdut īn foc, unde ele continua sa existe īntregi si perfecte. Acest soi de permanenta nu e o consolare pentru nimeni. Dupa multe arderi, devenisera constelatii palide care īi controlau existenta rotindu-se īn propriul lui cer.

S-ar putea spune ca trupurile acestea ser-visera drept hrana acelui rug al lui Moise pe care fiecare dintre noi īl cultiva īn inima, dar putini īndraznesc sa īl aprinda.

217

2

Ibtatea pe pajistea din fata Spitalului Allan Memorial privind īn jos catre Montreal.

Nebunii au cea mai buna priveliste din oras. Din loc īn loc, pe gazonul scump, grupuri de oameni stateau īn jurul unor mese de lemn. Ar fi putut fi un club provincial oarecare. Surorile īl dadeau de gol. Albe si aranjate, cīte una pe circumferinta fiecarui grup, tineau lucrurile sub control fara sa participe la conversatie, dar vizi-bile ca o luna.

-Buna seara, domnule Breavman, i-a spus sora-sefa. Mama dumneavoastra va asteapta. Era cumva o urma de repros īn zīmbet? A deschis usa. Camera era racoroasa si umbrita. De cum l-a vazut, mama lui a si īnceput. S-a asezat. Nu s-a mai ostenit sa spuna buna ziua.

-...vreau sa-ti ramīna casa, Lawrence, e pentru tine, ca sa ai un loc al tau unde sa pui capul, trebuie sa te aperi, o sa ia totul, nu au pic de inima, pentru mine povestea s-a sfirsit, si am facut atītea pentru toata lumea, acum trebuie aa stau cu nebunii, sa zac ca un cīine, lumea īntreaga afara, toata lumea, un cīine n-as lasa sa zaca asa, ar trebui sa stau īntr-un spital, asta e spi-tal ? Picioarele mele, ce stiu ei despre asta, ca nu mai pot sa merg? Dar fiul meu e prea ocupat, da, e un om important, prea ocupat pentru mama lui, pentru lume, e poet, pentru lume...!

Apoi a īnceput sa strige. Nu si-a bagat nimeni capul pe usa.

-...dar pentru mama lui e prea ocupat, pentru shiksa lui are timp destul, ei nu-i numara minutele, dupa ce ne-au facut, a trebuit sa ma

218


ascund īn pivnita de Paste, ne haituiau, prin ce am trecut, si sa vezi un fiu, sa-mi vad fiul, un tradator de neam, trebuie sa dau totul uitarii, nu arn nici un fiu...

A continuat sa delireze vreme de o ora, privind fix īn tavan. La ora noua, Breavman i-a spus:

- Nu am voie sa mai stau, mama. Ea a īncetat brusc si a clipit.

- Lawrence ?

- Da, mama.

-Ai grija de tine?

- Da, mama.

-Manīnci destul?

- Da, mama.

- Ce ai mīncat azi ?

A mormait ceva nedeslusit. A īncercat sa com-puna un meniu pe placul ei. Abia a putut sa-si desclesteze gura, dar ea oricum nu auzea.

-...un ban n-am luat niciodata, totul era pentru fiul meu, cincisprezece ani cu un barbat bolnav, am cerut eu diamante ca alte femei...

A lasat-o vorbind.

Afara avea loc un dans terapeutic. Surori tinute īn brate de pacienti speriati. Discuri de muzica pop, fantezii romantice cu atīt rnai ridicole īn acel decor.

nd rīndunelele se-ntorc la Capistrano...

Dincolo de cercul de lumina blīnda īn care se miscau, se ridica panta īntunecoasa a lui Mount Royal. La picioarele lor, orasul comercial īsi agita reclamele luminoase.

īi privea pe dansatori si, cum se īntīmpla cīnd ne gasim īn fata celor neajutorati, a proiectat asupra lor toata rezerva de iubire haotica pe care n-avea unde altundeva sa o adune. Traiau sub teroare,

219

si-ar fi dorit ca una dintre femeile acelea albe, imaculate, sa-l īnsoteasca pīna la poalele dea-lului.

3

D-a vazut cu Tamara aproape īn fiecare noapte, vreme de doua saptamīni, cīt a ramas īn oras.

īsi abandonase psihiatrul si se daruia Artei, activitate mai putin pretentioasa si mai ieftina.

- Hai sa nu aflam nici un singur lucru nou unul despre altul, Tamara.

-Ce-i asta, lene sau prietenie?

-E dragoste! a mimat el un lesin teatral. Locnia īntr-o camaruta ciudata pe Fort Street, o strada cu case de papusi. Avea un camin de mannura decorat cu faclii si inimi sculptate, deasupra caruia se afla o oglindaīngusta īnconju-rata de coloane subtiri de lemn, un fel de Acropole maro.

- Oglinda aia nu foloseste la nimic daca sta acolo.

Au desfacut-o si au pus-o līnga pat.

o proprietareasa meschina despartise īncape-rile īntre ele cu pereti subtiri. A treia camera, a Tamarei, cu tavanul ei īnalt, parea sa fie asezata īn picioare. Ei īi placea, fiindca avea un aer atīt de provizoriu.

Tamara era pictorita acum si facea numai autoportrete. Peste tot erau numai pīnze. Deco-rul unic al tuturor portretelor era camera īn care traia. Avea culoare si sub unghii.

-De ce te pictezi numai pe tine?

220


- Cunosti pe altcineva mai daruit cu frumusete, cu farmec, cu inteligenta, cu sensi-

bilitatc etc. ?

- īncepi sa te īngrasi, Tamara.

-Atunci, o sa-mi pictez copilaria. Parul īi era la fel de negru si nu si-l taiase. īntr-o  noapte,  au  īnfiintat  Asociatia Preamilostivilor Filistini, cu un numar statutar de membri limitat la doi. Urma sa se ocupe de proslavirea vulgaritatii. Au serbat aripile noului model de Cadillac, au sustinut Hollywoodul si Hit Parade, au luat apararea mochetelor si a restaurantelor polineziene, si-au reafirmat apre-cierea pentru Societatea Abundentei.

Tapetul cu trandafiri se desprindea de pe friza cu vita-de-vie. Singura mobila era o canapea capatata de la Armata Salvarii, grav ranita si prea bombata. Lucra ca model pentru cītiva artisti si mīnca numai banane - dupa teoria saptamīnii.

īn seara dinaintea plecarii lui, Tamara le-a facut o surpriza tuturor filistinilor preamilostivi. si-a scos basmaua. īsi vopsise parul blond, īn conformitate cu scopurile organizatiei.

Adio, Tamara, draga de tine, a notat Breavman pentru viitorii sai biografi, sa-ti mearga bine, ai o gura de trei sute de mii de dolari.

4

Cīnd avea sa se reia vechiul dialog cu

Krantz ?

Lacul era superb spre seara. Broastele tīsneau

ca pe arcuri.

nd aveau sa se aseze līnga apa, ca per-sonajele minuscule dintr-o stampa japoneza, si

221

sa vorbeasca despre lungul lor exil? Voia sa īi povesteasca totul.

Krantz a facut informarea pentru instructorii responsabili cu Jocurile de Interior īn Zilele Plo-ioase. Krantz a facut tabelul cu zilele libere. Krantz a pus la punct un nou sistem de supra-veghere a copiilor pe plaja si a facut doua ore de pregatire cu instructorii. Krantz umbla cu hīrtii sub brat si cu un fluier la gīt.

Desteptarea n-o dadea o simpla goarna, ci primele masuri din Concertul pentru trompeta al lui Haydn, la difuzor. Ideea lui Krantz. īntr-a cmcea zi a programului de pregatire pentru tabara, Breavman si-a dat seama ca n-avea sa mai poata asculta īn veci bucata aceea muzicala.

Ei bine, Krantz era ocupat. Mai era si fata aceea, Anne, care venise cu el din Anglia. Nu era frumoasa, din fericire. Facea dans modern.

Dupa ce va trece perioada de organizare si vor veni copiii, lucrurile vor merge de la sine si aveau desigur sa-si reia obisnuitul schimb de comentarii despre univers.

Krantz explica jocul american de baseball.

- Daca vreunul prinde mingea dupa ce a fost lovita, baciul iese din joc.

- Pare logic, a spus Anne si s-au īmbratisat. Spera ca dialogul sa īnceapa curīnd, fiindca tabara nu-i placea. Obscena. Simtise din prima clipa. o tabara pentru copii bogati are ceva obscen. Ceva atīt de evident īncīt stīmeste dezgustul. E ca un parc de distractii, ca un sir de masini complicate de joc. S-a uitat la locurile de joaca, la terenurile de handbal, la dormitoare, la barci -recipiente de pus copii la pastrare peste vara, spre usurarea parintilor. Cangrena īn familie.

222


Caminele din Montreal trasnesc a intimitate

denaturata.

Se bucura ca, la patru sute de mile de acolo,

Shell īl astepta.

Consilierii faceau plaja pe ponton. Breavman supraveghea carnea. In cund, avea sa fie bron-zata, culoarea avea sa traseze bretelele sutienelor. Acum erau albi ca orasenh. Cīt dispret vor fi

avīnd pinii pentru ei!

Breavman s-a uitat la o fata īnalta pe care o chema Wanda. īsi legana picioarele īn apa la celalalt capat al pontonului. Avea picioare fru-moase si par blond, dar asta nu īl dadea gata. Nu se īnscria chiar īn marea traditie de aur. Wanda, cu Breavman esti īn siguranta.

Toate fetele erau foarte urīte. si asta era ironia. Breavman stia bine ce efect or sa aiba doua luni īn societatea lor. Avea sa le dedice sonete tuturor. Poemele nescrise īl oboseau deja.

Cerul de munte gemea de stele. Breavman, care nu stia numele constelatiilor, socotea ca dezordinea face parte din frumusetea lor.

- sedinta cu instructorii! striga Krantz.

- Hai sa nu ne ducem, Krantz.

- Geniala idee, doar ca eu sīnt presedintele-īn drum spre sala de sedinte, li s-a alaturat Ed, un student īn anul īntīi la drept de la McGill.

- Primul care si-o pune cu Wanda cīstiga, a propus Ed. E numai o chestiune de timp. o sa i-o punem toti pīna la urma, asa se īntīmpla īn fiecare vara, dar macar unul ia tot potul.

Limbajul de tap juvenil īi displacea lui Breavman. Ar fi vrut sa aiba curajul sa-l poc-neasca. Poate o face Krantz. Doar acum stia ce e iubirea.

223

-Presupun ca va gīnditi cum putem sa dovedim cine cīstiga.

Ed, omul legii, īsi explica astfel tacerea celor doi. Breavman cauta vechea īntelegere īn aceasta tacere.

- Cred ca putem avea īncredere unul īntr-altul, a spus Krantz. Breavman?

Breavman le-a aratat o stea cazatoare.

-Un contract de-o īnsemnatate cosmica. Au cazut de acord ca o miza de cinci dolari de

fiecare prezinta suficient interes ca sa merite

osteneala.

La ce te-ai asteptat, Breavman, la o īntīlnire

pe coama batuta de vīnturi a unui deal, la un

ritual cu pumnale si fratie de sīnge?

5

.H-ala de īmbarcare viermuia de parinti, copii, undite, rachete de tenis, catei ametiti tīrīti sa-si conduca tinerii stapīni. Mame care asteptau acest moment cu nerabdare de saptamīni de zile erau brusc lovite de certitudmea ca odraslele lor or sa moara de foame fara ele. o mama i-a strecurat lui Breavman īnna o lista cu un regim special si o bancnota de cinci dolari.

- Sīnt sigura ca o sa va ocupati de el, a stri-gat femeia, cautīnd grabita din ochi pe altcineva de mituit.

Cu un sfert de ceas īnainte de ora plecarii, Breavman s-a refugiat īntr-unul din autobuzele goale. A īnchis ochii si asculta galagia de afara. Ce avea el de īmpartit cu oamenii astia?

-Numele meu este Martin Stark. S-mare, t-mic, a-mic, r-mic, k-mic. Fara e.

224


Breavman s-a rasucit.

īn scaunul din spatele lui sedea foarte teapan un baietel de vreo doisprezece ani. Avea ochii incredibil de albi, nu de la natura, ci de parca s-ar fi straduit sa scoata cīt mai mult din albul ochilor la iveala. Ceea ce īi dadea aerul ca tocmai asistase la o catastrofa.

- Uneori īl scriu cu e si trebuie sa rup pagina si sa o iau de la īnceput.

Vorbea monoton, dar articula fiecare cunt ca la lectia de dictiune.

- Numele meu este Breavman, B-mare, r-mic, e-mic...

Fusese prevenit asupra lui Martin, care avea sa fie īn grupa lui. Dupa parerea lui Ed, Martin era pe jumatate nebun si pe jumatate genial. Se pare ca mamei lui īi era rusine cu el. Oricum, nu venea niciodata īn ziua prevazuta pentru vizitele parintilor. Astazi, a aflat Breavman de la baietel, venise cu o ora mai devreme si īl depusese īn autobuz cu ordinul sa nu se miste din loc. Evi-tase astfel sa-i īntīlneasca pe ceilalti parinti.

- Vara asta eunt mstructorul tau, Martin. Martin a īnregistrat informatia fara nici o reactie. A continuat sa se uite prin Breavman cu aceeasi groaza constanta si inexpresiva. Avea o figura osoasa si un nas impresionant de Cezar. Fiindca de obicei īsi tinea falcile īnclestate cīnd nu vorbea, maxilarul avea un contur proeminent.

- Care e magazinul tau preferat ? a īntrebat Martin.

-Dar al tau?

-Dionne. Care e parcarea ta preferata?

- Nu stiu. Dar a ta ?

-Parcarea de la Dionne. īntrebarile pareau sa īl pasioneze pe Martin, caci a continuat sa le puna pe nerasuflate:

225

- Cīte ferestre are cladirea īn care e Dionne ?

-Nu stiu, Martin. Cīte?

- īn toti peretii ?

- Binnteles ca īn toti peretii. La ce bun sa stii cīte ferestre sīnt īntr-un perete sau īn trei ?

Martin a dat triumfator o cifra. Breavman si-a propus prosteste sa o verifice cu prima oca-zie.

- Cīte masini erau īn parcarea de la Dionne joia trecuta?

- Spune-mi.

Cincizeci de copii au navalit brusc īn autobuz. īn forfota si tocmeala pentru locuri, comunicarea lui Breavman cu baietelul s-a īntrerupt. In timpul calatoriei, Martin a stat linistit, mormaind de unul singur. Breavman avea sa afle ca īi placea sa-si dea de rezolvat īnmultiri de numere cu patru cifre.

īn drumul catre nord, Breavman l-a īntrebat:

-īti place peisajul?

-Dupa ce īl cercetez.

6

1 rei sute de maxilare care mesteca simultan fac foarte multa galagie. Bancile erau de fiecare data prea aproape sau prea departe de masa si era nevoie de o actiune complicata de cooperare ca sa fie trase īntr-o pozitie multumitoare. Breavman era cīt pe ce sa īl pocneasca pe un copil care bolborosea cu paiul īn paharul de lapte.

Dupa masa, Breavman si Ed cīntau. Breavman lua energic acorduri complicate, stiind bine ca

226


n-are cine sa le observe, si Ed forta registrul superior al muzicutei ca sa acopere galagia din sala de mese.

Breavman, care ar fi preferat sa asculte tot timpul Handel īn minte, tragea de corzile de metal ale unei chitare de īmprumut. Mīna stīnga nu mai avea bataturi care sa reziste la musca-tura corzilor.

Grupa lui si a lui Ed īmparteau o cabana cu priciuri, o cladire de lemn īn care īngrijitorii aveau un separeu doar al lor. Se īntelesesera sa impuna o disciplina de fier īn primele zile, pentru ca apoi sa mai poata lasa haturile si sa fie baieti buni. Dupa un discurs strasnic, toti baietii s-au dus cuminti la culcare, afara de Martin, care a avut nevoie de o jumatate de ora ca sa faca pipi. Ed le-a ordonat sa nu faca zgomot dimineata, indiferent la ce ora se scoala.

Instructorii se īntinsesera pe priciurile lor īn atmosfera apasatoare de severitate. Martin si-a ridicat vocea ciudata si sacadata:

-Pot sa fac treaba mare īnainte de apel?

- Da, Martin.

-Pot sa-mi suflu nasul?

- Daca o faci īn liniste.

-Pot sa-i scriu fratelui meu?

Ed s-a aplecat spre Breavman si i-a soptit:

-N-are nici un frate.

Dupa ce adormisera toti, s-a repezit pīna la bucatarie, unde era un telefon. A sunat-o pe Shell la New York. īsi dorea ca vocea ei sa īi stearga ziua din memorie. Voia sa o auda spunīnd "dragul meu". li telefonase de cīteva ori din oras si cheltuise o multime.

Breavman nu i-a zis mai nimic si a asteptat, citind si recitind instructiunile de folosire a

227

aparatului telefonic. o voce interioara tipa : "Nu merge, nu merge".

Shell i-a povestit cīt de mult īi place Joseph Conrad.

si-au luat la revedere cu tandrete, stiind amīndoi la fel de bine ca fusesera trei minute ratate.

A scris apoi doua ore, descriind amanuntit ziua. Muscaturile de insecte de pe brate īl ener-vau si a scris si asta. Jacheta indiana īi tinea prea cald, dar n-avea chef sa si-o dea jos. A scris si asta.

7

iMartin īl fascina. si-a dat seama ca īi interpretase gresit expresia. Nu era o groaza inexpresiva, ci o mirare permanenta. Era o crea-tura rara - copilul nebun fericit. Ceilalti copii īntelegeau bine ca e un ales al sortii si īl tratau cu un fel de uimire plina de admiratie.

Intr-o dupa-amiaza īl īnconjurasera si se dis-trau bombardīndu-l cu īnmultiri complicate.

Cu ochii īnchisi, se legana īncoace si īncolo ca la rugaciune. Isi lovea pulpele cu palmele deschise ca o pasare stīngace, īncercīnd sa-si ia zboml, si scotea un zumzet de parca mintea i-ar fi fost o masinarie.

- Em-m-m-m-m-m-m-m-m...

- Uite, ia uite la el cum face!

- Em-m-m-m-m-m-m-m-m...

- Hai, Martin! Hai!

- Optzeci si una de mii noua sute optspre-zece, a anuntat, deschizīndu-si ochii. Baietii l-au ovationat si l-au īmbratisat.

228


Pe urma i-au cazut ochii pe un pui de pin. S-a oprit brusc, s-a uitat fix la el si a iesit din cercul de copii. Breavman s-a dus dupa el.

-Nu te simti bine?

- 0, ba da. As vrea sa le numar. Pīna la cina, s-a distrat cercetīnd media numa-

rului de ace dintr-un pin.

Krantz s-a suparat cīnd a descoperit care fusese

activitatea de dupa-amiaza a lui Breavman.

- Nu pentru asta da banii doamna Stark.

-Nu?

Era de necrezut ca ajunsesera īntr-o situatie īn care īsi puteau aduce mustrari unul altuia.

-Nu pentru a-i pune fiul sa faca numere de bīlci.

- si pentru ce da banii atunci ?

- Termina, Breavman. stii ca nu-i face bine. Vrea ca baiatul sa fie la fel cu toti ceilalti -adaptat si sa nu atraga atentia. īi e destul de greu si asa.

- Bine, o sa-l fortam sa joace baseball.

- Orice īncalcare a regulamentului se va pedepsi cu asprime, Herr Breavman.

8

^

In spatele cabanelor se ridica o potcoava de coline. Pe una dintre ele se afla un amfiteatru cu banci de lemn si o scena. Era folosita pentru spectacole de teatru si de cīntece, iar de Sabat drept loc de rugaciuni.

Ce frumoase sīnt corturile tale, lacove, locuintele tale, Israele.

229

Cīntau īn ebraica, vocile li se amestecau cu lumina soarelui. Domnea o aroma placuta īntre pinii īnalti, batuti de vīnt si negri. Toata tabara se īmbraca īn alb.

Asa sīntem frumosi, se gīndea Breavman, e singurul moment: cīndntam. Trupe de asalt, banda de cruciati, sleahta de sclavi puturosi, cetateni cinstiti - suportabili numai cīnd īsi ridica vocea la unison. Orice cīntare imperfecta trimite la tema ideala.

Ed a spus o poveste minunata de-a lui salom Alehem, despre un baiat care voia sa īnvete sa cīnte la vioara, dar nu era lasat de parintii lui habotnici. o clipa, Breavman s-a temut ca o s-o īngroase prea tare, dar nu, dansa si se legana cu vioara lui imaginara si toata lumea īl credea.

Acelasi Ed care pariaae pe trupul unei fete.

Breavman sedea dus pe gīnduri, īsi spunea ca n-are sa fie niciodata la fel de bun, atīt de calm si de plin de vraja. si asa voia sa fie: eroul cumsecade, iubit de popor, omul care vorbeste cu animalele, Baal Shem Tov care se lasa calarit de copii.

N-ar fi fost niciodata īn stare sa articuleze corect macar un singur cuvīnt īn ebraica.

- Krantz, a soptit, de ce nu aveam voie sa sarim pīrleazul?

Douasprezece fete cucernice i-au facut semn sa ssst.

Cu toate acestea, si stiind bine ca era o aroganta, se socotea adesea Adevaratul Evreu. Facuse experienta strainului. Era recunoscator pentru asta. Acum o extindea si īn mijlocul alor sai.

si despre ce era vorba, la urma urmei? Un barbat singur īn desert, cersind o aplecare din cap.

230


Anne a dansat un dans hasidic, anihilīndu-si orice urma de feminitate prin miscarile crispate, ironice. Dar, pentru cīteva secunde, s-au simtit pierduti undeva īn Europa, cu pielea nebronzata, asteptīnd, pe strazi īnguste, miracole si ocazia de a se razbuna de care nu aveau sa profite niciodata.

Dupa ceremonialul de Sabat, la coborīre, un fluture l-a urmarit tot drumul si l-a parasit cīnd a iesit din zona īmpadurita, la intrarea īn tabara fierbinte. S-a simtit foarte onorat de asta toata ziua.

9

- ili atīt de greu, spunea vocea lui Shell. Toata lumea are un trup.

- stiu, spunea Breavman. si exista un moment īntr-o seara cīnd lucrul de care ai cea mai urgenta nevoie e un brat īn jurul umerilor.

- Ma bucur atīt de mult ca mai putem īnca vorbi.

Onestitatea o obliga sa-si descrie ispitele. Voia sa nu īi ascunda nimic. Intelegeau amīndoi perico-lul acestei tehnici: exista si altii care ma doresc. Pastreaza-ma sau o sa ma pastreze ei.

Se sprijinise de perete īn bucataria īntunecata si asculta. Ce curios, cineva īi vorbea cu atīta blīndete! Cum reusise oare sa puna la cale mira-colul acesta care facea sa i se vorbeasca blīnd? Era o vraja pe care era sigur ca nu o stapīnise nicio-data, cum era si sa īti citesti cu glas tare primele poeme. Dar aici i se soptea chiar numele lui.



īn inima īi crestea prevestirea ca avea sa o alunge pe cea care soptea spre zeci de alte aster-nuturi indiferente si sa o reduca la tacere.

231

- Shell, mīine vin la New York.

- Pleci din tabara ?

-Nu e de mine aici.

-Ah, Lawrence!

Cīnd a iesit afara, ploua si vocea ei īl īnsotea. A īnceput sa dea ocol unuia din terenurile de joc. Pinii īnalti dinjurul terenului, colinele semanau cu un potir īn care i se parea ca e prins. lar una dintre colinele negre i se parea atīt de legata de tatal lui īncīt abia daca īndraznea sa o priveasca de fiecare data cīnd ajungea īn dreptul ei, īmple-ticindu-se ca un om beat.

Ploaia īmbraca īntr-un halou de ceata lumi-nile rasfirate. L-a cuprins o rusine de nedescris. Tatal lni avea legatura cu dealurile, era ca o adiere printre milioanele de frunze ude.

L-a lovit apoi un gīnd: avea stramosi! Stra-mosii lui se īntindeau generatii dupa generatii īn urma, legati ca īntr-un sirag de margarete. A continuat sa īnconjoare terenul prin noroi.

S-a īmpiedicat si a simtit gustul de pamīnt. A ramas linistit īn vreme ce hainele i se īmbibau cu apa. Pe aceasta scena avea sa se īntīmple ceva foarte important. Era sigur. Nu īntru lumina, nu īntru aur, ci īn acest noroi avea sa se īntīmple ceva necesar si inevitabil. Trebuia sa ramīna si sa vada. De īndata ce s-a mirat cum de nu īi e frig, a īnceput sa tremure.

I-a trimis lui Shell o telegrama amuzanta īn care īi explica de ce nu poate veni.

232


10

-Dreavman a primit o scrisoare de la doamna Stark, mama lui Martin. Nu se obisnuia ca parintii sa raspunda la rapoartele oficiale pe care instructorii erau obligati sa le trimita.

Draga domnule Breavman, Sīnt sigura ca fiul meu Martin se afla pe mīini bune.

Nunt īngrijorata si nu este necesar sa īmi mai trimiteti informatii detaliate despre com-portamentul lui.

Cu stima, R.F. Stark

- Ce naiba i-ai scris ? l-a īntrebat Krantz.

- Asculta, Krantz, īntīmplator īmi place copi-lul. Mi-am dat toata silinta cu scrisoarea asta. Am īncercat sa arat ca sīnt de parere ca e o persoana extrem de valoroasa.

-Ah,da?

-Ce-ar fi trebuit sa spun?

- Nimic. Cīt mai putin. Ţi-am zis cum e doamna Stark. Vreme de doua luni pe an nu trebuie sa-l mai vada īn fiecare zi si poate sa-si īnchipuie ca e un baiat obisnuit care face lucruri obisnuite cu alti baieti obisnuiti īntr-o tabara obisnuita.

- Dar nu e. Are mai multa importanta decīt atīt.

-Excelent, Breavman, toata stima pentru compasiune. Dar tine-o pentru tine, te rog. Nu de dragul mamei lui ai facut-o, ci de dragul lui Breavman.

233

Stateau pe terasa cladirii centrale. Krantz se pregatea sa anunte la difuzor īnceperea activitatilor de seara.

Krantz si el nu stiau oare aceleasi lucruri despre Martin ? Nu, n-aveau cum. Nu stia mare lucru despre el, dar īi era drag. Martin era un idiot sacru. Comunitatea ar trebui sa se simta onorata sa īl aiba īn mijlocul ei. Nu numai ca nu de toleranta era vorba: institutiile ar trebui concepute īn jurul lui, al oracolului incoerent prin traditie.

La loc deschis, sub influenta linistitoare a dialogului, ideea n-ar mai suna atīt de deplasata.

Krantz s-a uitat la ceas, pe care īl purta īntors pe interiorul īncheieturii. Cīnd a dat sa intre, privirea i-a cazut pe o mogīldeata care zacea pe burta īn īntunericul de la capatul peluzei, līnga un rīnd de tufe.

- Pentru Dumnezeu, Breavman, uite, asta e ce vreau sa spun.                          :

Breavman a traversat repede peluza.

- Ce faci, Martin ?

-Douazeci de mii douazeci si sase. Breavman s-a īntors pe terasa.            :

- Numara iarba.

Krantz a īnchis ochii si a batut darabana pe balustrada.

- Care e activitatea ta de seara, Breavman ?

-Comoara ascunsa.

-Ţine-l si pe el cu restul grupului.

-Dar nu-l intereseaza comoara ascunsa. Krantz s-a aplecat īn fata si a surīs exasperat:

-Convinge-l. Acesta e rostul prezentei tale aici.

-Ce importanta are daca se duce sa caute zianil de ieri sau daca numara iarba?

234


Krantz a sarit de pe terasa, l-a ajutat pe Martin sa se ridice, s-a aplecat, l-a luat īn cīrca si l-a traversat pajistea pīna la grupul lui Breavman. Martin a acceptat vesel si, īn vreme ce era dus calare, si-a vīrīt fara motiv aratatoarele īn urechi, mijindu-si ochii de parca s-ar fi astepat la o explozie asurzitoare.

In fiecare seara, īnainte de a adormi, Martin obisnuia sa declare cīt de bine se distrase īn ziua aceea. Se raporta la cine stie ce masura ideala.

-Ei, Martin, cum a fost azi? Vocea mecanica nu ezita niciodata.

- saptezeci si patru la suta.

- si asta e bine ?

- Tolerabil.

11

Oe mira cīt de linistit putea sa zaca.

Era mai linistit decīt apa care īmprumutase verdele muntilor.

Wanda se agita, se prefacea ca scrie o scri-soare īn lumina din ce īn ce mai slaba a ce mai ramasese din zi. Asadar parul ei nu se īncadra īn marea traditie a blondelor. Membrele ei cu par blond meritau sa fie venerate īn sine, chiar daca nu corespundeau canonului ideal. Dar, la urma urmei, cīte coapse poate saruta dintr-o data?

Daca as avea o gura imensa.

Mustele erau foarte agresive. S-au dat cu lotiune īmpotriva insectelor. Wanda i-a īntins bratul, dar, īn loc sa o unga, i-a pus sticluta īn palma. Fantezia lui: sa īi īntinda lotiunea pe tot trupul, cu frenezie crescīnda.

235

o ploaie usoara a trecut peste apa, acoperind-o cu o retea de reflexe argintii. Dinnd īn cīnd se auzeau copiii izbucnind īn urale, īn sala de mese li se dadea un filrn cu Lassie.

Ploaia a trecut si suprafata apei s-a recompus.

- N-am trait niciodata la marginea unui lac, a spus Wanda, careia īi placea sa mearga īn picioarele goale.

-Nu aluneca īn poezie, Wanda.

I-a mīngīiat absent obrazul si parul, care era mai moale decīt īsi imaginase.

Un ochi launtric, ridicīndu-se īn zbor ca o stea īnalta si lenta deasupra hangarului pentru barci, i-a aratat imaginea unei cutiute de placaj īn care doua figuri minuscule (doua insecte care se īmpreunau?) executau miscarile inevitabile ale unui balet care le apropia una de alta.

Wanda īncerca sa īi sarute degetele cu care o mīngīia.

īn cele din urma, a sarutat-o pe buze, pe gura, j pe burta, peste tot.

Apoi s-a īntīmplat ceva foarte tulburator.

Fata ei s-a dizolvat si din ceata a aparut fata de copil a Lisei, īn hangar era īntuneric si fata s-a dizolvat apoi īntr-una pe care nu o cunostea, care s-a dizolvat īntr-a Berthei, poate nu era decīt parul blond. si-a īncordat privirea ca sa opreasca metamorfoza si sa se īntoarca la fata de līnga el.

A īncercat sa prinda cu gura fetele īn schimbare, fSra sa reuseasca. Wanda a confundat exercitiul acesta cu pasiunea.

Au luat-o īnapoi pe carare. Cerul era mov. Luna rasarea dintr-o gramada pufoasa de nori. Cararea era acoperita cu un strat moale din milioane de ace de pin. Martin ar fi stiut cīte.

-Wanda a stranutat. Scīndurile umede.

- Era atīt de liniste acolo jos, atīt de liniste.

236


Breavman ar fi vrut s-o pedepseasca pentru ritmul banal al frazei povestindu-i despre pariu.

- stii care e ambitia generatiei noastre, Wanda? Am vrea cu totii sa fim niste mistici chinezi traind īn colibe de stuf, dar sa ne regu-lam cīt mai des.

- Nu poti sa spui niciodata ceva care sa nu fie crud ? a tipat ascutit, īndepartīndu-se īn fuga de el.

Drept pedeapsa ca fusese rau cu ea, a ramas treaz toata noaptea. In zori, pasarile au īnceput sa cīnte. o lumina gri inunda īncet fereastra, īn timp ce pomii de afara mai erau īnca negri. Pe coline se aduna o ceata usoara, dar n-a mai avut chef s-o urmareasca.

Dupa cīteva zile, a constatat ca luase raceala de la Wanda. si nu putea pricepe cum reuseau copiii sa īndese atīta mīncare īn ei. Bolboroseau cu paiul īn lapte, īl diluau cu scuipat, se bateau pe suplimente, faceau sculpturi din miezul de pīine.

Breavman s-a uitat la Martin. Baiatul nu ncase nimic. Krantz īl avertizase ca trebuie sa fie atent la regimul lui alimentar. Uneori facea, din motive necunoscute, o misterioasa greva a foamei. De data asta, lui Breavman i-a venit sa-l īmbratiseze.

īsi simtea capul ca o banita. Mustele erau agresive. S-a dus la culcare o data cu copiii, dar nu a putut dormi.

Zacea īn pat si se gīndea īn prostie la Krantz si la Anne, si cu dragoste la Shell.

Orizontala e o capcana. Ar trebui sa īnvete sa doarma īn picioare, ca un cal.

Krantz si Anne, bietii de ei, plecati prin padure. Cīta vreme pot sa stea goi īnainte ca mustele sa-i devoreze ? Mīinile trebuiau sa-i abandoneze trupul ei ca sa si-l scarpine pe al lui.

237

-Potsaintru?

Wanda. Bineīnteles ca putea sa intre. Doar

era īncatusat de pat, nu?

-Am vrut doar sa-ti spun de ce nu te-am

lasat sa ma vezi.

Wanda a stins lumina ca sa aiba amīndoi sanse egale īn fata mustelor. si-au amestecat degetele īn timp ce vorbea. īn clipa īn care a tras-o spre el si a sarutat-o usor, a observat un licurici īntr-un colt. Sclipea cu intermitenta. Breavman era sigur ca e aproape mort.

-De ce ma saruti?

- Nu stiu. Nu de asta am venit. Diinpotriva. Era foarte interesat de licurici. Nu murise

īnca.

- De ca naiba nu stii ?

Wanda dibuia dupa ceva pe sub bluza.

-Mi-ai rupt breteaua de la sutien.

-Ce conversatie extraordinara.

- Cred ca e mai bine sa plec.

- Cred ca e mai bine sa pleci- E mai bine sa plece. E mai bine sa plecam. E mai bine sa plecati.

- Nu esti īn stare sa vorbesti cu nimeni. Voia sa īl umileasca? Nu reusea. Se concen-trase cu toata fiinta asupra licuriciului. Pauzele dintre micile fulgere reci erau din ce īn ce mai lungi. Era Tinker Bell1. Toata lumea trebuia sa creada īn vraji. Nimeni nu credea īn vraji. El nu credea īn vraji. Vrajile nu credeau īn vraji. Te

rog, nu muri.

N-a murit. A continuat sa sclipeasca multa vreme dupa plecarea Wandei. Mai sclipea, cīnd Krantz a venit sa īmprumute o revista de la Ed.

1. Clopotel. Personaj al lui G.M. Barrie, zīna care repara oalele sparte.

238


Sclipea cīnd a īncercat sa adoarma. Sclipea īn vreme ce scria pe īntuneric īn jurnal. Buhuhuhuhuuu, spun toti copiii mici.

12

iLra trei dimineata si Breavman se bucura ca toata lumea doarme. Era mai multa ordine asa, copiii si instructorh aranjati rīnduri-rīnduri īn pat. Cīnd erau treji, erau prea multe posibilitati, prea multe personalitati de confruntat, fete de interpretat, lumi de patruns. Diversitatea īl zapa-cea. Era destul de greu sa faca fata si unui singur om. o comunitate e un alibi pentru esecul īn iubirea individuala.

o noapte limpede, īndeajuns de rece ca sa transforme respiratia īn abur. Peisajul parea strīns legat de bolta cereasca, tintuit parca locu-lui cu stele īndepartate de gheata. Copaci, coline, cladirile de lemn, o pala joasa de ceata erau prinse īn suruburi de stīnca planetei. Parea ca nimic nu are sa se mai miste vreodata, nimic n-avea sa mai poata pune capat sornnului general.

Breavman mergea aproape īn mars fortat printre baracile scaldate īn īntuneric. Ideea ca era singurul liber arbitru īn lumea asta īnghe-tata īl umplea de fericire. Wanda dormea cu parul ei fara culoare- Martin dormea cu falcile relaxate, īmpacat cu teroarea. Anne dormea, o dansatoare nemiscata. Krantz dormea. stia bine cum doarme Krantz, cum i se misca buzele īn afara cu un sforait neregulat la fiecare expiratie.

Dizolva īn minte peretii printre care trecea si inventaria izolarea fiecarei forme. Somnul acesta nocturn era ciudat de dizgratios. Observa expre-

239

sia lacoma de pe fetele celor adormiti, o expresie de mīncau singuratic la.un banchet. īn somn, toti oamenii redevin niste copii alintati. Se rasu-cesc, se trag īntr-o parte, īsi īndoaie piciorul, īsi īndreapta cotul, se rasucesc si se trag iar īntr-o parte, ca niste crabi mari, fiecare cu plaja liii alba.

Toata ambitia, energia, iuteala si originali-tatea lor erau puse la pastrare īn rumegus ca ghirlandele de Craciun peste vara. Fiecare fbrma, lacoma de putere, era prinsa undeva departe īntr-o hīrjoana de bebelusi. Noaptea clara si linistita, lumea reala aveau sa ramīna fara īndo-iala nemiscate pīna la īntoarcerea tuturor.

Ati pierdut, le-a spus Breavman cu voce tare. Viata voastra marunta e un tumir de hipnoti-zatori si īnvingatorul sīnt eu.

A decis sa īsi īmparta premiul cu Krantz.

Plasa din fereastra de deasupra patului lui Krantz avea o umflatura. A produs o mica bubui-tura cīnd Breavman a atins-o de afara.

Krantz nu s-a aratat. Breavman a ciocanit din nou. Vocea fara trup a lui Krantz a īnceput sa vorbeasca monoton.

- Breavman, calci pe flori. Daca ai sa te uiti īn jos, ai sa constati ca te afli īntr-un strat de flori. De ce stai īn stratul de flori, Breavman?

-Krantz, asculta: ultimul refugiu al celui lipsit de somn e senzatia de superioritate fata de lumea adonnita.

-Extraordinar, Breavman. Noapte buna.

- Ultima superioritate a refugiului e o senza-tie adormita a lumii lipsite de somn.

-0, excelent.

- Lumea īn care se refugiaza superioritatea e o ultima senzatie a celui lipsit de somn care adoarme.

240


- Mmm. Da.

S-a auzit un scīrtīit de arcuri si Krantz a aparut clipind la fereastra.

- Salut, Breavman.

-Acum poti sa te culci la loc, Krantz. Am vrut doar sa te trezesc.

- De ce nu trezesti toata tabara, daca tot ai īnceput. Trezeste tabara, Breavman! Aceasta este noaptea!

-Pentru ce?

- o cruciada a copiilor. o sa luam Montrealul cu asalt.

- lata asadar motivul acestei discipline. larta-ma, Krantz, ar fi trebuit sa stiu.

Au pus la cale cu macabra īnsufletire asaltul Montrealului si martiriul care trebuia sa-i urmeze. Dupa patru minute de discutie, Breavman a sfi-siat imaginea.

- o faci pentru mine, Krantz ? Un fel de tera-pie caritabila?

- Sa te ia dracul, Breavman! Patul a scīrtīit iar si dupa cīteva clipe Krantz era afara, īn halat si cu un prosop īnjurul gītului.

- Hai sa mergem, Breavman.

- īmi faceai doar o concesie, Krantz.

-Nu stiu cum poti sa fii atīt de perspicace acum, ca peste o secunda sa fii complet orb. Recunosc. Dormeam si īmi venea sa te trimit undeva. Afara de asta, Anne era cu mine īn pat.

-Imi pare rau, am...

- Nu, vreau sa stau de vorba cu tine acum. īncerc de saptamīni de zile sa stau de vorba cu tine.

-Poftim?

-Te-ai īnchis complet, Breavman. Fata de mine, de toti...

241

Au stat īn picioare līnga rastelurile cu barci, vorbeau, ascultau susurul apei. Nisipul era rece si umed si chiar era prea frig, dar nici unul nu voia sa rupa īntelegerea care se īnfiripase si despre care amīndoi stiau ca e fragila.

Fuioarele serpuitoare de pe mal se teseau īntr-o ceata din ce īn ce mai deasa si marginea cerului se lumina īntr-un albastru regal.

si-au povestit despre prietenele lor, putin solemni, omitīnd cu grija orice informatie sexuala.

13

A

ll urmarea atent pe Martin, care īsi curata nasul, nasul lui de Cezar care ar fi trebuit sa conduca batalii istorice, dar se multumea sa numere fire de iarba si ace de pin.

īn fiecare dimineata, Martin se scula cu o jumatate de ora mai devreme pentru a-si īnde-plini ritualul.

Scobitori, vata, vaselina, oglinzi.

Breavman l-a īntrebat de ce.

-īmi place sa am nasul curat.

Martin l-a rugat pe Breavman sa īi puna la posta o scrisoare pentru fratele lui. Doamna Stark daduse instructiuni: trebuiau interceptate si dis-truse. Breavman le citea si īntelegea mai bine angoasa copilului.

Draga derbedeu gras golanule murdar Ţi-am primit ultimele treizeci si patru de scri-sori si am vazut imediat milioanele de minciuni. Sper sa mori de foame si sa-ti rupi ticaloasele cu urlete si sa iasa gīndaci din ele pentru ce i-ai spus ei despre mine. Poti sa-ti umpli gura cu

242


prosoape si cu lame de ras. Mamica nu e un cap tīmpit s-a uitat pe furis cu lantema si a citit cacatul otravit pe care mi l-ai scris sub patura.

cu dragoste fratele tau, MARTIN STARK

14

la libera, Cu tot drumul īn autobuzul īncins, e fericit ca e la Montreal. Dar cine sīnt nememi-cii responsabili de darīmarea celor mai frumoase parti ale orasului?

si-a vizitat mama si n-a reusit sa o faca sa īnteleaga ca fusese plecat o vreme. īngrozitor, ca de obicei.

S-a plimbat pe Sherbrooke Street. Femeile din Montreal erau frumoase. Lansate de pe glezne fine, gambele lor tīsneau īn aer ca niste rachete teleghidate si se pierdeau īn straturile intime ale rochiilor.

Cutele si pliseurile īi stīmeau teorii himerice.

īncheieturile mīinilor care fulgerau albe si iuti ca niste stele cazatoare īl proiectau īn golul mīnecilor. Diseara, cīnd se vor pieptana, vor trebui sa īi descurce privirile din par.

A risipit nenumarate mīini īn decolteuri, ca pe monezi ascunse. A apelat asadar la Tamara.

-Hai īncoace, batne prieten, hai. Miros de terebentina. Alt teanc de autoportrete idealizate.

-Tamara, esti singura femeie cu care pot vorbi. īn ultimele doua saptamīni, m-am culcat cu gura ta īn palma.

- Cum e tabara ? Cum e Krantz ?

243

- īnfloritor. Dar nu e bun de duhovnic blajin.

- Mirosi delicios. si esti asa bronzat. Mmmm.

-Hai sa ne facem de cap.

-Asta e o idee buna īn orice situatie.

- Sa aducem slava organelor genitale. Nu-i asa ca e o expresie dezagreabila ?

- Pentru femei. La barbati, se potriveste. Suna clapaug - lucruri care atīrna. Imi aduce aminte de un candelabru.

-Esti grozava, Tamara. Doamne, ce bine e cu tine. Pot sa fiu orice.

-si eu.

si-a dat seama ca Shell īl obliga la un fel de noblete, cu daruirea ei fara ascunzis.

- Hai sa facem totul.

Au iesit din casa la cinci dimineata ca sa-si astīmpere foamea la China Gardens. Rīzīnd ca apucatii, s-au hranit unul pe altul cu betisoarele si au stabilit ca sīnt īndragostiti. Chelnerii se zgīiau. Uitasera sa se spele de vopsea.

Pe drumul de īntoarcere au vorbit despre Shell, despre cīt de frumoasa e. Aīntrebat-o pe Tamara daca ar avea ceva īmpotriva sa dea un telefon la New York.

-Binnteles ca nu. Ea e altceva. Shell era adormita, dar s-a bucurat sa-l auda.

Vorbea cu o voce mica, de fetita. I-a spus ca o

iubeste.

Breavman s-a īntors īn tabara cu autobuzul

din zori. Sublima Tamara l-a condus la autobuz.

Dupa mai putin de o ora de somn, o dovada de

adevarata afectiune.

244


15

Acum trebuie sa aruncam o privire mai atenta īn jurnalul lui Breavman:

Vineri seara. Muzica rituala la difuzor. Sfint, sfint, sfint este Dumnezeul Ostirilor. Tot pamīntul este plin de marirea ta. De-as putea numai sa-mi pun capat urii. De-as putea crede īn ce au scris si au īnvelit īn matase si au īmpodobit cu aur. Vreau sa scriu cuvīntul.

Trupurile noastre sīnt bronzate. Toti copiii sīnt īmbracati īn alb. Da-ne puterea sa credem.

Du-ma iar acasa. Construieste-mi casa la loc. Fa-ma sa locuiesc īntru tine. la-mi durerea. Nu mai am ce face cu ea. Nu mai īnfrumuseteaza nimic. Transforma doar frunzele īn cenusa. Face apa salcie. īti transforma trupul īn stana de piatra. Sfinta viata. Fa-ma s-o traiesc. Nu vreau sa urasc. Fa-ma sa īnfloresc. Fa ca visul despre tine sa īnfloreasca īn mine.

Frate, da-mi mie masina ta cea noua. Vreau sa-mi plimb iubita. īti dau īn schimb scaunul cu rotile. Frate, da-mi toti banii tai. Vreau sa cum-par tot ce īsi doreste dragostea mea. īti dau īn schimb orbirea, ca sa te poti bucura tot restul vietii de controlul absolut asupra tuturor. Frate, da-mi-o pe sotia ta. Pe ea o iubesc. īn schimb, le-am ordonat tuturor tīrfelor din oras sa-ti acorde la nesfirsit servicii gratuite.

Tu ma ajuta sa lucrez. Lucrarea mīmii mele īti apartine. Fa sa nu īmi īnjosesc eu īnsumi jertfa. Nu-mi lua mintile. Nu ma lasa sa ma prabusesc strigīndu-ti numele īn delir.

Nu cunosc alt gust de trup decīt al meu.

245

Indeparteaza dc la mine certitudinea. Unde ma aflu nu mai exista certitudine.

Cum sa īti īnchin tie zilele mele? Acum am spus-o, īn sfirsit. Cum sa īti īnchin tie zilele mele?

16

JDraga mea Shell,

Cercelul tau de jad īn argint filigranat. Mi l-am imginat la urechea ta. Apoi mi-am imaginat profilul tau si parul flutund īn vīnt. Pe urma fata ta. si, īn fine, toata frumusetea ta.




Pe urma mi-am amintit cīt de suspect īti pare omagiul frumusetii, asa ca am adus omagii sufle-tului tau, singurul suflet īn care cred.

Am descoperit ca frumusetea ochilor tai si a trupului tau e numai vesmīntul de toate zilele al sufletului tau. Cīnd l-am īntrebat cu ce s-a īmbra-cat de Sabat, s-a transformat īn muzica.

Cu toata dragostea, iubito, Lawrence

17

A

Intr-o noapte, Anne si Breavman erau īmpreuna de garda. Stateau pe treptele unui prici, asteptīndu-i pe instructori.

Da, da, Krantz se dusese īn oras cu treburi pentru tabara.

Parul ei īmpletit īntr-o coada serpuia ca un u. Licurici, unii la īnaltimea vīrfurilor de pini, altii jos, īn jurul radacinii.

246


lata poemul meu pentru tine. Nu te cunosc, Anne. Nu te cunosc, Anne. Nu te cunosc, Anne.

Vesnica tema: muscuhte si molii izbindu-se de bec.

- Ăsta e genul de noapte īn care mi-ar placea sa ma īmbat, a spus Anne.

- Eu as vrea sa rna trezesc. A īnceput o ploaie usoara. Breavman si-a ridicat fata, īncercīnd sa se dea īn vileag.

-Ma duc sa ma plimb.

-Pot sa vin si eu? Te īntreb asa, direct, fiindca am senzatia ca te cunosc de-o vesnicie. Krantz mi-a povestit atītea.

A plouat cam zece secunde. Au luat-o pe strada catre sat. S-au oprit īn locul unde parfumul pinilor era cel mai greu. Breavman s-a trezit leganīndu-se īnainte si īnapoi ca la sinagoga. o dorea si cu cīt o dorea mai mult, cu atīt devenea mai mult parte din ceata si din copaci. N-am sa mai scap niciodata de asta, si-a spus. Aici o sa ramīn. īmi place mirosul. Imi place sa fiu atīt de aproape, atīt de departe. Avea senzatia ca el fabrica ceata. īi rabufnea prin pori.

-Ma īntorc, daca vrei sa fii singur.

A tacut o mie de ani īnainte de a raspunde.

-Nu, mai bine ne īntoarcem amīndoi. Nu s-a miscat.

- Ce-a fost asta ? a īntrebat Anne auzind un zgomot.

Breavman a īnceput sa-i povesteasca despre ndunele, despre rīndunelele care locuiesc pe deal si despre rīndunelele care locuiesc īn suri. stia totul despre rīndunele. Se deghizase o data īn rīndunica si traise printre ele ca sa le deprinda obiceiurile.

247

Statea foarte aproape de ea, dar nu receptiona nici urma din semnalul radar de īmbratisare. S-a īndepartat repede. S-a īntors. A tras-o de coada. Era groasa, exact asa cum īsi imaginase. S-a īndepartat iar si a rupt o nuia din tufisurile de pe marginea drumului.

A sfichiuit violent frunzisul. A biciuit apoi pamīntul din jurul picioarelor ei si ea dansa nd. A ridicat pulberea de-un cot. Dar tufisurile trebuiau atacate din nou, trunchiurile copacilor, iarba marunta si galbena care īn īntuneric parea alba. Apoi iarasi praful, aproape atingīndu-i glez-nele. Ar fi vrut sa se īnvaluie amīndoi īn pulbere, sa spintece trupurile cu nuiaua.

Ea a luat-o la fuga. A fugit dupa ea, biciuin-du-i calcīiele. Rīdeau amīndoi īn hohote. A fugit catre luminile taberei.

18

.Uraga Anne

as vrea

sa īti privesc

degetele de la picior

cīnd esti

goala.

Cuvinte pe care i le-a recitat de sute de ori din ochi, fara macar sa-si dea seama.

248


19

- (^incizeci de centi pentru o mīna īntre picioare.

Krantz glumea cu Breavman, i-o vindea pe Anne la bucata. Lui Breavman nu-i placea gluma, dar rīdea.

- Un sfirc aproape nefolosit pentru treizeci de centi?

Ah, Krantz.

Se certasera din cauza felului īn care se purta Breavman cu Martin. Breavman refuzase cate-goric sa-l īncurajeze pe copil sa participe la activitatile de grup. Amenintase cu demisia.

- stii bine ca nu pot sa caut un īnlocuitor īn mijlocul sezonului.

-Atunci o sa trebuiasca sa ma lasi sa ma port cu el cum cred eu de cuviinta.

-Nu-ti spun sa-l obligi, dar, zau daca nu-l īncurajezi exact īn directia opusa.

-Ma bucur de nebunia lui. si el se bucura de nebunia lui. E singura persoana cu adevarat libera pe care am īntīlnit-o vreodata. Orice face oricine altcineva nu are nici pe departe impor-tanta lucrurilor pe care le face el.

-Vorbesti aiurea, Breavman.

- Se poate.

Apoi Breavman se hotase ca nu poate sa tina predica la care īi venea rīndul duminica dimineata. Nu avea nimic de spus nimanui.

Krantz l-a privit cu seriozitate.

-Venirea ta aici a fost o greseala, nu?

- si tu ai facut o greseala ca m-ai chemat. Fiecare din noi voia sa demonstreze altceva. Asa ca stii acum ca esti liber.

249

- Da, a spus Krantz rar. stiu.

A tinut o fractiune de secunda, aceasta īntīl-nire adevarata, si Breavman n-a īncercat sa o prelungeasca īntr-o garantie. Era antrenat īn a se multumi cu fractiunea. "Ramīne doar ce iubesti cu-adevarat si restu-i zgura."

- Iti dai seama, nu-i asa, ca te identifici cu Martin si te excluzi, de fapt, pe tine īnsuti cīnd īi dai lui voie sa ramīna departe de colectivitate.

- Nu ma lua cujargonul asta, Krantz, te rog-

- Imi amintesc totul, Breavman. Dar nu pot trai asa.

- Bine.

Asa ca Breavman a trebuit sa rīda cīnd Anne li s-a alaturat si Krantz a spus: "Bucile sīnt mai ieftine".

20

{")eara a stat nemiscat pe balconul salii de mese. Krantz se pregatea sa puna un disc la amplificator.

- Hei, Anne, vrei Mozart, A patruzeci si noua ? a strigat. Anne a alergat la el.

Breavman a vazut trifoi īn iarba, o desco-perire, si ceata plutind pe deasupra dealurilor, ca īntr-o fotografie cu marginile decolorate. Apa īncretita de vīnt unduia īn directia īn care plutea si ceata, de la negru la argintiu la negru.

Nu niisca un muschi si nu stia daca era linistit sau paralizat.

Steve, tractoristul ungur, a trecut pe sub bal-con si a cules o floare alba dintr-un boschet. īn tabara se amenaja īnca un teren de joc si se asana o mlastina si se netezea pamīntul.

250


Fluierarului īi intrase un ac īn voce. Ca o usa cu balamale ruginite, undeva, īn vale, pe līnga pinii cu fundul lat.

Podul de piatra s-a darīmat

Cīnta un sir de copii.

īn capatul cararii acoperite de ace de pin, Martin statea la fel de nemiscat ca Breavman, cu bratul ridicat īntr-un salut fascist si cu neca suflecata.

Astepta sa vina tīntarii.

Martin avea o obsesie noua. Se autoprocla-mase "Spaima tīntarilor", īi omora si īi numara. Tehnica lui nu avea nimic dezaxat. li invita cu bratul īntins. Cīnd ateriza cīte unul, plici, inter-venea mīna cealalta. "Te urasc", īi spunea fieca-ruia pe rīnd si īl adauga la statistica.

Martin si-a vazut instructorul stīnd pe balcon.

- o suta optzeci si trei! i-a strigat īn loc de salut.

La difuzor, un concert de Mozart dat foarte tare tesea laolalta toate lucrurile asupra carora Breavman īsi īndrepta atentia. īmpletea, cununa cele doua siluete aplecate asupra discurilor si orice era atins de sunete, copii cu podul de piatra, vīrful de munte cu ceata īn care se topea, leaga-nul gol care pendula agale, sirul de canoe luci-toare, jucatorii care se īnghesuiau sub cosul de baschet si sareau dupa minge ca īn imaginea stroboscopica a unei picaturi cazīnd īn apa, tot ce atingea muzica īngheta īntr-o imensa tapise-rie, Cu el īnauntru, o silueta līnga o balustrada.

251

21

Ue cīnd īsi īncepuse cruciada īmpotriva tīntarilor, coeficientul de multumire al lui Martin crescuse enorm. Toate zilele aveau un indice de aproximativ nouazeci si opt la suta. Baietii mai mari erau īncīntati de el, era giuvaerul cabanei, se mīndreau si īsi uimeau oaspetii cu el. Martin ramīnea un actor naiv. īsi petrecea majoritatea dupa-amiezelor līnga mlastina din care tractoa-rele faceau terenuri noi de alergare. Bratul īi era plin de muscaturi. Breavman īi punea cala-mina.

In unnatoarea zi libera, Breavman a luat un canoe si s-a dus pe lac. Mierle cu aripi rosii tīsneau printre trestii. A rupt o tulpina de nufar. Era plina de vinisoare purpurii de spuma.

Lacul era linistit ca oglinda. Din cīnd īn cīnd, se auzeau zgomotele taberei, se anunta ora de īnot prin amplificator; sau muzica, filtrata prin padure, se īntindea peste apa.

A īnaintat pe rīu cīt s-a putut, pīna cīnd limbi de nisip i-au īnchis drumul. Singurul indiciu al curentului erau lianele īnclinate din apa. Scoici negre, cu un strat gros de mīl - o hrana necu-rata. Un plescait si trupul īntins al unei broaste verzi a alunecat pe sub barca. Soarele foarte jos īl orbea. I-a poleit vīslele pe drumul īnapoi spre locul unde hotarīse sa īnnopteze.

A facut focul, si-a īntins sacul de dormit pe covorul de muschi si s-a pregatit sa priveasca cerul.

Soarele face īntotdeauna parte din cer, dar luna e un strain stralucitor si īndepartat. Luna. Privirea ti se īntoarce iar si iar spre ea, cum se

252


īntoarce spre o femeie frumoasa īntr-un restaurant. Se gīndea la Shell. īn aceeasi clipa īn care era convins ca e īn stare sa traiasca singur, credea ca poate trai si cu Shell.

Ceata aluneca īncet peste imaginea reflectata a mestecenilor; acum arata ca un troian.

Dupa patru ore s-a trezit brusc si a pus mīna

pe topor.

- E Martin Stark, a spus Martin. Focul mai dadea putina lumina, dar nu destula. I-a pus baiatului lantema īn fata. Pe un obraz avea o zgīrietura mare, de la crengi, dar zīmbea

cu toata fata.

-Care e magazinul tau preferat?

-Ce cauti aici īn miezul noptii?

-Care e magazinul tau preferat? Breavman l-a īnfasurat īn sacul de dormit si

i-a ciufulit parul.

- Dionne.

- Care e parcarea ta preferata ?

-Parcarea de la Dionne.

Dupa ce se īndeplinise ritualul, Breavman a strīns totul, l-a luat īn brate, l-a asezat īn canoe si a luat-o īnapoi spre tabara. Refuza sa-si ima-gineze ce s-ar fi īntīmplat daca baiatul nu l-ar fi gasit. Obrazul avea nevoie de iod. si o parte din muscaturile de insecte pareau infectate.

Vīslitul īnapoi a fost superb, cu trestiile care se loveau de fundul barcii, transformīnd-o īntr-o toba mare si fragila. Martin, īncotosmanat īn sacul de dormit, era o capetenie indiana asezata pe vine la prora. Cerul īsi dezvaluia continentele

de foc.

- Acasa la mine ma manīnca sobolanii, a stri-

gat Martin.

- Imi pare rau, Martin.

253

- Sute si sute de sobolani.

Cīnd Breavman a zarit luminile taberei, l-a cuprins o pofta grozava sa le lase īn urma, sa vīslcasca īn continuare cu baiatul īn barca si sa se opreasca undeva pe mal printre mestecenii golasi.

-Nu face zgomot, Martin. Ne omoara daca ne prind.

-Mie īmi convine.

22                 1

Verde? Bej ? īn autobuz īncerca sa īsi aduca j aminte de culoarea peretilor din camera mamei s lui. Evita īn felul acesta sa se gīndeasca la ea 1 zacīnd acolo. o nuanta aleasa cu grija la vreo | conferinta a medicilor.                         I

Camera īn care īsi petrece timpul. Pe fereastra | se vede versantul sudic al Mount Royalului. j Primavara se simte mirosul de liliac. Ai vrea sa

deschizi fereastra ca sa te bucuri de el, dar nu 1 se poate. Pereastra se ridica doar putin. Pentru | ca sinucigasii sa nu strice gazonul.              ;

-Nu ne-am mai vazut de mult, domnule ;

Breavman, spune sora-sefa.                   \

- Chiar asa ?                               i Mama lui se uita fix īn tavan. S-a uitat si el. ! Poate se petrecea acolo ceva stiut numai de ea.  ;

Peretii erau un gri rafinat.

-Te simti mai bine, mama?

- Ma simt mai bine ? Mai bine pentru ce ? Ca sa ies afara si sa vad ce face cu viata lui ? Multu-mesc, n-am nevoie sa ies ca sa stiu, pot sa stau aici, īn camera asta, cu nebunii, mama ta īntr-un spital de nebuni...

254


-stii ca nu e asta, mama. Numai un loc unde sa te poti odihni...

- Sa ma odihnesc! Cum sa ma odihnesc daca stiu ce stiu ? Tradator de fiu, ce, nu stiu eu unde sīnt? Cu seringile lor si cu purtarea lor politi-coasa, o mama īn halul asta si el se duce sa

īnoate...

- Dar, mama, nu vrea nimeni sa-ti faca rau... Ce facea, īncerca sa o convinga ? si-a anmcat un brat si a bījbīit dupa ceva pe noptiera, dar n-a gasit nimic, i se luase totul de acolo.

- Nu-ti īntrerupe mama, nu ajunge cīt sufar? Un sot bolnav, cincisprezece ani, mie īmi spui? Mie īmi spui, mie īmi spui? Afie...?

-Mama, te rog, nu tipa...

- Ah! īi e rusine cu mama lui, mama lui o sa trezeasca vecinii, mama lui o sa le sperie pe prietenele lui straine de neam, tradatorule! Ce mi-ati facut cu totii! o mama trebuie sa stea linistita, nu, eram asa frumoasa, am venit din Rusia, toata lumea se uita la mine...

- Lasa-ma sa-ti spun...

-Lumea vorbea cu mine, vorbeste cu mine copilul meu? Toata lumea stie ca zac aici ca un bolovan, o frumusete eram, mi se spunea fru-moasa rusoaica, si ce nu i-am dat copilului meu, sa se poarte asa cu o mama, nici nu pot sa ma gīndesc, tocmai de la copilul meu sa am parte, asa sa ai parte si tu de la copilul tau, cum e ziua zi si noaptea noapte, asa sa ai parte si tu de la copilul tau, sobolan īn casa mea, nu-mi vine sa cred ca viata mea, sa mi se īntīmple mie una ca asta, eu am fost asa buna cu parintii mei, mama mea a avut cancer, doctorul i-a tinut stomacul īn mīna, īncearca cineva sa ma ajute? Fiul meu ridica macar un deget? Cancer! Cancer! A trebuit

255

sa vad totul, a trebuit aa īmi sacrific viata pentru oameni bolnavi, asta nu e viata mea, sa vad asemenea lucruri, tatal tau te-ar omorī, obrazul meu e īmbatrīnit, nu stiu cine sīnt īn oglinda, riduri, cīnd eram asa frumoasa...

S-a lasat pe speteaza scaunului, n-a mai īncer-cat sa intervina. Nu l-ar fi auzit nici daca l-ar fi lasat sa vorbeasca. si, de fapt, n-ar fi stiut ce sa spuna chiar daca l-ar fi ascultat.

A īncercat sa īsi lase mintea sa rataceasca, dar se īmpiedica de fiecare detaliu delirant, astep-tīnd sa se scurga ora.

A ciocanit la usa Tamarei pe la zece noaptea. A auzit un schimb de soapte dinauntru.

-Cine e? a īntrebat ea.

- Breavman cel din Nord. Dar vad ca ai treaba.

-Da.

- OK- Noapte buna.

-Noapte buna.

Noapte buna, Tamara. Foarte bine ca īti īmparti gura. E a tuturor, ca un parc.

I-a scris doua scrisori lui Shell si apoi i-a dat un telefon, pentru ca nu putea sa doarma.

23

frobabil ca grupa lui Ed avea sa cīstige meciul.

Colturile terenului erau marcate cu steagul israelian.

Ce drept avea sa le ia īn nume de rau faptul ca se foloseau de acest simbol? Doar nu-l avea gravat pe scut.

Un copil īsi īncuraja echipa agind o sticla de Pepsi.

256


Breavman īmpartea hot dogs. Era bucuros ca īnvatase sa-si suspecteze vecinii crestini de necu-ratenie si sa nu creada īn steaguri. Putea aplica acum īnvatatura la propriul sau trib.

Un home run1. Trimiteti-va copiii la Academia din Alexandria.

Nu va mirati daca se īntorc alexandrieni.

De trei ori ura- Mazel tov.

Salut, Canada, tu, Canada cea mare, cu bogatii plicticoase si frumoase. Cu totii sīnt canadieni. Deghizarea īn evreu nu īnsala pe nimeni.

Cīnd i-a venit lui Ed rīndul sa arbitreze, Breavman a traversat terenul si s-a dus līnga mlastina sa se uite la Martin care omora tīntari. Tractoristul īl cunostea deja, venea deseori sa-l

unnareasca pe Martin la datorie.

Baiatul ucisese mai bine de sase nui de tīntari.

- Sa te ajut, sa omor si eu cītiva.

- Nu conteaza la scorul meu.

- o sa-mi fac scorul meu.

- Eu o sa cīstig.

Martin avea picioarele ude. Cīteva muscaturi se infectasera. Ar fi trebuit sa-l trimita īn dormi-tor, dar parea sa se distreze de minune. Toafce zilele lui erau de nouazeci si noua la suta.

- Sa vad daca ai curajul sa-ti faci un scor al

tau;

In drumul īnapoi cu echipele spre tabara, Ed

a spus:

- Nu numai ca ai pierdut meciul, Breavman,

dar īmi mai datorezi si cinci dolari.

-Pentru ce?

-Wanda. Noaptea trecuta.

-Ah, Doamne, pariul. Uitasem.

1. La baseball, o tura de teren cīstigata.

257

A verificat īn jurnal si a platit cu un sentiment de recunostinta-

24

loate zilele erau īnsorite si toate trupurile erau bronzate. Nu se uita decīt la nisip si la trupuri, mindu-se ori de cīte ori o bretea data la o parte dezgolea un alb citadin. Dorea toate aceste umbre stranii de trupuri.

La cer aproape ca nu se uita. o pasare care a zburat foarte jos l-a facut sa tresara. Difuzorul racnea un Concert Brandenburgic. īntins pe spate, cu ochii īnchisi, se pierduse īn caldura si īn lumina si īn muzica. Deodata, cineva statea īn gennnchi līnga el.

-Lasa-ma sa ti-l storc, s-a auzit vocea lui Anne.

A deschis ochii si l-a trecut un fior.

-Nu, lasa-ma pe mine, a rīs Wanda. Lumea se īntorsese īmpotriva cosului de pe fruntea lui.

- Lasati-ma īn pace, a strigat ca un apucat. Violenta reactiei lui i-a tintuit locului. S-a prefacut ca zīmbeste, a lasat sa treaca un interval politicos de timp si apoi a plecat de pe plaja. Dormitorul era prea racoros. Aerul noptii nu fusese īnca alungat. S-a uitat īn jur la īnca-perea minuscula. Sacul cu rufe murdare era plin. Uitase sa-l dea la spalat. Nu era bine- Nu era ce trebuie. Pe pervaz era o cutie de biscuiti. Nu asa se manīnca. si-a scos jurnalul. Nu asa se scrie.

258


25

JVLartin Stark si-a pierdut viata īn prima saptamīna din august 1958. L-a calcat un buldo-zer care netezea un teren mlastinos. soferul buldozerului, ungurul pe nume Steve, nu si-a dat seama ca lovise altceva decīt, ca de obicei, radacini, bulgari de pamīnt, pietre. Martin se ascundea probabil printre trestii īn asteptarea

inamicului.

Cīnd a vazut ca nu apare la cina, Breavman

a banuit ca e acolo. L-a pus īn locul lui pe unul dintre adjuncti. A luat-o agale spre mlastina, multumit ca are o scuza sa iasa din sala gala-

gioasa de mese.

A auzit un zgomot dinspre tufe. A crezut ca

Martin īl auzise venind si acum se juca de-a ascunselea. si-a scos pantofii si a intrat īn apa. Era īngrozitor de strivit, avea o urma de tractor de-a latul spatelui. Zacea cu fata īnjos. Breavman l-a īntors- Avea gura plina de intestine.

Breavman s-a īntors īn sala de mese si i-a spus lui Krantz, care a palit. Au cazut de acord ca restul copiilor nu trebuie sa afle, cadavrul trebuia ridicat īn secret. Krantz s-a dus la mlas-tina si s-a īntors īn cīteva minute.

- Stai acolo pīna cīnd adoarme toata lumea. Ed o sa-ti tina locul īn dormitor.

-Vreau sa merg īn oras cu el, a spus

Breavman.

- o sa vedem.

-N-o sa vedem. Ma duc cu el.

- Breavman, du-te si stai naibii acolo si nu ma contrazice tocmai acum. Ce te-a apucat?

259

A stat de veghe cīteva ore. N-a trecut nimeni pe acolo. Ţīntarii erau foarte agresivi. S-a īntre-bat ce-i mai pot face cadavrului. Era plin de ei cīnd īl gasise. Lumina de luna era slaba. īi auzea pe baietii mai mari cīntīnd la focul de tabara. Pe la unu noaptea, au sosit ambulanta si politia. Au lucrat la lumina farurilor.

-Ma duc cu el.

Krantz tocmai vorbise cu doamna Stark la telefon. Fusese remarcabil de calma. Spusese chiar ca n-o sa īi dea īn judecata pentru negli-jenta. Krantz era zguduit.

- Bine.

- si nu mai vin īnapoi.

- Cum adica nu mai vii īnapoi ? Nu ma lua asa, Breavman.

-Plec.

-Tabara tine īnca trei saptamīni. N-am cu cine sa te īnlocuiesc.

-Nu-mi pasa.



Krantz l-a apucat de brat.

-Ai un contract, Breavman.

-Ma fut īn el de contract. Nu ma plati.

-Ticalos nerusinat, īntr-asa un moment...

- si īmi datorezi cinci dolari. Eu am avut-o primul pe Wanda. 11 iulie, īti arat jumalul, daca vrei.

-Pentru Dumnezeu, Breavman, ce tot vorbesti? Ce vorbesti? Nu-ti dai seama ce se īntīmpla ? A fost ucis un copil si tu vorbesti despre regulat...

- Regulat. Ăsta e limbajul tau. Cinci dolari, Krantz. si o s-o īntind. Nu e aici locul meu...

A fost imposibil de spus cine a dat primul pumn.

260


26

nu STOARCE NIMIC DIN TRUP NU ĪŢI DATOREAZĂ NIMIC e tot ce a scris.

A batut cu furie literele la masina de scris pe care o tinea pe genunchi īn autobuzul spre

Montreal.

Era partea cea mai urīta a drumului, panouri

publicitare si statii de benzina si ceafa soferului si nenorocita lui de camasa de nailon īncinsa.

Doar de l-ar prinde, venind printre gunoaie, moartea, ar readuce demnitatea.

Ce cīntau la sfirsitul cartii?

Putere! Putere! Sa renastem din noi īnsine!

N-avea sa īnvete niciodata numele copacilor pe līnga care trecea, n-avea sa īnvete niciodata nimic, avea sa se confmnte īntotdeauna cu un mister lenes. Ar fi vrut sa fie cel īmbracat īn negru care tine discursul funerar si afla totul

abia la groapa.

larta-ma, Tata, nu stiu numele latinesc al

fluturilor, nu stiu din ce piatra e facut foisorul. soferul avea probleme cu usile. Poate n-aveau sa se mai deschida niciodata. Cum ar fi sa se sufoce īntr-o camasa de plastic?

27

Draga mea Shell, o sa-mi ia ceva vreme sa-ti spun. E doua noaptea. Dormi īn cearsafurile cu dungi verzi pe care le-am cumparat īmpreuna si stiu exact cum īti arata trupul. Esti culcata pe

261

o parte, cu genunchii īndoiti ca un jocheu si ai īmpins probabil pema pe jos si parul īti e ca o pagina de caligrafie si stai cu o mīna stnsa aproape de gura, celalalt brat e īntins peste mar-gine ca un bompres, cu degetele moi ca niste lucruri care plutesc.

E grozav ca-ti pot vorbi, iubita mea Shell. Sīnt foarte linistit, fiindca stiu ce vreau sa-ti spun.

Mi-e frica de singuratate. Viziteaza un spital de psihiatrie sau o fabrica, stai īn autobnz sau īntr-o cafenea. Peste tot oamenii traiesc īn nespusa singuratate. Tremur cīnd ma gīndesc la toate vocile singure care se ridica, undite īndreptate spre cer īn asteptarea unui loz cīstigator. Trupurile lor īmbatnesc, inimile īncep sa le rasufle ca un acordeon spart, problerne cu rini-chii, sfinctere care se moaio ca un elastic vechi. Ni se īntīmpla noua, ti se īntīmpla tie, sub cearsa-furile cu dungi verzi. Imi vine sa te iau de mīna. si acesta e miracolul pentru care bagam monezi īn tonomat. Ca putem protesta īmpotriva acestui macel apatic. Sa te iau de mīna e un protest foarte eficient. As vrea sa fii līnga mine acum.

Am fost la o mmormīntare azi. Nu asa se īngroapa un copil. īntre moartea lui reala si evlavia grabita din capela contrastul a fost cum nu se poate mai putemic. Cuvintele frumoase nu aveau ce sa caute pe buzele rabinului. Nu stiu daca īn ziua de azi mai e cineva demn sa īnmormīnteze pe altcineva. Durerea familiei era reala, dar aerul conditionat din capela se īntor-cea īmpotriva ei. M-am simtit prost si mi s-a pus un nod īn gīt, fiindca nu am stiut ce sa īi spun trupului neīnsufletit. Cīnd au luat sicriul prea mic, mi s-a parut ca īl trasesera pe sfoara pe copil.

262


Nu pot sa pretind ca e o lectie. Cīnd ai sa-mi citesti jurnalul, ai sa vezi cīt de aproape sīnt de a ucide pe cineva. Nici macar nu ma pot gīndi la asta, pentru ca nu m-as mai putea misca. Literal-mente. Nu pot misca un muschi. Tot ce stiu e ca un lucru prozaic, lumea confortului, a fost distrusa irevocabil, si s-a garantat ceva foarte important

īn loc.

o miasma religioasa pluteste deasupra ora-sului si o respiram cu totii. Oratoriul 8f. losif e īn lucru, cupola de arama s-a ridicat. si la Templul Emmanuel se deschide un fond de donatii pentru constructie. Un miros religios, compus din altar muced si iz de tabernacol, coroane stricate de flori, mese de Bar-Mitva putrede. Plictiseala, banii, desertaciunea, vinovatia īnvaluie stranele. Lumī-narile, monumentele, flacara vesnica lumineaza fara sa convinga, ca o reclama de neon, la fel de sincere ca un anunt publicitar. Din sfintele potire navaleste un fum puturos. Cei care iubesc cu-ade-varat le īntorc spatele.

Nunt un bun īndragostit, altminteri as fi cu tine acum. As finga tine si nu mi-as folosi dorul ca pe o dovada ca mai am sentimente. De asta īti scriu si īti trimit jurnalul din vara asta. Vreau sa stii ceva despre mine. Zi cu zi. Draga mea Shell, daca mi-ai da voie, te-as tine mereu la patru sute de mile distanta si ti-as scrie scri-sori si poeme nostime. E adevarat. Mi-e teama sa traiesc altceva decīt asteptarea. Nu merit riscul.

La īnceputul verii am spus: sa fim chirur-gicali. Nu vreau sa te mai vad sau sa te mai aud. As vrea sa rascumpar aceste vorbe cu multa tandrete, dar n-am s-o fac. Nu doresc sa ma leg de nimeni. Vreau sa o iau de la capat. Cred ca te iubesc, dar iubesc si mai mult ideea de-a

263

sterge trecutul cu buretele. Pot sa īti spun toate astea, pentru ca sīntem atīt de aproape unul de altul. Tentatia disciplinei ma face necrutator.

Vreau sa termin scrisoarea acum. E prima la care nu pastrez nici o copie. īmi vine sa ma reped īntr-acolo si sa rna culc līnga tine. Te rog, nu-mi telefona si nu-mi scrie. Ceva īn mine vrea sa īnceapa.

Lawrence

Shell a trimis trei telegrame la care el n-a raspuns. A lasat de cinci ori telefonul sa sune toata noaptea.

Intr-o dimineata, Shell s-a trezit brusc si i s-a taiat rasuflarea. Lawrence īi facuse exact acelasi lucru pe care i-l facuse si Gordon - scrisorile, totul!

28

-Deau amīndoi rabdatori, asteptīnd incoerenta.

-Tamara, stii desigur ca sīntem pe cale de a pierde razboiul rece?

-Nu se poate!

- Limpede ca lumina zilei. stii ce face tine-retul din China īn secunda asta ?

- Topeste drugi de fier īn curtea din spate ?

- Corect. si rusii īnvata trigonometria īnca de la gradinita. Ei, ce parere ai, Tamara?

- Sumbra.

- Dar n-arc nici o importanta.

- De ce ?

Incerca sa puna o sticla cu capul īn jos.

-Hai sa-ti spun, Tamara. Pentru ca sīntem cu totii copti pentru lagarul de concentrare.

264


Asta a fost putin prea brutal pentru gradul de betie la care se aflau. Dadea din gura, īntins pe canapea līnga ea.

- Ce spui ?

-Nu spun nimic.

-Spuneai ceva.

-Vrei sa stii ce spuneam, Tamara.

-Mda.

- Chiar vrei sa stii ?

-Da.

- Bine, o sa-ti spun. Tacere.

-Ei?

- o sa-ti spun.

-Hai, spune-mi.

- Spun asta: ...

A urmat o pauza. A sarit īn picioare, s-a dus la fereastra, a trecut cu pumnul prin geam.

-Hai cu m.asina, Krantz, a urlat. Hai cu masina, hai cu masina!...

29

Oa ne mai aplecam asupra īnca unei umbre, ultima.

Mergea spre Cote des Neiges. Patricia dormea īn camera lui din Stanley Street, un somn izolat si profund, cu parul rosu risipit pe umar ca mode-lat de unnt botticellian.

Nu se putea abtine sa-si spuna ca era prea frumoasa ca sa fie chiar a lui, ca nu e destul de īnalt si de bun, ca dupa el nu se īntorcea lumea sa se uite īn tramvai, ca trupul lui nu e demn sa fie ridicat īn slavi.

265

Ar fi meritat pe cineva, un atlet poate, care sa se miste cu gratia ei, care sa emane aceeasi forta tiranica a frumusetii din fiecare miscare si din fiecarc trasatura.

o īntīlnise dupa un spectacol, la petrecerea actorilor. Jucase rolul principal īn Hedda Gabler. o bestie cu sīnge rece, jucase bine ambitia si frunza de vita. Era la fel de frumoasa ca Shell, ca Tamara, era din elita. Era din Winnipeg.

- Exista arta īn Winnipeg ?

Mai tīrziu īn seara aceea se plimbau pe Mountain Street. Breavman i-a aratat un gard care ascundea īn caligrafia de fier forjat siluete de vrabii, de iepuri, de veverite. 1 s-a deschis repede. I-a spus ca are ulcer. Doamne, la rsta ei.

- Cīti ani ai ?

- Optsprezece. stiu ca te miri.

- Ma mir ca esti atīt de calma si traiesti cu ce-o fi lucrul acela care īti roade stomacul.

Trebuia sa plateasca īn vreun fel pentru modul īn care se misca, pentru pasii ei ca de muzica spaniola veche, pentru trasaturile ei care jucau dincolo de durere.

īn noaptea aceea i-a aratat locurile lui spe-ciale din oras. A īncercat sa īsi revada propriul oras de la optsprezece ani. Aici era un zid la care tinuse. Altundeva, a vrut sa-i arate o usa demen-tiala cu filigran, dar cīnd s-au apropiat a vazut ca imobilul nu mai exista.

- Ou sont les neiges... ? a declamat teatral. L-a privit drept īn fata si i-a spus:

-M-ai cucerit, Lawrence Breavman. Ceea ce, probabil, chiar īncercase. Stateau culcati alaturi ca īnlemniti. Nimic din ce-ar fi putut sa faca gura sau mīinile nu īl

266


apropia de frumusetea ei. Era cum fusese cu ani īn urma, cu Tamara, tortura tacerii din pat.

Breavman stia bine ca nu o poate lua de la īnceput. Ce se īntīmplase oare cu planurile lui ? Au gasit īn cele din urma cuvinte si tandrete, tandretea aceea care urmeaza unei nereusite. Au ramas īmpreuna īn camera. Pe la sfirsitul zilei urmatoare, Breavman ter-minase un poem ratat despre doua armate care pornesc la lupta din doua colturi diferite ale unui continent. Nu se īntīlnesc niciodata la mijloc, pe cīmpul de batalie. larna decimeaza batalioanele cum devoreaza o invazie de molii o rochie de brocart, si īnseamna drumul īn unna trupei īnghe-tate cu urmele de metal ale pieselor parasite de artilerie, arabescuri fara noima pe pardoseala unei vaste firide. Dupa zece luni, doi caporali care nu vorbesc aceeasi limba se īntīlnesc pe cīmpia verde pe care bombele n-o ravasisera. Au picioarele īnfasurate īn zdrente rupte din uni-formele comandantilor. Cīmpnl pe care se īntīl-nesc e cīmpul menit luptei de īndepartatii si puternicii comandanti ai armatelor. Cum cei doi vin din directii diferite, se afla fata īn fata, dar au uitat de ce s-au īmpleticit pe picioare pīna acolo.

In cea de a doua noapte a urmarit-o mis-cīndu-se prin camera. Asa o frumusete nu mai vazuse niciodata. Se cuibarise īn fotoliul maroniu si citea un manuscris. Breavman si-a amintit de culoarea care īi placuse īn creuzetul cu alama topita. Parul ei avea acea culoare si trupul ei cald parea sa o reflecte exact īn felul īn care obrazul turnatorului se lumina deasupra formei īn care turna metalul topit.

267

PAUVRE GRANDE BEAUTE RMANĂ MĂREAŢĂ FRUMUSEŢE

A īnchinat un omagiu tacut trupului ei, buze-lor, nu ca un ecou al unei dorinte egoiste, ci īn numele desavīrsirii īnsesi.

Vorbisera destul pentru ca ea sa stea dezbracata. Linia pīntecelui ei īi aducea aminte de formele dulci desenate pe stīnca pesterh de vīnatorul-artist. si-a amintit de stomacul ei.

QUEL MAL MYSTERIEUX RONGE SON

FLANCD'ATHLETE? CE RĂU ASCUNS ĪI ROADE OARE COAPSA

MLĂDIOASĂ?

īntins līnga ea, īsi imagina ca un miracol i-ar īmpinge spre o īmbratisare sexuala. Nu stia de ce, pentru ca erau oameni buni, sau limbajul firesc al trupurilor, sau pentru ca ea avea sa plece a doua zi. īsi odihnea mīna pe coapsa lui, o atingere fara urma de dorinta. A adormit si el statea cu ochii deschisi īn īntuneric si camera nu fusese niciodata mai goala si niciodata o femeie nu fusese mai departe. īi asculta respiratia. Era ca motorul delicat al unei masinarii necrutatoare care punea distanta dupa distanta īntre ei. Som-nul ei era retragerea finala, mai desavīrsit decīt orice ar fl putut sa faca sau sa spuna ea īnsasi. Dormea cu o gratie chiar mai profunda decīt a

miscarilor ei.

stia ca parul nu simte; i-a sarutat parul. Se īndrepta spre Cote des Neiges. Noaptea fusese aranjata de un purist al toamnelor Montrealului. o ploaie usoara lustruia metalul gardurilor de fier forjat. Frunzele zaceau pe jos, gravuri precise pe caldarīmul ud, netede ca

268


tocmai cazute dintr-un ierbar. o pala de vīnt a ravasit frunzele tīnarului salcīm de pe MacGregor. Mergea pe un drum cunoscut, de-a lungul unor garduri si vile pe care le stia pe dinafara.

Dupa cīteva clipe l-a strapuns nevoia de Shell. S-a simtit ca tintuit īn aer de o tepusa de dor. o data cu dorul l-a ajuns si o povara de singura-tate pe care stia ca nu o poate duce. De ce traiau īn orase diferite?

A intrat īn fuga īn hotelul Mount Royal. o femeie de serviciu īn genunchi i-a multumit pentru noroi.

A format numarul, s-a rastit la centralista, a cerut taxa inversa.

Telefonul a sunat de noua ori īnainte ca ea sa raspunda.

- Shell!

-Voiam sa nu raspund.

- Marita-te cu mine! Asta e ce īmi doresc. A urmat o tacere lunga.

- Lawrence, nu te poti purta asa cu oamenii.

-Nu vrei sa te mariti cu mine?

- Ţi-am citit jurnalul.

Ah, vocea ei era atīt de frumoasa, catifelata de somn.

- Lasa-l īncolo de jumal. stiu ca ti-am facut rau. Uita, te rog-

-Vreau sa ma culc la loc.

-Nu-mi īnchide telefonul.

- Nu ti-l īnchid, a spus cu o voce obosita. o sa astept sa spui la revedere.

- Te iubesc, Shell.

A urmat īnca o tacere lunga si i s-a parut ca o aude plīngīnd.

-Te iubesc. Cu adevarat.

- Pleaca, te rog. Nu pot sa fiu ce īti trebuie tie.

-Ba da, poti. Esti.

269

-Nimeni nu poate fi ce īti trebuie tie.

- Shell, e o nebunie sa vorbesti asa de la patru sute de mile distanta. Vin la New York.

-Ai bani?

- Ce fel de īntrebare e asta ?

- Ai bani de bilet ? stiu ca ai fugit din tabara si stiu ca n-aveai multi bani nici cīnd ai plecat.

Niciodata nu īi auzise atīta amaraciune īn voce. Asta l-a trezit.

-Vin imediat.

- Sa stii ca nu vreau sa te astept, daca nu vii.

-Shell?

-Da.

-A mai ramas ceva?

- Nu stiu.

- o sa vorbim.

-Bine. Acum o sa-ti spun noapte buna. A spus-o cu vocea ci dc alta-data, vocea care īl accepta si īl ajuta sa-si sustina ambitiile. S-a īntristat la auzul ei. īn ceea ce īl privea, epuizase emotia care īl facuse sa o caute. Nu mai simtea nevoia sa plece la New York.

30

Oi-a īnceput turul pe strazile din inima Montrealului. Strazile erau īn schimbare. Turta dulce victoriana disparea si la fiecare al doilea colt se ridica scheletul pe jumatate acoperit al unei cladiri plate de birouri. Orasul parea ca se īndīrjeste sa devina modern, de parca s-ar fi convertit brusc la o noua teorie despre igiena, si-ar fi dat seama īngrozit ca nu are cum sa curete noroiul din cutele garguilor si din frunzele

270


de vita ale frizelor si s-ar fi decis sa cauterizeze īntreg peisajul.

Dar erau frumoase. Erau singura fmmusete, ultima vraja. Breavman stia ce stia, ca trupul lor nu murea. Tot restul era fictiune. Era vorba de frumusetea pe care o īntruchipau. si le amin-tea pe toate, nu se pierduse nimic. īn slujba lor. Mintea lui le cīnta lauda pe drumul care urca spre Mount Royal.

Pentru corpul lui Heather, care dormea si dormea.

Pentru corpul Berthei, care cazuse cu merele si cu un flaut.

Pentru corpul Lisei, de atunci si de acum, cu parfumul lui de viteza si de padure.

Pentru corpul Tamarei, ale carui coapse facu-sera din el un idolatru al coapselor.

Pentru corpul Normei, īnfrigurat si ud.

Pentru corpul Patriciei, care trebuia īnca īmblīnzit.

Pentru corpul lui Shell, a carui dulceata o pastra īn memorie, pe care īl iubea acum, din mers, cu sīnii mici despre care scrisese si cu parul atīt de negru īncīt avea reflexe albastrii.

Pentru toate trupurile cu sau fara costum de baie, haine, apa, trecīnd dintr-o camera īn alta, īntinse īn iarba care li se īntipareste īn piele, dannd disciplinat, sarind pe cai, crescīnd īn oglinzi, tinute ca niste comori, pe care plīnsese, īn numele carora īnselase, toate trupurile, marele balet, cremele cu care se dau, luminate de soare, miruitele īntru lumina.

o mie de umbre, o singura flacara, toate īntīmplarile rastalmacite de povestire slujeau viziunii si, deschizīnd ochii, se afla īn īnsusi miezul lucrurilor.

271

A urcat orbeste treptele de lemn de pe coasta dealului. Zidurile īnalte ale spitalului i-au taiat calea. Turnurile īn stil italian aveau un aer macabru. Mama lui dormea īntr-unul dintre ele,

S-a īntors si s-a uitat la orasul care i se īntin-dea la picioare.

Inima orasului nu se aflajos, printre cladirile noi si strazile largite. Era chiar acolo, la Allan, unde medicamentele si curentul electric īi tineau īn toate mintile pe oamenii de afaceri si le īmpie-dicau pe nevestele lor sa se sinucida si pe copiii lor sa se umple de ura. Spitalul era adevarata inima, el pompa echilibru si creativitate si erectii si orgasme si somn īn toate vestedele membre mercantile. Mama lui dormea īntr-unul dintre tumuri. Cu ferestre care nu se lasau decīt īntre-deschise.

Restaurantul inunda coltul dintre St. Catherine si Stanley īntr-o lumina care face pielea galbena si scoate vinisoarele īn evidenta. E un local mare, plin de oglinzi, si era aglomerat ca īntotdeauna. Nu era nici o femeie de vazut. Breavman a obser-vat ca o buna parte dintre barbati foloseau pomada de par; tīmplele le straluceau de parca ar fi fost ude. Cei mai multi erau zvelti. si pareau sa fie īntr-un fel de uniforma. Pantaloni de doc stmti cu catarama la spate, pulovere decoltate purtate fara camasa.

S-a asezat la o masa. īi era foarte sete. si-a bagat mīna īn buzunar. Shell avea dreptate. Nu ! prea avea bani.                              |

Nu, n-avea sa se duca la New York. Asta stia. Dar legatura cu ea trebuia sa ramīna. Nu era per-mis sa o taie. Totul era simplu cīta vreme legatura dintre ei exista, cīta vreme īsi aduceau aminte.

Intr-o buna zi ceea ce īi facuse ei, copilului avea sa-i strapunga īntelegerea cu o vinovatie

272


atīt de brutala, īncīt avea sa ramīna paralizat zile īntregina cīnd aveau sa-l ia pe sus si sa īl lege la niste aparate medicale care sa-i redea glasul.

Dar nu azi.

Tonomatul se tīnguia. Credea ca īntelege ama-rul cīntecelor ieftine mai bine decīt oricare dintre cei din jur. Wurlitzerul e ditamai animalul care clipeste īndurerat. E rana de neon a tuturor. Un ventriloc al suferintei. Animalul de casa pe care si l-ar dori oricine. Ursul efern, bun de atītat cu sīnge electric. Era gras, īsi iubea lanturile, se caina si era dispus sa musteasca toata noaptea de cīntece de jale. Breavman avea o moneda īn plus.

S-a hotarīt sa se destinda si sa-si bea sucul de portocale. o amintire urgenta l-a facut sa-i ceara creionul unei chelnerite. A rnīzgīlit pe un servet:

lisuse! Tocmai mi-am adus aminte care era joaca preferata a Lisei. Dupa o ninsoare bogata, ne duceam īn curtea din spate cu cītiva prieteni. īntinderea de zapada era alba si neatinsa. Bertha ne īnvīrtea. o apucai de mīini, se rasucea pe calcīie, te rasuceai īn jurul ei din ce īn ce mai repede pīna te desprindeai de pamīnt. Apoi īti dadea drumul si zburai īn zapada. Ramīneai nemiscat īn pozitia īn care cazusesi. Dupa ce fusesera aruncati cu totii asa īn zapada proaspata, īncepea partea frumoasa a jocului. Te ridicai cu grija, atent sa nu strici forma pe care o lasai īn zapada. Urmau comparatiile. Te straduiai, fireste, sa aterizezi īn cele mai ciudate pozitii, cu mīinile si cu picioarele īntinse īn fel si chip. Apoi plecam, lasīnd īn urma un minunat cīmp alb, plin cu forme ca de flori cu tulpini de pasi.

273

Multumiri

Poemul epigraf si altele citate īn Joaca preferata din volumul The Spice Box of Earth (Cutia cu mirodenii a pamīntului) de Leonard Cohen apar cu permisiunea editorilor, McClelland & Stewart Ltd.

Versurile de la pagina 46 sīnt din The Girl That 1 Marry (Fata cu care ma casatoresc) de Irving Berlin. Copyright © 1946 (Renewed) by Irving Berlin, rights for the world, excluding the U.S., China, Japan, Okinawa, controlled by Warner Chapel Music Ltd. All rights reserved. Citate cu permisiunea Wamer Bros. Publication U.S. Inc., Miami, FL. 33014.

Versurile de la pagina 54 sīnt din Near You (Līnga tine) de Kermit Goell si Francis Craig. Copyright © 1947 (Renewed) by Supreme Music Corporation. All rights administered by WB Music Corp. All rights reserved. Citate cu permisiunea Warner Bros. Publi-cation U.S. Inc., Miami, FL. 33014.

Versurile de la paginile 118-l19 sīnt din 1 Almost Lost My Mind (Aproape cd mi-am pierdut mintile) de Ivory Joe Hunter Copyright © 1956 (Renewed) by Unichappell Music, Inc. All rights reserved. Citate cu permisiunea Wamer Bros. Publication U.S. Inc., Miami, FL. 33014.

           












Document Info


Accesari: 982
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )