Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























Tennessee Williams Un tramvai numit Dorinta

Carti


Tennessee Williams

Nu la fel ca despre Saroyan se poate vorbi despre un alt dramaturg american, Tennessee Williams. Foarte productie si stapīnind īn maestru arta compozitiei scenice si a construirii personajelor, Williams (nascut īn 1914) rar deschide credit omului si mai curīnd īi contabilizeaza sufe­rintele morale si fizice, nelinistile si dezechilibrul, insatisfactiile si esecurile. īmpreuna cu Arthur Miller, Tennessee Williams a predominat scena americana īn deceniul urmator celui de al doilea razboi mondial, iar acum, dupa "reīnvierea" lui O'Neill, acesti doi dramaturgi īsi mai pastreaza īnca īnsemnatatea. Lor īncepe sa li se alature mai tīnarul Edward Albee.



Tennessee Williams - care se afla īn plina creativitate si deci se pot astepta de la el noi surprize - a scris douasprezece piese de larga desfasurare si aproape douazeci de piese īntr-un act - īncepīndu-si si el ucenicia cu piese scurte ca si O'Neill, Wilder si alti dramaturgi ameri­cani. La acestea se adauga sase scenarii de film, un volum de versuri doua volume de povestiri, numeroase īnsemnari autobiografice, cu consi­deratii estetice.

īn pofida acestei impresionante productivitati, viziunea sa este relativ restrīnsa, mai exact preocuparile sale. īn cartea sa Drama ameri­cana dupa cel de-al doilea razboi mondial, profesorul de literatura de la Universitatea din Pennsylvania, Gerald Weales, cauta sa dovedeasca, īntr-un lung eseu analitic, continua preocupare a lui Williams pentru aceleasi teme si pentru aceleasi specii de personaje, sustinīnd ca el ar suferi de obisnuitul neajuns al multor dramaturgi, anume de a fi īnda­torat primei piese scrise, ramasa izvor de inspiratie. īn cazul lui Williams, aceasta piesa ar fi Menajeria de sticla (The Glass Menagerie - 1945), de fapt nu prima sa creatie pentru scena, dar primul sau succes si pīna acum "cea mai buna piesa" a sa.

TENNESSEE WILLIAMS

Analiza profesorului Weales - facīnd sa defileze īn fata cititorului zecile de personaje ale lui Williams si prezentīndu-le cu destule variante si nuantari, ca individualitati definite - nu reuseste sa ne convinga ca dramaturgul s-ar margini la dezvoltarea tipurilor din Menajeria de sticla, sau ca el ar avea o gama restrīnsa de situatii, asa cum este aceea din numita piesa. īn schimb, ne convinge ca orizontul viziunii drama­turgului si īnsesi preocuparile sale sīnt relativ restrīnse, īn pofida boga­tiei de personaje si situatii.

Daca am compara numai cele doua piese culminante īn creatia lui Williams - desi nu sīnt singurele culminante - Menajeria de sticla si Un tramvai numit Dorinta (A Streetcar Named Desire - 1947) gasim o fundamentala deosebire si tocmai īn ethosul lor, iar ethosul este acela care, īn cele din urma, da sens si valoare umana creatiei estetice. Menajeria de sticla, desi cu personaje īn suferinta si cu felurite nemultu­miri, este o piesa a virtutilor umane, are o tarie sufleteasca, gingasii de sentimente, contrar sumbrei drame din 1947. In Un tramvai numit Dorinta nu mai īntīlnim bunatatea din piesa anterioara.

īn nefericita familie din Menajeria de sticla, mama, Amanda, parasita de un sot flusturatec, face eroice eforturi ca sustinatoare a fiicei sale, Laura, care are un defect fizic. Laura e schioapa. Prost platita la un magazin de īncaltaminte, Amanda vrea sa-si schimbe meseria. Ce patetica este scena īn care zadarnic īncearca sa gaseasca, prin telefon, abonati pentru o revista! Mama are o energie care īi lipseste fiicei; timida si inhibata, din pricina defectului fizic, Laura īsi are īnsa o lume a ei, cu gingase si candide visuri, o lume īn care bibelourile de sticla colectionate de ea capata o existenta fabuloasa. īndemnat de staruintele maniei, fiul Tom aduce īn casa un tīnar prieten, Jim, sperīnd sa-l īnsoare cu Laura. Jim este logodit si o spune cinstit Laurei, dar dupa ce a īncercat sa īi dea oarecare īncredere īntr-īnsa si i-a oferit vraja unui flirt, facīnd-o sa glumeasca si sa danseze cu dīnsul. Tom vrea sa scape din atmosfera apasatoare a familiei si se va angaja īn marina comerciala.

Nici unul dintre membrii familiei si nici Jim nu sīnt fericiti si fiecare se simte frustrat īntr-o lume nedreapta, īnsa fiecare īsi are o buna­tate funciara, o omenie pusa la grele īncercari, dar care nu se dezminte, indiferent de revolta, resemnarea sau solutiile de salvare īncercate de unul sau altul.

Fine nuante de gesturi, atitudini, cuvinte se gasesc īn īntreg textul si īnsusi dialogul acestei piese are o gentilete poetica, explicabila - īn economia piesei - si prin aceea ca familia apartine Sudului Statelor

TENNESSEE WILLIAMS

Unite, cu un alt ritm de viata si cu o vorbire mai īngrijita. De altfel, Menajeria de sticla este construita ca o piesa a amintirilor. Fiul Tom, om cu īnclinatii poetice, aflat īn marina comerciala, povesteste episoa­dele din viata familiei, prezentīndu-le retrospectiv. Tom face si unele comentarii de ordin social, din care reiese ca nu este vorba numai de dificultatile de adaptare a oamenilor din Sud la noile conditii de viata din perioada de criza economica - asa cum interpreteaza piesa unii critici - ci ca de aceleasi dificultati se loveau si ceilalti cetateni, aparti-nīnd aceleiasi categorii sociale. Este vorba, īn comentariile lui Tom, de criza īntregii societati din deceniul anterior celui de al doilea razboi mondial. Prin procedeul naratiunii lui Tom, actiunea īsi sporeste valoarea afectiva, deoarece Tom īsi iubeste familia si este un revoltat.

Gentiletii si bunatatii din Menajeria de sticla li se opun īn Un tramvai numit Dorinta pasiuni si acte de-o mare violenta psihologica. si aici avem drama unei familii, apartinīnd regiunii sudice a Statelor Unite, dar altele sīnt relatiile si conflictele dintre personaje. Gentiletii i se opune brutalitatea, iar bunatatii o apriga aparare a intereselor indivi­duale. si aici nevoia de bunatate apare, dar īntr-un context pīna la urma necrutator īn brutalitatea lui.

Drama Un tramvai numit Dorinta este mai caracteristica pentru viziunea, metodele psihologice si tehnica scenica ale lui Williams. Mena­jeria de sticla da un loc foarte restrīns problemelor sexuale, este scrisa mai simplu, are mai putina complexitate ca situatii si conflicte. Un tramvai numit Dorinta este o drama complexa, cu puternice elemente biologic-sexuale, īn care instinctele nu sīnt stavilite de ratiune si con­veniente, iar contrastele de ordin social le profileaza si mai mult. Con­structia dramei are o expunere directa, pe care am numi-o mai curīnd naturalista decil realista, dar īnsusi naturalismul ei are rabufniri psiho­logice, explozii instinctuale, stridente si violente familiare teatrului expresionist.

Tennessee Williams a conceput-o pe Blanche DuBois ca pe un per­sonaj tragic, dar parerea noastra este ca actiunea piesei nu īi pregateste statura tragica ce-o capata īn final. Pentru soarta ei s-ar fi putut gasi alte solutii, īn mediul si conditiile date, solutii nu necesar fericite, desi Blanche DuBois, īnrudita cu Nina Leeds, eroina dramei Straniul interludiu, si-ar fi putut afla linistea si echilibrul īntr-un fel asemanator cu al eroinei lui O'Neill. Marele O'Neill īsi iubeste eroii, chiar cīnd le confera un destin tragic. Tennessee Williams pare mai curīnd a-si deplīnge eroii-victime decīt a-i iubi. El si-a intitulat piesa Un tramvai

TENNESSEE WILLIAMS

numit Dorinta o "tragedie a neīntelegerii" si, īntr-adevar, Blanche DuBois s-a izbit de neīntelegerea celor din preajma ei, dar a luptat prea putin spre a se face īnteleasa si a se rascumpara. Cu toate accentele ei uneori umane, cu toata nevoia de bunatate din partea altora, bunatatea īi lipseste. Remuscarile si zbaterile ei nu o fac o fiinta buna. A fost cruda si continua a fi cruda, asa cum crud si brutal este si Stanley. si mai ales Stella, īn mica ei integritate de femeie care-si iubeste caminul si se complace īn trivialitatea prietenilor sotului.

In dezvaluirile unor adevaruri biologice si sentimentale, pe care Williams le scormoneste ca un iscusit psiholog al normalului si anorma­lului, al rudimentarului si patologicului - ne referim la īntreaga sa opera - el ar vrea sa apeleze īntr-adevar la mai multa īntelegere. Dez­valuirile sale crude, brutale, amare contin o vadita nota de protest. Dar spre a obtine īntelegere pentru victimele neīntelegerii, aceste victime (ale neīntelegerii sociale si ale propriei lor neīntelegeri fata de ele īnsele) ar trebui aratate īn deplina lor omenie, īn ceea ce au luminos, si nu īn aspectele sumbre. Ar trebui aratate īn virtualitatile lor, īn aspiratiile catre o lume mai buna - asa cum le arata O'Neill, Gorki, Cehov si īn epica mai ales Dostoievski.

Lumea lui Tennessee Williams este adesea o lume haina, neīntele­gatoare, traind pe planurile cele mai joase ale umanitatii, iar victimele sale sīnt pe masura acestei lumi. Socialul, de altfel, este la Williams mai curīnd un fundal, destul de indistinct, pentru dramele individuale sau de grup foarte restrīns, iar relatiile de familie la rīndul lor - cu exceptia celor din Menajeria de sticla si din alte putine scrieri - se reduc la mobiluri meschine, precum vietile individuale se reduc adesea la instincte elementare, la complexe si obsesii, angoase si chinuri. Cu finele sale patrunderi psihologice, datorita carora el este uneori apropiat de Freud, dar si de Cehov, D.H. Lawrence si William Faulkner, pre­cum si cu forta sa de dramaturg, īntr-adevar exceptionala, Williams ar putea crea lucrari mult mai semnificative, si nu numai tulburatoare, zguduitoare, uneori chiar melodramatice. Dialogul lui este viu, foarte adecvat personajelor si situatiilor, avīnd mladierea si nuantarea unui autentic poet.

Blanche DuBois traieste īn casa rudelor ei ca īntr-un infern, si tot īntr-un infern pamīntesc pogoara, sufera si moare eroul din Orfeu īn infern (Orpheus Descending - .1957). In aceasta piesa, refacuta dupa o alta cu care avusese o nereusita, Williams a cautat sa se ridice la maretie, tratīnd īn parte simbolic, īn parte naturalist, actiunea si

TENNESSEE WILLIAMS

personajele. Tīnarul vagabond care gaseste o viata de iad īn oraselul sudic este un poet, dar Williams īl face atīt de misterios si vag īncīt īl poti crede un vizionar ca si un infractor. In aglomerata actiune a piesei - adesea dramaturgul aglomereaza, amesteca prea multe teme si situatii - noul Orfeu n-o mai cauta pe Eurydice, ci doar asigurarea unui trai linistit. Atragīnd, prin poezia si tineretea lui, pe bacantele oraselului, trebuie sa raspunda setei lor de drago 13313w2216n ste, stīrnind vrajmasia acelui nou Pluto, sotul femeii care īl doreste. Poetul moare fiind acuzat de asasinarea femeii, ucisa de monstruosul Pluto.

Dar nici poetul-Orfeu, si nici Blanche DuBois nu capata o reala statura tragica pentru ca fac prea putin spre a si-o dobīndi. Unii critici interpreteaza piesa Orfeu īn infern ca īnvederīnd "tragica izolare a artis­tului" in societatea respectiva si "jertfirea barbatului pe crucea sexuali­tatii'1. Aici, atmosfera sociala, plina de prejudecati si ura (datorita unei parti a burgheziei sudice, rasista si reactionara), ar fi putut fi folosita mai activ, īn masura īn care o face autorul in piesa Dulce pasare a tineretii (Sweet Bird of Fouth - 1959). īn actiunea care are drept eroi principali o actrita ratata si decazuta, care vrea sa redevina stea a ecranului, si pe gigoloul ei, īn stare de orice pentru a parveni, pentru a ajunge si el vedeta, sīnt demascate fortele urii, prin demagogul senator sudic, prin fiul acestuia si īntreaga banda care practica linsajul. Gigoloul va cadea victima invidiei sexuale (nu i se iarta ca este iubit de fiica sena­torului si e atragator), ca si purul poet Val din Orfeu īn infern.

Una din insuficientele lui Williams este ca el nu coreleaza stringent elementele din piesele sale, nu īmbina si urmareste confluenta socialului cu individualul decīt accidental, nerelevīnd mai adīnc sensul conflictelor. Iar cīnd este vorba de personaje ca noul Orfeu ori ca Blanche DuBois, primul ridicat la rang de simbol īntr-o piesa care de altfel īmbina voit simbolul cu naturalismul, acestea nu capata destul substanta umana si o realitate semnificativa pentru a avea dorita maretie sau dorita statura tragica.

Tennessee Williams izbuteste mai mult īn tratarea naturalista a personajelor elementare, brutale, crude, chinuite de biologia lor si nu de framīntari spirituale, de aspiratii umaniste. Acestea sīnt limitele vigurosului dramaturg, care cere īntelegere si compasiune, fara a avea toate coordonatele prin care sa rascoleasca īntr-adevar constiintele si sa obtina īntelegerea cuprinzatoare de care are nevoie vremea noastra si īnsesi personajele, ce ar merita un tratament artistic mai complex si mai semnificativ.

TENNESSEE WILLIAMS

Va trece peste aceste neajunsuri dramaturgul, īnca in plina creativi­tate? Premizele din Menajeria de sticla si unele elemente din alte piese īndriduie o asemenea presupunere. Gerald Weales mentioneaza o martu­risire scrisa a lui Williams, anume ca el nu este "un dramaturg ginditor", ci unul care "isi īngaduie doar sa simta". Chiar daca - precum explica Weales - marturisirea aceasta Williams a facut-o ca o īntepatura sau ironie la adresa criticului Eric Bentley (preocupat īn scrierile sale tocmai de dramaturgii care gīndesc, de unde si titlul uneia din carti The Playwright as thinker - Dramaturgul ca gīnditor), Weales este de acord cu aceasta marturisire, accentuīnd ca "desigur, Williams nu este intelectual, el este visceral"1. Excesiva sau nu, aceasta apreciere care ramīne discutabila, īsi are temeiul īn insuficienta semnificatie filozofica si maretie umanista a orizontului si preocuparilor lui Williams.

Tennessee Williams

Un tramvai numit Dorinta

In romāneste de Dorin Dron

Gerald Weales, American Drama since World War II, p. 33.

Tennessee Williams

A STREETCAR NAMED DEsIRE

A Signet Book

Published by The NeW American Library Copyright 1947 by Tennessee Williams

Personajele

TABLOUL 1

BLANCHE

STELLA

STANLEY

MITCH

EUNICE

STEVE

PABLO

O FEMEIE NEAGRĂ

UN DOCTOR

O SORĂ

UN TĪNĂR COLECTOR

O FEMEIE MEXICANĂ

Exteriorul unei cladiri cu etaj, in coltul unei strazi din New Orleans, denumita Cīmpiile Elizee si care uneste liniile de triaj cu fluviul. Cartierul este saracacios, dar spre deosebire de cartierele asemanatoare din alte orase americane, mizeria are aci ceva pitoresc, plin de farmec. Casele sint, in cea mai mare parte, din cherestea alba, īnnegrite de vreme, cu scari exterioare īnguste si subrede, cu balcoane si frontoane ciudat ornamentate. Cladirea are parter si un etaj. In fata, la intrare, cīteva trepte, care au

fost odata albe.

Este o dupa-amiaza tīrzie de mai, a īnceput sa se īntunece. Cerul, care se vede īmprejurul cladirii de un alb īntunecat, are o culoare calda, albastra, umplīnd scena cu un anumit lirism si īndulcind oarecum atmosfera aceasta de decadere. Se poate aproape simti rasuflarea calda a fluviului cafeniu printre pravaliile de pe chei, de unde vine un vag parfum de banane si cafea. O atmosfera asemanatoare este evocata si de cīntecele muzicantilor negri de la barul de dupa colt. De fapt in aceasta parte din New Orleans te afli totdeauna pe strada, imediat dupa colt, atras de un mic pian la care un negru cīnta fara īncetare, obsedant. Aceste blues-uri cīntate la pian exprima spiritul vietii ce se desfasoara aici. Doua femei, una alba si alta de culoare, stau afara, pe trepte. Femeia alba este Eunice, care locuieste la etaj; cea neagra e o vecina, caci New Orleans este un oras cosmo­polit; īn cartierele lui vechi, rasele se amesteca relativ cu

caldura si usurinta.

Peste muzica blues-urilor se suprapun vocile oamenilor 4e pe strada.

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

TABLOUL. 1

(De dupa colt vin doi barbati, Stanley Kovalski si Mitch. Slnt īn vlrsta de 28-30 de ani, īmbracati simplu, īn haine albastre de lucru. Stanley tine In miini bluza pe care o poarta cīnd joaca popice si un pachet patat cu rosu, de la macelarie. Se opresc īn fata scarilor.)

STANLEY (racnind): Hei, asculta! Stella!.,.. Baby!...

(Stella apare la balconul primului etaj. E o femeie tīnara

si draguta, īn jurul a 25 de ani si de o structura evident

foarte deosebita de a sotului ei).

STELLA (cu blīndete): Nu mai striga asa!... Hello, Mitch!...

STANLEY: Prinde!... STELLA: Ce?... STANLEY: Carne!...

(īi arunca pachetul. Ea scoate un tipat, ferindu-se, dar

are grija sa-l prinda. Apoi rīde, gīfiind usor. Sotul ei si

cu Mitch au pornit-o īnapoi dupa colt).

STELLA (strigīnd dupa el): Stanley!... Unde te duci?...

STANLEY: La popice.

STELLA: Pot sa vin si eu?

STANLEY: Vino. (Iese.)

STELLA: Vin imediat. (Catre femeia alba.) Hello, Eunice!.. Cum te simti?...

EUNICE: Foarte bine. Spune-i lui Steve sa-si cumpere un sandvis pentru ca eu "n-am prins" nimic!...

(Toate rīd; femeia de culoare nu se mai opreste. Stella iese.)

FEMEIA NEAGRĂ: Ce era īn pachetul ala pe care 1-a aruncat?

(Se ridica de pe trepte rīzīnd galagios.)

EUNICE: Tu!... Taci odata! FEMEIA NEAGRĂ: Ce sa prinda?...

(Continua sa rīda. De dupa colt apare Blanche, purtīnd o valiza. Se uita pe un petic de hīrtie, apoi la cladire, din nou la peticul de hīrtie si iar la cladire. Are o expresie de surprindere, ca si cum nu i-ar veni sa vreada. Aparitia ei

este nepotrivita īn ambianta aceasta. Este īmbracata cu eleganta, īntr-un costum alb, cu o bluza pufoasa, cu colier si cercei de perle, mānusi albe si palarie; arata ca si cum ar sosi la un ceai, vara, sau la un cocteil īn gradina publica. Este cam cu cinci ani mai īn vīrsta decīt Stella. Frumusetea ei delicata trebuie sa se fereasca de o lumina puternica. In atitudinea-i sovaitoare, ca si īn hainele albe, este ceva care sugereaza un fluture de noapte.)

EUNICE (īntr-un tīrziu): Ce-i, draguta? Te-ai ratacit?...

BLANCHE (cu un umor trist si isteric): Mi s-a spus sa iau un tramvai numit Dorinta, sa-l schimb cu unul numit Cimitire, sa merg sase statii, ca sa ajung īn Cīmpiile Elizee...

EUNICE: si chiar aici ai ajuns!...

BLANCHE: īn Cīmpiile Elizee?

EUNICE: Aici sīnt Cīmpiile Elizee!

BLANCHE: Atunci probabil ca n-au īnteles ce numar caut...

EUNICE: si ce numar cauti?

BLANCHE (se uita obosita la peticul de hirlie): sase treizeci si doi.

EUNICE: Nu trebuie sa mai cauti.

BLANCHE (neīntelegind): O caut pe sora mea, Stella Dubois, vreau sa spun doamna Stanley Kovalski...

EUNICE: Chiar aici sta. Numai ca a plecat adineaori.

BLANCHE: Cum?... locuieste... chiar īn casa asta?

EUNICE: Ea locuieste la parter si eu deasupra.

BLANCHE: Oh... si... nu-i acasa?

EUNICE: N-ai vazut o popicarie dupa colt?

BLANCHE: Parca... Nu sīnt sigura.

EUNICE: E acolo si se uita la barbatul ei care joaca popice. (O pauza.) Vrei sa-ti lasi geamantanul aici si sa te duci s-o cauti?

BLANCHE: Nu...

FEMEIA NEAGRĂ: Ma duc sa-i spun ca ai venit...

BLANCHE: Multumesc.

FEMEIA NEAGRĂ: Bine ai venit! (Iese.)

EUNICE: Nu te astepta?...

BLANCHE: Nu... Nu asta-seara.

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

EUNICE: Asa?... Nu vrei sa intri si sa te faci comoda pīna se īntorc?

BLANGHE: Nu vad cum as putea...

EUNIGE: Noi sīntem proprietarii, asa ca pot sa-ti deschid si sa te las īnauntru...

(Se ridica si deschide usa de la parter. De dupa storuri se aprinde o lumina albastru-deschis. Blanche o urmeaza īncet in apartament. īn timp ce interiorul se lumineaza, spatiul din jur se īntuneca. Se vad doua camere, nu prea lamurit. Prima īn care se intra este o bucatarie, dar are un pat de campanie, care va fi folosit de catre Blanche. Cealalta este o camera de dormit. īn partea din fund a acesteia o usa īngusta da īn baie. Eunicc, īn garda, observīnd privirea Blanchei.)

Acum e cam dezordine, dar cind e curat e foarte dragut.

BLANCHE: Da?...

EUNICE: Hī-hī... Asa... si va sa zica esti sora Stellei?

BLANCHE: Da... (Voind sa scape de ea.) Multumesc ca m-ai lasat sa intru...

EUNICE: Por nada, cum spun mexicanii... por nada. Pentru nimic. Stella mi-a vorbit de dumneata.

BLANCHE: Da?...

EUNICE: Mi se pare ca mi-a spus ca esti profesoara. BLANCHE: Da.

EUNICE: si ca esti din Mississippi, nu?... BLANCHE: Da... '

EUNICE: Mi-a aratat o fotografie de la dumneata de-acasa, de la plantatie.

BLANCHE: Belle-Reve?

EUNICE: O casa mare de tot, cu coloane albe.

BLANCHE: Da...

EUNICE: Trebuie sa fie foarte greu sa tii o casa ca asta...

BLANCHE: Iarta-ma te rog, dar de-abia mai pot sta īn picioare__

EUNICE: Bine, draguta... De ce nu sezi?

BLANCHE: Vreau sa spun ca... as vrea sa ramīn singura...

EUNICE (ofensata): Ah!... īn cazul asta, o sterg.

BLANCHE: N-am vrut sa fiu prost crescuta, dar,.,

TABLOUL 1

EUNICE: Ma reped pīna la popicarie si o trimit acasa.

(Iese pe usa. Blanche se asaza pe un scaun, foarte teapana, cu umerii usor adusi, cu picioarele lipite unul de altul si tinīnd poseta strīns cu miinile, ca si cum i-ar fi frig. Dupa o clipa privirea oarba din ochi se pierde si, īncet-īncet, īncepe sa se uite īn jur. Miauna o pisica. Ea tresare si īsi tine respiratia. Deodata observa ceva īntr-un dulap pe jumatate deschis. Sare īn picioare, se duce acolo si scoate o sticla de whisky. īsi toarna o jumatate de pahar si-l da pe glt. Apoi pune cu grija sticla la loc, spala paharul la chiuveta si trage scaunul linga masa.)

BLANCHE (cu tristete, ei īnsasi): Trebuie sa ma tintare!...

(Stella vine repede de dupa coltul cladirii, alergīnd spre usa parterului.)

STELLA (strigīnd foarte bucuroasa): Blanche!...

(O clipa se privesc fix una pe alta. Apoi Blanche se ridica si alearga īnspre ea cu un tipat salbatic.)

BLANCHE: Stella! Oh, Stella! Stella! Stella ca o stea!

(īncepe sa vorbeasca cu o vivacitate febrila ca si cum i-ar.

fi frica sa se opreasca sau sa se gindeasca. Se tin strīns una

pe alta īntr-o īmbratisare spasmodica.)

Acum, lasa-ma sa te privesc. Dar sa nu te uiti la mine, Stella, nu, nu, nu, īnca nu. Pīna nu fac o baie si nu ma odihnesc! si stinge lumina aia! Stinge-o! Nu vreau sa fiu privita īn lumina asta necrutatoare! (Stella rlde si face īntocmai.) Acuma vino īnapoi. Oh, Stella, fetita mea! Stella ca o stea! (O īmbratiseaza din nou.) Credeam ca n-ai sa te mai īntorci īn locul asta oribil. Ce-am spus?... N-am vrut sa spun asta. Am vrut sa fiu draguta cu tine si sa spun... Oh, ce locuinta convenabila si asa de... Ha-ha! Oita mea draga ! N-ai scos nici un cuvīnt!

STELLA: Nici nu m-ai lasat, draga mea!...

(Rīde, dar privirea pe care i-o arunca Blanchei este putin nelinistita.)

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

BLANCHE: Bine, acuma vorbesti tu. Deschide gurita ta draguta si vorbeste, īn timp ce eu caut ceva de baut. Sīnt sigura ca trebuie sa ai ceva de baut īn casa. Unde o fi? Oh, las-ca gasesc eu, gasesc!...

(Se duce la dulap si ia sticla. Merge clatinindu-se si gifiie,

in timp ce īncearca sa rida. E cit pe ce sa scape sticla din

mina.)

STELLA (care a observat): Blanche, stai jos si lasa-ma pe mine sa-ti torn. Dar nu prea stiu cu ce sa-ti dau. Poate este sifon īn racitor. Asteapta putin, draga mea, imediat...

BLANCHE: Ah, nu, iubito... Nu merge asta-seara la nervii mei! Unde... Unde... Unde este...?

STELLA: Stanley? La popice. īi place teribil. Baietii au azi... am gasit putin sifon... o partida.

BLANCHE: Numai putin Baby, putin de tot... Sa nu te sperii, sora ta n-a devenit o betiva. E cald, sīnt zapacita si īnfierbīntata, si obosita, si īnsetata! Acum stai jos si ex­plica-mi si mie ce-i cu casa asta. Ce cauti tu īntr-o casa ca asta?

STELLA: stii, Blanche...

BLANCHE: Oh, nu vreau sa fiu ipocrita cu tine. Din contra, vreau sa fiu foarte sincera si dreapta. Niciodata, niciodata, nici īn visurile mele cele mai rele nu mi-am putut imagina asa ceva. Numai Poe! Numai Edgar Allan Poe ar fi putut s-o faca! Cred ca de aici īncolo īncep padurile bīntuite de stafii. (Rīde.)

STELLA: Nu, draga mea, de aici īncolo īncep liniile de triaj...

BLANCHE: Nu, acuma, serios, sa lasam gluma deoparte. De ce nu mi-ai spus nimic? De ce nu mi-ai scris nimic, iubito, de ce mi-ai ascuns...

STELLA (cu grija, turnlndu-si si ei īn pahar): Ce ti-am ascuns, Blanche?

BLANCHE: Ca locuiesti īn asemenea conditii!

STELLA: Pentru asta te consumi atīta?... Dar nu este chiar asa de rau. New Orleans nu este ca celelalte orase...

BLANCHE: Asta n-are nici o legatura cu New Orleans-ul. Tot atīt de bine ai putea spune... (Se opreste deodata.) Ah,

Tabloul i

iarta-ma, iubito... (Apoi scurt.) Sa schimbam su­biectul.

STELLA (cu oarecare raceala): Multumesc!...

(Pauza. īn acest timp Blanche o priveste fix. Stella li zlmbeste.)

BLANCHE (privind paharul pe care īl tine strīns īn mina): Tu esti tot ce mai am pe lume, si nu esti multumita ca ma vezi...

STELLA (cu sinceritate): Blanche, cum poti sa spui asta?

BLANCHE: N-am dreptate?... Cīnd vad ce tacuta esti...

STELLA: Nu m-ai lasat niciodata sa vorbesc prea mult, asa ca m-am obisnuit sa tac atunci cīnd sīnt cu tine...

BLANCHE (vag): Un obicei bun... (Apoi dintr-o data.) Nici nu m-ai īntrebat cum de-am putut pleca de la scoala mai īnainte de vacanta...

STELLA: Am crezut ca daca ai sa vrei, ai sa-mi spui

singura.

BLANCHE: Ai crezut ca m-au dat afara?...

STELLA: Nu... Am crezut ca... ai renuntat tu.

BLANCHE: Am fost atīt de epuizata de toate... prin cīte am trecut, īneīt, m-au lasat nervii... (Striveste tigara cu nervozitate.) Era cīt pe ce sa īnnebunesc... aproape. Asa ca domnul Graves - domnul Graves este directorul scolii - m-a sfatuit sa plec putin. Nu ti-am putut da toate ama­nuntele astea īn telegrama... (Bea cu graba.) Oh, asta bīzīie īn mine si e asa de buna!

STELLA: Mai vrei un pahar?

BLANCHE: Nu. Unul e maximum ce pot.

STELLA: Sigur?

BLANCHE : Nu mi-ai spus nici un cuvīnt despre cum arat.

STELLA: Arati foarte bine.

BLANCHE: Dumnezeu sa te aiba īn paza ca mincinoasa mai esti. Lumina zilei n-a vazut niciodata asemenea ruina. Dar tu te-ai mai īngrasat putin, da, da, esti durdulie ca o potīrniche. si īti sta asa bine...

STELLA: Ei, si tu, Blanche!

BLANCHE: Ba asa e... altminteri nu ti-as fi spus-o! Numai sa fii putin atenta la solduri. Ridica-te!

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STELLA: Nu acuma...

BLANCHE: Nu ma auzi? Ţi-am spus sa te ridici! (Stella se supune cam fara voie.) Oh, dezordonato! A picat ceva pe gulerasul tau alb de dantela, atīt de dragut. si parul... trebuie sa-1 tunzi mai frumos, rotund, sa-ti īncadreze trasa­turile tale delicate. Stella, ai o servitoare, nu?

STELLA: Nu. Numai pentru doua camere ar fi...

BLANCHE: Ce? Doua camere spui?

STELLA: Asta si... (Este putin īncurcata.)

BLANCHE: Cealalta?

(Rlde ascutit. Se lasa o tacere jenanta.)

Am sa mai iau doar un pic... mai mult ca sa-i punem dopul la loc... ca sa zic asa. si pune sticla deoparte sa nu ma mai tenteze. (Se ridica.) Vreau sa te uiti la silueta mea. (Face o pirueta.) stii ca īn zece ani n-am mai pus nici un kilogram, Stella? Cīntaresc exact cīt cīntaream atunci cīnd ai plecat tu de la Belle-Reve. Yara īn care a murit tata si tu ne-ai parasit...

STELLA (putin plictisita): Blanche, e de necrezut ce bine arati...

BLANCHE (amīndouā rīzīnd stingherite): Stella, dar aici sīnt numai doua īncaperi. Nu vad unde o sa stau eu.

STELLA: O sa stai aici.

BLANCHE: Ce fel de pat e asta? Unul din acelea demon-tabile? (Se asazā pe el.)

STELLA: Cum ti se pare?

BLANCHE^Yraw prea^ convinsa): Minunat, iubito. Nu-mi plac paturile prea moi. Dar nu e usa īntre camere, si Stan­ley... e cuviincios, da?

STELLA: Stanley... e polonez, stii asta...

BLANCHE: Ah, da. Asta e ceva asa ca si irlandez, nu?

STELLA: stii...

BLANCHE: Dar nu asa īngīmfat, nu?... (Rid amīndoua, iar stingherite.) Mi-am adus niste rochii dragute sa le port cīnd ma voi vedea cu prietenii vostri...

STELLA: Mi-e teama ca nu-ti vor place.

BLANCHE: Cum sīnt?

STELLA: Sīnt prietenii lui Stanley.

TABLOUL 1

BLANCHE: Polonezi?

STELLA: De tot felul, Blanche.

BLANCHE: Tipuri... eterogene?

STELLA: Ah, da. Da, tipuri, asta e cuvīntul.

BLANCHE: īn orice caz, mi-am adus rochii dragute si am sa le port. Cred ca sperai sa stau la un hotel, dar nu ma duc la hotel. Vreau sa fiu līnga tine, sa fiu cu cineva. Nu pot sta singura. Din cauza ca poate ai observat - nu ma simt prea bine...

(Vocea i se fringe si privirea-i devine speriata.)

STELLA: Pari putin nervoasa, sau extenuata, sau asa ceva...

BLANCHE: Crezi ca Stanley o sa ma placa, sau o sa fiu doar o ruda īn vizita? Nu-mi pot da seama.

STELLA: O sa va īmpacati bine amīndoi, numai sa nu īncerci sa-1 compari cu oamenii pe care-i īntīlneam la noi acasa.

BLANCHE: Este atīt de... altfel?

STELLA: Da. Altfel de om.

BLANCHE: Cum adica? Cu cine seamana?

STELLA: Oh, nu poti descrie pe cineva pe care-1 iubesti! Uite o fotografie!

(īi īntinde o fotografie.)

BLANCHE: E ofiter?

STELLA: E sergent-major īn trupele de geniu. Astea sīnt decoratiile lui!

BLANCHE: Le avea atunci cīnd l-ai īntīlnit pentru

prima oara?

STELLA: N-avea grija ca nu m-a orbit cu toate alamurile

astea.

BLANCHE: Nu asta voiam sa...

STELLA: Dar, desigur, au fost lucruri care mai tīrziu mi-au placut...

BLANCHE: Cum ar fi originea lui civila! (Stella rlde nesigur.) Ce-a spus cīnd a auzit ca voi veni?

STELLA: Oh, Stanley īnca nu stie.

BLANCHE (speriata): īnca nu i-ai spus?

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STELLA: E mult timp plecat.

BLANCHE: Oh... calatorii?

STELLA: Da.

BLANCHE: Asta-i bine. Adica īmi īnchipui... nu-i asa?

STELLA (spunīnd jumatate pentru sine): Mi-e foarte greu cīnd e plecat, chiar si o singura noapte.

BLANCHE: Ce spui!...

STELLA: si cīnd pleaca o saptamīna, aproape ca īnne­bunesc.

BLANCHE: Ce frumos!

STELLA: si cīnd vine acasa plīng pe umarul lui ca un copil... (īsi zīmbeste.)

BLANCHE: Cred ca asta īnseamna sa iubesti cu adevarat. (Stella o priveste cu un zīmbet radios.) Stella...

STELLA: Ce este?

BLANCHE (cu o izbucnire stingherita): Nu te-am īntrebat nimic din ceea ce ai crezut ca am sa te īntreb. si de aceea astept de la tine sa īntelegi ceea ce am sa-ti spun.

STELLA: Ce anume, Blanche? (Figura īi devine īngrijo­rata.)

BLANCHE: Stella, probabil ca ai sa ma īnvinuiesti, stiu ca esti gata sa ma īnvinuiesti, dar īnainte de a o face, gīndeste-te bine, tu ai plecat. Eu am ramas si am luptat! Ai venit la New Orleans si ai avut grija numai de tine. Eu am ramas la Belle-Reve si am īncercat sa pastrez totul. Nu-ti spun asta ca o īnvinuire, dar toata greutatea a cazut pe umerii mei.

STELLA: Cel mai bun lucru pe care l-am avut de facut a fost sa-mi aranjez viata, Blanche.

BLANCHE (īncepe sa se agite cu intensitate): stiu, stiu. Dar tu esti cea care a parasit Belle-Reve, nu eu. Eu am ramas si am luptat pentru el, am sīngerat pentru el, aproape am murit pentru el!

STELLA: Blanche, stapīneste-te! Ce-i cu iesirea asta isterica? Spune-mi ce s-a īntīmplat? Ce īnseamna ca ai luptat si ai sīngerat? Ce fel de...

BLANCHE: Eram sigura, Stella. Eram sigura ca asta va fi atitudinea ta fata de...

STELLA: Fata de ce?...

TABLOUL 1

BLANCHE (īncet): De pierderea... de pierderea... STELLA: Belle-Reve... S-a pierdut...? Nu se poate! BLANCHE: Da, Stella...

(Se uita tinta una la alta, pe deasupra mesei acoperite cu linoleum galben. Blanche clatina īncet din cap, iar Stella īsi muta īncet privirea spre miinile ce si le tine īmpreunate pe masa. Muzica blnes-urilor creste īn inten­sitate. Blanche īsi atinge fruntea cu batista.)

STELLA: Dar cum a fost? Ce s-a īntīmplat?

BLANCHE (sarind imediat): Tu ma īntrebi ce s-a īntīmplat?

STELLA: Blanche!

BLANCHE: Tocmai tu esti cea care stai aici si ma acuzi?

STELLA: Blanche!

BLANCHE: Eu, eu, eu am primit loviturile īn fata si īn trupul meu. Toate mortile astea. Defilarea nesfīrsita " catre cimitir! Tata, mama! Margaret, īn felul acela īngro­zitor! Atīt de mare īncīt nu putea fi pusa īn sicriu. Dar care a ars cum arde gunoiul 1 Tu de-abia ai avut timp sa vii la īnmormīntare, Stella! Dar īnmormīntarile nu sīnt nimic īn comparatie cu mortii! Īnmormīntarile sīnt linis­tite, dar mortii nu īntotdeauna. Uneori respiratia le e ragusita, alteori horcaie, si alteori striga cu disperare catre tine:'Nu ma lasa! Chiar si cei batrīni striga uneori: Nu ma lasa! Ca si cum tu ai putea sa-i opresti. Īnmormīntarile sīnt tacute, cu flori delicate. si īn ce sicrie falnice sīnt pusi! Daca n-ai fost acolo la capatāi cīnd strigau: Nu ma lasa! n-ai sa poti banui niciodata lupta groaznica ce se da pentru o rasuflare si pentru sīnge. Nici nu poti visa asa ceva, dar eu am vazut! Am vazut! Am vazut! si acum stai aici, īn ochii tai citesc cum ma acuzi ca am lasat sa se piarda pro­prietatea! Cum Dumnezeu crezi ca s-a platit toata aceasta durere si toti mortii astia? Caci moartea este scumpa, miss Stella! si iessie,'varul acela batrīn, imediat dupa Mar­garet. Coasa īnspaimīntatoare a mortii se fixase la poarta casei noastre, Stella! Cartierul ei general era la Belle-Reve. Asa, iubito, asa mi-a alunecat printre degete! Care dintre ei' ne-a lasat ceva? Care dintre ei ne-a lasat macar vreo

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

polita de asigurare? Numai balrīnul Jessie, o sula de dolari ca sa-i platim sicriul. Asta a fost tot, Stella! si eu... cu bietul meu salariu de la scoala. Acuza-ma! Stai aici, te uiti tinta la mine si te gīndesti ca eu am pierdut proprie­tatea. Eu am pierdut-o? Tu unde erai? Cu polonezul tau... īn pat,,.

^STELLA (sarind): Blanche! Linisteste-te! E de ajuns! (Iese.)

BLANCHE: Unde te duci?

STELLA: Ma duc la baie sa-mi spal fata...

BLANCHE: Oh, Stella, Stella... plīngi'...

STELLA: De ce te miri...?

BLANCHE: Oh, iarta-ma... nu am vrut asta...

(Se aud vocile barbatilor. Stella intra in baie si īnchide usa dupa ea. Cind apar barbatii si Blanche isi da seama ca trebuie sa fie Stanley care se īntoarce, se īndreapta, ezitind, dinspre baie catre masa de toaleta, privind cu atentie spre usa de intrare. Intra Stanley, urmat de Steve si Mit eh. Stanley se opreste linga usa, Steve, jos linga scara īn spirala si Mitch putin mai la dreapta lor, gata sa plece. Cind barbatii intra auzim ceva din dialogul urmator.)

STANLEY: Asa si 1-a luat?

STEVE: Sigur ca asa 1-a luat. A cīstigat lozul cel mare cu un bilet de sase numere...

MITCH: Nu-i mai spune lui din astea... n-o sa te creada. (Mitch iese.)

STANLEY (retinīndu-l pe Mitch): Hei, Mitch! Vino īnapoi!

(Auzind vocile, Blanche se retrage in dormitor. Ia de pe

masa de toaleta fotografia lui Stanley, se uita la ea, o

pune la loc. Cind Stanley intra in apartament se ascunde

repede dupa paravanul de la capatul palului.)

STEVE (catre Stanley si Mitch): Ei, facem un pocher mīine seara?

STANLEY: Sigur... la Mitch...

MITCH (auzind aceasta se īntoarce repede la balustrada scarii): Nu! Nu la mine. E mama bolnava.

TABLOUL 1

STANLEY: Bine, atunci la mine...

(Mitch iese din nou afara.) Dar tu aduci berea!

(Mitch se face ca nu aude, spune "Noapte buna la toti" si pleaca cīntīnd. Se aude de sus vocea lui Eunice.)

EUNICE: Vino odata sus! Am facut un castron de spa-ghetti si īl manīnc singura!

STEVE (mergīnd sus): Ţi-am spus si ti-am si telefonat ca jucam. (Catre baieti.) Bere rasuflata!

EUNICE: Nu mi-ai'telefonat de loc!

STEVE: Ţi-am spus de dimineata, si la prīnz ti-am telefonat...

EUNICE: Sa nu mai vorbim de asta. Numai vino odata acasa!

STEVE: Vrei sa scrie si īn ziare?

(Se aud risete si larma de glasuri de la barbatii care-si iau. ramas bun. Stanley deschide usa de la bucatarie si intra. Este de statura mijlocie, solid. Fiinta lui radiaza o fericire animalica, ce se reflecta in toate miscarile si atitu­dinile, īnca de linar, principalul scop al vietii sale au fost fpjn.eilp. primea sau da placerea nu cu o usoara nepa­sare, subordonindu-i-se, ci cu forta si orgoliul unui cocos īmpaunat. De la aceasta preocupare absorbanta, care-l satisface, pornesc toate celelalte manifestari ale vietii lui, ca de exemplu sinceritatea cu barbatii, pretuirea unui umor gros, dragostea pentru bautura, mīncare si jocuri, pentru masina lui, radioul lui, pentru tot ce-i apartine si poarta emblema lui de afemeiat vulgar. Pe femei le categoriseste dintr-o privire din punct de vedere sexual, īnchipuindu-si frīnturi de imagini care-l determina cum anume sa le zimbeasca.)

BLANCHE (retragīndu-se involuntar sub privirea lui): Dumneata trebuie sa fii Stanley. Eu sīnt Blanche. STANLEY: Sora Stellei? BLANCHE: Da. STANLEY: Hello! Unde-i mititica?

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

BLANCHE: īn baie.

STANLEY: Aha. N-am stiut ca vii la noi.

BLANCHE: Eu... am...

STANLEY: De unde esti, Blanche?

BLANCHE: Eu... de fapt... stau la Laurel.

STANLEY (s-a dus la dulap si a luat sticla de whisky): īn Laurel... da, da. Aha, da... īn Laurel, adevarat. Nu e īn raza mea. Bauturile se duc repede pe vreme calduroasa. (Ridica sticla spre lumina, ca sa vada cit s-a golit.) Vrei unul...?

BLANCHE: Eu? Nu. Nu ma prea ating de bautura...

STANLEY: Multi se ating rar de bautura, dar bautura īi atinge des.

BLANCHE: (abatuta): Ha, ha, ha...

STANLEY: Hainele astea ma cam incomodeaza. Te superi daca ma fac comod?

(īncepe sa-si scoata camasa.)

BLANCHE: Te rog, te rog...

STANLEY: Deviza mea este: Simte-te cīt mai comod!

BLANCHE: si a mea. E foarte greu sa fii totdeauna proaspat. Nu m-am spalat īnca, nici macar nu m-am pudrat si... ai si venit!

STANLEY: stii ca poti foarte usor sa racesti cīnd stai cu haine umede pe tine, mai ales dupa ce ai transpirat tare, ca la popice. Esti profesoara, nu?

BLANCHE :J1sl.

STANLEY: si ce predai, Blanche?

BLANCHE: Engleza.

STANLEY: N-am fost niciodata bun la engleza. Pentru cīt timp ai venit, Blanche?

BLANCHE: Eu... nu stiu īnca.

STANLEY: Vrei sa ramīi pe-aici?

BLANCHE: Ma gīndeam ca daca nu v-ar deranja...

STANLEY: Bine.

BLANCHE: Calatoriile ma epuizeaza teribil...

STANLEY: Bine, stai linistita...

(O pisica miauna pe la fereastra. Blanche se sperie.)

fA8L8uL i

BLANCHE: Ce e asta? STANLEY: Pisici... Hei, Stella! STELLA (abatuta, din baie): Da, Stanley! STANLEY: Ai cazut īnauntru?

(Surlde Blanchei. Īncearca si ea, fara succes, sa-i surīda. O mica tacere.)\

Mi-e teama sa nu te īnspaimīnt, fiindca nu sīnt un tip prea bine educat. Stella mi-a vorbit mult despre tine. Ai fost o data maritata, nu-i asa?

(Muzica īncepe sa cinte, slab, in departare, o yolca.)

BLANCHE: Da. Cīnd eram foarte tīnara. STANLEY: si ce s-a īntīmplat?

BLANCHE: Baiatul acela... baiatul... a murit. (Seasaza jos.) Mi-e frica... sa nu mi seTāca rau! (Capul li cade īn mīini.)

TABLOU L 2

Este ora sase, īn dupa-amiaza urmatoare. Blanche face baie. Stella īsi termina toaleta. Rochia imprimata a Blan-

chei este īntinsa pe patul Stellei.

Stanley intra de afara prin bucatarie, lasīnd usa deschisa, īn timp ce se aude acel vesnic blue de dupa colt.

STANLEY: Ce-s toate maimutarelile astea?

STELLA: Oh, Stan! (Se repede sa-1sarute, ceea ce accepta īntr-o atitudine exagerat de demna.) Ma duc cu Blanche sa mīncam la Galatoire's, si de acolo mergem la un teatru. Asta pentru ca azi e ziua voastra de pocher...

STANLEY: si cu masa mea ce se īntīmpla? Eu nu ma duc sa manīnc la Galatoire's.

STELLA: Ţi-am pus ceva rece la gheata.

STANLEY: Bine, dar asta nu-i tot atīt de elegant.

STELLA: Am sa īncerc sa o tin pe Blanche īn oras pīna terminati voi partida, pentru ca nu stiu cum ar privi ea asta. Asa ca o sa mergem ]a unul din localurile mici din cartier, si ai face bine sa-mi dai niste bani.

STANLEY: Ea unde e?

STELLA: Face o baie fierbinte ca sa-si linisteasca nervii. E foarte deprimata.

STANLEY: Din ce cauza?

STELLA: A trecut printr-o mare nenorocire.

STANLEY: Daaa...?

STELLA: Stanley, stii ca... am pierdut Belle-Reve?

STANLEY: Locul acela de la tara?

TABLOUL 2

STELLA: Da.

STANLEY: Cum?

STELLA (vag): Oh, a trebuit sa fie cedat... sau asa ceva. (O pauza īn care Stanley se gīndeste, īn timp ce Stella īsi schimba rochia.) Cīnd ai s-o vezi spune-i ceva dragut despre felul cum arata. si... ah, nu pomeni despre copil. Nu i-am spus īnca nimic. Vreau sa astept pīna se va mai linisti...

STANLEY (amenintator): Asa?

STELLA: si cauta s-o īntelegi si sa fii dragut cu ea, Stan.

BLANCHE (cinlīnd īn baie):

Din tara cu apa albastra ca cerul Au adus roaba o fata...

STELLA: Nu se astepta sa ne gaseasca īntr-o casa atīt de mica. stii... eu, īn scrisori, i-am prezentat lucrurile putin altfel...

STANLEY: Da?

STELLA: si admira-i rochia si spune-i ca arata minunat. Asta e foarte important pentru Blanche. Este mica ei sla­biciune.

STANLEY: Aha, īnteleg. Acuma sa ne īntoarcem putin īnapoi si sa-mi spui unde e locul ala de la tara?

STELLA: Ah... da...

STANLEY: Despre ce e vorba? As vrea sa aflu ceva ama­nunte īn chestiunea asta.

STELLA: Mai bine sa nu vorbim prea mult despre asta pīna nu se linisteste.

STANLEY: Āha, asa care va sa zica. Surioara Blanche nu poate fi plictisita cu amanunte de afaceri īn momentul acesta...

STELLA: Ai vazut cum era aseara...

STANLEY: Mda... am vazut. Dar ia sa ne uitam si noi putin la actul de vīnzare.

STELLA: N-am vazut nici unul.

STANLEY: Nu ti-a aratat nici o hīrtie, sau vreo chitanta? Sau ceva īn genul asta, nu?

STELLA: Pare ca n-ar fi fost vīndut.

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STANLEY: Atunci ce dracu' s-a īntīmplat, a cedat-o asa, pentru binefaceri?

STELLA: Sssst... te aude.

STANLEY: Putin īmi pasa daca ma aude. Sa vad hīrtiile.

STELLA: N-a fost nici o hīrtie. Nu mi-a aratat nici o hīrtie, si mie putin īmi pasa de hīrtii.

STANLEY: Ai auzit vreodata de Codul Napoleon?

STELLA: Nu, Stanley, n-am auzit niciodata de codul Napoleon, si daca as fi auzit nu vad ce legatura...

STANLEY: Atunci stai putin sa te lamuresc eu, baby, īn vreo doua chestii...

STELLA: si...

STANLEY: īn statul Louisiana, noi avem codul Napo­leon si, potrivit lui, ceea ce apartine sotiei, apartine si sotului si viceversa. De exemplu, daca eu am o anumita proprietate, sau tu ai o anumita proprietate...

STELLA: Mi se īnvīrte capul...

STANLEY: Foarte bine. Astept pīna īsi termina baia fierbinte si pe urma o īntreb daca e la curent cu codul Napoleon. Am impresia ca tu esti fraierita, baby, si cind tu esti fraierita, conform codului Napoleon, sīnt si eu fraierit. si mie nu-mi place sa fiu fraierit.

STELLA: Ai tot timpul sa-i pui toate īntrebarile astea mai tīrziu, dar daca ai s-o faci acuma, ai s-o distrugi din nou. Nu īnteleg ce s-a īntīmplat la Belle-Reve, dar nu-ti dai seama cīt de ridicol esti cīnd īti īnchipui ca sora mea, sau eu, sau oricine din familia mea ar fi īncercat sa te īnsele sau asa ceva...

STANLEY: Atunci, daca s-a vīndut locul, unde sīnt banii?

STELLA: Nu s-a vīndut! S-a pierdut! S-a pierdut! (Stan­ley intra in dormitor si Stella īl urmeaza.) Stanley!

STANLEY (deschide cufarul cu haine care sta īn mijlocul camerei si scoate un brat plin cu rochii): Casca ochii la toata marfa asta! Crezi ca si le-a cumparat din leafa ei de pro­fesoara?

STELLA: Sssst!

STANLEY: Uita-te la penele si la blanurile astea cu care a venit aici sa se īmpopotoneze! Ce e asta? O rochie de aur, mi-nchipui! si asta! Astea ce sīnt? Vulpi! (Le

TABLOUL 2

izbeste.) Blani de vulpe veritabile, se vede de la un kilo­metru ! si unde-s blanurile tale de vulpe, Stella? Cele stu­foase si albe ca zapada! Unde sīnt vulpile tale argintii?

STELLA: Astea-s niste blanuri ieftine de vara, pe care Blanche le are de multa vreme.

STANLEY: Am o cunostinta care lucreaza cu marfuri de felul asta. Am sa-1 chem sa le evalueze. Am sa-ti dove­desc ca aici sīnt investiti mii de dolari!

STELLA: Nu fi stupid, Stanley!

STANLEY (arunca blanurile pe pat, deschide, smucind, o mica cutie din cufar si scoate o mina plina de bijuterii): si aici ce are? Comoara din insula piratilor?

STELLA: Oh, Stanley!

STANLEY: Perle... frīnghii de perle... Ce este sora asta a ta? Pescuitoare de perle? si bratari de aur masiv. Unde sīnt perlele si bratarile tale de aur, Stella?

STELLA: Sssst! Linisteste-te, Stanley!

STANLEY: si diamante! O coroana pentru o īmparateasa!

STELLA: O diadema de strass pentru o toaleta de bal.

STANLEY: Ce e aia strass?

STELLA: Ceva foarte apropiat de sticla!

STANLEY: Ma iei peste picior? Am si o cunostinta care lucreaza la un magazin de bijuterii. Am sa-1 chem sa le vada. Aici este plantatia ta, sau ce-a mai ramas din ea.

STELLA: Nici nu-ti dai seama ce stupid si ce īngrozitor esti. si acum īnchide cufarul pīna nu iese ea din baie.

STANLEY (izbeste īn cufarul aproape īnchis si se asaza pe masa din bucatarie): Kowalski-ii si DuBois-ii au con­ceptii diferite.

STELLA (suparata): Da, īntr-adevar, slava Domnului! Eu ma duc afara. (īsi ia palaria albasi manusile si se īndreapta spre usa de iesire.) Vino afara cu mine pīna se īmbraca Blanche.

STANLEY: De cīnd īmi dai ordine?

STELLA: Preferi sa stai aici si s-o insulti?

STANLEY: Al naibii īti mai merge gura. Stau aici!

(Stella iese pe usa. Blanche iese din baie īntr-un halat de satin rosu.)

9 - Teatru american contemporan, vqJ. JJ

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

BLANCHE (linistita): Hallo, Stanley! Sīnt gata, proas­pata, īmbaiata, parfumata; ma simt ca un nou-nascut.

STANLEY (īsi aprinde o tigara): Asta-i bine.

BLANCHE (trāgīnd perdelele de la fereastra): Iarta-ma putin, pīna īmi pun rochia cea noua...

STANLEY: Te rog, īmbraca-te... Blanche.

BLANCHE (trage perdelele dintre camere): Am īnteles ca aici va avea loc o mica partida de carti la care noi, doam­nele, īn mod politicos, nu sīntem invitate.

STANLEY (sumbru): Da...?

(Blanche īsi scoate halatul si īsi pune o rochie imprimata.)

BLANCHE: Unde-i Stella?

STANLEY: A iesit afara.

BLANCHE: Numai o clipa... Vreau sa te rog ceva.

STANLEY: Ce anume?

BLANCHE: Sa ma īnchei la spate. Poti sa intri. (Stanley intra printre perdele cu o privire mocnita.) Cum arat?

STANLEY: Arati bine.

BLANCHE: Multumesc. Acuma īncheie-ma.

STANLEY: Nu ma prea pricep.

BLANCHE: Voi barbatii, cu degetele neīndemīnatice... Pot sa trag un fum din tigara ta?

STANLEY: Ia o tigara'īntreaga.

BLANCHE: Ah, multumesc... Oh... parca īmi explodeaza plamīnii.

STANLEY: Stella si cu mine te-am ajutat sa despachetezi.

BLANCHE: Da? Tu, desigur, ai lucrat bine si repede.

STANLEY: Arata de parca ai fi dat o raita prin marile magazine din Paris...

BLANCHE: Ha, ha! Rochiile sīnt pasiunea mea...

STANLEY: Cam cīt poate sa coste o bucatica de blana ca asta?

BLANCHE: Asta? Asta a fost omagiul unui admirator al meu.

STANLEY: Da...? Trebuie sa te fi admirat mult...

BLANCHE: Ah, cīnd eram tīnara stīrneam ceva admiratie. Dar uita-te acuma la mine. (li zimbeste radioasa.) Mai poti crede ca odata eram considerata atragatoare?

TABLOUL 2

STANLEY: Arati foarte bine.

BLANCHE: Cersesc complimentele, Stanley.

STANLEY: Nu prea sīnt eu omul care sa fac chestii din astea.

BLANCHE: Ce chestii...?

STANLEY: Complimente femeilor, pentru cum arata. N-am īntīlnit īnca o femeie care sa nu stie daca arata bine sau nu, chiar fara sa i-o spui, si unele īsi īnchipuie despre ele mult mai mult decīt ar fi cazul. Am cunoscut odata una care-mi spunea: "Eu sīnt un tip de vampa. Eu sīnt un tip de vampa". si i-am zis: "Ei si?"

BLANCHE: si'ea ce-a raspuns?'

STANLEY: N-a mai spus nimic. Asta i-a īnchis gura.

BLANCHE: si asa s-a terminat romanul?

STANLEY: Asa s-a terminat conversatia. Asta a fost to­tul. Unor barbati le place genul asta Hollywoodian, altora nu.

BLANCHE: Cred ca faci parte din categoria a doua.

STANLEY: Asa e.

BLANCHE: Nu-mi īnchipui cum ar putea o femeie sa te farmece.

STANLEY: Asa e.

BLANCHE: Esti simplu, dur si onest, putin cam primitiv, dupa cum mi se pare. Ca sa te intereseze o femeie trebuie ca...

(Face o pauza cu un gest nedefinit.)

STANLEY (īncet): Sa joace cu cartile pe fata.

BLANCHE (zīmbind): stii, niciodata nu mi-au placut oamenii insipizi. De aceea, cīnd te-am vazut aseara, mi-am spus: Sora-mea s-a casatorit cu un barbat. Bineīnteles ca asta a fost tot ce am putut sa spun despre tine.

STANLEY (tunīnd): Sa ispravim odata!

BLANCHE (astupīndu-si urechile cu palmele): Ooooo!

STELLA (strigīnd de pe scari): Stanley, vino īncoace si las-o pe Blanche sa se īmbrace!

BLANCHE: M-am si īmbracat, iubito!

STELLA: Atunci vino odata...

STANLEY: Am o mica discutie cu sora ta.

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

BLANCHE (senina): Iubito, fa-mi un serviciu. Da o fuga si adu-mi o īnghetata... Dar de lamīie, scumpo. Te rog frumos.

STELLA (ezitīnd): Da, bine...

(Iese dupa coltul cladirii.)



BLANCHE: Biata de ea, era aici afara si ne auzea, si am impresia ca nu a īnteles atīt de bine ca mine despre ce este vorba... In regula. Acuma, domnule Kowalski, hai sa nu mai vorbim cu doua īntelesuri. Sīnt gata sa raspund la toate īntrebarile. Nu am nimic de ascuns. Despre ce este vorba?

STANLEY: īn statul Louisiana exista ceva care se cheama Codul Napoleon, si asta spune ca tot ce poseda nevasta-mea este si al meu, si viceversa.

BLANCHE: Vai de mine, dar ce aer de judecator ai...?

(Se stropeste cu pulverizalorul si īn joaca ii stropeste si

pe Stanley. El ii ia pulverizalorul si īl pune pe masa de

toaleta. Blanche isi da capul pe spate si rlde.)

STANLEY: Daca nu as sti ca esti sora neveste-mi, cine stie ce-ar trebui sa cred despre tine.

BLANCHE: Ca de exemplu?

STANLEY: Nu ma prosti! stii despre ce este vorba.

BLANCHE (pune valorizatorul pe masa): Foarte bine. Cartile pe fata. Asta-mi place. (Se īntoarce catre Stanley.) stiu ca am spus o multime de minciuni, dar la urma urmei farmecul unei femei este cincizeci la suta iluzie. Dar cīnd e vorba de ceva important cu adevarat, atunci spun adevarul, si adevarul este acesta: nu mi-am īnselat nici sora, si nici pe tine, si nici pe nimeni altcineva īn toata viata mea.

STANLEY: Unde sīnt actele? īn cufar?

BLANCHE: Tot ce am este īn cufarul asta! (Stanley se duce la cufar, II deschide brusc si īncepe sa umble īn el.) Dar ce Dumnezeu īti īnchipui? Ce-o fi īn capul tau de copil? Ca va ascund ceva si ca īncerc sa-mi īnsel īntr-un fel sora? Mai bine lasa-ma pe mine. Ya fi mai rapid si mai simplu... (Se duce la cufar si scoate de acolo o cutie.) Mai toate hīrtiile mele sīnt īn cutiuta asta. (O deschide.)

TABLOUL 2

STANLEY: si asta ce e? (Arata o alta legatura de hīrtii.)

BLANCHE: Astea sīnt scrisori de dragoste īngalbenite de vreme, toate de la acelasi baiat. (Stanley i le ia, ea īi striga cu asprime.) Da-mi-le īnapoi!

STANLEY: Mai īntīi sa le vad!

BLANCHE: Mīinile tale le murdaresc!

STANLEY: N-o lua asa! (Desface panglica si īncepe sa le examineze. Blanche īncearca sa i le smulga si scrisorile cad pe jos.)

BLANCHE: Acum, dupa ce le-ai mīnjit, am sa le ard.

STANLEY (o priveste batjocoritor): Ce dracu scrie īn ele?

BLANCHE (pe jos, īncercīnd sa le adune): Niste poezii scrise de un baiat care a murit. L-am lovit īn felul īn care īncerci sa ma lovesti pe mine, dar nu poti. Nu mai sīnt tīnara si vulnerabila. Dar tīnarul meu sot era, si eu... sa nu mai vorbim despre asta. Numai da-mi-le īnapoi.

STANLEY: Ce vrei sa spui cīnd zici c-ai sa le arzi?

BLANCHE: īmi pare rau, mi-am pierdut capul pentru o clipa. Fiecare are ceva ce nu vrea sa-i fie atins de altii, din cauza ca e un lucru... intim... (Pare epuizata si se asaza jos cu cutia. īsi pune ochelarii si īncepe sa caute metodic prin­tre hīrtii.) Ambler & Ambler, hmmmm... Crabtree... Mai mult Ambler si Ambler...

STANLEY: Ce e asta Ambler & Ambler?

BLANCHE: O firma care da īmprumuturi cu ipoteca.

STANLEY: Atunci s-a dus pe dobīnzi...?

BLANCHE (cu mīna la frunte): Probabil ca asta s-a īn-

tīmplat.

STANLEY: Pe mine nu ma intereseaza ce si cum. Ce e

cu celelalte acte?

(Blanche ii da toata cutia. Stanley o duce la masa si īncepe sa examineze hīrtiile.)

BLANCHE (luīnd un plic mare continlnd mai multe acte): Aici sīnt mii de hīrtii, adunate de sute de ani; ele au ampu­tat Belle-Reve, bucata cu bucata, caci usuraticii nostri bunici, si tati, si unchi, si frati si-au pierdut pamīnturile

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

TABLOUL

pentru fabuloasele lor pacate trupesti, ca s-o spun pe sleau. r (īsi scoate ochelarii cu un rīs ostenit.) Cuvīntul asta de patru \ litere, amor, ne-a irosit toata plantatia, pīna cīnd īn cele ,' din urma - si Stella poate sa controleze asta - s-a dus t si casa, si cei douazeci de acri de pamīnt, inclusiv un cimi­tir unde - afara de mine si de Stella - zac acum toti." (Pune pe masa continutul plicului.) Aici e totul, numai hīr-tii. Ţi le dau ca zestre! Ia-le, rasfoieste-le. Poti sa le īnveti pe de rost, daca vrei! Cred chiar ca e de-a dreptul minunat sa-ti dai seama ca īn cele din urma Belle-Reve este gramada asta de hīrtii, ajunsa īn mīinile tale mari si capabile!... Ce-o fi cu Stella ca nu vine odata cu īnghetata aia? (Se lasa pe spate si īnchide ochii.)

STANLEY: Am o cunostinta care este avocat si o sa i le dau sa le studieze...

BLANGHE: Sa-i dai si o cutie de antinevralgice. STANLEY (devenind mai sfios): stii, dupa Codul Napo­leon un barbat trebuie sa se intereseze de averea nevestei, mai ales acuma... ca va avea un copil...

(Blanche deschide ochii. Pianul se aude mai tare.)

BLANGHE: Stella? Stella va avea un copil? (Visatoare.) N-am stiut ca va avea un copil! (Se ridica si merge spre usa de iesire. Stella apare de dupa colt cu un pachetel. Stanley intra īn dormitor cu plicul si cu cutia. Camerele interioare se īntuneca si devine vizibil peretele exterior al casei. Blanche se īntilneste cu Stella īn capatul de jos al scarii, pe trotuar.) Stella! Stella ca o stea! Ce bine ca vei avea un copil! E foarte bine... Totul e foarte bine!

STELLA: īmi pare rau ca a facut asta.

BLANCHE: Oh, stiu ca nu e el tipul care sa umble cu manusi, dar cred ca este ceea ce trebuie sa se amestece cu sīngele nostru, acuma, dupa ce am pierdut Belle-Reve.Ne-am explicat. La īnceput m-a cam zguduit, dar cred ca l-am ma­nevrat bine. Am rīs si am tratat totul īn gluma. (Apar Steve si Pablo, ducīnd o lada cu bere.) I-am spus: "Copil mic", si am rīs, si am flirtat. Da, da, am flirtat cu barbatu-tau.

(Cīnd se apropie barbatii.) Se aduna oaspetii pentru par­tida de pocher! (Cei doi trec printre ele si intra īn casa.) īn ce parte mergem acuma, Stella, īncoace...? STELLA: Nu, pe aici. (O conduce pe Blanche.) BLANCHE (rīzīnd): Un orb conduce un orb! (Se aude vocea unui vīnzator de tainale1 care striga.) VOCEA VĪNZĂTORULUI: Fierbinte! Fierbinte!

Un fel de placinta cu carne (īn Mexic).

I

TABLOUL 3

Seara de pocher.

Ca īntr-un tablou al lui Van Gogh, care īnfatiseaza o sala de biliard, noaptea. Bucataria sugereaza stralucirea unei nopti fantastice si culorile crude ale imaginilor din copila­rie. Deasupra musamalei galbene de pe masa de bucatarie atirna un bec electric cu un abajur verde-aprins. Jucatorii de pocher - Stanley, Steve, Mitch si Pablo - poarta camasi colorate: albastru-inchis, purpuriu, una in dungi rosii si albe, verde-deschis; sīnt barbati in deplinatatea fortelor fizice, aspri, dintr-o bucala si puternici, ca si culorile primare pe care le poarta. Pe masa se vad felii de pepene verde, sticle de whisky si pahare. In dormitor este relativ īntuneric, patrunde doar o raza de lumina ce se revarsa printre perdele si prin fereastra lata de la strada. Pentru moment este o liniste desavīrsila ca īnaintea unui pot mare.

STEVE: Mai ai ceva de spus? PABLO: Mai poti spune ceva? STEVE: Da-mi doua carti. PABLO: Tu, Mitch? MITCH: Eu nu merg. PABLO: Una.

MITCH: Mai vrea cineva un gīt? STANLEY: Da. Eu!

PABLO: De ce nu se duce cineva pīna la Chinezu sa aduca niste pastrama?

ĪAfiLOUL 3

STANLEY: Eu pierd si tu vrei sa manīnci! Mai departe! Deschide cineva? Deschid eu! Ia-ti dosul de pe masa, Mitch! La pocher nu-i nevoie de altceva decīt de carti, re-lansuri si whisky.

(Se ridica putin clatininda-se si arunca pe jos niste coji de pepene.)

MITCH: Faci pe nebunu, da?

STANLEY: Gīte?

STEVE: Da-mi trei.

STANLEY: Una.

MITCH: Iar nu merg. As vrea sa plec acasa.

STANLEY: Taca-ti gura.

MITCH: S-a īmbolnavit mama. si nu doarme pīna nu ma īntorc.

STANLEY: Atunci de ce nu stai cu ea acasa?

MITCH: Ea mi-a spus sa ies, asa ca am iesit, dar n-am nici o placere. Tot timpul ma gīndesc cum s-o fi simtind.

STANLEY: Pentru numele lui Dumnezeu, atunci du-te acasa.

PABLO: si ce ai?

STEVE: Culoare!

MITCH: Voi toti sīnteti casatoriti. Dar daca moare mama, eu ramīn singur. Ma duc la baie.

STANLEY: īntoarce-te repede, si-o sa-ti dam biberonul.

MITCH: Am plecat. (Trece prin dormitor si intra īn baie.)

STEVE (arātīnd cartea): Trei bucati. (Povestind In timp ce joaca.) Fermierul asta batrīn statea jos īn spatele casei si dadea porumb la puii de gaina, cīnd deodata aude o cot­codaceala grozava si gaina aia tīnara vine lacoma īn goana pe līnga peretele casei cu cocosul chiar dupa ea si care voia s-o prinda.

STANLEY (impacientat din cauza povestirii): Joaca!

STEVE: si cīnd cocosul a vazut ca fermierul dadea graunte la pui, a frīnat, si a lasat gaina, si a īnceput sa ciugu­leasca si el. si atunci fermierul a spus: Doamne Dumnezeule, fa asa sa nu ma apuce foamea!

(Steve si Pablo rid. Surorile apar de dupa coltul cladirii.)

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STELLA: īnca mai joaca.

BLANCHE: Cum arat?

STELLA: Foarte bine, Blanche.

BLANCHE: Mi-e foarte cald si tremur. Asteapta sa ma pudrez, si pe urma intram. Pot sa intru asa?

STELLA: Sigur ca da. Esti la fel de proaspata ca o mar­gareta !

BLANCHE: Una culeasa de cīteva zile.

(Stella deschide usa si ele intra.)

STELLA: Ah, baieti! Tot mai sīnteti aici?

STANLEY: Unde ati fost?

STELLA: Am fost cu Blanche la un spectacol. Blanche, domnul Gonzales si domnul Hubbell.

BLANCHE: Va rog, nu va ridicati...

STANLEY: Nimeni nu se ridica, asa ca nu-i mai ruga.

STELLA: Gīt o sa mai dureze jocul asta?

STANLEY: Pina cīnd o sa se termine.

BLANCHE: Pocherul e un joc atīt de pasionant! Pot sa va chibitez?

STANLEY: Nu poti. De ce nu va duceti, voi femeile, sa stati sus, cu Eunice?

STELLA: Pentru ca e aproape doua jumatate. (Blanche se duce īn dormitor si trage partial perdelele.) Nu puteti face tururile si sa terminati? (Un scaun scirtīie. Stanley o ples­neste cu palma pe coapsa.) (Cu asprime.) E o gluma proasta, Stanley! (Barbatii rid. Stella trece īn dormitor.) Nu pot sa sufar cīnd face asta de fata cu lume.

BLANCHE: Ma gīndesc sa fac o baie.

STELLA: Iarasi?

BLANCHE: Trebuie sa-mi linistesc nervii. E cineva īn baie?

STELLA: Nu stiu...

(Blanche bate la usa. Mitch deschide usa si iese stergindu-si mīinile cu un prosop.)

BLANCHE: Oh, buna seara! MITCH: Hello! (Se uita la ea.)

STELLA: Blanche, dumnealui e Harold Mitchell. Sora mea, Blanche DuBois.

TABLOUL S

MITCH (cu o curtoazie stīngace): īmi pare bine, domni­soara DuBois!

STELLA: Cum se simte mama ta, Mitch?

MITCH: Cam tot asa, multumesc. I-a placut foarte mult smīntīna pe care i-ai trimis-o. Va rog sa ma iertati.

(Se īntoarce īncet In bucatarie, Intorcīnd capul dupa Blanche, tusind cu timiditate. Īsi da seama ca mai are prosopul in mina si, rlzlnd īncurcat, ii da Slellei. Blanclw se uita dupa el cu un oarecare interes.)

BLANCHE: Baiatul asta pare superior celorlalti...

STELLA: Da, este.

BLANCHE: Am impresia ca trebuie sa fie mai sensibil.

STELLA: Mama lui este bolnava.

BLANCHE: E casatorit?

STELLA: Nu.

BLANCHE: E un lup singuratic?

STELLA: stiu eu, Blanche? (Blanche Hde.) Nu cred...

BLANCHE: Cu ce... cu ce se ocupa?

(Īsi descheie bluza.)

STELLA: Lucreaza la bancul de precizie, īn sectia de piese de schimb. La uzina la care lucreaza si Stanley.

BLANCHE: Asta e ceva important?

STELLA: Nu. Stanley este singurul dintre cei de acolo care va ajunge probabil ceva...

BLANCHE: De ce crezi ca Stanley va ajunge?

STELLA: Uita-te la el.

BLANCHE: M-am uitat.

STELLA: Atunci īti dai seama.

BLANCHE: īmi pare rau, dar n-am observat pecetea ge­niului pe fruntea lui Stanley.

(Īsi scoate bluza si ramlne in combinezonul de matase rosie si fusta alba in lumina care vine prin perdele. Jocul continua in tonuri scazute.)

STELLA: Nu-i īnsemnat pe frunte si de altfel nici nu e un geniu.

BLANCHE: Oh! Atunci ce e si unde? As vrea sa stiu.

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STELLA: E sofer. Asta e. Stai īn lumina, Blanche. BLANCHE: Āh, da, adevarat!

(Iese din fisia galbena de lumina. Stella si-a schimbat rochia si a īmbracat un chimono de satin albastru-deschis.)

STELLA (cu un rls de fata tlnara): Ar trebui sa le vezi nevestele!

BLANCHE (rīzīnd): īmi īnchipui. Niste vaci mari, nu-i asa?

STELLA: Ai cunoscut-o pe cea de sus? (Rīde mai tare.) Odata (rīde) i-a plesnit (rīde) sutienul!

STANLEY: Hei, gīstelor, nu mai sporovaiti atīta!

STELLA: Nu ai cum sa ne auzi!

STANLEY: Dar tu m-auzi pe mine si eu īti spun sa ter­minati !

STELLA: E casa mea si am sa vorbesc cīt am sa vreau!

BLANCHE: Stella, nu īncepe sa te certi!

STELLA: E aproape beat! Ma īntorc imediat!

(Intra īn baie. Blanche se ridica si se duce īncet la un mic radio pe eare-l deschide.)

STANLEY: Ce faci, Mitch? Esti īn joc? MITCH: Ce? Ah... nu, nu sīnt...

(Blanche revine īn fīsia de lumina. Īsi ridica bratele īn sus si se īntinde, īn timp ce paseste lasciva spre scaun. La radio se aude o rumba. Mitch se ridica.)

STANLEY: Cine a dat drumul la radio?

BLANCHE: Eu. Va supara?

STANLEY: Inchide-1.

STEVE: Lasa fetele sa asculte muzica...

PABLO: Sigur... lasa-le...

STEVE: Parca e Xavier Cugat... (Stanley sare īn sus, se repede la radio si-l īnchide. Se opreste brusc, īn fata Blanchei, care sta pe scaun, Blanche II priveste drept īn ochi, fara sa clipeasca. El se asazā apoi din nou la masa de pocher, Doi dintre oameni se cearta.) N-am auzit cīnd ai spus,

PABLO: Nu i-am spus, Mitch?

MITCji; Nu eram atent...

TABLOUL 3

i

PABLO: Dar atunci ce faceai?

STANLEY: Privea printre draperii. (Se ridica din nou si īnchide perdelele.) Da odata cartile si joaca. Asa sīnt unii, cīnd cīstiga n-au astīmpar. (Mitch se ridica īn timp ce Stan­ley se īntoarce la masa.) (Striga.) Stai jos!

MITCH: Ma duc. Ies din joc.

PABLO: Sigur ca n-are astīmpar. Cu sapte hīrtii de cinci dolari, care-i umfla buzunarele ca niste mingi...

STEVE: Mīine ai sa-1 vezi la casierie ca-i schimba īn maruntis...

STANLEY: si cīnd o sa vina acasa ai sa-1 vezi ca-i baga la pusculita pe care i-a dat-o maica-sa de Craciun. (Jucīnd.) Pentru el jocul asta este ca o picatura īntr-un ocean...

(Mitch rīde stingherit, trece printre draperii si apoi se opreste.)

BLANCHE (cu delicatete): Hallo! Camera copiilor e ocupata...

MITCH: Am baut bere...

BLANCHE: Mie nu-mi place berea.

MITCH: E o bautura pentru vreme calduroasa.

BLANCHE: Oh, nu cred... pe mine totdeauna ma īncal­zeste si mai tare. Nu ai cumva o tigara?

(si-a pus un capot visiniu de satin.)

MITCH: Cum sa nu. .

BLANCHE: Ce sīnt astea?

MITCH: Lucky...

BLANCHE: Ah,bine. Ce tabachera draguta... E de argint?

MITCH: Da. Da. Citeste ce scrie.

BLANCHE: Ah,e cu dedicatie? Nu pot s-o deschid. (Mitch aprinde un chibrit si se apropie.) Oh! (Citeste cu greutate prefacuta.)

si daca Dumnezeu va vrea,

Te voi iubi mai mult dup-a mea moarte.

Ce vorbesti, asta e din sonetul meu favorit de doamna Brow­ning.

MITCH: īl stii?

BLANCHE: Sigur ca da!

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

TABLOUL 3

MITCH: E o īntreaga poveste cu dedicatia asta.

BLANCHE: Pare a fi o poveste de dragoste.

MITCH: Ceva foarte trist.

BLANCHE: Da?

MITCH: Fata a murit.

BLANCHE (cu un ton de adlncā simpatie): Oh!

MITCH: Atunci cīnd mi-a dat asta stia ca o sa moara. O fata foarte ciudata si foarte dulce, foarte...

BLANCHE: Cred ca te-a iubit foarte mult. Sentimentele oamenilor bolnavi sīnt atīt de adinei, atīt de sincere.

MITCH: Da, da, asta asa e...

BLANCHE: Durerea predispune la sinceritate, cred.

MITCH: Cu siguranta ca asa se īntīmpla.

BLANCHE: Fata asta face parte dintre oamenii care au avut mult de suferit.

MITCH: Cred ca ai dreptate.

BLANCHE: Sīnt convinsa ca am. Arata-mi un om care n-a cunoscut nici o suferinta si am sa-ti spun ca e un super­ficial. Asculta-ma pe mine. Am o limba cam ascutita. Voi, barbatii, sīnteti vinovati de asta. Cīnd s-a terminat specta­colul si n-am putut veni acasa din cauza ca voi jucati pocher a trebuit sa mergem sa bem ceva. Nu sīnt obisnuita sa beau mai mult de un pahar. Doua e maximum... iar trei... (Rīde.) Asta-seara am baut trei!

STANLEY: Mitch!

MITCH: Am iesit din joc. Stau de vorba cu domnisoara..

BLANCHE: DuBois.

MITCH: Domnisoara DuBois?

BLANCHE: E un nume francez. īnseamna padure si Blanche īnseamna alba, asa ca amīndoua la un loc īnseamna padure alba. Ca o livada primavara. Asa poti sa tii minte mai usor.

MITCH: Esti frantuzoaica?

BLANCIIE: Sīntem de origina franceza. Primii nostri stramosi americani erau hughenoti francezi.

MITCH: Esti sora Stellei, nu-i asa?

BLANCHE: Da, Stella este surioara mea iubita. īi spun surioara, desi e ceva mai mare ca mine. Cu foarte putin. Nici macar cu un an. Vrei sa-mi faci un serviciu?

MITCH: Sigur ca da. Ce anume?

BLANCHE: Am cumparat īntr-un magazin chinezesc la Bourbon abajurul asta dragut de hīrtie colorata. Pune-1 te rog peste bec, vrei?

MITCH: Cu placere.

BLANCHE: Nu pot sa stau la lumina unui bec gol, dupa cum nu pot sa aud expresii mai grosolane, sau sa vad ceva vulgar.

MITCH (aranjīnd abajurul): Cred ca noi va facem impre­sia unei adunaturi cam din topor.

BLANCHE: Ma adaptez usor... la īmprejurari.

MITCH: E bine sa poti fi asa. Esti īn vizita la Stella si la Stanley?

BLANCHE: Stella nu se simte asa bine īn ultima vreme si am venit s-o ajut putin. E foarte muncita. \ MITCH: Nu esti...?'

BLANCHE: Maritata? Nu, nu! Sīnt o profesoara fata batrīna.

MITCH: Profesoara poate esti, dar fata batrīna sigur nu esti!

BLANCHE: Va multumesc, domnule! Apreciez amabili-

tatea dumneavoastra.

MITCH: si zi asa... Esti profesoara...

BLANCHE: Da. Ah, da... i MITCH: La scoala elementara sau la liceu?

STANLEY (urlind): Mitch!

MITCH: Vin imediat!

BLANCHE: Grozav. Ce plamīni are!... La liceu... īn Laurel.

MITCH: si ce predai? Ce materie?

BLANCHE:   Ghiceste!

MITCH: Cred ca arta sau muzica... (Blanche rīde usor.) Dar probabil ma īnsel. Predai aritmetica.

BLANCHE: Nici o aritmetica, domnule, nici o aritme­tica. (Rizīnd.) Nici nu stiu tabla īnmultirii. Nu. Am ne­fericirea sa fiu profesoara de limba engleza, si am misiunea sa fac ca o banda de tineri Romeo, derbedei si baieti de pravalie sa-i pretuiasca pe Hawthorne, Whitmann I si Poe.

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

MITCH: Cred ca multi dintre ei sīnt mai atrasi de alte lucruri.

BLANCHE: Nici nu stii cīta dreptate ai! Nu-si pretuiesc prea mult mostenirea literara. Dar sīnt baieti draguti. si e atīt de emotionant sa-i vezi primavara, cīnd descopera pentru prima oara ce este dragostea! Ca si cum nimeni nu ar mai fi descoperit-o īnainte. (Usa de la baie se deschide si iese Stella. Blanche continua sa vorbeasca cu Mitch.) Oh, ai terminat? Asteapta, am sa pun radioul.

(īntoarce butonul de la radio, se aude melodia Wien, Wien, nur du allein, Blanche īncepe sa valseze īn ritmul muzicii cu niste gesturi romantice. Mitch este amuzat si se misca si el, īncerclnd cu stīngacie s-o imite, ca un urs care joaca. Stanley intra minios printre draperii īn camera de culcare. Se duce la micul radio alb, īl apuca si, cu o īnjuratura, ii azvlrle pe fereastra.)

STELLA: Esti beat, esti beat! Animalule! (Se repede la masa de joc.) Voi toti! Plecati va rog acasa. Daca vreunul dintre voi mai are putina rusine...

BLANCHE (salbatica): Stella, fii atenta... el... (Stanley se repede la Stella.)

BĂRBAŢII (īncetisor): Linisteste-te, Stanley... ia-o īncet. Lasa...

STELLA: Daca pui mīna pe mine, am sa te...

(Se da īnapoi si iese din scena. Stanley avanseaza si dis­pare. Se aude o lovitura. Stella tipa. Blanche striga si alearga īn bucatarie. Barbatii vin si ei, se produce o īnca­ierare si se aud īnjuraturi. Ceva se rastoarna cu o trosnitura.)

BLANCHE (ascutit): Sora mea e īnsarcinata. MITCH: E īngrozitor! BLANCHE: Nebunie, curata nebunie! MITCH: Aduceti-1 aici, baieti!

(Stanley este adus cu forta, tinut de doi baieti, in dormitor.

Īncearca sa se elibereze. Dintr-o data cedeaza din strīn-

soarea lor si se īnmoaie, li vorbesc linistit, cu dragoste,

iar el īsi ascunde fata pe unul din umerii lor.)

TABLOUL 3

V

STELLA (cu o voce ascutita, nenaturala, fara sa se vada): Vreau sa plec de aici... vreau sa plec de aici!

MITCH: Nu trebuie sa se joace pocher īntr-o casa īn care sīnt si femei...

(Blanche intra repede īn dormitor.)

BLANCHE: Vreau hainele surorii mele'.Mergem la femeia aia de sus!

MITCH: Unde sīnt hainele?

BLANCHE (deschizlnd dulapul): Le-am gasit! (Se repede la Stella.) Stella, Stella, iubito! Draga, draga mea surioara, nu-ti fie frica!

(Cu bratele īn jurul ei, Blanche o conduce spre usa, apoi pe scari īn sus.)

STANLEY (nauc): Ce s-a īntīmplat... ce este...? MITCH: Ai cam īntrecut masura, Stan. PABLO: Acuma si-a revenit. STEVE: Gata, baiatul e-n regula. MITCH: Puneti-1 īn pat si dati-i un prosop ud. PABLO: Cred ca o cafea i-ar face bine... STANLEY (apasat): Vreau apa! MITCH: Bagati-1 sub dus!

(Oamenii vorbesc īncet īntre ei si-l duc la baie.)

STANLEY: Lasati-ma sa-mi fac damblaua, porcilor! (Se aude zgomot de lovituri, apa curge din plin.)

STEVE: Hai s-o stergem repede de aici!

(Se reped la masa de pocher si īn drum spre iesire īsi iau cīsligurile.)

MITCH (trist, dar demn): Nu trebuie sa se joace pocher īntr-o casa īn care sīnt femei.

(Usa se īnchide dupa ei si se face liniste. Cīntarctii negri de la barul de dupa colt cīnta Paper doll, slow si blue. Dupa o clipa, Stanley iese din baie īmproscind cu apa, īn izmene pestrite si lipite pe corp din cauza ca-s ude.)

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STANLEY: Stella! (0 pauza.) Papusica mea m-a lasat. (īncepe sa plīnga. Se duce la telefon si face un numar printre sughiturile plīnsului.) Eunice? O vreau pe fetita mea! (Asteapta un moment si face din nou numarul.) Eunice! Am sa tot sun pīna o sa vorbesc cu fetita mea.

(Se aude o voce care nu se distinge. Arunca telefonul pe jos. Se aud sunete disonante de pian si alamuri, īn timp ce camera se īntuneca, iar peretii exteriori ai cladirii apar īn lumina noptii. Pentru o clipa se aude blues-wZ cīnlat la pian. īn cele din urma, Stanley apare poticnindu-se, īmbracat pe jumatate, la usa de jos, apoi pe treptele de lemn pīna pe trotuar, īn fata casei. Īsi da capul pe spate ca un cīine care urla si īncepe sa strige numele neveste-si: Stella! Stella! Iubito! Stella!)

STANLEY: Stellahhhh!

EUNICE (strigind din usa apartamentului): Nu mai urla acolo si du-te de te culca!

STANLEY: Vreau sa vina papusica mea! Stella! Stella!

EUNICE: N-o sa vina, asa ca linisteste-te. Sa te īnveti minte!

STANLEY: Stella!

EUNICE: Nu se poate sa bati o femeie si dupa aia s-o chemi īnapoi! Nu mai vine! si o sa aiba si un copil! Puturo-sule! Javra poloneza! Poate o sa puna lumea mīna pe tine si o sa te stropeasca cu furtunul de incendiu ca ultima data...

STANLEY (umil): Eunice, vreau sa vina fetita la mine.

EUNICE: Ha! (Trīnteste usa.)

STANLEY (cu o violenta care ar vrea sa crape cerul): Stellaaaaaaaaa!

(Se aud sunetele tinguitoare si joase ale clarinetului. Usa de sus se deschide din nou si Stella coboara īn capot, pe scarile īnguste si subrede. Are lacrimi īn ochi si parul despletit īi cade pe umeri si git. Se privesc tinta unul pe altul. Apoi se īmbratiseaza cu un geamat de animal īntr-un gest de ocrotire. Stanley cade īn genunchi pe trepte si īsi lipeste fata de pīnlecul ei. Ochii Stellei se īncarca de tan­drete cīnd īi prinde capul si ii apropie de ea. Stanley

TABLOUL 3

deschide usa, o ia īn brate si o duce īn apartamentul īntu­necat. Blanche iese īn capot si coboara īnspaimīntata.)

BLANCHE: Unde-i mica mea surioara. Stella! Stella!

(Se opreste la usa apartamentului īntunecat al surorii sale. Īsi tine deodata respiratia. Coboara pe trotuar īn fata casei. Priveste īn dreapta si īn stinga, ca īn fata unui sanctuar. Muzica se aude din ce īn ce mai īncet. Mitch apare de dupa colt.)

MITCH: Domnisoara DuBois...

BLANCHE: Ohl'

MITCH: S-a linistit totul?

BLANCHE: A coborīt si s-a dus īnapoi la el.

MITCH: Bine a facut.'

BLANCHE: Sīnt īngrozita...

MITCH: Ho! Ho! Nu ai de ce sa te sperii! Sīnt nebuni unul dupa celalalt!

BLANCHE: Nu sīnt obisnuita cu astfel de...

MITCH: Pacat ca s-a īntīmplat cīnd erai si dumneata aici. Dar nu trebuie s-o iei īn serios.

BLANCHE: Dar ce violenta...

MITCH: Stai jos pe trepte si fumeaza cu mine o tigara...

BLANCHE: Dar nu sīnt īmbracata cum trebuie...

MITCH: īn cartierul asta nu are nici o importanta...

BLANCHE: Ce tabachera draguta...

MITCH: Ţi-am aratat dedicatia, nu?

BLANCHE: Da. (Pauza. Se uita la cer.) Sīnt atītea lu­cruri... atītea lucruri de neīnteles pe lume... (Tuseste.) Iti multumesc ca esti atīt de bun cu mine. Acuma am ne­voie de putina bunatate.

in*

TABLOUL 4

Dimineata urmatoare, devreme. Galagia pe care o fac

strigatele de pe strada aduc a cintec coral. Stella sta īntinsa īn dormitor. Fata li este senina īn lumina soarelui de dimineata. Cu o mina īsi mīngīie usor pīntecele, plina de simtamīntul maternitatii, nou pentru ea. Cu cealalta rasfoieste o revista ilustrata. Ochii si buzele au acel calm aproape insensibil al icoanelor bizantine. Masa este plina cu resturi de la micul dejun si cu ramasitele mesei de cu seara, iar pijamaua tipatoare a lui Stanley zace pe jos īn fata camerei de baie. Usa de afara este usor īntredeschisa si se vede un cer stralucitor de vara. Blanche apare īn usa. A petrecut o noapte de insomnie si aspectul ei este complet deosebit de al Stellei. īsi preseaza cu nervozitate, de buze, degetele īndoite, In timp ce priveste prin usa, īnainte de a intra.

BLANCIIE: Stella!

STELLA (misclndu-se lenes): Hmmh!

(Blanche scoate un geamat si alearga In dormitor, arun-cīndu-se jos linga Stella, īntr-un acces de tandrete isterica.)

BLANCHE: Baby, surioara mea!

STELLA (īndepartīndu-se de ea): Blanche, ce e cu tine?

(Blanche se ridica īncet īn fata patului, privindu-si sora cu degetele presate pe buze.)

BLANCHE: A plecat?

TABLOUL 4

STELLA: Stan? Da!

BLANCHE: Se īntoarce?

STELLA: S-a dus sa greseze masina. De ce?

BLANCHE: De ce? Am crezut ca īnnebunesc, Stella! Cīnd am vazut ca esti atīt de smintita ca sa te īntorci aici dupa tot ce s-a īntīmplat, eram cit pe ce sa vin dupa tine!

STELLA: īmi pare bine ca n-ai venit.

BLANCHE: Ce se petrece īn capul tau? (Stella face un gest nedefinit.) Raspunde-mi! Ce? Ce?

STELLA: Blanche, te rog! Stai jos si nu mai tipa asa.

BLANCHE: Bine, Stella. Am sa repet īntrebarea calm si li­nistit. Cum de ai mai putut sa te īntorci aseara aici? Pentru ca'a trebuit sa dormi cu el! (Stellase ridica linistita si dega­jata.)

STELLA: Blanche, uitasem ce impresionabila esti. Dai povestei asteia prea multa importanta.

BLANCHE: Asa sīnt?

STELLA: Da, asa esti, Blanche. īmi dau seama ce im­presie trebuie sa-ti fi facut tie si regret foarte mult tot ce s-a īntīmplat, dar nu e nici pe departe atīt de serios cum crezi tu. īn primul rīnd, cīnd barbatii beau si joaca pocher se poate īntīmpla orice. E īntotdeauna ca un butoi de praf de pusca. Nici nu stia ce face. Cīnd m-am īntors era ca un mielusel si īi era foarte, foarte rusine de el.

BLANCHE: si asta... si asta īmpaca totul?

STELLA: Nu, sigur ca nimeni n-ar trebui sa faca ase­menea zarva, dar cīteodata se īntīmpla. Stanley are mania asta sa sparga. stii, īn noaptea nuntii, curīnd dupa ce am venit aici, mi-a smuls un papuc si a spart cu el toate becurile din casa.

BLANCHE: A spart... ce?

STELLA: A spart toate becurile cu tocul de la papuc! (Rīde.)

BLANCHE: si tu... l-ai lasat? N-ai fugit, n-ai strigat?

STELLA: Eu? Eram īnspaimīntata... (Asteapta o clipa.) Eunice ti-a dat ceva sa manīnci de dimineata?

BLANCHE: Crezi ca am pofta de mīncare?

STELLA: Vezi ca a mai ramas putina cafea...

BLANCHE: Esti atīt de īmpacata cu toate astea, Stella J,"

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STBLLA: Ce altceva pot sa fac? A luat radioul sa-1 re­pare. Noroc ca nu a cazut pe pavaj si n-are decīt o singura lampa sparta...

BLANCHE: si tu rīzi...

STELLA: Dar ce altceva vrei sa fac...?

BLANCHE: Sa-ti vii īn fire si sa privesti lucrurile īn fata!

STELLA: si care-s lucrurile astea, dupa tine?

BLANCHE: Dupa mine? Esti casatorita cu un nebun!

STELLA: Nu!

BLANCHE: Ba da! Asa e! si situatia ta este mai rea decīt a mea. Numai ca tu nu-ti dai seama de asta. Eu am sa fac ceva. Am sa-mi adun toate puterile si am sa-mi fac o alta viata.

STELLA: Da?

BLANCHE: Pe cīnd tu esti prinsa aici. si asta nu e bine, caci īnca nu esti batrīna. Mai poti sa scapi!

STELLA (clar si raspicat): Nu sīnt prinsa nicaieri si nu vreau sa scap de nicaieri.

BLANCHE (nu-i vine a crede): Ce spui, Stella?

STELLA: Am spus ca nu sīnt prinsa nicaieri de unde as vrea sa scap. Uita-te la dezordinea din camera asta! si la sticlele astea goale! Au baut doua lazi asta-noapte. Mi-a promis azi-dimineata ca se va lasa de partidele astea de pocher, dar stii bine cīt poate sa tina o asemenea fagaduiala. Ei bine, asta e placerea lui, tot asa dupa cum a mea este cinematograful sau bridge-u\. Oamenii trebuie sa-si tolereze unul altuia obisnuintele, asa cred.

BLANCHE: Nu te īnteleg. (Stella se īntoarce catre ea.) Nu-ti īnteleg aceasta indiferenta. Asta e un fel de filozofie chinezeasca.

STELLA: Ce fel de...?

BLANCHE: Toata... īntortocherea si mormaiala asta... o lampa sparta... sticle de bere... dezordine īn bucatarie... ca si cum nimic neobisnuit nu s-ar fi īntīmplat!

(Stella ride; ia matura si-o īnvirteste īn mīini.)

Īnadins īmi scuturi asta īn fata... STELLA: Nu.

Tabloul

BLANCHE: Ispraveste. Lasa matura. Nu vreau sa faci curatenie dupa el.

STELLA: si atunci cine o sa faca? Tu?

BLANCHE: Eu? Eu!

STELLA: Nu, asta nu se poate!

BLANCHE: Oh, stai, lasa-ma sa ma gīndesc. Numai sa-mi functioneze creierul. Trebuie sa facem rost de niste bani, asta-i singura cale.

STELLA: īn orice caz e bine sa faci rost de bani.

BLANCHE: Asculta-ma. Am o idee. (īncet, pune o tigara īn tigaret.) Iti mai aduci aminte de Shep Huntleigh? (Stella clatina din cap.) Sigur īti aduci aminte! Am fost colega cu el la scoala, si un timp am. fost buni prieteni. Ei bine...

STELLA: Ei...?

BLANCHE: Am fost la el iarna trecuta. stii ca am fost de Craciun la Miami?

STELLA: Nu.

BLANCHE: Ei bine, am fost. Am facut excursia asta ca o investitie, sperīnd sa īntālnesc pe cineva care sa aiba un milion de dolari...

STELLA: Ai facut asta?

BLANCHE: Da. Am fost la Shep Huntleigh. Am fost la el, pe bulevardul Biscayne, īn seara de Craciun... īn masina lui... un Cadillac decapotabil, lung ca o casa...

STELLA: Cred ca de-abia putea sa circule īn aglomeratie...

BLANCHE: Ai auzit de sonde petrolifere?

STELLA: Da, demult.

BLANCHE: Are o multime, īn tot Texasul. Texasul īi varsa literalmente aur īn toate buzunarele.

STELLA: Nu mai spune!

BLANCHE: Tu stii ce indiferenta sīnt la bani. Nu ma gīndesc la bani decīt īn ceea ce te priveste pe tine. Dar el poate face ceva, sigur ca poate...

STELLA: Sa faca ce... Blanche?

BLANCHE: Sa ne deschida... un magazin!

STELLA: Ce fel de magazin?

BLANCHE: Oh, un magazin oarecare. Poate s-o faca nu­mai cu jumatate din ce arunca nevasta-sa la curse...

un tramvai numit dorinta

STELLA: E casatorit?

BLANCHE: Iubito, as mai fi eu aici daca n-ar fi casatorit? ( Stella rīde usor. Blanche se ridica si se duce repede la telefon. Vorbeste ascutit.) Cum pot obtine legatura cu Western Union? Operatorule!... Western Union!

STELLA: Ăsta e un telefon automat, draga mea.

BLANCHE: Nu pot sa fac nimic, sīnt prea,..

STELLA: Fa litera O.

BLANCHE: O?

STELLA: Da. "O" pentru operator!

(Blanche se glndeste un moment, apoi pune telefonul jos.)

BLANCHE: Da-mi un creion. N-ai o bucata de hīrtie? Sa scriu mai īntīi ce am sa-i spun... (Se duce la masa de toaleta si ia un servetel de hīrtie si un creion de sprīncene, ca sa scrie cu el.) Āsa... sa vedem... (Musca creionul.) "Draga Shep. Sora mea si cu mine īntr-o situatie disperata."

STELLA: Iarta-ma.

BLANCHE: "Sora mea si cu mine īntr-o situatie dispe­rata. Amanunte mai tīrziu. Te-ar interesa...? (Musca iar creionul.) Te-ar interesa..." (Arunca creionul pe masa si se ridica.) Nu se poate face nimic prin telefon!

STELLA (rīzīnd): Nu fi caraghioasa, draga.

BLANCIIE: Dar ma gīndesc la ceva. Am apucat sa ma gīndesc la ceva. Nu rīde, nu rīde de mine, Stella! Te rog, te rog... stai putin sa vad ce mai am īn poseta! Asta-i tot. (Apuca poseta deschisa.) saizeci si cinci de centi de arama īn banii statului!

STELLA (merglnd spre birou): Stanley nu-mi da o suma anumita. īi place sa plateasca singur totul, dar azi-dimi-neata mi-a dat zece dolari ca sa linisteasca lucrurile. Ia tu cinci, Blanche, mie-mi ajunge restul.

BLANCHE: Oh, nu, Stella!

STELLA (insistind): stiu cum ti se ridica moralul, daca ai niste bani īn buzunar.

BLANCHE: Nu, multumesc... Am sa fac rost.

STELLA: Fii serioasa. Cum se face ca stai asa prost cu banii?

TABLOUL 4

BLANCHE: Banii se duc repede... se duc si casele... averile... (īsi freaca fruntea.) Poate ca azi o sa am nevoie de un calmant.

STELLA: īti dau eu imediat.

BLANCHE: Nu, acuma nu! Trebuie sa ma gīndesc mult.

STELLA: As prefera sa lasi lucrurile asa cum sīnt, cel putin un timp.

BLANCHE: Stella, nu pot sa traiesc cu el la un loc. Tu poti. E sotul tau. Dar cum as mai putea locui eu aici, dupa tot ce a fost aseara, numai cu draperiile astea īntre noi?

STELLA: Blanche, tu aseara l-ai vazut īn ce are el mai rau.

BLANCHE: Din contra, l-am vazut īn ce are mai bun.Un asemenea om nu are altceva de dat decīt forta animalica, si ne-a facut o demonstratie minunata īn sensul asta. Singura posibilitate de a trai cu un astfel de om este... sa te culci cu el. si asta e treaba ta... nu a mea...

STELLA: Dupa ce ai sa te linistesti putin ai sa vezi ca-ti vei schimba parerile despre el. Nu trebuie sa ai grija de nimic cīt esti aici. Vreau sa spun... cheltuieli...

BLANCHE: Am un plan pentru amīndoua. Care sa ne scoata pe amīndoua de aici!

STELLA: Esti sigura ca vreau sa scap de aici...?

BLANCHE: Sīnt sigura ca īti amintesti īnca destul de Belle-Reve ca sa-ti dai seama ca nu se poate trai īn casa asta si cu jucatorii astia de pocher...

STELLA: stii... esti mult prea sigura.

BLANCHE: Nu cred ca esti prea cinstita cu tine īnsati.

STELLA: Nu?

BLANCHE: īmi īnchipui cam cum trebuie sa se fi īn-tīmplat... L-ai vazut īn uniforma, ofiter... nu aici... dar...

STELLA: Nu prea cred ca are vreo importanta unde l-am vazut...

BLANCHE: Sa nu-mi spui ca a fost unul dintre lucrurile alea misterioase si electrizante dintre oameni. Daca ai sa-mi spui, o sa-ti rīd īn nas.

STELLA: Nu. si n-am sa-ti mai spun nimic despre asta.

BLANCHE: Foarte bine.

UM TRAMVAI NUMIT DORINŢĂ

STELLA: Dar silit uncie lucruri care se petrec īntre un barbat si o femeie, īn īntuneric, lucruri care fac ca tot res­tul sa para fara importanta. (Pauza.)

BLANCHE: Lucrul despre care vorbesti tu este numai Dorinta, dorinta brutala, atīta tot: Dorinta. Numele tram-' varului care zdranganeste si uruie prin cartierul asta, de .pe strada aia veche de sus, si pīna jos pe cealalta...

STELLA: Ai mers vreodata cu el?

BLANCHE: El m-a adus aici... Aici unde nu am vrut si unde mi-e rusine ca ma aflu.

STELLA: Nu crezi ca atitudinea ta de superioritate este putin cam deplasata?

BLANCHE: Nu sīnt si nici nu ma cred superioara, Stella. Crede-ma ca nu. Numai ca asa vad eu lucrurile. Cu un astfel de om te duci o data... de doua ori... de trei ori... atīta timp cīt ai pe dracu īn tine. Dar sa traiesti alaturi de el? Sa ai un copil cu el?

STELLA: Ţi-am spus doar ca īl iubesc!

BLANCHE: De asta tremur pentru tine. Cu adevarat... tremur pentru tine.

STELLA: Nu te pot īmpiedica sa tremuri, daca asa vrei tu. (Pauza.)

BLANCHE: Pot sa vorbesc... deschis?

STELLA: Da, poti. Da-i drumul. Atīt de deschis cum doresti.

(De afara se aude apropiindu-se un tren. Tacere cita vreme se aude zgomotul trenului. Amīndoua sint in dormitor. Intra Stanley, fara sa fie auzit din cauza zgomotului pe care-l face trenul. Femeile nu-l vad; ramtne pe loc cu cīteva pachete In brate, ascultind conversatia care urmeaza. Este īmbracat īntr-o salopeta si niste pantaloni patati de ulei.)

BLANCHE: Bine. Daca-mi dai voie... e vulgar!

STELLA: Ah, da. Cred ca da.

BLANCHE: Crezi? Nu poti sa fi uitat atīt de mult felul īn care am fost noi crescute, Stella, īncīt sa crezi ca ar putea avea vreo cīt de mica parte de gentleman īn toata firea lui! Nici o particica, nici una! Sau daca ar fi macar mediocrul

TABLOUL 4

Sau macar simplu! Dar bun si sanatos. Dar nu! Este ceva de-a dreptul animalic īn el! Probabil ca ma urasti ca-ti spun toate astea, nu?

STELLA (rece): Da-i īnainte si spune-mi tot ce ai de spus, Blanche!

BLANCHE: Actioneaza ca un animal si are apucaturile unui animal. Asa manīnca, asa se misca, asa vorbeste! Este īn el ceva subuman, ceva ce n-a ajuns īnca la stadiul de umanitate! Da, ceva ce seamana cu o maimuta, ca īntr-unui din desenele alea pe care le vezi īn studiile antropolo­gice! Mii si mii de ani au trecut pe linga el si iata-1 aici - Stanley Kowalski - supravietuitorul epocii de piatra! Adu-cīnd acasa carnea cruda dupa crima din jungla! si tu... tu aici... care īl astepti! Poate ca te va sfarīma, sau poate va grohai si te va saruta. Daca sarutarile vor fi fost des­coperite pīna acum. Cade noaptea si celelalte maimute īncep sa se adune. Aici, la intrarea īn grota, grohaind cu toate ca si el, si horpaind, si clefaind, si topaind! Seara lui de pocher! Asa-i spui. Petrecerea asta de maimute. Una din ele mīrīie, alta apuca cu lacomie ceva... si īncepe lupta! Dum­nezeule ! Poate ca e multa vreme de cīnd am fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar, Stella, su­rioara, de atunci si pīna acum am mers putin īnainte! Lucruri ca arta, poezia si muzica, lucruri care au adus o lumina noua, au aparut, de atunci, pe lume. īn unii oameni au rasarit muguri ai unor simtiri delicate! Pe astea trebuie sa le facem sa creasca. Sa ne agatam de ele si sa le purtam ca pe un steag. In marsul asta īntunecat spre necunoscut sa ne apropiem de ele... Nu! Sa nu dam īndarat spre bestii...

(Trece un alt tren. Stanley ezita, umezindu-si buzele.

Apoi se īntoarce In vīrful picioarelor si traverseaza spre

usa principala. Femeile nu-l vad īnca. Dupa ce trenul a

trecut, striga prin usa principala īnchisa.)

STANLEY: Hei, hei, Stella!

STELLA (care a ascultat-o cu gravitate -pe Blanche): Stanley!

BLANCHE: Stella, eu...

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

(Dar Stella s-a dus la usa. Stanley intra ca din intlmplare cu pachetele.)

STANLEY: Hei, Stella. Blanche s-a īntors? STELLA: Da. S-a īntors. STANLEY: Hei, Blanche! (Rīnjeste la ea.) STELLA: Ai stat sub masina?

STANLEY: Nenorocitii aia de mecanici de la Fritz's nu-si cunosc meseria... Hei!

(Stella II cuprinde cu amindoua mīinile, imbratisīndu-l mīndra, in prezenta Blanchei. Stanley rlde si īi trage capul spre el. Pe deasupra capului ei, rīde si se strīmba la Blanche

prin perdele.

īn timp ce luminile scad si ei rāmin īnlantuiti īntr-o

prelungita si īnfocata īmbratisare, se aud melodii de blues

cīntate la pian, trompeta si tobe.)

TABLOUL 5

Blanche sta pe un scaun īn dormitor si īsi face vīnt cu o

frunza de palmier, īn timp ce citeste o scrisoare aproape

terminala. Dintr-o data izbucneste īntr-un hohot de rīs.

Stella se īmbraca īn baie.

STELLA: De ce rīzi, draga?

BLANCHE: De mine, de mine, ce mincinoasa sīnt! I-am scris lui Shep o scrisoare. (Apuca scrisoarea.) "Draga Shep. Īmi petrec vara īn zbor, īn vizite, ici, colo. si cine stie, poate īmi va veni o idee subita sa fac un salt pīna la Dallas! Ce spui de asta? Ha, ha! (Rīde nervoasa, īn hohote, modulīn-du-si glasul ca si cum ar vorbi cu Shep īn momentul de tata.) Cine e īnstiintat, e īnarmat, dupa cum se spune!" Cum suna?

STELLA: Hmmm...

BLANCHE (continuīnd cu nervozitate): "Cei mai multi dintre prietenii surorii mele se duc vara īn nord, dar unii au case pe coasta, si acolo a fost un sir nesfīrsit de petreceri, ceaiuri, cocteiluri si dejunuri..."

(Sus, īn apartamentul Hubbell-ilor se aude scandal.) STELLA: Mi se pare ca Eunice se cearta cu Steve. (Se aud zbieretele mīnioase ale lui Eunice.)

EUNICE: Am aflat eu despre tine si blonda aia! STEVE: E o minciuna sfruntata!

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

EUNICE: Nu ma prostesti pe mine. N-am nimic contra sa stai jos la "Four Deuces", dar sa nu te prind sus.

STEVE: Da cine m-a vazut sus?

EUNICE: Te-am vazut eu cum dadeai tīrcoale īn jurul balconului. Am sa chem politia de moravuri.

STEVE: Sa faci bine sa nu mai spui una ca asta!

EUNICE (tipīnd): Dai īn mine? Ma duc sa chem politia!

(Se aude zgomotul unui obiect de aluminiu care se loveste de perete, urmat de mormaitul unui barbat furios, lovituri si mobile rasturnate. O plesnitura, si apoi liniste relativa.)



BLANCHE (cu vioiciune): A omorīt-o?

(Eunice apare pe scari complet ravasita.)

STELLA: Nu. Vine jos!

EUNICE: Chem politia. Ma duc sa chem politia! (Fuge dupa colt. Ele rid, Stanley apare de dupa colt īn camasa de popice, din matase verde cu rosu. Urca pe scari si intra īn bucatarie. Auzindu-l, Blanche devine nervoasa.)

STANLEY: Ce s-a īntīmplat cu Eumiss?

STELLA: S-a certat cu Steve. A chemat politia?

STANLEY: Nu. A cerut ceva de baut.

STELLA: E mult mai practic.

(Steve vine jos, frecindu-si o vinataie de pe frunte si baga capul pe usa.)

STEVE: E aici?

STANLEY: Nu, nu. E la "Four Deuces".

STEVE: Namila asta īn calduri!

(Se uita dupa colt cu oarecare timiditate, apoi cu o īndraz­neala prefacuta se īntoarce si se duce dupa ea.)

BLANCHE: Trebuie sa-mi notez asta īn carnetel. Ha, ha! īmi alcatuiesc un carnet īntreg cu cuvintelele si expresiile distinse pe care le-am auzit aici.

STANLEY: N-ai aflat nimic aici sa nu fi auzit mai īnainte!

BLANCHE: Pot s-o scriu si pe asta?

STANLEY: Poti sa scrii pīna la cinci sute!

TABLOUL 5

BLANCHE: Este un numar destul de mare. (Stanley deschide un sertar de la birou, īl īnchide cu zgomot. Arunca ghetele īntr-un colt. La fiecare zgomot Blanche tresare usor. īn cele din urma vorbeste.) īn ce zodie te-ai nascut?

STANLEY (īn timp ce se īmbraca): Zodie?

BLANCHE: Constelatie astrologica. Cred ca sub semnul lui Marte. Oamenii nascuti sub semnul asta sīnt puternici si dinamici. Le place la nebunie zgomotul. Le place sa arunce cu lucrurile primprejur. Probabil ca īn armata ai avut ce arunca, si acuma, ca nu mai esti, te razbuni pe bietele lucruri de le azvīrli cu atīta furie!

(In acest timp, Stella cauta de zor īn dulap. Acum scoate capul afara.)

STELLA: Stanley s-a nascut la cinci minute dupa Craciun.

BLANCHE: Zodia Capricornului. Ţaoul!

STANLEY: si tu sub ce semn esti nascuta?

BLANCHE: Oh, ziua mea de nastere e luna viitoare, la 15 septembrie. E sub Virgo.

STANLEY: Ce e aia?

BLANCHE: Virgo e Fecioara.

STANLEY (dispretuitor): Hah! (Avanseaza cu un pas, īn timp ce-si īnnoada cravata.) Asculta, cunosti cumva pe unul pe care-1 cheama Shaw?

(Figura Blanchei are o mica tresarire. Se duce dupa sticla de colonie si īsi uda batista, īn timp ce raspunde cu atentie.)

BLANCHE: Da, oricine cunoaste pe cineva pe care-1 cheama Shaw!

STANLEY: Ăsta unul pe care-1 cheama Shaw are impresia ca te-a īntīlnit īn Laurel, dar cred ca te confunda cu alt­cineva, din cauza ca pe acest altcineva 1-a īntīlnit la un hotel numit "Flamingo".

(Blanche ride, cu respiratia taiata, īn timp ce īsi tampo­neaza cu batista parfumata tīmplele.)

BLANCHE: Mi-e frica si mie ca m-a confundat cu acest "altcineva". "Hotelul Flamingo" nu e genul de local īn care as vrea sa fiu vazuta.

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STANLEY: li cunosti?

BLANCHE: Da. L-am vazut si i-am simtit mirosul.

STANLEY: Īnseamna ca ai fost foarte aproape daca ai putut sa-1 mirosi...

BLANCHE: Mirosul de parfum ieftin e foarte patrunzator.

STANLEY: Ăsta al tau e scump?

BLANCHE: 25 de dolari uncia. si aproape s-a terminat. N-ar fi rau sa-ti aduci aminte asta de ziua mea de nastere.

(Vorbeste degajat, dar īn voce are o nota de frica.)

STANLEY: Shaw te-o fi confundat. Se duce tot timpul la Laurel, asa ca poate sa se intereseze si sa lamureasca orice confuzie.

(Se īntoarce si trece printre draperii. Blanche īnchide ochii ca si cum ar fi gata sa lesine. īi tremura mīinile, cīnd duce din nou batista la frunte. Steve si Eunice vin de dupa colt. Steve o line pe Eunice pe dupa umeri; ea sughite cu putere, īn timp ce el īi ciripeste cuvinte de dra­goste. Se aude de pe scara un zgomot ca de tunet, īn timp ce urca slrīns īmbratisati.)

STANLEY (catre Stella): Te astept la Four Deuces. STELLA: Hei, nu ma saruti? "

STANLEY: Nu de fata cu sora-ta.

(Iese. Blanche se ridica de pe scaun. Pare sfīrsita. Se uita īn jur cu o expresie de panica.)

BLANCHE: Stella, ce-ai auzit despre mine?

STELLA: Ihhh?

BLANCHE: Ce ti-a spus lumea despre mine?

STELLA: Ce sa-mi spuna?

BLANCHE: N-ai auzit nici o bīrfeala... urīta... pe soco­teala mea?

STELLA: Vai, Blanche, nu! Sigur ca nu!

BLANCHE: Iubito... īn Laurel... s-a vorbit mult...

STELLA: Pe socoteala ta, Blanche?

BLANCHE: Nu am fost chiar atīt de cuminte ultimii doi ani si ceva, de cīnd BeJle-Reve mi-a scapat printre degete...

STELLA: Fiecare dintre noi facem lucruri care...

TABLOUL 5

BLANCHE: Niciodata nu am fost destul de tare sau de capabila sa ma apar singura. Cīnd oamenii sīnt delicati - oamenii delicati trebuie sa straluceasca si sa se īnflacareze - poarta culori delicate, culori de aripi de fluture, si pun... un abajur de hīrtie īn jurul becurilor... Dar nu ajunge safii delicat. Trebviie sa fii delicat si atragator. si eu... ma veste­jesc. Nu stiu cīta vreme īnca am sa mai pot pacali. (Se lasa seara si s-a īntunecat. Stella se duce In dormitor si aprinde becul de sub abajurul de hīrtie. Ia o sticla cu o bautura slaba.) Ma asculti?

STELLA: Nu te ascult atunci cīnd devii morbida... (Vine cu sticla spre Blanche.)

BLANCHE: (cu o brusca schimbare spre veselie): Asta e pentru mine?

STELLA: Pentru nimeni altul.

BLANCHE: Oh, ce draguta esti. E limonada?

STELLA (īntorcīndU'Se): Asta īnseamna ca mai vrei ceva īn ea...

BLANCHE: Oh, iubito. O picatura nu strica niciodata o limonada. Lasa-ma pe mine. Nu trebuie sa ma servesti.

STELLA: īmi place sa te servesc, Blanche. Am impresia ca sīnt acasa. (Se duce in bucatarie, ia un pahar si pune niste whisky In el.)

BLANCHE: Trebuie sa admit ca-mi place sa fiu servita... (Se repede īn dormitor. Stella se duce la ea cu paharul. Deo­data Blanche apuca mina libera a Stellei si cu un geamat o lipeste de buze. Stella este īncurcata de aceasta dovada de emo­tie. Blanche vorbeste cu o voce speriata.) Tu... tu esti atīt de buna cu mine, si eu...

STELLA: Blanche...

BLANCHE: stiu, stiu... nu-ti place cīnd sīnt prea senti­mentala! Dar, iubito, crede-ma, eu simt mult mai mult decīt īti spun! Nu am sa mai stau mult... n-am sa mai stau... īti promit... eu...

STELLA: Blanche!

BLANCHE (isterica): N-am sa mai stau... īti promit... Am sa plec! Curīnd! Nu mai vreau sa ma mai īnvīrtesc pe aici pīna cīnd... o sa ma dea afara...

STELLA: Vrei sa īncetezi odata cu prostiile?

- Teatru american contemporan, voi. II

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

BLANCHE: Da, iubito. Ia uite ce spuma face bautura asta!

(Blanche rlde ascutit si ia paharul, dar mina li tremura

atlt de tare Incit aproape li aluneca. Stella pune limonada

In pahar. Face multa spuma si se varsa. Blanche scoate

un strigat ascutit.)

STELLA (speriata de strigat): Ce s-a īntīmplat ?

BLANCHE: Chiar pe fusta mea cea alba...

STELLA: Oh... ia servetul meu... sterge usurel...

BLANCHE (revenindu-si īncet): stiu... usurel... usurel.

STELLA: S-a patat?'

BLANCHE: De loc. Ha, ha! Asta nu īnseamna noroc?

(Se asaza sfirsita si bea recunoscatoare. Ţine paharul cu amindoua miinile si continua sa rida putin.)

STELLA: Ce tot chicotesti acolo?

BLANCHE: Nu stii de ce! (Continua nervoasa.) Mitch... Mitch vine la ora sapte. Cred ca īncep sa devin nervoasa din cauza relatiilor dintre noi. (īncepe sa vorbeasca repede si fara sa rasufle.) N-a obtinut nimic de la mine, īn afara de un sarut de noapte buna, asta e tot ce i-am dat, Stella. Vreau sa ma respecte. Caci barbatii nu doresc ceea ce pot obtine prea usor. Iar pe de alta parte pierd repede orice interes. Mai ales cīnd fata are peste treizeci. Ei cred ca o fata peste treizeci de ani - este - īn termeni vulgari - "trecuta"... si eu nu vreau sa fiu "trecuta". Sigur ca el... el nu stie... adica eu nu i-am spus care este vīrsta mea ade­varata.

STELLA: De ce esti atīt de sensibila cīnd este vorba de vīrsta ta?

BLANCHE: Din cauza loviturilor grele pe care le prime­ste vanitatea mea. Ce vreau este - si el asa ma crede - sa fiu cumsecade si de treaba... tu stii. (Rlde ascutit.) Vreau sa-1 īnsel atīta īncīt sa-1 fac sa ma doreasca...

STELLA: Blanche, dar tu īl vrei?

BLANCHE.- Vreau sa ma odihnesc! Vreau sa rasuflu iarasi linistita! Da! īl vreau pe Mitch... cu tot dinadinsul! Gīn-

TABLOUL 5

deste-te! Daca s-ar īntīmpla... Pot sa ramīn aici si sa nu mai fiu o problema pentru nimeni...

(Stanley vine de dupa colt cu o bautura la cingatoare.)

STANLEY (striglnd): Hei, Steve! Hei, Eunice! Hei, Stella!

(Strigate vesele raspund de sus. Se aud trompete si tobe de dupa colt.)

STELLA (sārutlnd-o impulsiv pe Blanche): Asa va fi! BLANCHE (cu īndoiala): Va fi?

STELLA: Va fi! (Trece prin bucatarie privind īnapoi la Blanche.) Va fi, iubito, va fi!... Dar nu mai bea nimic!

(Vocea i se mai aude īn timp ce iese afara pe usa īn īntīm-pinarea sotului. Blanche se asaza slabita īn fotoliu, cu paharul. Eunice striga rīzīnd si coboara pe scari. Steve navaleste dupa ea cu niste strigate ca de tap si o urmareste dupa colt. Stanley si Stella, la brat, īi urmeaza rīzīnd. īntunericul devine mai adine. Dinspre "Four Deuces" raz­bate o melodie de slow si blue.)

BLANCHE: Vai de mine! Vai de mine, vai de mine...

(Ochii i se īnchid si frunza de palmier īi cade din mīini.

Bate cu palma de ctteva ori pe minerul fotoliului. In

jurul cladirii licareste o pala de lumina. Un tīnar vine pe

strada si suna.)

BLANCHE: Intra.

(Tinarul apare la usa. Ea īl priveste cu interes.)

Ooooh! Cu ce va pot fi de folos?

TlNĂRUL: Īncasez abonamentul pentru Steaua serii.

BLANCHE: Nu stiam ca te poti abona la stele!

TĪNĂRUL: E un'ziar.

BLANCHE: stiu. Glumeam... fara haz. Bei ceva?

TlNĂRUL: Nu, doamna. Nu, multumesc. Nu am voie īn timpul serviciului.

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

BLANCHE: Ah, da, Line, lasa... Nu. N-am nici un ban. Nu sīnt eu stapīna casei. Sīnt sora ei din Mississippi. Sīnt una din rudele sarace despre care ai auzit...

TĪNĂRUL: Nu face nimic. Trec mai tīrziu.

(Vrea sa iasa. Ea se apropie putin.)

BLANCHE: Hei! (Tīnarul se īntoarce īnapoi timid. Ea īsi pune o tigara īntr-un tigaret lung.) N-ai un foc? (Paseste spre el. Se īntīlnesc la usa dintre cele doua camere.)

TĪNĂRUL: Cum sa nu. (Scoate o bricheta.) Nu se aprinde īntotdeauna.

BLANCHE: E capricioasa? (Se aprinde.) Multumesc! (Tīnarul pleaca din nou.) Hei! (Se īntoarce din nou si mai nesigur. Blanche pine foarte aproape de el.) Uh, cīt e ceasul?

TĪNĂRUL: sapte fara un sfert, doamna.

BLANCHE: Asa tīrziu? Nu cumva īti plac dupa-amiezile astea lungi si ploioase din New Orleans, cīnd un ceas nu e numai un ceas, ci o mica bucata din vesnicie, care e īn mīinile tale si nu stii ce sa faci cu ea? (īi atinge umerii.) Pe dumneata nu te uda ploaia?

TĪNĂRUL: Nu, doamna. Intru īnauntru, undeva...

BLANCHE: īntr-o cafenea? si bei un sifon?

TĪNĂRUL: I-hī!

BLANCHE: O ciocolata?

TĪNĂRUL: Nu, doamna. Un sirop.

BLANCHE (rīzīnd): Sirop?

TĪNĂRUL: Un sirop cu mult sifon.

BLANCHE: Ma faci sa-mi lase gura apa.

(īi atinge usor obrazul si zīmbeste. Apoi se duce la cufar.)

TĪNĂRUL: Cred ca e mai bine sa plec.

BLANCHE (oprindu-l): Tinere! (Baiatul se īntoarce. Blanche ia din cufar o esarfa mare dintr-un voal foarte fin si si-o pune īn jurul umerilor. In pauza care urmeaza se aude pianul. Continua tot timpul acestei scene pīnā la īnceperea celeilalte. Tīnarul īnghite īn sec si se uita speriat spre usa.) Tinere... tinere... Ţi-a spus vreodata cineva ca arati ca un tīnar print din O mie si una de nopti? (Tīnarul rīde stingherit si sta pe loc ca un copil rusinat. Blanche īi vorbeste foarte

TABLOUL 5

domol.) Asa e, tinere. Vino aici. Vreau sa te sarut, numai o data, usor si dulce, pe gura. (Fara sa mai astepte ca el sa accepte, se duce la el si-l saruta pe gura.) Acum fugi repede, fugi. Ar fi frumos sa te pastrez, dar vreau sa devin cuminte

si sa nu ma mai ating de copii.

(Tīnarul o priveste un moment. Blanche li deschide usa si-i face o bezea, in timp ce el coboara scarile cu o privire uluita. Blanche ramīne putin visatoare dupa ce tinarul a disparui. Atunci apare de dupa colt Mitch, cu un buchet de trandafiri.)

BLANCHE (vesela): Uite cine vine! Cavalerul Rozelor... īntīi īnclina-te politicos īn fata mea... si apoi da-mi-le. Ahhh... Mergi!

(Se uita la el pe deasupra florilor, apasindu-le cochet pe buze. Mitch radiaza de multumire si e mindru de el.)

TABLOUL 6

Este aproape ora doua, īn aceeasi noapte. Se vede peretele exterior al casei. Blanchc si Miteh vin. Epuizarea totala, pe care doar un om neurastenic o poate simti, este evidenta In vocea si īn purtarea Blanchei. Mitch este flegmatic, dar deprimat. Au fost probabil īn parcul de distractii de la Pontchartrain, caci Mitch cara o statueta de ghips, reprezentīnd-o pe Mae West, din acelea care se dau ca premii la baracile de tir sau la jocurile de noroc de la bīlci.

BLANCHE (oprindu-se extenuata la capatul scarii): īn sfīrsit... (Mitch rīde si el stingherit)... īn sfīrsit...

MITCH: E tīrziu de tot si esti obosita.

BLANCHE: Pīna si vīnzatorii de tamale au plecat de pe strazi si tu ai stat cu mine pīna la sfīrsit. (Mitch rīde din nou stingherit.) Cum ai sa ajungi acasa?

MITCH: Ma duc pe jos pīna la Bourbon si de acolo am sa iau vreun tramvai īntīrziat.

BLANCHE (rīde strimbindu-se): Tramvaiul acela numit Dorinta, mai e īnca pe linii la ora asta?

MITCH (cu greutate): Mi-e teama ca nu te-ai prea distrat asta-seara, Blanche.

BLANCHE: Ţi-am stricat-o...

MITCH: Nu, nu-i adevarat, dar tot timpul m-am gīndit ca nu te-am distrat de loc...

BLANCHE: Pentru ca eu n-am putut sa fiu la īnaltime. Asta e iot. Niciodata nu m-am straduit atīta sa fiu vesela,

TABLOUL S

si tot n-a iesit nimic. Dar pentru ca am īncercai merit un premiu. Caci am īncercat!

MITCH: De ce ai īncercat daca nu-ti facea placere?

BLANCHE: Pentru ca m-am supus legilor naturii.

MITCH: si ce spun legile astea?

BLANCHE: Este una care spune ca Doamna trebuie sa-1 distreze pe Domn, altfel n-ai nici o sansa. Vrei sa vezi daca poti sa-mi gasesti cheia īn poseta? Cīnd sīnt obosita degetele īmi sīnt tare neīndemīnatice.

MITCH (umblīnd īn poseta): Asta e?

BLANCHE: Nu, dragule, asta e cheia de la cufarul meu, pe care curīnd va trebui sa-1 fac.

MITCH: Vrei sa spui ca ai sa pleci īn curīnd?

BLANCHE: Mi-am depasit timpul cuvenit ca musafir.

MITCH: Asta e?

(Muzica scade.)

BLANCHE: Evrika! Iubitule, deschide usa īn timp ce eu ma mai uit o data la cer. (Se reazimā de usa. Mitch o deschide si rāmīne stīngaci īn spatele ei.) Caut Pleiadele, cele sapte surori, dar fetele nu sīnt acasa asta-seara. Ba da, sīnt, sīnt, Dumnezeu sa le binecuvīnteze! Uite-le pe toate la un loc, venind acasa de la mica lor partida de bridge... Ai reusit sa deschizi? Bun baiat! Mi se pare ca vrei sa pleci.

(Mitch se codeste si tuseste putin.)

MITCH: Pot sa... hm... sa-ti spun noapte buna si sa... te sarut...?

BLANCHE: De ce ma īntrebi īntotdeauna daca poti?

MITCH: Pentru ca niciodata nu stiu daca vrei sau nu.

BLANCHE: De ce īti pui atītea īntrebari?

MITCH: īn seara aceea cīnd eram līnga lac si... te-am sarutat, tu...

BLANCHE: Iubitule, nu m-am suparat ca m-ai sarutat, din contra, mi-a placut foarte mult. Era cealalta mica - fami­liaritate - pe care nu trebuia sa o īncurajez... Nu am fost suparata. Absolut de loc. Ba chiar am fost flatata ca tu... ma doreai. Dar iubitule, tu stii tot asa de bine ca si mine ca o fata singura, o fata singura de tot pe lume trebuie

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

sa-si stapīneasca foarte Line simturile, ori daca nu, e pier­duta.

MITCH (solemn): Pierduta?

BLANCHE: Cred ca ai cunoscut fete carora le place sa se piarda. Genul acela care se pierde imediat, la prima ocazie.

MITCH: Tu īmi placi exact asa cum esti, pentru ca nici una din fetele pe care le-am cunoscut... nu era ca tine! (Blanche se uita la el cu gravitate; apoi izbucneste īn rīs si īsi pune palma peste gura.) Rīzi de mine?

BLANCHE: Nu, iubitule. Stapīnul si stapīna casei īnca nu s-au īntors, asa ca hai sa intram īnauntru. Sa-ti ofer un paharel īnainte de culcare. si sa nu aprindem luminile, vrei?

MITCH: Orice vrei tu!

^~^\ (Blanche o ia īnaintea lui In bucatarie. Peretele exterior al cladirii se īntuneca si interioarele celor doua odai se vad in īntuneric.)

BLANCHE (rāmīnīnd īn prima odaie): Cealalta camera e mult mai confortabila, asa ca treci acolo. Daca auzi ceva scīrtīind prin īntuneric sa stii ca sīnt eu care caut ceva de baut.

MITCH: Vrei sa bei ceva?

BLANCHE: Vreau ca tu sa bei ceva! Ai fost asa de neli­nistit si de solemn toata seara. si eu la fel. Amīndoi am fost solemni si nelinistiti toata seara, si pentru aceste putine clipe care ne-au mai ramas din viata noastra īmpreuna... vreau sa creez... la joie de viere1...] Aprind o luminare.

MITCH: Foarte bine.

BLANCHE: O sa fim foarte boemi. O sa ne īnchipuim ca sīntem la o mica cafenea de artisti pe malul stīng al Senei, la Paris! (Aprinde un capat de luminare si-l asaza īntr-o sticla.) Je suis la Dame aux Camelias! Vous etes Armānd /2 īntelegi franceza?

Bucuria de a trai (īn lb. franceza īn text.)

Eu sīnt Dama cu Camelii! Dumneata esti Armānd! (īn lb. franceza īn text.)

TABLOUL 6

MITCH (cu greutate): Nu... nu... Eu...

BLANCHE: Voulez-vous coucher avec moi ce soir? Vous ne comprenez pas? Ah, quel dommage l1 Vreau sa spun ca e un lucru grozav de bun... Am gasit ceva... Exact pentru doua īnghitituri si fara nici un rest, iubitule.

MITCH (cu greutate): E... bine.

(Blanche intra īn dormitor cu bauturile si cu luminarea.)

BLANCHE: Stai jos! De ce nu-ti scoti haina? si desfa-te la guler.

MITCH: Nu, mai bine asa.

BLANCHE: Nu. Vreau sa te simti comod.

MITCH: Ma simt prost din cauza ca am transpirat enorm. Mi se lipeste camasa pe mine.

BLANCHE: Transpiratia este sanatate. Daca lumea n-ar transpira, ar muri īn cinci minute. (īi ia haina.) E draguta. Ce material e asta?

MITCH: I se spune alpaca.

BLANCHE: Oh, alpaca.

MITCH: Este o alpaca foarte usoara.

BLANCHE: Oh! O alpaca foarte usoara.

MITCH: Nu-mi place sa port haine de stofa, mai ales vara, din cauza ca transpir īn ele.

BLANCHE: Oh.

MITCH: si nu e frumos. Un barbat gras ca mine trebuie sa fie foarte atent cum se īmbraca ca sa nu para grosolan.

BLANCHE: Dar tu nu esti prea gras...

MITCH: Ţi se pare ca nu sīnt?

BLANCHE: Sigur ca nu esti tipul "subtirelului". Esti construit masiv si ai un fizic impozant.

MITCH: Multumesc. Anul trecut de Craciun am fost primit īn Clubul Atletic din New Orleans.

BLANCHE: Da? Bravo.

MITCH: A fost cel mai frumos dar pe care l-am primit vreodata. Acolo lucrez cu greutati si īnot ca sa ma mentin īn forma. Cīnd am īnceput sa merg acolo, aveam pīntecele

Vrei sa te culci cu mine asta-seara? Nu īntelegi? Ah, ce pacat! (īn lb. franceza īn text.)

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

moale, dar acum īl am tare. Asa de tare, īncīt cineva poate sa dea cu pumnul īn el si nici nu simt. Ia da! Hai! Vezi?

BLANCHE: (īl loveste usor): Teribil! (īsi duce mina la piept.)

MITCH: Ghici cīfc cīntaresc?

BLANCHE: Oh, stiu eu?... cam... optzeci de kilograme?

MITCH: Mai zi o data!

BLANCHE: Nu ai atīta?

MITCH: Ba nu. Mai mult.

BLANCHE: De, stiu eu? Esti īnalt si poti cīntari foarte mult, fara sa pari greoi.

MITCH: Am nouazeci si patru de kilograme si un metru optzeci si trei īnaltime, fara pantofi. si greutatea tot dez­bracat.

BLANCHE: Vai de mine. Ma sperii!

MITCH (īncurcat): Greutatea mea nu e un subiect atīt de interesant. (Un moment ezita.) Tu cīt cīntaresti?

BLANCHE: Eu?

MITCH: Da.

BLANCHE: Ghici!

MITCH: Lasa-ma sa te ridic.

BLANCHE: Samson. Hai, ridica-ma! (Mitch vine īn spatele ei, o apuca de īncheietura mīinilor si o ridica usor.) Ei, spune.

MITCH: Esti usoara ca un fulg.

BLANCHE: Ha-ha! (O lasa jos, dar īi tine īnca mīinile. Blanche īi spune cu o modestie afectata.) Acum trebuie sa-mi dai drumul.

MITCH: Huh!...

BLANCHE (vesela): Va rog sa ma eliberati, domnule. (Mitch o īmbratiseaza cu stīngācie. Ea īi reproseaza cu o voce moale.) Nu, Mitch. Faptul ca Stella si Stanley nu sīnt acasa, nu e un motiv sa nu te porti ca un gentleman.

MITCH: Da-mi o palma de cīte ori vezi ca-mi ies din fire.

BLANCHE: Nu-i nevoie. Tu esti din fire un gentleman. Unul din putinii care-au mai ramas pe lume. Nu vreau sa-ti īnchipui ca sīnt o profesoara severa si fata batrīna, sau ceva īn felul acesta, ci doar...

MITCH: Ce?

TABLOUL 6

BLANCHE: Cred numai ca am idealuri de moda veche!

(Ea īsi roteste ochii, stiind ca el nu-i poate vedea fata.

Mitch se duce la usa din fata. īntre ei se lasa o tacere lunga.

Mitch tuseste semnificativ.)

MITCH (īn cele din urma): Unde s-au dus Stella si Stanley?

BLANCHE: Au iesit cu domnul si doamna Hubbell, de sus.

MITCH: si unde s-au dus?

BLANCHE: Cred ca s-au dus la o petrecere.

MITCH: As vrea sa iesim īntr-o seara cu totii.

BLANCHE: Nu cred ca ar fi o idee buna.

MITCH: De ce nu?

BLANCHE: Esti de mult prieten cu Stanley?

MITCH: Am fost īmpreuna īn Regimentul 241.

BLANCHE: Cred ca tie īti vorbeste deschis.

MITCH: Sigur.

BLANCHE: Ce ti-a spus despre mine?

MITCH: Oh, nu prea mare lucru...

BLANCHE: Dupa cum spui, am impresia ca ti-a spus des­tul de mult.

MITCH: Nu, n-am prea vorbit.

BLANCHE: Dar ce ti-a spus? Ce parere are despre mine?

MITCH: De ce ma īntrebi?

BLANCHE: Pentru ca...

MITCH: Nu te īntelegi cu el?

BLANCHE: Tu ce crezi?

MITCH: Eu cred ca el nu te īntelege.

BLANCHE: Asta-i putin spus. Daca Stella n-ar astepta un copil, n-as suporta sa mai stau aici.

MITCH: Nu se poarta bine cu tine?

BLANCHE: Este insuportabil de grosolan. Ma jigneste īn toate felurile.

MITCH: īn ce fel, Blanche?

BLANCHE: īn toate felurile posibile.

MITCH: Ma mira ca-aud asta!

BLANCHE: De ce?

MITCH: Pentru ca... pentru ca nu vad cum cineva ar putea sa fie rau cu tine...

BLANCHE: Este cu adevarat o situatie īngrozitoare. Vezi,

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

tabloul e

aici nu poti fi singura. Noaptea sīnt numai perdelele astea īntre cele doua camere. Se plimba noaptea numai īn chiloti. si trebuie sa insist sa īnchida usa de la baie. Toata promiscui­tatea asta nu e necesara. Probabil ca te īntrebi de ce nu plec. Am sa-ti spun foarte sincer. Salariul unui profesor de-abia īi ajunge pentru cheltuielile de īntretinere. N-am eco­nomisit nici un banut anul trecut, si a trebuit sa vin aici pe vara. De aceea a trebuit sa-1 suport pe sotul surorii mele. si de aceea e si el nevoit sa ma suporte, evident īm­potriva vointei lui... Mai mult ca sigur ca ti-a spus ce mult ma uraste...!

MITCH: Nu cred ca te uraste.

BLANCHB: Ma uraste! Sau atunci de ce ma insulta? Prima oara cīnd am dat cu ochii de el, mi-am spus: omul asta este calaul meu! Omul asta ma va distruge, numai daca...

MITCH: Blanche.

BLANCHE: Da, draga...

MITCH: Pot sa te īntreb ceva?

BLANCHE: Da. Ce?

MITCH: Cīti ani ai?

BLANCHE (face un gest nervos): De ce vrei sa stii?

MITCH: I-am vorbit mamei mele de tine si ea m-a īntrebat: Cīti ani are Blanche? si nu am stiut ce sa-i spun.

(Din nou o pauza.)

BLANCHE: I-ai vorbit mamei tale despre mine? MITCH: Da. BLANCHE: De ce?

MITCH: I-am spus mamei ce draguta esti si ca īmi placi foarte mult.

BLANCHE: Ai fost sincer cīnd i-ai spus asta?

MITCH: Tu stii ca am fost.

BLANCHE: De ce a vrut mama ta sa stie cīti ani am?

MITCH: Mama e bolnava.

BLANCHE: Īmi pare rau. Grav?

MITCH: Nu mai are mult de trait. Poate cīteva luni,

BLANCHE: Oh!

MITCH: Se amaraste din cauza ca nu sīnt si eu la casa mea.

BLANCHE: Oh...

MITCH: Ar vrea sa ma vada si pe mine aranjat īnainte ca... (Vocea īi e ragusita si īncearca sa si-o limpezeasca de cīteva ori, īn timp ce cauta nervos prin buzunarele dinauntru si dinafara hainei.)

BLANCHE: O iubesti mult, nu-i asa, Mitch?

MITCH: Da.

BLANCHE: Cred ca tu ai o mare capacitate de daruire. Ai sa te simti foarte singur, daca ea nu va mai fi, nu-i asa? (Mitch īsi drege glasul si aproba din cap.) stiu ce īnseamna asta.

MITCH: Sa fii singur?

BLANCHE: Am iubit si eu pe cineva si cel pe care l-am iubit s-a dus...

MITCH: A murit? (Blanche se duce la fereastra si se asaza pe marginea ei. īsi mai toarna un pahar.) Un barbat?

BLANCHE: Era un copil, chiar un copil, pe vremea cīnd si eu eram o fata foarte tīnara. Cīnd am avut saisprezece ani am facut marea descoperire: dragostea. Toata dintr-o data si sub toate aspectele. A fost ca si cum ai arunca din­tr-o data o lumina orbitoare pe ceva care a fost īntotdeauna pe jumatate īn umbra; asa mi s-a parut mie lumea atunci. Dar nu am avut noroc. M-am īnselat. Era ceva aparte īn baiatul acela, un neastīmpar, o moliciune si o delicateta care nu erau ca ale unui barbat, cu toate ca nu arata de loc efeminat, numai ca... numai ca... asta era... A venit la mine ca sa-1 ajut. N-am stiut. Nu mi-am dat seama de asta decīt dupa casatorie, cīnd am plecat undeva, si cīnd ne-am īntors am vazut ca-1 pierd, ca-1 pierd īntr-un fel misterios si ca nu pot sa-i dau ajutorul de care are nevoie si despre care nu poate sa-mi vorbeasca. Era ca īntr-o mocirla īn care se scufunda si se agata de mine, dar nu puteam sa-1 trag afara si alunecam īmpreuna cu el! Nu am stiut asta. Nu am stiut nimic altceva decīt ca īl iubeam peste poate, fara sa fiu īn stare sa-1 ajut sau sa ma ajut. si apoi amaflat. In modul cel mai rau cu putinta. Intrīnd pe neasteptate īntr-o camera unde credeam ca nu e nimeni... si unde erau doi oameni... baiatul cu care eram casatorita si un om mai īn vīrsta, prietenul lui cu ani si ani īn urma... (Afara se aude o locomotiva apropiindu-se. īsi astupa urechile cu mīi-

trN *raMvai numit

nile si se ghemuieste. Luminile locomotivei stralucesc prin camera si zgomotul se pierde. Cīnd nu se mai aude nimic, se īndreapta īncet si continua sa vorbeasca.) Dupa aceea ne-am prefacut ca nu stim nimic... Am plecat toti trei la Mount Lake Casino; am baut, si am rīs tot drumul.

(In departare se aude o polca īn cheie minora.)

Am dansat Varsoviana! si deodata, īn mijlocul dansului, baiatul cu care eram casatorita s-a smuls de līnga mine si a fugit afara. Dupa cīteva clipe... o īmpuscatura! (Polca se opreste brusc. Blanche se īndreapta. Apoi polca reīncepe īn cheie majora.) Am alergat afara... toti au alergat si s-au adunat īn jurul lucrului aceluia īngrozitor de pe marginea lacului. Din cauza multimii nici nu am putut sa ma apro­pii. Cineva m-a luat de brat. "Nu te duce! īntoarce-te! Nu trebuie sa vezi!" Sa vad? Sa vad ce? si am auzit niste voci spunīnd: Allan? Allan? Baiatul acela? si-a pus revol­verul īn gura si a tras, ca i-a sarit afara osul de la ceafa! (Se agita si īsi acopera fata.) Asta din cauza ca... īn timp ce dansam... si nefiind īn stare sa ma stapīnesc, i-am spus dintr-o data: "Am vazut! stiu totul! Esti dezgustator..." si atunci reflectorul acela pe care-1 proiectasem asupra lu-i mii s-a stins din nou si niciodata, nici macar pentru o clipa, n-a mai stralucit pentru mine vreo lumina mai tare iecīt lumīnarea asta din bucatarie...

(Mitch se ridica stingaci si paseste īncet īnspre ea. Polca se aude mai tare. Mitch se opreste līnga Blanche.)

MITCH (luīnd-o īncet īn brate): Ai nevoie de cineva. si eu am nevoie de cineva. Crezi ca am putea, Blanche, tu si cu mine?

(Blanche se uita la el un moment fara sa-l vada. Cu un scīncet moale īi cade īn brate. Face un efort de a vorbi printre sughituri, dar cuvintele nu vin. El īi saruta frun­tea, apoi ochii si īn cele din urma buzele. Polca scade din nou. Rasuflarea i se taie si se sfīrseste īntr-un lung suspin de recunostinta.)

BLANCHE: Uneori... Dumnezeu... dintr-o data.

A

TABLOUL 7

O dupa-amiaza tīrzie, īn mijlocul lui septembrie. Drape­riile sīnt deschise si masa este pusa ca pentru sarbatorirea

unei zile de nastere, cu tort si flori. Stella termina de aranjat masa īn timp ce intra Stanley.

STANLEY: Pentru ce sīnt toate astea?

STELLA: E ziua de nastere a Blanchei, iubitule.

STANLEY: E aici?

STELLA: In baie.

STANLEY (imitīnd-o): "Spalīndu-si ceva"?

STELLA: Asa cred.

STANLEY: De cīta vreme sta acolo?

STELLA: A stat toata dupa-masa.

STANLEY (imitīnd-o): "Cufundata īntr-o baie fierbinte"?

STELLA: Da.

STANLEY: Afara sīnt patruzeci si cinci de grade la umbra si ea se īnmoaie īntr-o baie fierbinte...

STELLA: Spune ca asta o racoreste pentru seara...

STANLEY: si tu alergi si-i pregatesti toate, rmi-nchipui! si ai s-o servesti pe Alteta-Sa īn baie? (Stella da din umeri.) Stai jos o clipa!

STELLA: Stanley, mai am o multime de treaba.

STANLEY: Stai jos! Am aflat niste chestii despre sora-ta mai mare, Stella!

STELLA: Stanley, nu te mai lega de Blanche.

SŢANLEJY: Fata asta spune ca sīnt vulgar!

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STELLA: Mai īnainte de a face ceva, gīndeste-te ca o apuci pe o panta gresita īn ceea ce o priveste, Stanley, si ca Blanche e sensibila, si ar trebui sa-ti mai dai seama ca eu si cu ea am crescut īn alte conditii decīt tine...

STANLEY: stiu. Mi s-a mai spus. si mi s-a mai spus, si mi s-a spus, si mi s-a tot spus! Dar stii ca eane-a turnat aici o gramada de minciuni?

STELLA: Nu, nu stiu si nici...

STANLEY: Ei, afla ca ne-a turnat minciuni! Au iesit la suprafata ca untdelemnul. Am aflat o multime de chestii.

STELLA: Ce chestii?

STANLEY: Chestii pe care le mirosisem eu de mult. Da acuma am probe din sursele cele mai demne de īncredere si pe care le-am si controlat.

(Blanche cinta īn baie o balada populara dulceaga, care va fi folosita pentru a contrapuncta cele spuse de Stanley.

STELLA (catre Stanley): Vorbeste mai īncet!

STANLEY: Cīnta privighetoarea, nu?

STELLA: Acum, te rog, potoleste-te si spune-mi ce crezi ca ai aflat despre sora mea.

STANLEY: Minciuna numarul unu. Mutra asta de mirono­sita pe care si-a arborat-o! stii īn ce hal 1-a īmbrobodit pe Mitch? Crede ca niciodata n-a fost mai mult decīt sarutata de un barbat. Dar sora Blanche nu-i chiar un crin! Ehei! Ce mai crin!

STELLA: Ce-ai auzit si de la cine?

STANLEY: Omul care ne aprovizioneaza la uzina a fost ani de zile prin Laurel si stie totul despre ea, de altfel toti oamenii din oras o cunosc bine de tot. Este la fel de renu­mita īn Laurel ca si Presedintele Statelor Unite, numai ca pe ea n-o respecta nici un partid! Omul asta de la aprovi­zionare trage la un hotel numit "Flamingo".

BLANCHE (cīntīnd cu veselie):

Zi, e doar o luna de hīrtie, pe o mare de carton, Dar n-ar fi prefacatorie, daca tu ai crede-n mine.

TABLOUL 7

STELLA: si ce e cu "Flamingo"?

STANLEY: A locuit si ea acolo.

STELLA: Sora mea a stat la Belle-Reve.

STANLEY: Asta a fost dupa ce casa voastra i-a alunecat printre degetele-i trandafirii. S-a mutat la "Flamingo". Un hotel de mīna a doua, care are avantajul ca nu se ames­teca īn viata particulara a personalitatilor de acolo! De aia "Flamingo" asta este folosit pentru tot felul de aranjamente. Dar pīna si directia hotelului a fost impresionata de doamna Blanche. si au fost atīt de impresionati, īncīt i-au cerut sa predea cheia de la camera, definitiv. Asta s-a īntīmplat cu vreo doua saptamīni mai īnainte de a veni aici.

BLANCHE (cīntīnd):

E o lume ca de circ, si-i atīt de caraghioasa, Dar n-ar fi prefacatorie, daca tu ai crede-n mine.

STELLA: Ce minciuni nerusinate!

STANLEY: Pai sigur! Mi-am īnchipuit eu ca n-ai sa crezi. Te-a īmbrobodit ca si pe Mitch.

STELLA: Nascociri. Nici un cuvīnt nu e adevarat. si daca as fi barbat, si individul asta ar fi īncercat īn prezenta mea sa inventeze asemenea...

BLANCHE (cīntīnd): Fara dragostea ta, totul este o parada fara cap, si fara coada. Fara dragostea ta, totul este o melodie sub o biata arcada.

STANLEY: Iubito, īti spun ca am controlat toate poves­tile astea. Dar asteapta sa termin. Scandalul cu doamna Blanche a fost atīt de mare, īncīt n-a mai putut sa-1 īna­buse īn Laurel. Ei se lamureau dupa ce se-ntīlneau de doua sau de trei ori cu ea, si pe urma o lasau; atunci īncepea cu altul, acelasi truc, aceleasi chestii, acelasi scandal. Dar ora­sul era prea mic pentru ca sa mearga la nesfīrsit. Cu timpul, a devenit o persoana cunoscuta īn tot orasul si socotita ca nu prea diferita de... alea. (Stella se trage īnapoi.) si īn ultimul an, sau īn ultimii ani s-au ferit de ea ca de o otrava. De asta a venit aici, vara asta, ca o regina īn vizita, īnscenīnd toata comedia asta - din cauza ca i s-a pus īn vedere chiar de catre primar sa paraseasca orasul. Da, da. Tu stii ca era linga Laurel o tabara militara si ca sora-ta

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

era una din obisnuitele acelor locuri care se numeau: "Din­colo de hotare"? BLANCHE:

E o luna de hīrtie, si-i atīt de caraghioasa, Dar n-ar fi prefacatorie, daca tu ai crede-n mine.

STANLEY: Ei, e cam prea mult pentru o fata atīt de rafinata si de deosebita ca ea. si asta ne aduce la minciuna numarul doi.

STELLA: Nu vreau sa mai aud nimic.

STANLEY: Nu se mai īntoarce la scoala. Puteam sa si pariez ca n-avea de gīnd sa se īntoarca la Laurel. Nici vorba sa se fi retras temporar de la liceu, din cauza nervi­lor. Nuu! De unde! Au dat-o afara de la liceul ala, īnainte de vacanta - si īmi pare rau ca trebuie sa-ti spun motivul pentru care s-a luat masura asta. Un baiat de saptesprezece ani... s-a īncurcat cu el!

BLANCHE:

E o lume ca de circ, si-i atīt de caraghioasa...

(īn baie apa curge tare; se aud mici strigate si hohote de rls, ca si cum un copil s-ar juca in baie.)

STELLA: Mi se face rau...

STANLEY: Tatal baiatului a aflat si 1-a informat si pe directorul liceului. Oh, ce-as fi vrut sa fiu acolo īn birou, cīnd s-a prezentat doamna Blanche pentru explicatii! Ce-as fi vrut s-o vad cum īncearca sa-i ameteasca si pe astia! Dar o prinsesera bine, si si-a dat seama ca toata farsa e descoperita! I s-a spus ca e mai bine sa se duca si prin alte locuri mai neumblate. Practic, s-a dat chiar o ordo­nanta a primariei īmpotriva ei!

(Usa de la baie se deschide si Blanche scoate capul īnfasurat īntr-un prosop.)

BLANCHE: Stella! STELLA (abatuta): Da, Blanche?

BLANCHE: Da-mi un alt prosop sa-mi usuc parul. Pe gsta l-am spalat'

TABLOUL 7

STELLA: Da, Blanche.

(Trece zapacita din bucatarie spre baie cu un prosop.)

BLANCHE: Ce s-a īntīmplat, iubito?

STELLA: Īntīmplat...? De ce...?

BLANCHE: Ai o expresie atīt de stranie pe fata...

STELLA: Oh... (īncearca sa rldā.) Cred ca sīnt obosita...

BLANCHE: De ce nu faci si tu o baie, imediat ce ies eu...?

STANLEY (strigīnd din bucatarie): Cīt de imediat o sa fie asta?

BLANCHE: Nu chiar atīt de mult. Odihneste-ti sufletul īn pace!

STANLEY: Nu-i vorba de suflet, la mine-i vorba de rinichi.

(Blanche īnchide usa cu zgomot. Stanley rīde dur. Stella se reīntoarce īncet īn bucatarie.)

STANLEY: Ei, ce spui de toate astea?

STELLA: Nu cred nici una din povestile astea, si omul ala al vostru e josnic si ticalos daca poate sa difuzeze asa ceva. S-ar putea ca ceva sa fie īn parte adevarat. Sora mea are unele curiozitati pe care eu nu le aprob, pricinuite de supararile de acasa. Ea totdeauna a fost cam... zapacita!

STANLEY: Zapacita?

STELLA: Cīnd era tīnara, foarte tīnara s-a casatorit cu un baiat care scria poezii... Era teribil de frumos. Cred ca Blanche nu 1-a iubit, ci a adorat pīna si pamīntul pe care calca! L-a adorat si a crezut despre el ca este un zeu. Dar cīnd a aflat...

STANLEY: Ce?

STELLA: Tīnarul asta frumos si talentat era un degenerat. Omul ala de la voi nu te-a informat si despre asta?

STANLEY: Tot ce-am vorbit cu el erau numai chestii recente. Trebuie sa fie mult timp de la povestea asta...

STELLA: Da... e mult timp de atunci...

(Stanley vine la ea si o ia de umeri cu dragoste. Stella

se retrage īncet din bratele lui. īncepe automat sa puna

niste mici lumīnarele rosii īn tortul de pe masa.)

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STANLEY: Cīte luminari pui īn tort? STELLA: Ma opresc la douazeci si cinci. STANLEY: Mai asteptati pe cineva? STELLA: L-am chemat si pe Mitch sa vina pentru tort si īnghetata...

(Stanley e putin jenat. Aprinde o tigara de la o alta pe care abia a terminat-o.)

STANLEY: Eu nu l-as astepta pe Mitch asta-seara.

(Stella se opreste din treaba pe care o face si se uita lung la Stanley.)

STELLA: De ce?

STANLEY: Mitch este un camarad de-al meu. Am fost īmpreuna īn acelasi regiment. Lucram īn aceeasi uzina si sīntem īn aceeasi echipa de popice. Crezi ca m-as mai putea uita īn ochii lui daca...?

STELLA: Stanley, Stanley Kowalski... i-ai spus si lui...?

STANLEY: Al dracului sa fiu daca nu i le-am spus! As fi avut pe constiinta tot restul vietii mele daca as fi stiut tot ce ti-am spus si l-as fi lasat sa fie prins...

STELLA: Mitch a terminat cu ea?

STANLEY: Tu n-ai termina, daca...

STELLA: Te-am īntrebat: Mitch a terminat cu ea?

(Se aude vocea Blanchei, limpede ca un clopotel. Cintā: Dar n-ar mai fi prefacatorie daca tu n-ai crede-n mine.)

STANLEY: Nu. Nu cred ca e neaparat necesar sa fi ter­minat cu ea, dar e lamurit!

STELLA: Stanley, Blanche crede ca Mitch vrea... vrea sa se casatoreasca cu ea. si eu, de asemeni, speram.

STANLEY: De... nu se va casatori cu ea. Poate ca voia, dar n-o sa se mai arunce īntr-un bazin plin cu rechini īnfo­metati... acuma! (Se ridica.) Blanche! Oh, Blanche! As putea, te rog, sa intru si eu la mine īn baie?

BLANCHE: Da, sigur ca da, domnule! Poti sa astepti o secunda pīna ma usuc?

STANLEY: Dupa ce am asteptat o ora, cred ca o secunda o sa treaca ca un fulger!

TABLOUL 7

STELLA: si acuma nu mai are serviciu. Ce se va face?

STANLEY: Aici nu mai sta decīt pīna marti. Cred ca stii asta, nu? si ca sa fiu mai sigur i-am luat eu biletul. Un bilet pentru autobuz!

STELLA: Mai īntīi de toate, Blanche nu va pleca cu autobuzul!

STANLEY: O sa mearga cu autobuzul si o sa-i si placa.

STELLA: Nu, nu va merge, nu, nu va merge, Stanley!

STANLEY: "Va merge!" "Stop". "P.S." "Va merge marti".

STELLA: (īncet): Ce se va face?... Ce Dumnezeu se va face?

STANLEY: Viitorul ei e usor de prevazut...

STELLA: Ce vrei sa spui?

(Blanche cīnta.)

STANLEY: Hei, privighetoareo! Cīnta. Iesi AFARĂ din BAIE!

(Usa baii se deschide si Blanche iese cu un hohot de rīs

vesel, dar imediat ce Stanley a trecut pe Unga ea li apare

pe fata o expresie de spaima, aproape de panica. Stanley

nu se uita la ea si trinteste usa baii cīnd intra.)

BLANCHE (apucīnd o parte din pār): Ah, ma simt atīt de bine dupa baia asta fierbinte si lunga. Ma simt atīt de bine, si racorita si... odihnita!

STELLA (trista si cu īndoiala īn glas, din bucatarie): Da, Blanche?

BLANCHE (periindu-si parul cu putere): Da, sigur ca da, atīt de īmprospatata! (Clātinindu-si paharul īnalt si rotund cu picior.) O baie fierbinte si lunga, si o bautura rece īmi dau totdeauna o perspectiva noua asupra vietii!

(Se uita prin perdele la Stella, care sta intre ele, si īnce­teaza sa se mai perie.)

S-a īntīmplat ceva. Ce este?

STELLA (īntoreīndu-se repede cu spatele): Cum? Nu s-a īntīmplat nimic, Blanche!

BLANCHE: Minti! S-a īntīmplat ceva!

(Se uita īnfricosata la Stella, care se preface ca e ocupata cu masa. Pianul din departare are o īntrerupere brusca.)

TABLOUL 8

Trei sferturi de ora mai tirziu.

Peisajul ce se vede prin ferestrele mari este īnvaluit treptat de crepusculul auriu. O raza de soare ca o flacara se aprinde pe un mare castel de apa sau rezervor de ulei de-a curmezisul terenului gol dinspre cartierul comercial, sugerat de punc­tele mici ale ferestrelor luminate sau ale ferestrelor care

reflecta soarele ce apune.

Cei trei se afla la sfirsitul unei nereusite mese de aniversare.

Stanley e posomorit. Stella este īncurcata si trista. Blanche

are un surls abia schitat si artificial pe fata trasa. Al

patrulea loc de la masa este gol.

BLANGHE (dintr-o data): Stanley, spune-ne o gluma sau o anecdota care sa ne faca sa rīdem. Nu stiu de ce sīntem cu totii atīt de solemni. O fi din cauza ca nu a venit cava­lerul meu? (Stella ride īncet.) E prima oara īn experienta mea cu barbatii - si am ceva experienta - ca unul nu vine la īntīlnire. Ha,'ha! Nici nu stiu cum s-o iau. Spune-ne o istorioara caraghioasa, Stanley! Ceva sa ne mai īnve­seleasca.

STANLEY: Nu prea cred sa-ti placa anecdotele mele, Blanche.

BLANCHE: īmi plac cīnd sīnt amuzante, dar sa nu fie indecente...

STANLEY: Nu cunosc nici una destul de subtire pentru gustul tau...

BLANCHE: Atunci lasa-ma pe mine sa-ti povestesc una.

TABLOUL 8

STELLA: Da, da, Blanche, spune-ne una. stiai atītea...

(Muzica scade.)

BLANCHE: Stai sa-mi aduc aminte... Trebuie sa cotro-baiesc prin repertoriu. Ah, da! Mie īmi plac anecdotele cu papagali. si voua va plac? Ei bine, asta e una cu o fata batrīna si un papagal. Fata asta batrīna avea un papagal care īnjura īngrozitor si care stia mai multe expresii vulgare decīt domnul Kowalski...

STANLEY: Hm...

BLANCHE: si singura cale ca sa-1 faci sa taca era sa-1 acoperi cu un capac peste colivie, asa ca sa creada ca e noapte si sa se culce. Ei bine, īntr-o dimineata, fata batrīna tocmai luase capacul de pe colivie cīnd pe cine credeti ca vede venind spre ea? Pe pastor. Se repede īnapoi, acopera papagalul, si apoi īl pofteste pe pastor sa intre. Papagalul a stat linistit, ca un soarece, dar tocmai cīnd ea īl īntreaba pe pastor cīt zahar vrea sa-i puna īn cafea, papagalul tipa deodata tare: "Mama ei, da ce scurta a fost ziua asta!"

(īsi da capul pe spate si ride. Stella face un efort nereusit de a parea amuzata. Stanley nu da nici o atentie poves­tirii, dar reuseste sa faca asa ca, peste masa, sa īnfiga furculita īntr-o bucata de costita si s-o manince cu degetele.)

BLANCHE: Dupa toate aparentele, domnul Kowalski nu se amuza.

STELLA: Domnul Kowalski este prea ocupat sa manīnce ca un porc pentru ca sa se mai gīndeasca la altceva...

STANLEY: Asta cam asa e, baby.

STELLA: Ai fata si degetele dezgustator de grase. Du-te si spala-te pe mīini, si ajuta-ma sa strīng masa.

STANLEY (trinteste o farfurie pe podea): Uite asa strīng eu masa! (īi apuca bratul.) si sa nu mai vorbesti īn felul asta cu mine! "Porc, polonez, scīrbos, vulgar". M-am satu­rat sa tot aud vorbele astea la tine si la sora-ta! Voi ce credeti ca sīnteti? Niste regine? Aduceti-va aminte ce-a spus Huey Long: Fiecare barbat e un rege! si aici eu sīnt regele! Sa nu uitati!

(Arunca jos o ceasca si o farfurioara.)

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

Eu mi-am strīns de la masa, vreti sa strīng si de la voi?

(Stella īncepe sa plīnga īncet; Stanley se ridica, se īn­dreapta spre usa, aprinzindu-si o tigara. De dupa colt se aud muzicantii negri.)

BLANCHE: Ce s-a īntīmplat cīnd eram īn baie? Ce ti-a spus, Stella?

STELLA: Nimic, nimic, nimic!

BLANCHE: Cred ca ti-a spus ceva despre Mitch si despre mine. Tu stii de ce n-a venit Mitch si nu vrei sa-mi spui!

(Stella da din cap neputincioasa.)

Ma duc sa-1 chem.

STELLA: Nu, nu-1 chema, Blanche!

BLANCHE: Ba am sa-1 chem, am sa-1 chem la telefon! STELLA (distrusa): As vrea sa nu-1 chemi. BLANCHE: Trebuie sa-mi dea cineva o explicatie!



(Se repede la telefon īn dormitor. Stella iese afara, si se

uita plina de repros la sotul ei. Acesta mormaie si li īntoarce

spatele.)

STELLA: Cred ca esti multumit de ce-ai facut. Niciodata īnviata mea n-am īnghitit mai greu o mīncare decīt acuma, uitīndu-ma la fata ei si la scaunul acela gol! (Plīnge īncet.)

BLANCHE: (la telefon): Hallo! Cu domnul Mitchell, va rog. As vrea sa-i las un numar la care sa ma cheme, daca se poate. Magnolia 9047. Spuneti-i ca e foarte important sa cheme... Da, da... Important... Multumesc. (Ramīne la telefon cu o privire īnspaimīntata, pierduta.)

STANLEY (se īntoarce īnapoi spre sotia lui si o īmbratiseaza strīns): Stell, totul va fi bine dupa ce va pleca ea, si dupa ce vom avea copilul. O sa fie din nou bine īntre noi, asa cum a fost. Ţi-aduci aminte cum era? Serile pe care le petre­ceam īmpreuna? Oh, Doamne, ce bine o sa fie cīnd o sa putem face din nou galagie noaptea, la noi īn casa, asa cum faceam, si sa ne uitam la toate luminile alea colorate care

TABLOUL 8

se īnvirt, fara ca vreo sora sa ne mai auda printre perdele!

(Se aud rīsete de la vecinii de sus. Stanley o mīngīie cu un mic ghiont.)

Steve si Eunice...

STELLA: Hai īnapoi. (Se reīntoarce īn bucatarie si īncepe sa aprinda luminarile de pe tortul alb.) Blanche?

BLANCHE: Da. (Vine īn bucatarie.) Oh, ce lumīnarele, ce lumīnarele dragute! Oh, nu le aprinde, Stella!

STELLA: Ba am sa le aprind! (Stanley reintra.)

BLANCHE: Trebuie sa le pastrezi pentru ziua de nastere a copilului. Doresc ca ele sa-i straluceasca īn viata si ca ochii lui sa fie ca luminarile, ca doua lumīnarele albastre arzīnd pe un tort alb!

STANLEY (asezīndu-se): Ce poezie!

BLANCHE (sta o clipa pe gīnduri): N-ar fi trebuit sa-1 chem...

STELLA: Atītea lucruri s-au putut īntīmpla...

BLANCHE: Nu este nici o scuza pentru asta, Stella. Nu vreau sa fiu jignita. Nici sa fie atīta de sigur de mine.

STANLEY: Fir-ar sa fie, da cald e aici cu aburul ala din baie!

BLANCHE: Ţi-am spus de trei ori ca-mi pare rau. (Pianul se aude mai īncet.) Fac bai fierbinti pentru nervi. Hidro-terapie, asa se cheama! Bineīnteles ca tu, polonez sanatos, fara nici un nerv īn trup, nu stii ce īnseamna nelinistea!

STANLEY: Nu sīnt polonez. Oamenii care traiesc īn Polonia sīnt polonezi. Eu sīnt suta īn suta american, nascut si crescut aici, asa ca sa nu-mi mai spui polonez!

(Suna telefonul, Blanche sare nerabdatoare.)

BLANCHE: Oh, e pentru mine, sīnt sigura!

STANLEY: Eu nu sīnt sigur. Stai jos. (Se duce īncet la telefon.) Hello! Aha, da, hello, Mac! (Se reazama de perete uitīndu-se fix si insultator la Blanche. Ea se asaza din nou pe scaun cu o privire īngrozita. Stella se apropie de ea si-i pune mina pe umar.)

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

BLANCHE: Oh, ia mina de pe mine, Stella. Ce e cu tine? De ce te uiti la mine cu atīta mila?

STANLEY (zbierīnd catre Blanche): LINIsTE ACOLO! (Apoi īn receptor.) E aici o femeie care face galagie. Spune, Mac, la Riley's? Nu! Nu joc popice la Riley's! M-am certat cu el saptamīna trecuta. Eu sīnt capitanul echipei, nu? Foarte bine, atuncea nu jucam la el, jucam sah la West Side sau la Gala! In regula, Mac. La revedere!

(Atīrna receptorul si se īntoarce la masa. Blanche face eforturi sa se controleze, si bea cu īnghitituri repezi din paharul cu apa. Stanley nu se uita la ea, dar se cauta prin buzunare. Apoi vorbeste rar si cu o falsa amabilitate.)

STANLEY: Sora Blanche, am o mica amintire pentru ziua ta de nastere.

BLANCHE: Oh, da, Stanley? Nu ma asteptam. Nici nu stiu de ce Stella vrea sa serbeze ziua asta. si eu care am uitat cīnd īmplineste ea... douazeci si sapte! Vīrsta e un subiect pe care prefer sa-1 ignorez...'

STANLEY: Douazeci si sapte?

BLANCHE (repede): si ce e? E pentru mine?

STANLEY (ii īntinde un mic plic): Sper ca o sa-ti placa!

BLANCHE: Dar e, dar e... e un...

STANLEY: Un bilet! Un bilet de īntoarcere la Laurel! Pentru autobuz! Pe marti!

(Se aude mereu īncet si continuu cīntindu-se Varsoviana. Stella se ridica brusc si se īntoarce cu spatele. Blanche īncearca sa zīmbeasca. Apoi īi lasa pe amīndoi si fuge īn camera de alaturi. īsi strīnge gītul cu mina si fuge īn baie.

Se aud tusele si sunete īnabusite.) Buun!

STELLA: Nu era nevoie de asta. STANLEY: Nu uita tot ce mi-a facut! STELLA: Nu era nevoie sa fii atīt de crud cu cineva care e asa de singur cum e ea! STANLEY: Delicata mai e!

STELLA: Este. A fost. N-ai cunoscut-o pe Blanche cīnd era copil. Nimeni, nimeni nu a fost atīt de delicat si de buna-credinta ca ea. Dar oameni ca tine au īnselat-o si au

TABLOUL 8

facut-o sa devina alta. (Stanley se duce īn dormitor, se schimba, īsi pune o camasa de matase, stralucitoare, pentru popice. Ea īl urmeaza.) Acuma vrei sa te duci sa joci popice?

STANLEY: Bineīnteles!

STELLA: N-ai sa te duci. De ce ai facut asta?

STANLEY: N-am facut nimanui nimic. Ia mīna de pe camasa. Ai sa mi-o rupi!

STELLA: Vreau sa stiu de ce? Spune-mi de ce?

STANLEY: Cīnd ne-am cunoscut, tu si cu mine, stiai ca sīnt vulgar. Aveai dreptate, baby. Eram vulgar ca noroiul. Mi-ai aratat atunci fotografia casei aleia cu coloane. Eu te-am dat jos de pe coloane si te-am asezat linga mine, si ce fericita ai fost cīnd te-am facut sa vezi luminile alea colorate... Nu eram fericiti īmpreuna, si n-a fost totul bine pīna a venit ea? (Stella face o usoara miscare. Privirea īi rataceste, ca si cum o voce de undeva ar fi chemat-o pe nume. īncepe sa se miste īncet si rasuflīnd din greu din dormitor spre bucatarie, clātinīndu-se si rezemīndu-se cīnd de speteaza scaunului, cīnd, de marginea mesei, cu o privire oarba si oscul-tind parca ceva. Stanley termina de īmbracat camasa si nu este atent la ce se petrece cu ea.) si n-am fost noi fericiti īmpreuna? N-a fost totul cum trebuie? Pīna cīnd a venit ea. Netam-nesam, descriindu-ma ca pe o maimuta. (īsi da deodata seama de ce se petrece cu Stella.) Hei, ce-i cu tine, Stella! (Se repede la ea.)

STELLA (linistita): Du-ma la spital!

(Este linga ea, sprijinind-o si, īn timp ce ies, īi murmura^ cuvinte ce nu se disting.)

TABLOUL 9

Ceva mai tirziu, in aceeasi seara. Blanc/u; sta ghemuita, īntr-o pozitie de tensiune, īntr-un fotoliu din dormitor, pe care l-a acoperit cu o pinza īn dungi verzi si albe. E īmbracata īn rochia de satin rosu. Pe masa, Unga ea, este o sticla cu bautura si un pahar. Se aude melodia vivace si febrila a Varsovianei. Melodia o obsedeaza; bea ca sa scape de ea si de dezastrul care o īnconjoara, si pare ca sopteste cuvintele cīntecului. Un ventilator electric se

īnvīrteste de partea cealalta.

Milch vine de dupa colt īn haine de lucru. Camasa albastra

de bumbac si pantaloni. E nebarbierit. Urca scarile pīna

la usa si suna. Blanche tresare.

BLANCHE: Cine este, va rog?

MITCH (cu o voce ragusita): Eu, Mitch.

(Polca se opreste.) BLANCHE: Mitch? Numai o clipa!

(Intra īntr-un fel de panica, se repede sa ascunda sticla īn dulap, se apleaca la oglinda si-si da pe fata cu pudra si colonie. Este atīt de excitata ca i se aude respiratia īn timp ce se agita. In cele din urma se repede la usa din bucatarie si-i deschide.)

Mitch! stii... de fapt n-ar fi trebuit sa te las sa intri dupa felul cum te-ai purtat cu mine asta-seara. Asa de putin politicos! Dar, bine-ai venit, frumosule!

TABLOUL 9

(īi ofera buzele. Mitch nu le observa si trece pe Unga ea

īn camera. Blanche se uita cu frica dupa el, īn timp ce

intra īn dormitor.)

Aaa... dar ce rece esti! si īmbracat atīt de neīngrijit! si nici macar nu te-ai barbierit! Jignirea cea mai de neiertat pentru o doamna! Dar te iert! Te iert pentru ca este o usurare sa te vad. Ai oprit polca pe care o aveam īn cap. Te-a obsedat vreodata si pe tine ceva? Nu, sigur ca nu, pe tine, īnger nevinovat ce esti, nu te-a obsedat niciodata nimic...

MITCH (o priveste īn timp ce Blanche umbla dupa el vorbind. Este clar ca el a baut ceva īnainte de a veni īncoace): E nevoie sa mearga ventilatorul asta?

BLANCHE: Nu.

MITCH: Nu-mi plac ventilatoarele...

BLANCHE: Atunci īnchide-1. Eu n-am nevoie de el. (Apasa pe buton si ventilatorul se opreste īncet. īsi drege glasul cu greutate, īn timp ce Mitch se asaza pe patul din dormitor si īsi aprinde o tigara.) Nu stiu daca este ceva de baut... n-am cautat...

MITCH: N-am nevoie de bautura lui Stanley...

BLANCHE: Nu e a lui Stanley. Nimic din ce e aici nu e al lui Stanley. Dupa aparente, unele lucruri sīnt de fapt ale mele! Ce mai face mama ta? Se simte bine?

MITCH: De ce?

BLANCHE: In noaptea asta se īntīmpla ceva, dar n-are nici o importanta. Nu vreau sa confrunt martorii. As vrea numai... (Duce mīna la frunte, vag polca reīncepe)... sa ma prefac ca nu observ nimic schimbat la tine! Ah! Din nou melodia asta...

MITCH: Care melodie...?

BLANCHE: Varsoviana! Polca pe care o cīntau atunci cīnd Allan... Asculta!

(Se aude īn departare o īmpuscatura de revolver. Blanche parca-si revine usurata.)

Acolo, acum īmpuscatura! Totul se termina dupa asta... (Polca se opreste din nou.) Da... acuma s-a terminat. MITCH: Ce-i cu tine! Ţi-ai iesit din minti?

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

BLANCHE: Ma duc sa vad ce pot sa gasesc pentru ca sa... (Se duce la dulap si se preface ca se uita dupa sticla.) Oh! Te rog sa ma ierti ca nu sīnt pregatita. Dar m-ai luat prin surprindere. Ai uitat de invitatia la masa?

MITCH: N-am vrut sa te mai vad.

BLANCHE: Un moment, te rog. Nu aud ce spui, si vorbesti asa de putin, īncīt nu vreau sa pierd nici o silaba... Ce cautam? Ah, da... sa-ti ofer ceva. A fost o asemenea agitatie asta-seara aici īncīt mi-am iesit din minti! (Se preface ca a gasit sticla. El pune un picior pe pat si se uita la ea dispre­tuitor.) Am gasit ceva... Southern Comfort! Ce e asta?...

MITCH: Daca nu stii, īnseamna ca este a lui Stanley.

BLANCHE: Ia-ti piciorul de pe pat! Are o cuvertura curata pe el. Sigur ca voi barbatii nu va dati seama de lucrurile astea. Mi-am dat atīta osteneala cu casa asta de cīnd sīnt aici...

MITCH: Sīnt sigur ca ti-ai dat...

BLANCHE : Tu ai vazut-o īnainte de a veni eu. Ei, uita-te acuma! Este aproape distinsa. Vreau s-o pastrez asa. Ma īntreb daca poate fi confundata cu altceva. Ummm, e dulce, ce dulce! E teribil, teribil de dulce. Ah, da, este un lichior! Asa cred. Da. Asta este. Un lichior! (Mitch mormaie.) Mi-e teama ca nu-ti va place, dar īncearca, poate ca totusi...

MITCH: Ţi-am spus adineauri ca nu vreau nimic din bauturile lui, si asa e. si nici tu nu trebuie sa te atingi de ele. Stanley spune ca toata vara ai baut din ele ca o pisica turbata.

BLANCHE: Ce constatare grozava! Grozav din partea lui ca o spune, grozav din partea ta ca o repeti! N-am sa cobor la nivelul unor asemenea acuzatii ieftine si nici n-am sa le raspund.

MITCH: Hm...

BLANCHE: Ce se petrece īn mintea ta? Vad ceva īn ochi.

MITCH (ridicīndu-se): E īntuneric!^

BLANCHE: īmi place īntunericul. īntunericul ma face sa ma simt bine.

MITCH: Nu te-am vazut niciodata pe lumina. (Blanche rīde sufocata.) Ăsta e un fapt!

BLANCHE: Da?

TABLOUL 9

MITCH: Nici dupa-amiezele nu te-am vazut!

BLANCHE: si cine-i de vina?

MITCH: Niciodata n-ai vrut sa iesi cu mine dupa-masa.

BLANCHE: Mitch, dar tu esti la uzina dupa-amiaza.

MITCH: Sīmbata dupa-masa nu. Uneori te-am rugat sa vii cu mine sīmbata, dar totdeauna ai gasit o scuza. Nici­odata n-ai vrut sa iesi īnainte de ora sase, si atunci numai īn localuri unde nu era multa lumina.

BLANCHE: E un īnteles ascuns īn asta, dar īnca nu l-am prins.

MITCH: īntelesul e ca niciodata nu te-am vazut bine la fata, Blanche. Sa aprindem lumina aici! 'BLANCHE (speriata): Lumina? Ce lumina? Pentru ce?

MITCH: Lampa asta cu abajurul de hīrtie. (Ia abajurul de pe bec. Blanche scoate un suspin speriat.)

BLANCHE: Pentru ce faci asta?

MITCH: Asa am sa pot sa te vad o data bine!

BLANCHE: Vrei cu adevarat sa ma jignesti?

MITCH: Nu. Vreau sa fiu realist.

BLANCHE: Nu vreau realitatea. Vreau iluzia! (Mitch rīde.) Da! Da! Vreau iluzia. Am īncercat s-o dau oamenilor. Le-am falsificat lucrurile. Nu spun adevarul. Spun ceea ce ar trebui sa fie adevarul. si daca asta este un pacat, atunci sa fiu blestemata! Nu aprinde lumina!

MITCH (īntoarce comutatorul. īntoarce becul spre ea si o priveste fix. Blanche īsi acopera fata sistriga: Stinge lumina I) (īncet si cu amaraciune.) N-are importanta ca esti mai batrīna decīt mi-am īnchipuit. Dar toate celelalte, Dumne­zeule ! Toate gogosile despre idealurile tale de moda veche si toata prefacatoria cu care m-ai tras pe sfoara toata vara. Oh, stiam ca nu mai ai saisprezece ani, dar eram destul de prost sa cred ca cel putin esti cumsecade.

BLANCHE: si cine ti-a spus ca nu sīnt cumsecade? Iubitul meu cumnat? si tu l-ai crezut?

MITCH: īntīi l-am facut mincinos. Apoi am controlat toata povestea. L-am īntrebat pe omul nostru care calato­reste pe la Laurel. si dupa aia am vorbit la telefon direct cu negustorul ala.

BLANCHE: Cine e negustorul acela?

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

MITCH: Kiefaber.

BLANCHE: Negustorul Kiefaber din Laurel? īl cunosc. S-a legat de mine pe strada. L-am pus la locul lui. si ca sa se razbune īmi scoate fel de fel de vorbe.

MITCH: Trei oameni, Kiefaber, Shaw si Stanley se jura ca-i asa...

BLANCHE: Trei lei, paralei, cine altul e ca ei!

MITCH: si n-ai locuit la un hotel care se cheama Fla­mingo?

BLANCHE: Flamingo? Nu, la Caracatita! Am stat la un hotel care se cheama Caracatita!

MITCH (stupid): Caracatita?...

BLANCHE: Da, o caracatita mare! Acolo īmi aduceam victimele! (īsi mai toarna un pahar.) Da! Am avut multe legaturi cu necunoscuti. Dupa moartea lui Allan, legaturile cu necunoscutii erau singurul lucru care mi se parea ca mai poate umple locul gol din inima... Cred ca era spaima, numai spaima, care ma ducea de la unul la altul, cautīnd undeva o aparare, ici, colo, īn locurile... cele mai nepotri­vite chiar, si la urma, la un baiat de saptesprezece ani; dar, cineva a scris directorului ca "Femeia aceasta nu cores­punde moralmente pozitiei pe care o are!"

(Īsi da capul pe spate cu un rīs convulsiv si hohotit. Apoi repeta cele de mai sus, ofteaza si bea.)

Adevarat? Da. Asa cred - necorespunzatoare, īntr-un fel sau altul - īn orice caz. si am venit aici. Nu aveam alt loc unde sa ma duc. Fusesem scoasa din joc. stii ce īnseamna sa fii scos din joc? Tineretea mea se dusese la gunoi si... te-am īntīlnit. Mi-ai spus ca ai nevoie de cineva. si eu aveam nevoie. Am multumit lui Dumnezeu ca te-am īntīlnit, pentru ca pareai mai bun, o crapatura īn stīnca lumii, īn care puteam sa ma ascund. Dar cred ca am nadajduit prea mult! Kiefaber, Stanley si Shaw legasera prea strīns o tinichea de coada pisicii...

(O pauza. Mitch se uita lung la ea fara sa vorbeasca.)

MITCH: M-ai mintit, Blanche.

BLANCHE: Sa nu-mi spui ca te-am mintit.

TABLOUL 9

MITCH: Numai minciuni, īnauntru si afara. BLANCHE: Niciodata n-am mintit īn inima mea!

(De dupa colt vine o vīnzatoare ambulanta. Este o mexicana oarba, cu un sal negru, avind buchete din florile acelea de staniol, batatoare la ochi, pe care mexicanii din paturile de jos le poarta la īnmormintari si la alte ceremonii. Striga abia auzit.)

FEMEIA MEXICANĂ: Flores. Flores. Florespara losmuertos. Flores. Flores.1

BLANCHE: Ce e? Oh, e cineva afara... (Deschide usa si se uita la femeia mexicana.)

FEMEIA MEXICANĂ (este la usa si-i ofera Blanchei niste flori): Flores! Flores para los muertos?

BLANCHE: (īnfiorata): Nu, nu. Nu acum! Nu acum! (Fuge īnapoi īn apartament, trīntind usa.)

FEMEIA MEXICANĂ (se īntoarce si īncepe sa se īndepar­teze pe strada.): Flores para los muertos...

(Polca scade.)

BLANCHE (ca pentru ea): Te sfarīmi si te vestejesti si... pareri de rau... īnvinuiri... "Daca as fi fost asa, nu m-ar durea atīta!"

FEMEIA MEXICANĂ: Corones para los muertos. Corones2...

BLANCHE: Mosteniri... Hm... si alte lucruri... ca niste fete de perna patate de sīnge... Trebuiesc schimbate aster-nuturile... Da, mama! Dar n-am putea sa avem o negresa mica pentru asta? Nu, nu, sigur ca nu putem. Toate s-au dus īn afara de...

FEMEIA MEXICANĂ: FLORES!...

BLANCHE: Moartea. Eu stateam aici si ea statea dincolo, si moartea era atīt de aproape ca si tine... si nu īndrazneam sa admitem nici macar ca am auzit de ea!

FEMEIA MEXICANĂ: Flores para los muertos, flores... flores.

BLANCHE: Opusul este dorinta. De ce te miri? Cum poti sa te miri? Nu departe de Belle-Reve... mai īnainte sa fi

Flori. Flori. Flori pentru morti. Flori. Flori (īn lb. spaniola īn text).

Coroane pentru morti. Coroane (īn lb. spaniola īn text).

13 - Teatru american contemporan, voi. II

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

pierdut Belle-Reve, era un cīmp unde se instruiau soldatii. Sīmbata seara se duceau īn oras sa se īmbete.

FEMEIA MEXICANĂ (īncetisor): Corones...

BLANGHE: si cīnd se īntorceau se opreau īn fata casei noastre si strigau: Blanche! Blanche! Doamna batrīna si surda nu banuia nimic. Dar cīteodata ma strecuram afara sa le raspund... Mai tīrziu, īn drumul lung spre casa, fur-gonul īi aduna ca pe margarete...

(Femeia mexicana se īntoarce īncet si dispare īngīnīnd un bocet molatic, plin de tristete. Blanche se duce la toa­leta si se reazima cu fata la ea. Dupa o clipa Mitch se ridicasi o urmeaza, cu anumite intentii. Polcascade departe. Mitch o apuca de mīini si īncearca sa o īntoarca.)

BLANCHE: Ce vrei?

MITCH (īncercīnd stingaci sa o īmbratiseze): Ceea ce n-am obtinut toata vara...

BLANCHE: Atunci ia-ma de nevasta, Mitch!

MITCH: Nu cred ca mai vreau sa ma casatoresc cu tine.

BLANCHE: Nu?

\j MITCH: (lulnd mīinile de pe bratele ei): Nu esti destul de curata ca sa te duc acasa alaturi de mama mea!

BLANCHE: Atunci pleaca! (Mitch o priveste tinta.) Iesi afara! Iesi pīna nu strig foc! (Vocea li suna isteric.) Iesi repede pīna nu strig foc.

(Mitch sta īnca si se uita la ea. Blanche fuge dintr-o

data la fereastra mare cu ochiul albaslru-dcschis īn lumina

moale a verii si striga salbatic.)

Foc! Foc! Foc!

(Mitch tresare speriat, se īntoarce si iese pe usa dinafara, se clatina pe trepte si apoi dispare dupa colt. Blanche se clatina īnapoi de la fereastra si cade īn genunchi. īn departare se aud melodii de slow si blues, cīntate la pian.

CORTINA

TABLOUL 10

Citeva ceasuri mai tīrziu, īn aceeasi seara. De cīnd a plecat Mitch, Blanche a baut mult. si-a adus cufarul īn mijlocul camerei. Este deschis si pe el sīnt arun­cate fel de fel de rochii īnflorate. Pe masura ce a baut si īmpachetat, a cuprins-o un fel de veselie isterica si s-a īmbracat cu o rochie de seara de satin alb, cam patata si mototolita, si cu niste pantofi argintii, care scīrtīie,

cu tocuri din strasuri.

Acum īsi pune diadema de strasuri pe cap īn fata oglinzii

de la masa de toaleta si murmura excitata ca īn fata unui

grup de admiratori.

BLANCHE: Ce spuneti de o partida de īnot? De īnot la lumina lunii, īn cariera veche? Daca cineva mai e īnca destul de treaz ca sa conduca o masina pīna acolo! Ha, ha! E cel mai bun sistem ca sa-ti treaca vījīitul capului. Numai ca trebuie sa fii foarte atent la curba aceea de sus, caci altminteri te poti lovi de vreo piatra si nu mai iesi de acolo decīt a doua zi!

(Bidica oglinda, tremurīnd, pentru a se vedea mai de aproape. Īsi tine respiratia si azvīrle oglinda cu atīta violenta īncīt se sparge. Mormaie putin si īncearca sa se ridice. Stanley apare de dupa colt. Este īmbracat tot cu bluza verde de matase, pentru popice. De dupa colt se aude o muzica abracadabranta, care va continua īncet de-a lungul tabloului.

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

(Intra in bucatarie, trintind putin usa. Cind da cu ochii

de Blanche, scoate un fluierat usor. A cam baut pe drum

si a adus cu el clteva sticle mici de bere.)

BLANCHE: Cum se simte sora mea?

STANLEY: Se simte bine.

BLANCHE: si cum se simte copilul?

STANLEY (rlnjind amabil: Copilul nu va sosi pīna mīine dimineata, asa ca mi-au spus sa vin acasa sa dorm putin.

BLANCHE: Asta īnseamna ca o sa fim singuri aici?

STANLEY: Da. Numai tu si cu mine. Afara doar daca n-ai ascuns pe cineva sub pat. De ce ti-ai pus penele astea frumoase?

BLANCHE: Adevarat. Ai plecat īnainte sa primesc tele­grama.

STANLEY: Ai primit o telegrama?

BLANCHE: Am primit o telegrama de la un vechi admi­rator al meu.

STANLEY: O veste buna?

BLANCHE: Asa cred. O invitatie.

STANLEY: Unde? La balul pompierilor?

BLANCHE (dīndu-si capul pe spate): O croaziera pe un iaht īn Marea Caraibilor!

STANLEY: Bun, bun. si ce parere ai?

BLANCHE: īn viata mea n-am fost atīt de surprinsa.

STANLEY; Nu cred.

BLANCHE: A cazut ca un trasnet din senin.

STANLEY: De la cine spuneai ca e?

BLANCHE: De la un vechi admirator al meu.

STANLEY: Ăla care ti-a dat vulpile argintii?

BLANCHE: Domnul Shep Hunthleigh. Am fost colegi īn ultimul an. Nu l-am mai vazut de la Craciun. Am fost la el acasa īn Bulevardul Biscayne. si tocmai acum... tele­grama asta... īn care ma invita la o croaziera īn Caraibe. Problema s-a rezolvat. Caut prin cufar sa vad ce pot sa īmbrac la Tropice.

STANLEY: si ai sa te duci asa, cu diadema aia de dia­mante?

BLANCHE: Vechitura asta? Ha-ha! E din pietre false.

TABLOUL 10

STANLEY: Ce vorbesti? Credeam ca-s diamante verita­bile de la Tiffany.

BLANCHE (īn timp ce el īsi descheie camasa): In orice caz, īmi place sa ma port cu un anumit stil.

STANLEY: Ei da, trebuie... nu stii niciodata ce se poate īntīmpla .

BLANCHE: Tocmai cīnd credeam ca a īnceput sa ma paraseasca norocul...

STANLEY: Apare ca īn film milionarul asta din Miami...

BLANCHE: Nu e din Miami. Domnul acesta e din Dallas.

STANLEY: Din Dallas?

BLANCHE: Da, omul acesta e din Dallas, unde aurul tīsneste din pamīnt.

STANLEY: Bine, bine! Deci e si el de undeva. (īncepe sā-si scoata camasa.)

BLANCHE: Trage perdelele mai īnainte de a continua sa te dezbraci.

STANLEY (amabil): Nu am de gīnd sa ma dezbrac mai mult pentru moment. (Deschide sacul cu sticle de bere.) N-ai vazut instrumentul ala de deschis sticlele de bere?

(Blanche se duce īncet la toaleta unde se asaza cu mīinile īmpreunate.)

Aveam un var care deschidea sticlele de bere cu dintii. Asta era singura lui performanta, tot ce stia sa faca. Era un deschizator uman de bere. si odata, la o nunta si-a rupt dintii din fata. Dupa asta i s-a facut rusine de el īncīt fugea din casa cīnd venea cineva... (Capsa sticlei sare si tīsneste un suvoi de spuma. Stanley rīde fericit si ridica sticla deasupra capului.) Ha-ha! Ploua din cer. (li īntinde sticla.) Hai sa īngropam securea si sa bem un pahar de īmpacare! Ce zici?

BLANCHE: Nu. Multumesc!

STANLEY: E o noapte importanta pentru noi am īndoi. Tu ai sa ai un milionar si eu un copil!

(Stanley se duce la dulapul din dormitor si īncearca sa scoata ceva din sertarul de jos.)

BLANCHE (retragīndu-se): Ce faci acolo?

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STANLEY: E ceva ce port īntotdeauna īn ocazii deosebite, ca asta. Pijamaua de matase pe care am īnbracat-o īn noaptea nuntii!

BLANCHE: Oh!

STANLEY: Cīnd o sa sune telefonul si o sa-mi spuna: Ai un baiat! am s-o sfīsii si am s-o fīlfii ca pe un steag! (Scoate o pijama stralucitoare.) Cred ca amīndoi sīntem īndreptatiti sa ne legam cīinii. (Se īntoarce īn bucatarie cu pijamaua pe brat.)

BLANCHE: Cīnd ma gīndesc ce dumnezeiesc este sa mai ai o data parte de un lucru cum este singuratatea, īmi vine sa plīng de bucurie.

STANLEY: Milionarul ala din Dallas n-o sa se amestece cu nimic īn singuratatea asta?

BLANCHE: Nu va fi genul de lucruri la care te gīndesti. Omul acesta este un gentleman si ma respecta. (īncepīnd sa improvizeze febril.) Tot ce vrea este compania mea. A fi foarte bogat, face pe unii oameni sa se simta uneori singuri. O femeie cultivata, o femeie inteligenta si educata, poate sa īmbogateasca nemasurat de mult viata unui barbat. Eu pot sa ofer lucrurile astea si nimic nu ma va face sa le pierd. Frumusetea fizica e trecatoare. Dar frumusetea mintii, bogatia spiritului si caldura inimii - si eu le am toate acestea - nu se pierd, ci cresc! Se īmbogatesc cu anii! Ce curios ca despre mine se poate spune: o femeie decazuta! Cīnd am toate comorile astea ferecate īn suflet! (Suspina.) Cred despre mine ca sīnt o femeie foarte, foarte bogata! Dar am fost nebuna sa arunc margaritare porcilor...

STANLEY: Porci, huh?

BLANCHE: Da, porci! Porci! si nu ma gīndesc numai la tine, ci si la prietenul tau, domnul Mitchell! A venit sa ma vada asta-seara. A īndraznit sa vina la mine īn hainele de lucru. si sa-mi repete calomniile si povestile dezgusta­toare pe care le stia de la tine. L-am trimis la plimbare...

STANLEY: L-ai trimis? Da?...

BLANCHE: Dar s-a īntors īnapoi. S-a īntors cu un mare buchet de trandafiri ca sa-mi ceara iertare! Mi-a cerut iertare īn genunchi. Sīnt īnsa unele lucruri care nu se pot ierta. Cruzimea facuta cu sīnge rece nu poate fi iertata. Dupa

TABLOUL 10

mine este singurul lucru ce nu poate fi iertat, si este singurul lucru de care eu n-am fost vinovata niciodata, niciodata! Asa ca i-am spus, da, i-am zis: "Multumesc, domnule", dar a fost o prostie din partea mea sa-mi īnchipui ca noi am fi putut vreodata sa ne īntelegem unul cu altul. Modurile noastre de viata sīnt mult prea deosebite. Parerile si origi­nile noastre sīnt incompatibile. Trebuie sa fim realisti fata de asemenea lucruri. Asa ca, la revedere, prietene! si sa nu fim suparati unul pe celalalt...

STANLEY: Asta a fost īnainte sau dupa ce ai primit telegrama de la milionarul ala?

BLANCHE: Care telegrama? Nu! Nu! Dupa! De fapt telegrama a venit tocmai cīnd...

STANLEY: De fapt n-a venit nici o telegrama!

BLANCHE: Oh, oh!

STANLEY: si nu-i nici un milionar nicaieri! si Mitch nu s-a mai īntors īnapoi cu trandafiri, fiindca eu stiu unde e!

BLANCHE: Oh!

STANLEY: Nu-i nici o alta dracovenie decīt imaginatia...

BLANCHE: Oh!

STANLEY: si minciuni, si pacaleli, si trucuri...!

BLANCHE: Oh!

STANLEY: Mai bine uita-te la tine! Uita-te cum esti īmbracata, ca de bīlci, cu o rochie luata cu chirie pe cītiva bani, de la cine stie ce telal! si cu coroana aia caraghioasa pe deasupra! Ce fel de regina crezi ca esti?

BLANCHE: Oh, Doamne...

STANLEY: Te-am dibuit de la īnceput! Nici un moment n-ai reusit sa īmbrobodesti ochii astia! Ai venit īn casa asta si ai īmprastiat pe aici pudra si parfum, si ai acoperit becul cu un abajur de hīrtie, si ia uite ca dintr-o data casa s-a prefacut īn Egipt, si tu esti regina Nilului! Stīnd pe tron si dīnd pe gīt lichiorul meu! Ma faci sa rīd! Ha! Ha! Ma auzi? Ha! Ha! Ha! (Intra īn dormitor.)

BLANCHE: Sa nu intri aici!

(Pe pereti, in jurul lui Blanche, apar umbre livide. Umbrele sini de o forma amenintatoare si grotescā. Blanche īsi

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

tine respiratia, trece la telefon si agita cīrligul telefonului. Stanley se duce in baie si īnchide usa.)

Operator! Operator! Da-mi interurbanul, te rog... Vreau sa-mi dai legatura cu domnul Shep Huntleigh din Dallas! N-are nevoie de adresa, este foarte cunoscut acolo. īntrebati pe oricine. Asteapta! Nu! Nu pot sa gasesc acuma!... Te rog sa īntelegi, eu... Nu! Nu! Asteapta!... Un moment... E cineva care... Nimic! Continua, te rog!

(Pune telefonul jos si merge grabita in bucatarie. Noaptea se umple de voci inumane ca strigatele din jungla. Umbrele livide se misca sinuos ca flacarile pe pereti. Prin peretele din spate al camerelor, care devine transparent, se vede trotuarul. O prostituata a pacalit un betiv. Acesta o urma­reste pe trotuar, o prinde si īncepe o bataie. Un politist

fluiera, ii desparte. Figurile dispar.) Citeva clipe mai tirziu. Femeia neagra apare de dupa colt cu o poseta pe care prostituata a pierdut-o pe trotuar. Cauta nervoasa prin ea. Blanche īsi apasa pe buze degetele si se īntoarce īncet la telefon. Vorbeste īntr-o suierare ragusita.)

BLANCHE: Operator! Operator! Nu-mi mai da interur­banul. Da-mi serviciul de mesagerii urgente Western-Union! Nu mai e timp!... Western-Union! (Asteapta cu nerabdare.) Western-Union? Vreau sa... transmit mesajul asta! "In īmprejurari disperate, disperate! Ajuta-ma! Sīnt prinsa īn cursa. Prinsa īn..." Oh!

(Usa de la baie se deschide cu violenta si Stanley iese afara in pijamaua lui stralucitoare de matase. Rīde strīm-bindu-se la ea īn timp ce īsi īncheie curelusa īnflorata pe care o are la talie. Blanche murmura si se da īnapoi de la telefon. Stanley se uita lung la ea cam cit ai numara pīna la zece. Atunci se aude la telefon un clinchet tare si aspru.)

STANLEY: Ai lasat telefonul deschis!

(Se duce spre telefon hotaril si īl pune īn furca. Dupa ce l-a pus la loc se uita la ea din nou, cu gura strīmbīndu-i-se

TABLOUL 10

īntr-un suris, īn timp ce se īmpleticeste intre Blanche si usa de iesire. Melodiile de blue cīntate la pian se aud mai tare. Apoi rasuna zgomotul unei locomotive care se apropie. Blanche se ghemuieste, acoperindu-si cu pumnii urechile, pīna cīnd acesta a trecut.)

BLANGHE (īndreptīndu-se īn sfirsit): Lasa-ma... lasa-ma sa trec!

STANLEY: Sa treci? Sigur. N-ai decīt! Poftim! (Se da īnapoi un pas īn drumul usii.)

BLANCHE: Tu... Tu... sa stai acolo! (li indica o pozitie mai īndepartata.)

STANLEY: (mormaind): Acuma ai destul loc ca sa treci!

BLANCHE: Dar nu daca stai acolo! Dar oricum... tot am sa ies!

STANLEY: Crezi ca am sa ma leg de tine? Ha-ha!

(Pianul cīnta īncet. Blanche se īntoarce zapacita si face un gest slab. Vocile inumane ale junglei cresc. El face un pas catre ea, umezindu-si limba care īi iese printre dinti.)

STANLEY (moale): Ia gīndeste-te... poate n-ar fi rau... sa ma leg de...

(Blanche se da īnapoi prin usa īn dormitor.)

BLANCHE: Staiacolo! Sa nu faci vreun pas spre mine ca... STANLEY: Ce...?

BLANCHE: Ca se va īntīmpla ceva īngrozitor! Se va īntīmpla!

STANLEY: Ce-ti mai trece acuma prin cap?

(Amīndoi sīnt īn dormitor.)

BLANCHE: Baga de seama... sa nu cumva... sīnt īn pericol.

(Stanley mai face un pas. Ea ia o sticla de pe masa, o sparge si īl īnfrunta, cu capatul spart.)

STANLEY: Pentru ce ai facut asta? BLANCHE: Ca sa-ti bag capatul spart īn fata! STANLEY: Te cred c-ai face-o!

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

BLANCHE: Am s-o fac!... Am s-o fac daca... STANLEY: Aha! Va sa zica vrei sa fie cu scandal! Bine... sa facem scandal!

(Sare la ea, rasturnind masa. Blanche striga si-l ameninta cu sticla sparta, dar el o apuca de brat.)

STANLEY: Tigroaico... Tigroaico! Da-i drumul sticlei, da-i drumul! Intīlnirea asta īntre noi doi trebuia sa aiba loc de la īnceput!

(Blanche geme. Sticla cade. Ea se lasa moale īn genunchi. Stanley īi ridica corpul inert si īl cara spre pal. Trompeta si tobele jazului de la Four Deuces se aud puternic.)

TABLOUL 11

Cīteva saplamīni mai tīrziu. Stella īmpacheteaza lucrurile

Blanchei. īn baie se aude sunetul apei care curge. Perdelele sint partial deschise. Stanley, Steve, Mitch siPablo stau īn jurul mesei din bucatarie si joaca pocher. Aspectul bucatariei este la fel de murdar, de groaznic va īn noaptea

aceea catastrofala de pocher.

īn jurul cladirii se vede un cer de culoare turcoaza. Stella a plīns īn timp ce aranja rochiile īnflorate īn cufarul deschis. Eunice vine jos pe scari de la etajul de sus si intra īn bu­catarie. La masa de pocher are loc o mica altercatie.

STANLEY: Daca tot ai intrat, joaca tare, ce dracu!

PABLO: Maldita sea tu suerte Z1

STANLEY: Tradu asa ca sa īntelegem, bulgare gras!

PABLO: īmi īnjuram ghinionul!

STANLEY (teribil de exaltat) stii ce e aia noroc? Norocul este sa crezi ca ai noroc. Uite, la Salerno. Am crezut ca am noroc. stiam ca patru din cinci nu se mai īntorc. Dar am crezut si m-am īntors. Din asta mi-am facut o regula. Ca sa tii o pozitie de frunte īn cursa asta de soareci trebuie sa crezi īn norocul tau.

MITCH: Tu... tu... tu... bam... bam... bam... bum... bum... bum...

(Stella se duce īn dormitor si īncepe sa īmpatureasca o rochie.)

Blestemata sa-ti fie soartaI (īn lb. spaniola īn text).

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STANLEY: Ce i cu tine?

EUNICE (treclnd pe Unga masa): Totdeauna am spus ca barbatii sīnt niste nesimtiti fara sentimente, dar asta nu serveste la nimic. Faceti din voi niste porci. (Intra printre perdele īn dormitor.)

STANLEY: Ce s-o fi īntīmplat cu ea?

STELLA: Ce face copilasul?

EUNICE: Doarme ca un īngeras. Ţi-am adus niste stru­guri, (īi pune pe un scaun si coboara vocea.) Blanche?...

STELLA: Face baie.

EUNICE: Cum se simte?

STELLA: Nu vrea sa manīnce nimic, dar a cerut ceva de baut.

EUNICE: Ce i-ai spus?

STELLA: I-am spus numai ca am aranjat sa ramīna undeva īn regiune. Amesteca asta īn mintea ei cu Shep Huntleigh. (Blanche deschide īncet usa de la baie.)

BLANCHE: Stella?

STELLA: Da, Blanche?

BLANCHE: Daca cineva ma cheama la telefon cīt sīnt īn baie, ia numarul si spune-le ca am sa chem imediat.

STELLA: Bine.

BLANCHE: Rochia aia de matase, galbena, aceea "boucle", vezi daca nu-i mototolita. Daca nu e, am s-o īmbrac si am sa pun brosa argintie cu o piatra turcoaz, care seamana cu o morsa. Le gasesti īn cutia īn forma de inima īn care tin toate astea. si Stella... mai cauta īn cutia aia si un mic pachetel de violete artificiale ca sa le prind cu brosa aia pe rever. (īnchide usa, Stella se īntoarce spre Eunice.)

STELLA: Nu stiu daca am facut bine ce-am facut...

EUNICE: Ce altceva puteai sa faci?

STELLA: Nu pot sa cred toata povestea ei si sa continui sa traiesc cu Stanley.

EUNICE: Nici sa nu crezi. Viata trebuie sa mearga īnainte, Orice s-ar īntīmpla, trebuie sa mergi īnainte,

(Usa de la baie se deschide putin.)

blanche: (privind afara): E senin afara?

TABLOUL II

STELLA: Da, Blanche. (Catre Eunice.) Spune-i ca arata bine.

BLANCHE: Te rog, trage perdelele mai īnainte sa ies afara.

STELLA: Sīnt īnchise.

STANLEY: Tu cīt vrei?

PABLO: Doua.

STEVE: Trei.

(Blanche apare In lumina aurie a usii. Are o stralucire

tragica īn halatul de satin rosu care-i muleaza formele

sculpturale ale corpului. Cind Blanche intra īn dormitor,

īncepe sa se auda Varsoviana.)

BLANCHE (cu o vivacitate trista si isterica): Tocmai mi-am spalat parul...

STELLA: Da...

BLANCHE: Nu sīnt sigura daca am scos sapunul...

EUNICE: Ce par frumos...

BLANCHE (acceptīnd complimentul): E o problema! N-a chemat nimeni?

STELLA: De unde, Blanche?

BLANCHE: De la Shep Huntleigh...

STELLA: A... nu! īnca, nu, iubito.

BLANCHE: Ce curios? Eu...

(Auzind vocea Blanchei, mīna lui Mitch care tine cartile

se lasa īn jos si privirea īi ramīne fixa. Stanley īl bate pe

umar.)

STANLEY: Hei, Mitch, intra si tu...

(Sunetul acestei voci o socheaza pe Blanche. Are un gest nervos, formīndu-i numele cu buzele. Stella da din cap si priveste repede īn alta parte. Blanche sta linistita cīteva clipe cu oglinda argintata pe dos, īn mina, cu o privire plina de perplexitate dureroasa ca si cum toata experienta omeneasca i s-ar reflecta pe fata. In cele din urma, Blanche vorbeste, dar cu o isterie subita.)

BLANCHE: Ce se īntīmpla aici?

un Tramvai numit dorinta

tabloul n

(Se uita de la Slella la Eunice si īnapoi la Stella. Vocea ei ridicata strapunge concentrarea jucatorilor. Mitch pleaca mai jos capul, dar Stanley īmpinge scaunul īnapoi ca si cum ar fi gata sa se ridice. Steve īl opreste, punīndu-i o mina pe brat.)

BLANCHE (continulnd): Ce s-a īntāmplat aici? Vreau sa mi se explice ce se īntīmpla aici!

STELLA (mortificata): Sssst! Sssst!

EUNICE: Ssst! sssst! Iubito.

STELLA: Blanche, te rog.

BLANCHE: De ce va uitati asa la mine? E ceva care nu-mi merge?

EUNICE: Arati minunat, Blanche. Nu arata minunat?

STELLA: Ba da!

EUNICE: Am auzit ca pleci īntr-o excursie...

STELLA: Da, da... Blanche pleaca. īn vacanta...

EUNICE: Sīnt verde de invidie...

BLANCHE: Ajuta-ma, ajuta-ma sa ma īmbrac!

STELLA (īntinzīndu-i rochia): Asta e?

BLANCHE: Da, asta. De-abia astept sa ies de aici. Locul asta e o capcana!...

EUNICE: Ce jacheta frumoasa! si ce draguta nuanta de albastru!

STELLA: E culoarea liliacului!

BLANCHE: Amīndoua va īnselati. E albastru della Robbia. Albastrul īn care sīnt pictate Madonele. Strugurii astia sīnt spalati?

(Pune mīna pe strugurii adusi de Eunice.)

EUNICE: Huh?

BLANCHE: Spalati, am spus. Sīnt spalati?

EUNICE: Sīnt de'la Magazinul Francez.'

BLANCHE: Asta nu īnseamna ca sīnt spalati. (Suna clo­potele catedralei.) Clopotele astea... sīnt singurul lucru curat īn cartier. Ei... acuma am sa plec. Sīnt gata.

EUNICE (soptind): Vrea sa plece mai īnainte ca sa vina el.

STELLA: Asteapta, Blanche.

BLANCHE: Nu vreau sa trec prin fata oamenilor astora.

EUNICE: Atunci asteapta pīna se termina jocul.

i

STELLA: Stai jos si...

(Blanche se īntoarce īncet si, ezitīnd, se lasa sa cada pe un scaun.)

BLANCHE: Pot sa simt aerul marii. Tot restul vietii am sa mi-1 petrec pe mare. si cīnd am sa mor, am sa mor pe mare. stii cum am sa mor? (la un strugure.) Am sa mor mīncīnd un strugure nespalat īn mijlocul oceanului. Am sa mor cu mīna mea īn mīna unui foarte dragut medic de vapor, unul foarte tīnar, cu o mustata blonda si cu un ceas mare de argint. "Biata doamna", īmi va spune el, "chinina nu-ti face nici un bine. Strugurele asta nespalat ti-a dus sufletul īn cer".

(Se aud sunīnd clopotele catedralei.)

si voi fi īngropata pe mare, cusuta īntr-un sac alb si curat, si aruncata peste bord la amiaza, īn stralucirea verii si īntr-un ocean atīt de albastru ca si (suna clopotele) ochii primului meu iubit!

(Un doctor si o sora foarte voinica apar de dupa coltul cladirii si urca treptele de la intrare. Gravitatea profesiunii lor este exagerata; este īntiparit pe ei acel prestigiu infailibil al institutiilor de stat cu cinica lui detasare. Doctorul suna. Murmurul jocului s-a īntrerupt.)

EUNICE (soptind Stellei): Ei trebuie sa fie! (Stella īsi duce degetele la gura.)

BLANCHE (ridicīndu-se īncet): Ce este? EUNICE (prefācīndu-se ca pentru ocazie): Scuza-ma un moment sa vad cine suna la usa... STELLA: Da.

(Eunice se duce īn bucatarie.)

BLANCHE (intens): Ma īntreb daca e pentru mine. (La usa are loc o convorbire īn soapta.)

EUNICE (intorcīndu-se vioaie): Cineva īntreaba de Blanche. BLANCHE: Atunci este pentru mine! (Privestesperiata de

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢĂ

la una la alta si apoi prin portiere. Varsoviana se aude slab.) Este domnul din Dallas pe care-1 astept?

EUNICE: Asa cred, Blanche.

BLANCHE : Īnca nu sīnt complet gata.

STELLA: Roaga-1 sa astepte afara.

BLANCHE: Eu...

(Eunice iese īnapoi prin portiere. Tobele suna foarte usor.)

STELLA: E īmpachetat totul?

BLANCHE: Articolele mele de toaleta sīnt īnca afara. STELLA: Ah!

EUNICE (īntorcīndu-se): Ei asteapta īn fata casei. BLANCHE: "Ei"? Cine sīnt "ei"? EUNICE: Este o doamna cu el.

BLANCHE: Nu-mi īnchipui cine poate sa fie "doamna" asta. Cum e īmbracata?

EUNICE: E destul de... destul de simplu īmbracata.

BLANCHE: Se poate sa fie... (Vocea i se pierde nervoasa.)

STELLA: Mergem, Blanche?

BLANCHE: Trebuie sa trec prin camera asta?

STELLA: Merg si eu cu tine.

BLANCHE: Cum arat?

STELLA: Minunat.

EUNICE (ca un ecou): Minunat!

(Blanche trece speriata printre draperii. Eunice le trage pentru a i le deschide. Blanche intra In bucatarie.)

BLANCHE (catre barbati): Va rog sa nu va ridicati. Trec numai pe-aici.

(Trece repede spre usa de iesire. Stella si Eunice o urmeaza. Jucatorii de pocher stau in picioare stingaci, in afara de Mitch care sta jos la masa, cu ochii īn pamīnt. Blanche paseste afara. Se opreste brusc si respiratia i se opreste.

DOCTORUL: Buna seara.

BLANCHE: Dumneata nu esti domnul pe care 11 astept. (Tresare brusc si se īntoarce īnapoi pe scari. Se opreste linga

TABLOUL 11

Stella care este chiar īn afara usiisispune cu un suierat speriat.) Domnul acesta nu este Shep Huntleigh. (Se aude īn depar-tare cīntīndu-se Varsoviana. Stella priveste īnapoi la Blanche, iar Eunice o tine de brat pe Stella. Un moment de tacere. Nici un zgomot in afara de Stanley care amesteca, stāpīn pe el, cartile. Blanche īsi tine din nou rasuflarea si se strecoara īn casa. Intra cu un zīmbet ciudat, cu ochii mari deschisi si stra­lucitori. De īndata ce sora ei a trecut pe Unga ea, Stella īnchide ochii si īsi īnclesteaza mīinile. Eunice o apuca īn brate ca un sprijin. Apoi se duce sus, spre apartamentul ei, Blanche se opreste īnauntru la usa. Mitch sta tot cu ochii plecati, privin-du-si mīinile de pe masa, īn timp ce ceilalti se uita la Blanche cu curiozitate. īn cele din urma Blanche trece pe Unga masa spre camera de culcare. Dintr-o data Stanley īsi īmpinge scau­nul īnapoi si se ridica blocīndu-i drumul. Sora o urmeaza īn apartament.)

STANLEY: Ai uitat ceva?

BLANCHE: Da! (Ţipīnd.) Da! Am uitat ceva!

(Fuge pe Unga el īn dormitor. Umbre livide apar pe perete īn forme curioase si sinuoase. Melodia Varsovianei se aude straniu contorsionata, acompaniata de strigate si zgomote ca de jungla. Blanche apuca speteaza unui scaun ca pentru a se apara.)

STANLEY (soptit): Doctore, mai bine intra dumneata. DOCTORUL (soptit si adresīndu-se sorei): Sora, scoate-o afara.

(Sora īnainteaza pe o parte, Stanley pe de alta. Lipsita de orice īnsusire mai delicata de feminitate, sora este o aparitie deosebit de sinistra īn hainele ei severe. Are o voce puternica si lipsita de muzicalitate, ca un clopot de pompieri.)

SORA: Hello, Blanche!

(Aceasta salutare este reluata, ca un ecou, de alte voci

misterioase dincolo de pereti, ca si cum ar fi reverberata

printr-un defileu de stīnci.)

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

STANLEY: Spune ca a uitat sa ia ceva.

(Ecoul suna ca niste suieraturi amenintatoare.)

SORA: E īn regula.

STANLEY: Ce-ai uitat, Blanche?

BLANCHE: Eu... Eu...

SORA: N-are nici o importanta. O sa le luam mai tīrziu.

STANLEY: Sigur... O sa le trimitem o data cu cufarul.

BLANCHE: Nu te cunosc! Nu te cunosc! Vreau sa fiu lasata īn pace!... Va rog!

SORA: Hai, Blanche...

ECOURILE (īntār-induse si slabind): Hai, Blanche, hai, Blanche!

STANLEY: N-ai uitat decīt niste praf de talc si cīteva sticle goale de parfum, īn afara doar daca vrei sa iei cu tine abajurul de hīrtie. Vrei sa-1 iei?

(Se duce la masa de toaleta si apuca abajurul scotīndu-l de pe becul electric si intinzīndu-i-l. Blanche striga ca si cum abajurul ar fi fost ea īnsasi. Sora paseste hotarīt spre ea. Blanche tipa si īncearca sa treaca pe Unga ea. Toti barbatii sar īn picioare. Stella alearga afara la portal, cu Eunice care vine s-o īncurajeze; se aud vocile confuze ale barbatilor din bucatarie. Stella se ascunde īn īmbrati­sarea Eunicei, sub portal.)

STELLA: Oh, Doamne, Eunice, ajuta-ma! Nu-i lasa sa-i faca asta. Nu-i lasa s-o loveasca. Oh, Doamne, oh, Doamne, sa n-o loveasca. Ge-i vor face, ce-i vor face? (īncearca sa scape din bratele Eunicei.)

EUNICE: Nu, nu, draga mea. Stai aici. Nu te mai duce īnauntru. Stai cu mine si nu te uita.

STELLA: Ce i-am facut surorii mele? Oh, Doamne! Ce i-am facut surorii mele?

EUNICE: Ai facut ceea ce trebuia sa faci. Singurul lucru pe care puteai sa-1 faci. Ea nu putea sa stea aici, si īn nici o alta parte nu se mai putea duce. (īn timp ce Stella si Eunice vorbesc īn fata usii, vocile barbatilor din bucatarie se suprapun. Mitchse īndreapta spre baie. Stanley īi taie calea sā-l blocheze

TABLOUL ii

si-l īmpinge. Mitch īnainteaza si-l loveste. Stanley īl īmpinge īnapoi. Mitch cade la masa plīngīnd cu hohote.)

(In timpul acestor scene Sora o tine strīns pe Blanche de

mina ca s-o īmpiedice sa fuga. Blanche se īntoarce salbatec

si o zglrie. Femeia masiva ii imobilizeaza bratele. Blanche

striga ragusit si cade īn genunchi.)

SORA: Unghiile astea trebuiesc taiate. (Doctorul vine īn camera si se uita la Blanche.) Camasa, doctore? DOCTORUL: Numai daca e neaparat necesar.

(Īsi scoate palaria si se individualizeaza. Devine uman. Vocea īi este politicoasa si īncurajatoare cīnd vine īn fata Blanchei, si se īnclina. Cīnd īi rosteste numele spaima ei dispare putin. Umbrele livide de pe pereti dispar, strigatele inumane si zgomotele īnceteaza si chiar plīnsul ei ragusit se calmeaza.)

DOCTORUL: Domnisoara Dubois!

(Blanche īntoarce fata spre el si īl priveste cu o rugaminte disperata. Doctorul zīmbeste si apoi īi spune sorei.)

Nu va fi nevoie.

BLANCHE (cu voce slaba): Spune-i sa plece de linga mine. DOCTORUL (catre sora): Pleaca.

(Sora o lasa. Blanche īntinde mīinile spre doctor; el o

prinde cu gentilete si o sprijina de brat, conducīnd-o printre

draperii.

BLANCHE (tinīndu-se strīns de bratul lui): Oricine ai fi, eu totdeauna am depins de bunatatea strainilor.

(Jucatorii de pocher se retrag cīnd Blanche si doctorul trec prin bucatarie spre usa din fata. Blanche īl lasa sa o con­duca ca si cum ar fi oarba. Cīnd ies, Stella, care sta ghe­muita pe cīteva trepte mai sus pe scara, īsi striga sora.)

STELLA: Blanche, Blanche, Blanche!

(Blanche merge fara sa se īntoarca, urmata de doctor si de sora. Trec dupa coltul casei. Eunice coboara si-i pune

UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA

Stellei copilul in brate. Este īnvelit īntr-un scutec albas-tru-deschis. Stella ia, plingīnd, copilul. Eunice coboara si intra īn bucatarie unde barbatii, afara de Stanley, se īntorc īncet la locurile lor de la masa. Stanley a iesit afara si s-a oprit la picioarele scarii, uitīndu-se la Stella.)

STANLEY (putin nesigur): Stella?

(Stella plīnge cu o disperare neomeneasca. Este o oarecare voluptate īn lipsa de control cu care-si da drumul lacrimi­lor, dupa plecarea surorii sale.)

STANLEY (cu multa dragoste, mingīietor): Hai, iubito. Hai, dragostea mea... Hai... dragoste, dragostea mea. (īngenuncheaza Unga Stella si degetele lui gasesc rāscroitura bluzei.) Hai, dragoste. Hai, hai, dragoste... (Suspinele ei voluptuoase si murmurul senzual scad si se pierd, acoperite de pian si de trompeta surda.)

STEVE: Jocul asta e cu toate cartile pe dos..

CORTINA





Document Info


Accesari: 12481
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare



});

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )