Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































W. W. JACOBS (1863-1943) LABA DE MAIMUŢĂ

Carti












ALTE DOCUMENTE

Eugenie Grandet - Balzac
ROMA - Fragment
JOCUL sI ĪNŢELEPCIUNEA
Yukio Mishima - Templul de aur
CAPITOLUL XXIX
Lumea īntreaga e un circ, iara noi artistii sai - prefata
Ultimele aventuri ale lui Koroviev si Behemoth

W. W. JACOBS

(1863-1943)



LABA DE MAIMUŢĂ

Traducere de CONST. POPESCU

Afara, noaptea era rece si umeda, dar īn micul salon, cu jaluze­lele trase cu grija, al vilei Lakesnam ardea un foc viu. Tatal si fiul jucau o partida de sah. Vīrstnicul, cu o conceptie de joc foarte personala, implicīnd miscari radicale, īsi expunea regele unor pri­mejdii atīt de grave si de inutile īncīt stīrnea pīna si dezaprobarea batrīnei doamne care tricota linistita līnga camin.

-  Ia asculta vīntul, zise domnul White care, dīndu-si seama cam tīrziu de-o greseala  fatala  savīrsita  la  joc,  se   straduia  sa-l īmpiedice pe  fiul  sau  de-a  o  remarca,  īntretinīnd  o  conversatie placuta.

-  īl ascult, raspunse tīnarul, cu ochii atintiti fara mila pe tabla de sah si cu mīna īntinsa īnainte. sah.

-  M-ar   mira   foarte   tare   dac-ar   veni   asta-seara,   continua tatal.

-  si mat, īi replica fiul sau.

-  Ce rau e cīnd traiesti atīt de departe de toate ! exclama brusc domnul White cu o violenta neasteptata. Dintre toate locu­rile izolate din tinut, asta de aici e cel mai dezgustator cu putinta. Aleea din gradina e plina de hīrtoape, iar drumul un torent. Ma īntreb la 17217j911r ce-or fi gīndind oamenii. Cum la sosea nu sīnt decīt doua case locuite, banuiesc ca nu-si bat prea mult capul.

-  Linisteste-te, dragul meu, īl īndemna sotia lui cu un glas calm. Poate c-ai sa cāstigi tu partida viitoare.

Domnul White īnalta brusc ochii tocmai la vreme ca sa sur­prinda privirile complice dintre mama si fiu. Cuvintele i se stin-

Laba de maimuta

217

sera pe buze si īsi ascunse īn barba carunta si īnspicata un zīmbet

de nedumerire.

-  lata-l, zise Herbert White, īn timp ce poarta gradinii  se īnchidea zgomotos si pasi grei se īndreptau spre usa.

Batrīnul se grabi sa se scoale pentru a deschide. II auzira exprimīndu-si condoleantele noului venit, care la rīndul lui se plīnse de situatia lui trista, astfel īncīt doamna White sopti : "Vai de mine !" si tusi usor cīnd sotul ei intra īn īncapere īnsotit de-un flacau īnalt si voinic, cu ochi rotunzi si rosu la fata.     »s

-  Sergentul-major Morris, spuse domnul White*

Dupa ce dadu mīna cu batrīna doamna si cu Herbert, Morris se aseza īn fotoliul care i se oferi līnga camin si urmari multumit cum gazda pune pe masa o sticla de whisky si paharele, iar apoi atīrna deasupra focului un mic ceainic de arama;

Dupa trei pahare, ochii vizitatorului īncepura sa luceasca mai viu si porni sa povesteasca, īn vreme ce micul grup familial privea cu interes pasionat acest oaspete venit din īndepartate tinuturi si care, rezemīndu-si umerii lati īn fotoliu, descria scene ciudate si fapte pline de curaj, razboaie, epidemii si popoare stranii.

-  Toate astea timp de douazeci si unu de ani, spuse domnul "White, dīnd din cap catre sotia si fiul sau. Cīnd a plecat era un baiat slab ca o prajina, muncitor la antrepozite. Ia priviti-l acum

pe acest voinic.

-  E adevarat ca nu pare sa fi īndurat prea multe, raspunse

politicos doamna White.

-  Mi-ar place si mie sa dau o raita īn India, zise sotul ei,

ca sa vad si eu cum e pe-acolo.

-  E mai bine pentru dumneavoastra aici decīt acolo, raspunse sergentul-major, clatinīnd din cap.

Apoi lasa paharul gol, suspina usor si clatina din nou din cap.

-  Mie unul mi-ar place sa vad templele alea vechi, fachirii si jonglerii,  relua  domnul White.  īncepusesi parca  sa-mi povestesti ceva data trecuta despre o laba de maimuta, nu, Morris ?

-  O, nu-i nimic, se grabi sa raspunda soldatul. Nu-i nimic care sa merite macar sa fie povestit.

-  O  laba  de  maimuta ?  īntreba   curioasa  batrīna   doamna.

-  Va spun drept ca asta se poate numi magie curata, declara Morris plin de el.

Cei trei ascultatori se aplecara īnainte plini de interes. Vizita­torul duse cu un gest distrat paharul gol la buze, apoi īl puse la loc. Gazda i-l umplu.

218

W. W. Jacobs

-  La vedere, continua sergentul-major, mosmonind īn buzu­nar, nu-i decīt o laba mica foarte obisnuita si uscata ca o mumie.

Scoase din buzunar un obiect pe care īl īntinse spre ei. Doamna White se trase cu o strīmbatura, iar Herbert apuca laba de mai­muta si o cerceta plin de curiozitate.

-  si ce are atīt de special ? īntreba domnul White care, dupa ce-o primi din mīinile fiului sau, o studie si el mai īnainte de-a o lasa pe masa.

-  Se zice ca un batrīn fachir ar fi vrajit-o. Era un adevarat sfīnt. Voia sa  arate ca  destinul  stapīneste  viata oamenilor  si ca cei care īncearca sa-i stea īn drum au multe de suferit. A vrajit aceasta laba, astfel īncīt trei oameni diferiti sa poata fiecare, cu ajutorul ei, sa-si īndeplineasca trei dorinte.

Pronuntase aceste cuvinte pe un ton atīt de impresionant īncīt ascultatorilor li se paru ca risul lor slab suna cam nelalocul lui.

-  si de ce nu va exprimati aceste  trei  dorinte,  domnule ? īntreba Herbert ironic.

Soldatul īl pironi cu o privire pe care cei vīrstnici o acorda tinerilor īngīmfati.

-■ Mi le-am exprimat, raspunse el calm, īn vreme ce chipul lui rubicond palea.

-  si   cele   trei   dorinte   au   fost   īntr-adevar   īndeplinite ?   īl īntreba doamna White.

-  Da,  raspunse  sergentul-major,   si  paharul  i   se  ciocni   de dintii solizi.

-  S-a mai folosit cineva de acest talisman ? se interesa ba-trīna doamna.



-  Da, un altul īnaintea mea ; si-a exprimat si el trei dorinte. Nu stiu care au fost primele doua, dar īn ceea ce priveste pe cea de-a treia, a cerut sa moara. Asa am obtinut laba.

Glasul īi devenise atīt de grav īncīt cei trei ascultatori rama­sera tacuti.

-  Daca toate cele trei dorinte ti-au  fost īndeplinite,  vorbi īn cele din urma batrīnul, atunci, Morris, aceasta laba nu-ti mai foloseste la nimic. De ce-o mai pastrezi ?

-■ Cred ca dintr-o pura fantezie, raspunse soldatul dīnd din cap. M-am gāndit s-o vīnd, dar, pīna la urma, banuiesc c-am sa renunt. A pricinuit si asa destul rau. In afara de asta, nimeni nu vrea s-o cumpere. Unii īsi īnchipuie ca-i o farsa, iar cei care dau cītusi de putin crezare povestii vor mai īntīi s-o īncerce si numai apoi sa-mi plateasca.

Laba de maimuta

219

-  Daca ai mai avea īnca dreptul sa-ti exprimi trei dorinte, ai face-o ? īl īntreba batrīnul aruncīndu-i o privire patrunzatoare.

-  Nu stiu... zau ca nu stiu, raspunse sergentul-major.

Lua laba, o juca o clipa īntre degetul mare si aratator, apoi o arunca deodata īn foc. Domnul White dadu un strigat usor, se apleca si o scoase grabit.                              ,

-  Mai bine ati fi lasat-o sa arda, declara soldatul solemn.

-  Fiindca tu n-o vrei, Morris, da-mi-o mie, zie batrīnul.

-  Nu, raspunse soldatul cu o voe īncapatīnata. Am arun­cat-o īn foc. Daca vreti s-o pastrati, sa nu-mi reprosati ce-o sa se īntīmple. Dac-ati fi om  de īnteles ati  arunca-o la loc  de unde ati scos-o.                                   

Batrīnul clatina din cap sl cerceta cu atentie noua  achizitie.

-  Cum te folosesti deea ? īntreba el.

-  E de ajuns s-o "tii īn mīna dreapta si sa-ti exprimi cu voce tare  dorinta...  Va  previn  īnsa  ca poate  avea  urmari  neplacute.

-  Parca-i o poveste din O mie si una de nopti, spuse doamna White si se ridica pentru a pune masa. Ai fi īn stare sa doresti sa am patru perechi de mīini, nu ?

Sotul ei scoase talismanul din buzunar, apoi toti trei izbucnira īn rīs, vazīnd ca sergentul-major īl apuca nelinistit de brat.

-  Daca tineti sa va exprimati o dorinta, zise el aspru, cereti cel putin un lucru rezonabil.

Domnul White dadu drumul labei īn buzunar, apoi aranja scaunele si-l invita pe prietenul sau sa ia loc la masa. īn cursul cinei aproape ca uitara de existenta talismanului. Dupa masa, fa­milia White asculta cu īncīntare o noua povestire a aventurilor traite de ostas īn India.

Cīnd usa se īnchise īn urma oaspetelui, plecat la timp ca sa mai prinda ultimul tren, Herbert se adresa parintilor sai.

-  Daca povestea cu laba de maimuta e la fel de adevarata ca   cea   pe   care   tocmai   ne-a   istorisit-o,   n-o   sa   ne   alegem   cu

mare lucru.

-  I-ai dat cel putin ceva īn  schimb, dragul  meu ?  īntreba

doamna White, scrutīnd pe sotul ei.

-  A, un fleac, raspunse el si rosi. N-a vrut sa-l primeasca, dar l-am silit. si m-a rugat din nou cu insistenta sa arunc laba

de maimuta.

-  Nici gīnd ! exclama Herbert, simulīnd o uimire plina de spaima. Ei bine, o sa fim bogati, celebri si fericiti. Pentru īnceput, cere,  tata,  sa  fii īmparat.  Asa n-o  sa  te  mai  conduca  nevasta.

220

W. W. Jacobs

īncepu sa alerge īn jurul mesei, urmarit de mama calomniata, care flutura o husa de fotoliu.

Domnul White scoase laba din buzunar si o contempla ne-hotarīt.

-  De fapt,  nu prea stiu ce sa  doresc,  spuse el  īncet. Am impresia ca nu-mi lipseste nimic.

-  Dac-ai plati dintr-odata toate datoriile asupra casei, nu-i asa c-ai fi grozav de fericit ? īntreba Herbert, lasīndu-si o mīna pe umarul tatalui. Ei bine, n-ai decīt sa ceri doua sute de lire, si cu asta ai achitat datoria.

Domnul White zīmbi jenat de propria lui credulitate, ridica talismanul īn mīna, īn vreme ce Herbert, cu un aer grav" nitel ridicol prin semnul cu ochiul pe care īl facu mamei sale, se aseza la pian si executa doua acorduri impresionante.

-  Doresc   sa   am   doua   sute   de   lire,   spuse   batrinul   cu   o voce hotarīta.

Aceste doua cuvinte fura primite cu un acord formidabil de pian, īntrerupt violent de un strigat īnfricosat al domnului White. Sotia si fiul sau se repezira la el.

-  S-a  miscat!  striga  el  aruncīnd  o privire īngrozita  labei care zacea pe jos. īn clipa cīnd mi-am exprimat dorinta, laba s-a zvīrcolit īn mīna mea ca un sarpe.

-  īn orice caz, nu vad banii, declara Herbert ridicīnd talis­manul si punīndu-l pe masa, si pun ramasag ca n-am  sa-i  vad niciodata.

-  Dragul meu, imaginatia ti-a jucat o festa, spuse doamna White privindu-si sotul cu neliniste.

īnainte de a raspunde, domnul White clatina din cap.

-  La urma urmei, n-are nici o importanta, nu s-a īntīmplat nimic rau. Dar tot mi-a tras o sperietura.

Se asezara din nou īnaintea caminului, iar cei doi barbati ter­minara cu fumatul pipelor. Afara vīntul sufla cu o violenta sporita, iar domnul White tresari de teama auzind cum trosneste o usa la primul etaj. īn īncapere domnea o tacere neobisnuita si trista, care tinu pīna īn clipa cīnd cei doi batrīni se ridicara pentru a se duce la culcare.

-  Cred c-o sa gasiti banii īntr-un sac mare īn mijlocul patu­lui, zise Herbert, urīnd noapte buna parintilor, sai.  Iar o  fiinta īnspaimīntatoare o sa va pīndeasca pitita sus pe dulap, cīnd o sa vīrīti īn buzunar banii cīstigati necinstit.

Laba de maimuta

221

II




■ A doua zi dimineata, īn vajdl de lumina cu care soarele de iarna inunda masa cu micul dejun, Herbert īsi batu joc de temerile tatalui sau. īn īncapere domnea o atmosfera foarte banala, diferita de cea din seara precedenta. Mica laba murdara si zgīrcita fusese aruncata pe masuta de servit cu o neglijenta ce trada lipsa com­pleta de īncredere īn virtutile ei.

-  Banuiesc ca toti ostasii sīnt la fel, spuse doamna White. Ma mir c-am fost īn stare sa-i ascultam balivernele ! Cum sa se īndeplineasca asemenea dorinte īn vremurile noastre ? si chiar daca s-ar īndeplini, cum ar putea doua sute de lire sa-ti faca cel mai mic rau, dragul meu ?

-  Doar cazīndu-i  din cer īn  cap, raspunse Herbert ironic. ----Morris afirma ca lucrurile se petrec atīt de firesc īncīt par

datorate unei simple coincidente.

-  īn orice caz, sa nu īncerci sa intri īn posesia acestor bani mai īnainte de īntoarcerea mea, vorbi Herbert ridicīndu-se de la masa. Ma tem sa nu te transforme īntr-un avar, iar noi sa fim siliti sa te dezicem.

Mama sa īncepu sa rīda si īl īntovarasi pīna la usa. Apoi, īntoarsa la masa, rīse cu lacrimi de credulitatea sotului ei. Ceea ce n-o īmpiedica īnsa sa se repeada la usa cīnd auzi ca bate posta­sul si nici sa faca aluzii destul de rautacioase la adresa betivanilor de sergenti-majori pensionari, cīnd īsi dadu seama ca postasul nu-i adusese decīt o nota a croitorului.

-  Cred ca Herbert o sa ne ridiculizeze mai departe cīnd o sa se īntoarca, zise ea īn timp ce se asezau la masa ca sa ia micul ■dejun.

-  Desigur, raspunse domnul White, turnīndu-si putina bere. Asta nu īnseamna īnsa ca laba nu s-a miscat īn mīna mea. Sīnt gata sa jur.                            

-  īnchipuiri, declara bamna doamna, vrīnd sa-l īmbuneze.

-  īti repet ca s-a miscat īntr-adevar. N-a fost nici un fel de īnchipuire. Tocmai... Dar ce ai ?

Doamna White nu-i raspunse. Urmarea cum afara un om dadea īn mod misterios tīrcoale casei, privind-o nehotarīt si parīnd ca īncearca zadarnic sa se hotarasca sa intre. Facīnd legatura cu cele doua sute de lire, observa ca necunoscutul era foarte bine īm­bracat, avīnd pe cap un joben nou-nout. Se opri de trei ori īnaintea portii de la gradina, apoi īsi vazu de drum. A patra oara, apuca

222

W. W. Jacobs

clanta, deschise poarta brusc si pasi spre casa pe alee. īn aceeasi clipa, doamna White īsi duse mīinile la spate, desfacu grabita sortul si ascunse acest articol vestimentar sub perna fotoliului. īl conduse pe necunoscut īn salon. Acesta, destul de jenat, o urmari din coltul ochiului pe batrīna doamna, ascultīnd cu o figura preocupata scuzele ei despre dezordinea din camera si despre vechea haina a sotului ei (pe care acesta n-o purta de obicei decīt cīnd lucra īn gradina). Cīnd īncheie cu introducerea, doamna White astepta cu toata rabdarea pe care io īngaduia curiozitatea ei feminina ca necunoscutul sa marturiseasca obiectul vizitei sale. Dar omul pastra o tacere ciudata.

-  Mi s-a cerut sa vin sa va vad, īncepu el īn sfīrsit, aplecīn-du-se pentru a culege un fir de ata de pe pantalon. Vin din partea casei Maw si Meggins.

Batrīna tresari.

-  S-a īntīmplat vreun accident ? īntreba ea cu o voce gītuita. I s-a īntīmplat ceva lui Herbert ? Va rog, spuneti-mi repede ce s-a petrecut!

-  Hai, batrīnico, īi spuse sotul ei, grabindu-se sa intervina. Ia loc si nu te grabi sa tragi concluzii pripite. Apoi, privindu-si vizitatorul cu un aer gānditor, continua : Sīnt convins ca nu ne-ati adus stiri rele, domnule, nu-i asa ?

-  Regret... īncepu celalalt.

-  E ranit ? īntreba mama. Vizitatorul dadu afirmativ din cap.

-  E grav ranit, declara el calm. Dar nu are nici un fel de suferinte.

-  Multumescu-ti tie, Doamne ! striga batrīna īmpreunīndu-si mīinile. īti multumesc ca l-ai scapat de dureri. Doamne, eu...

Se opri deodata pricepīnd semnificatia sinistra a acestei asi­gurari formale si citi pe fata interlocutorului ei confirmarea teme­rilor ei. īsi retinu rasuflarea, se īntoarse spre sotul ei, apoi īsi puse batrīna ei mīna tremuratoare pe-a lui. Se asternu o lunga tacere.

-  A fost prins de-o masina, murmura īn cele din urma vizi­tatorul.

■-■ Prins de-o masina, fireste, repeta domnul White cu o fi­gura naucita.

Ramase nemiscat īn fotoliul sau, privind pe fereastra fara sa vada nimic, apuca mīna sotiei sale si o strīnse ca pe vremea logod­nei lor, cu aproape patruzeci de ani īn urma.

Laba de maimuta

223

-  Nu ne mai ramasese decīt el, spuse el, si se īntoarse īncet spre vizitator. E o lovitura grea pentru noi...

Omul tusi usor, se ridica si se apropie de fereastra cu pasi lenti.

-  Firma mea m-a īnsarcinat sava exprim sincere condoleante pentru aceasta pierdere dureroasa pe care-o īncercati, zise el fara sa se īntoarca. Va roginsistent sa īntelegeti ca nu sīnt decīt un simplu functionar care executa ordine.

Nu primi nici uh raspuns. Batrīna palise. Privea fix si respira aproape imperceptibil. Pe chipul domnului White se īntiparise o expresie cu care īnfruntase pentru prima oara focul luptelor priete­nul sau, sergentul-ma'jor.

-  Am fost īnsarcinat, de asemenea, sa va transmit ca firma Maw si Meggins īsi declina orice raspundere, continua mesaj erul, dar ca, tinīnd seama,1 de munca lui constiincioasa la īntreprinderea noastra,  firma doreste sa va  ofere o  anumita  suma  cu titlu  de compensatie.          

Domnul White dadu drumul mīinii sotiei sale, se scula de pe scaun si īsi pironi īngrozit privirea asupra vizitatorului sau. Apoi, buzele reusira sa pronunte un singur cuvīnt:

--Cit?

-  Doua sute de lire.

Fara sa auda strigatul patrunzator al sotiei sale, batrinul zīmbi usor, īntinse mīinile īnainte ca un orb si se prabusi.

III

Domnul si doamna White īsi īngropara mortul īn marele cimi­tir nou de tot, situat la trei kilometri de casa, apoi se īntoarsera la locuinta lor, scaldata īn umbra si tacere. Totul se īncheiase atīt de repede īncīt la īnceput le venise greu sa īnteleaga bine situatia. Ramasera īn asteptare, ca si cum ar mai fi trebuit sa se īntīmple ceva, un lucru capabil sa le usureze aceasta povara prea mare pentru doua inimi batrīne. Dar, pe masura ce zilele se scurgeau, asteptarea lua locul resemnarii, acea resemnare lipsita de speranta a batrīnilor, gresit numita apatie. Li se īntīmpla cīte odata sa nu schimbe mai mult de doua sau trei fraze, caci acum nu mai aveau subiecte de conversatie, iar zilele nesfīrsite nu le mai aduceau decīt plictiseala si oboseala.

Cam la  o  saptamīna  dupa  īnmormīntare,  domnul  White  se trezi brusc la miezul noptii, īntinse mīna si se pomeni singur īn

224

W.W. Jacobs

Laba de maimuta

225

pat. Camera era cufundata īn bezna. De līnga fereastra razbateau hohote īnfundate. Se ridica īn capul oaselor si trase cu urechea.

-  Vino īndarat īn pat, spuse el blīnd. O sa ti se faca frig.

-  Fiului meu īi e mai frig decīt mie, raspunse batrīna si ho­hotele ei se īntetira.



Apoi, treptat, domnul White nu le mai auzi. Patul era cald, iar pleoapele lui grele de somn. Se ghemui nitel si adormi de-a binelea. Un strigat disperat al sotiei sale īl facu sa se trezeasca cu o tresarire.

-■ Laba de maimuta ! exclama ea salbatic. Laba de maimuta !

Batrīnul avu un fior de teama.

-  Unde-i ? īntreba el. Ce s-a īntīmplat ? Sotia lui se apropie de pat cu pasi tremuratori.

-  īmi trebuie, spuse ea. Sper ca n-ai aruncat-o.

-  E īn salon, pe consola, īi raspunse el īn culmea mirarii. Dar de ce ?

Rīzīnd si plīngīnd, doamna White se apleca peste sotul ei si īl saruta pe obraz.

-  Tocmai mi-am amintit de ea, spuse ea cu o voce īntretaiata. De ce nu mi-a venit ideea  mai  devreme ? si  tu  de  ce  nu  te-aī gīndit ?

-  La ce sa ma gīndesc ?

-  La celelalte doua dorinte, fireste. N-am exprimat decīt una.

-  si nu crezi ca-i de ajuns ? o īntreba el violent.

-  Nu ! striga ea triumfatoare. O sa ne mai exprimam o do­rinta. Coboara si caut-o imediat, apoi exprima-ti dorinta ca baiatul nostru sa-si recapete viata.

Batrīnul se aseza pe pat, apoi arunca jos cuverturile, tremurīnd din toate madularele.

.-■ Dumnezeule, ai īnnebunit ! exclama el uluit.

-  Du-te si caut-o ! īi ordona ea cu un glas gītuit. Du-te si caut-o imediat, si exprima-ti dorinta... O, fiul meu, copilul meu !

Domnul White scapara un chibrit si aprinse lumīnarea. ■- Culca-te la loc, spuse el. Nu mai stii ce vorbesti.

-  Dar daca prima dorinta ne-a fost īndeplinita, de ce nu s-ar īndeplini si cea de-a doua ?

-  A fost doar o coincidenta, se bīlbīi el.

-■ Du-te si cauta laba si exprima-ti dorinta ! striga ea, īm-pingīndu-l spre usa.

Dupa ce coborī īn bezna scara, ajunse bījbīind īn salon. Ta-lismanul se gasea īntr-adevar la locul lui, si batrīnul se īngrozi la

gīndul ca dorinta īnca neexprim'ata ar fi putut sa-i aduca pe fiul sau mutilat īn fata ochilor, ;mai īnainte sa aiba timp sa fuga din īncapere. īsi retinu rasuflarea, dīndu-si seama ca nu mai nimereste spre usa. Cu fruntea scaldata de-o sudoare rece, ocoli masa, o lua pe līnga perete si, tinīnd sjtrīns īn mīna obiectul malefic, regasi īn cele din urma coridorul strimt.

Pīna si chipul sotiei sale i se paru schimbat cīnd intra īn dormitor : livid, tradīnd t» asteptare febrila, avea o expresie pe care  n-o  mai īntīlnise.  Domnului White  i  se  facu  frica  de  ea.

-  Exprima-ti dorinta ! striga ea violent.

-  E stupid si nelegiuit Kse bīlbīi el.

-  Exprima-ti dorinta ! repeta ea. Sotul ei ridica mīna si murmura :

-  Doresc ca fiul meu sa-si recapete viata !    , Talismanul   cazu   pe   dusumea.   Batrmul   īl   privi   tremurīnd.

Apoi se prabusi īntr-un fotoliu, īn vreme ce sotia sa se apropie cu o privire febrila de fereastra si ridica jaluzelele.

Domnul White ramase nemiscat pīna ce frigul īi cuprinse īntreg corpul ; arunca uneori o privire batrīnei sale sotii, care privea pe fereastra. Lumīnarea, care arsese pīna la piciorul sfesnicului de portelan, raspīndea umbre tremuratoare pe tavan si pe pereti. In curīnd se stinse, dupa ce mai pīlpīise o data viu. Batrīnul, caruia esecul cu talismanul īi adusese o usurare sufleteasca greu de expri­mat īn cuvinte, se apropie de pat cu pasi rari, iar peste putin timp sotia lui veni, si se īntinse alaturi de el fara sa scoata un cuvīnt. O vreme ascultara īn tacere ticaitul orologiului. O treapta a scari trosni. Un soricel se strecura pe līnga perete, scotīnd un chitait ascutit. Bezna devenise apasatoare. Atunci, adunīndu-si īntreg curajul, domnul White lua cutia de chibrituri, scapara unul si coborī sa caute o luminare.

Cīnd ajunse la piciorul  scarii, chibritul se stinse.  īn  aceeasi clipa, se auzi slab o lovitura īn usa de la intrare.

Batrīnul scapa cutia din mīna, ramase īmpietrit, retinīndu-si rasuflarea, pīna cīnd rasuna o a doua bataie. Atunci, facu stīnga īmprejur, se urca grabit īn camera de la etaj si īnchise usa īn urma. O a treia bataie īn usa rasuna īn toata casa. -■ Ce s-a īntīmplat ? striga batrīna tresarind. - Un sobolan, raspunse domnul White cu glas tremurator. A trecut prin fata mea pe scara.

Batrīna se ridica īn capul oaselor si trase cu urechea. Se auzi o noua lovitura violenta īn usa.

15 - Antologia  nuvelei fantastice - c. 403

226

W. W. Jacobs

-  E Herbert ! urla ea. Fiul meu !

Fugi spre usa, dar sotul ei i-o lua īnainte si o apuca strīns de brat.

-  Ce vrei sa faci ? o īntreba el cu voce ragusita.

-  E copilul meu ! E Herbert ! striga si se zbatu sa scape. Am uitat ca cimitirul e la trei kilometri de aici. De ce nu-mi dai dru­mul ? Lasaima ! Trebuie sa-i deschid !

-  Pentru numele lui Dumnezeu, nu da drumul īnauntru ace­lei fiinte ! striga el tremurīnd tot.

-  Ţi-e   frica,   asadar,   si   de  propriul   tau   fiu ?   Lasa-rna !... Vin Herbert, vin !

Rasuna o noua bataie, apoi īnca una. Batrīna se smuci brusc, scapa din mīinile lui si iesi īn fuga din īncapere. Sotul ei o urma pīna la palier si o implora sa se īntoarca, īn timp ce ea cobora scarile, sarind cīte patru trepte. Auzi clinchetul lantului de sigu­ranta si cum se freaca zavorul de la piciorul usii, care aluneca īncet.   Apoi,   surprinse   vocea   īncordata   si   gītuita   a   sotiei   sale.

■- Zavorul de sus ! striga ea. Vino sa ma ajuti. Nu pot sa ajung la el.

Dar sotul ei, ghemuit pe dusumea, cauta cu disperare sa dea de laba de maimuta. Daca ar fi reusit s-o gaseasca mai īnainte ca fiinta de afara sa intre ! O adevarata grindina de lovituri zgu­dui casa din temelii si auzi scīrtīitul unui scaun pe care sotia sa īl aseza pe coridor līnga usa. Apoi zavorul de sus īncepu sa alunece la rīndul lui. īn aceeasi clipa, batrīnul gasi laba de maimuta si murmura īnnebunit cea de-a treia si ultima dorinta.

Loviturile īncetara pe loc, desi ecoul lor mai persista īnca īn casa. Scaunul fu tras īnapoi si usa se deschise. O pala de vīnt īnghetat matura scara. Un geamat lung de dezamagire si durere īi dadu batrīnului curajul sa coboare treptele īn fuga, pentru a se alatura sotiei sale, apoi ca s-ajunga repede la poarta gradinii. īn lumina tremuratoare a felinarului din fata casei, drumul se īntindea tacut si pustiu.

Traducere de CONST. POPESCU












Document Info


Accesari: 3679
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )