Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Fetita milostiva

Fabule ghicitori












ALTE DOCUMENTE

Ursul si vulpea
Fat-Frumos din lacrima
Fetita milostiva
Spiridusii cu nasuri lungi
POVESTEA CELOR DOI IEPURASI
Aleodor Imparat
FATA MOSULUI CEA CU MINTE
Fat-Frumos din lacrima

Fetita milostiva

         '



Aproape de marginea unei batrâne paduri, locuiau, într-o casuta tare saracacioasa, o fetita cu batrâna ei bunicuta. Ele erau foarte sarace, nu prea aveau ce mânca si, fiind o iarna geroasa, trebuia ca cineva sa strânga lemne de foc ca sa se încalzeasca.

Fetita se gândea ca atunci când va creste mare, va putea sa munceasca si atunci ele vor putea sa-si cumpere tot ceea ce-si 242l1119c doreau si sa aiba o casa calduroasa.

Nu mai aveau în casa decât un codru de pâine si era tare frig. Bunicuta i-a dat un sal pe care sa si-l înfasoare în jurul capului si al gâtului si o suveica groasa.

Fetita a pornit în padure, înfometata, dar a pus deoparte bucata de pâine, spunându-si ca o va mânca dupa ce termina de adunat suficiente surcele si pentru a ajunge înapoi la bunicuta sa.

Dupa un timp a gasit un baietel pe-o buturuga care plângea. Fetitei i s-a facut mila de el si l-a întrebat: "De ce plângi?" Printre lacrimi, el i-a raspuns: "Mi-e foame!" Fetita i-a dat bucata ei de pâine spunând: "Tu esti mai flamând ca mine. Ia pâinea aceasta si manânc-o!" Baietelul a fugit bucuros înspre sat, multumindu-i.

Ea era si mai bucuroasa ca l-a putut ajuta pe sarmanul acela. Nu dupa mult timp, a întâlnit o fetita, la fel ca ea. Fetita tremura de frig, caci era ger. Fetitei i s-a facut mila si de aceasta data de a doua fetita si i-a dat salul ei din jurul umerilor si a spatelui, ca sa-i acopere capul micut: "Încalzeste-te, draga mea micuta!"

Pornind iar la drum, se gândea cum s-adune mai repede surcelele, ca sa se încalzeasca împreuna cu bunicuta ei, caci deja o apucase frigul.

A cautat mai departe prin padure, printre siluetele gri si despuiate ale copacilor. A întâlnit o batrânica singura, si parându-i-se ca seamana cu bunica ei, s-a apropiat de ea. A auzit-o plângând. Aceasta batrâna spunea: "Vai! Ce ma mai dor oasele de frig! Dac-as avea o suveica asa ca a ta, nu mi-ar mai fi asa de frig."

Fetita a avut mila de ea si i-a dat suveica ce-i tinea cald la umeri si spate, gândindu-se la bunicuta ei bolnava, care suferea de frig la fel.

Acum, înghetata, cu umerii goi, ea-si zicea ca doar sa mai adune câteva lemne si va ajunge înapoi acasa, într-o clipita si-i va fi din nou cald. Gândurile ei bune o însufleteau, cu fiecare pas pe care-l facea pe cararile padurii.




Cu micile-i bratele pline de lemne si surcele, se îndrepta spre casa, dar un batrânel îi aparu în cale. El era asa de slab si saracacios, iar gerul întepator razbatea puternic prin trupul sau bolnav si batrân.

El o ruga: "Fetito, da-mi te rog lemnele tale. Sunt prea barân si obosit pentru a cauta acum noaptea prin padure. Sunt neputincios, ajuta-ma..."

Noaptea se apropia cu repeziciune si într-adevar nu se mai putea vedea calea prin padure ca înainte. Fetita avu o mare mila si-i dadu toate lemnele pe care le adunase, vazând ca era si mai sarac decât ea.

Acum ea îsi dorea sa se întoarca înapoi în padure sa strânga din nou surcele pentu foc. O cuprindea frigul noptii si al iernii, dar  inima ei mare era încalzita de o mare bucurie ca a putut ajuta pe oamenii sarmani cu care s-a întâlnit în drumul ei.

Dar dintr-o data, în locul batrânului aparu o puternica si minunata lumina. Lumina o înconjura acoperind tot locul si un înger mare aparu în fata ei si-i spuse: "Unde crezi ca mergi fara rasplata binelui pe care l-ai facut? Pentru ca esti buna si milostiva vei primi

un dar."

Caldura îi cuprinse trupul firav, iar din cer începu sa cada o ploaie stralucitoare de diamante si felurite pietre mari si scumpe pe pamânt.

Fetita începu sa le adune de pe jos si le puse în poala ei. Însa când îsi ridica privirea spre înger ca sa-i multumeasca, acesta nu mai era acolo, ci disparuse. Ramase cu comoara  în poala rochitei sale. Fericita, ea se îndrepta  cu pasi repezi spre casuta bunicii sale si cu bogatiile primite, amândoua au trait cu mult mai bine toata viata lor.

Acum puteau sa-si cumpere tot ce doreau. Nici nu mai erau sarace ci bogate, si puteau s-ajute pe cei mai saraci decât ele.

~~Sfârsit~~













Document Info


Accesari: 846
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )