DICTIONAR DE MITOLOGIE GREACA SI ROMANA - litera K

DICŢIONAR DE MITOLOGIE GREACĂ sI ROMANĂ - litera K

Kalathos (gr. xaXatfog, -ou; lat. calathus, -i). Termen ce desemneaza cosul reprodus adesea pe capul Persefonei (Proserpinei) īn imaginile zeitei. īntrebuintat pentru culesul florilor si al fructelor, era 10210f51k un atri­but ce evoca un amanunt al povestirii tra­ditionale, potrivit careia (de exemplu īn Imnul homeric catre Demetra) zeita culegea flori atunci cīnd a fost rapita de Hades (vezi Persefona).

Karkinos, vezi Cancer.

Kere (gr. Kījpec;, -uv). Figuri divine din mitologia greaca, genii sau daimoni, care, īn functie de epoca, au caracteristici dife­rite. In Iliada, unde sīnt amintite frecvent, apar ca demoni īnaripati oribili la īnfa­tisare, cu trupul negru, dintii foarte albi, gheare lungi si blana stropita cu sīnge. Se reped asupra mortilor si a ranitilor, apa-rīnd ca o personificare a diferitelor feluri de moarte care īl pot lovi pe un erou, īnsa īn unele cazuri pot deveni, īntr-un mod mai general, o personificare a destinului unui individ, īn ce priveste atīt viata, cīt si moartea. Astfel, Ahile trebuie sa aleaga īntre doua Kere: faima nepieritoare lup-tīnd la Troia si murind prematur sau o viata lunga si fericita, īnsa lipsita de glo­rie. Zeus, īn timpul luptei dintre Ahile si Hector, cīntareste īntr-o balanta Kerele celor doi eroi pentru a hotarī care din ei trebuie sa moara primul. La Homer, mai ales īn Odiseea, Kerele pot fi niste spirite rele personificīnd soarta potrivnica ori pot indica īn mod nemijlocit destinul nefast. Hesiod ne ofera genealogia lor: ele sīnt fiicele Noptii si surorile Moirelor sau

Parcelor. Totusi, la Hesiod, pe līnga Kere, la plural, exista si o figura divina indivi­duala cu acest nume, sora Mortii (Teogonia, 211 si 217). īn epoca clasica, Kerele si-au pierdut conotatiile tipice pe care le aveau la Homer si Hesiod, tinzīnd sa se confunde, daca nu chiar sa se identifice total, cu alte zeitati ce prezinta caracteristici similare -Moirele, eriniile sau chiar harpiile (la Pla-ton) - si aparīnd de cele mai multe ori īn texte ca niste īmprumuturi literare din epos. īn Grecia, Kerele au sfīrsit prin a fi identificate la nivel popular cu spiritele mortilor, care īn anumite ocazii trebuiau cinstite prin sacrificii, ca īn cazul sarba­torilor numite Antesteria (vezi).

► Prezente īn literatura antica. Kerele apar frecvent mai ales īn Iliada, la Hesiod (Teo­gonia, Munci si zile), la poetii tragici, la Apollonios din Rodos (Argonauticele) si la Platon (Legile, 937d).

Krypteia (gr. xpuirreCa, -aq; lat. cryptia, -ae). Proba la care erau supusi tinerii cu putin īnainte de trecerea la vīrsta majo­ratului īn vechea Sparta. Ei trebuiau sa stea ascunsi īn timpul zilei si sa se antre­neze noaptea, īnarmati si dotati cu putine mijloace de subzistenta, pentru a īnvata sa se miste prin cetate si sa se descurce singuri īn orice īmprejurare. De multe ori trebuiau sa-i ucida pe hilotii pe care īi īn-tīlneau. Aceasta īncercare, a carei instituire īi era atribuita regelui spartan Licurg si care este amintita de Aristotel, se baza pro­babil pe niste rituri de initiere stravechi. Numele ei provenea din verbul xpuTr-rojicu, "a se ascunde".