ALERGATORUL

ALERGĂTORUL

Un câmp pustiu,

Batatorit ca un drum,

si din când în când

Câte o carte.

La distante foarte mari,

Vreo carte fundamentala,

Tare ca piatra.

Vine unul, gâfâind de muschi,

Sanatos ca un zeu nou,

si scuipa pe ea,

Pe fiecare la rând.

Calca peste ele dumnezeieste.

A obosit, a mers destul,

Câmpul se întinde înainte pustiu,

Batatorit ca un drum.

Alergatorul cade jos, moare,

Devine carte fundamentala, ultimul cuvânt,

Semn peste care nu se mai poate trece.

Se aude un gâfâit,

Din spate rasare cineva,

Un alergator se opreste, scuipa pe semn,

si se pierde în zare.