Cântec trist I
Sa separi lumina de-ntuneric
Trupul sa-l desparti de viata
Sufletul crescând himeric
Printre turturi mari de gheata
Gândurile sa-ti închizi
În fiinta umbrei care
Se strecoara prin oglinzi
Ratacind pe trotuare
Cine sa-nteleaga ar putea
Ochiul tau ce vede în afara
Cu launtrul sau cânt te-a chema
Inima cântând ca o vioara
Arata-te si nu te-nsingura
Când separi cuvântul de lumina
Ca te-ai nascut nu este vina ta
Iubita mea doar iarna e de vina.
Neomenesc sa te înfatisezi
Când redai cuvântului lumina
Sfios petrece-ti chipul prin amiezi
Cu iarna care-si tortureaza vina
Ochiul meu ascuns sub pleoapa ta
Ca sa-ti aduca-n suflet doar lumina
Te-am renascut si nu e vina mea
|
