Crima din soseaua stefan cel Mare
cala sufocat de stele, naclait de stele injenii galbeni stelari
m līnga stea .inlun, cioburi, celuloide si peruzea
! pi iau. era atīt de scīnteietoare zapada puteai sa mai stii care sī 434u2022e nt stelele si care e strada. ui plastic, spre romana, stele din ce īn ce mai apoase, .parenti, cu protoplasmele de matase u de vitrine, se xeroxau pe capote mpilau pe fetele costoboce, cumane si vizigote, :e de pietoni. , ilombat cu neon. u, ametit.
nu stiti cīt e ceasul ? va rog frumos ! iu. case si garduri. L;eri de inima, echipament sportiv, stilouri si ceasuri.
i strazile - rīme, cobre, napīrci. sa īntrebe ?
; ugi de gheata pe ochi ? tu esti, bebe ? ama ? nu. nu port ceas, nu fumez, ide rstc strada crizantemelor.
lomacul īmi patrunsese īn teasta .c de brat domnisoara nevasta i de negri prin fata la hotel dorobanti .b jade, ametisturi si brilianti. r am realizat : era zapada, zapada frumoasa
care ne iubea cu gura taioasa.
pe drum am vorbit, n-am vorbit, o bīrfa subtire
pe cīnd aerul se tragea īn eprubete si īn clistire
si globuri de barbati se spargeau de colturi de stea.
am dus-o īn camera mea
am pus caseta cu bob dylan. si deodata, cu hainele īn ruine.
ea tabarī ca un frigider rozaliu peste mine
ma rasturna cu o mīna īn beregata
pe somiera si pe perna rombata, -
rozīndu-ma, dumicīndu-ma cu masele de sloi,
spīnzurīndu-ma de lustra, zdrobindu-ma cu masina de scris,
purtīndu-ma calare prin realitate, halucinatie, vis,
prin adevarat ! si prin nu se poate !
prin lasa-ma, iarta-ma, tu femeie doldora de carate,
tu, fulg līnga fulg,
dragoste...
pe pavajul de sticla, portarul īn ghete de sticla si motanul īn labe de sticla vazura prin rosia pīcla si mai tīrziu raportara :
- era un fel de femeie, iesind din lift si din scara, parea ca lesina, ca suspina, ca plīnge
dar din zulufii uzi īi atīrnau cristale de gheata rosii de sīnge si lasa un lac de sīnge si urme din cizmulita
- si, mai zise motanul, sīnii īi tresaltau sub altita, ceea ce, zic eu, ar fi un amanunt agravant... - a iesit translucida īn īnstelarea de diamant, am urmarit-o. a luat-o prin piata romana.
)i īn sus pe līnga fondul plastic si scala linga vitrinele īnca luminate, cu pixuri, bauturi, calendare, pe līnga vargatele troleibuze
dar, zise motanul, avea un ruj de cianura
pe buze
si cīnd zīmbea, se cangrena strada...
- si brusc am īnteles : era zapada. si brusc zapada īncepuse sa ninga peste cornise, pe burlane, pe aleile parcurilor pe capotele autoturismelor, pe gulerele paltoanelor depunīndu-se īn straturi scīnteietoare ioti atomii de sub stelele rotitoare.
īn fine, īntrerupse motanul, ne-am īntors cu fata la zid,
prea-impudica si luminoasa era Moartea.
hai sa ascultam toate casetele pe care le-avem !
hai sa dam o raita pe-afara !
hai sa ne uitam īn vitrine
cīnd si stelele se uita-n vitrine
cīnd si norii se uita-n vitrine
cīnd si tramvaiele se uita-n vitrine
cīnd si rīsetul se uita-n vitrine
si cīnd vitrinele
se uita violeti si adīnci
īn īnserare...
cīnd luna reflecta-n curbura autobuzele de pe stefan cel mare.
|
