ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
În locul în care a rasarit,
Castelul Câmpinei cel mult vestit
Acolo dainuie umbra ei,
A zeitei azurii, a Juliei.
Julia, fata minune,
Stinsa ca steaua fara nume
Veghezi frumusetea înconjuratoare,
Amintirea ta tuturor ne-apare.
Tristetea este fara de sfârsit
Când atâtia ani s-au împlinit
De la finalul tragic, nesperat
În care valul mortii a aruncat
Un sufletel nevinovat...
O fata plina de iubire,
Iubire pentru acea gândire,
Gândirea neamului românesc
si a graiului cel stramosesc.
Dintr-un tata ilustru, B.P. Hasdeu,
Care pentru arta a vegheat mereu,
Julia a deprins de toate,
Ce rau ca visele i-au fost spulberate
Distruse si farâmitate.
Julia, plapânda faptura, fata de vis
Ai fara-ndoiala locul tau în paradis
Alaturi de Preda, Slavici sau Cosbuc
Draga Julia, dorul eu ti-l duc.
Pentru tine doar arta a contat
Iubirea de frumos
în vis s-a spulberat
si magia ti suava
eu înca n-am aflat.
Julia, noi azi toti suntem de partea ta
Te iubim, te respectam,
urmam vointa ta
O armata de îngeri vegheaza linistea
Castelului pentru a nu ti
umbri amintirea.
Chiar far-a cunoaste
al tau tragic destin
Ai patruns în inima mea cu un suspin
Azi, de ziua ta, Julia fii fericita
Bucura-te, la castel tu esti iubita!
|
