Lumea dobitoacelor

Lumea dobitoacelor

Bunicii mei aveau o scroafa,

Care-a fatat patru purcei,

Dar nu stiu pentru care gafa

A mai ramas numai cu trei.

Trei i-au r&# 14414o1422o 259;mas, trei a avut,

Pe-aceia trei i-a îngrijit,

I-a alaptat si i-a crescut,

Pâna ce scroafa a murit.

Toate-animalele gândind de stati

Au mai mult de-un pui sau doi,

Doar un baiat avut-ati voi,

si si pe-acela-l alungati.

Dulaul si cateaua lui

Catelu-si îngrijesc,

Doar omul cu femeia lui,

Copilu-si parasesc.

Voi m-ati crescut cum ati stiut voi

si mânzu-l cresc iapa si calul;

D-acum v-aud pe amândoi:

"Sa plece animalul ! ".

Voi oameni sunteti si gresiti,

Gresit-ati si cu mine,

Ca de era sa ma iubiti,

La toti ne era bine.

Aveam familie întregita

Acasa puteam sta si eu,

Tu erai "mama mea iubita",

Iubit erai, tu, tat-al meu.