Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































MARA NICOARA / CUVINTELE, FRUMOASE FLORI

Poezii












ALTE DOCUMENTE

Tristan Tzara (1896 - 1963)
Abstractizarea somnului
EU,TE IUBESC
MOARTEA UNUI ALPINIST
SPRE SUVENIRE Mihai Eminescu
LIDA Mihai Eminescu
DIN PARUL TAU
Romanta fara muzica
Golful Ion Pillat
Romanta cheii Ion Minulescu

MARA NICOARA / CUVINTELE, FRUMOASE FLORI



mara nicoara

cuvintele,

frumoase

flori

cuvintelor nu da un sens invers 525g65f

ars poetica

Sa nu aud secunde cum pindesc

Fosnind plaminii de lupi suri

Sa nu aud de vreme cum albesc

In garderoba hainele la cusaturi

Neauzit sa iti prelingi

Pisoi cuminti cu pasii in mers

De teama ca-nfiori peretii

Cuvintelor nu da un sens invers 525g65f

Si aerul sa nu-ndraznesti sa-l superi

Cu gest altfel ca de statuie

Intoarce-ti pasarile-n gene

Ca singele-mi albit il suie

Si nici in vis sa nu deschizi

Spre-aiurea vreo bolnava usa

Caci pleoapa cerului intoarsa

Va cerne in oglinzi cenusa.

soseaua cu plopi

Inalti sint plopii acestia oprind zapezile

Cazind in valuri din cer, de pe cimp venind

Dar eu intru sub pleoape si trag bine zavorul Calatorim cu viteza prin lume

Si credem ca e bine si ne miram

Cind umbra dreapta a unei pasari

Ne leaga privirea de-o stea

Pe frunte

Lumina imbatrinita asaza miini vestede Inaintam, inaintam pe uda si cenusie

Frunza plopului care nu stim unde duce.

patrie

Tu esti in singele meu cum este timpul in pietre.

Desigur, primavara padurea isi desface aripile   si se ridica,

Desigur, intotdeauna zapada pe munti e albastra

de umbra stelelor,

Desigur, de atitea vise pornind in zbor orasele sint mai aproape de luna,

Desigur, parul fecioarei palide e mereu tinar in lanurile de porumb,

Dar, patria mea, pentru ca tu in singele meu esti, cum timpul este in pietre

Primeste in fata portilor tale cintecul meu Vesnic arzind cu flacara inalta.

ginduri de toamna

Lumea dintre un ochi si altul, lumea,

Coline cu linii aburite, ca spinari de cai adormiti

Vor veni pasari imense tragind carute cu muguri

Pentru tarina buna din suflet, florile vor creste seminte

Lumea dintre un ochi si altul, lumea,

O forma de zbor sint si eu in inalta spirala.

Vesnice numai zidirile miinii si

Pamintul,   zgribulindu-si   buretii   argintii,   pina   ce   vin

Pasarile imense tragind carute cu muguri.

mereu un alt vazduh

mereu un alt vazduh

Mereu un alt vazduh coboara peste noi

Abureste obiectele sau clar le contureaza..

Cu linii pure, cum linia ce mingiie

Cupola alba a unui ou

Mereu un alt vazduh ne-aduce toamna in plamini

Si singele prin radacini il soarbe

Si-1 suie catre pleoapa mov

Si eu voi mirosi a fructa si a toamna

Cind vei veni, adus de drumul fara gres

Inscris in palma.

imblinzitorul de serpi

Temeti-va, trece imblinzitorul de serpi.

Scoate din buzunar o forma de lut si se aude un cint

Orizontul se umple de serpi ondulind vertical,

Ce ne inteapa pupilele cu limbi subtiri de argint.

El este puternic, gestul lui fascineaza,

Ne-a legat plivirea cu un cuvint.

Sub cerul frunza de brustur verde ne nastem

din oua albe

Si intram ca pumnalele in pamint.

sus, cocosii de pe burguri

Sus, cocosii de pe burguri

Dau al treilea semn tradarii

Trupul alb ti se inchina

Trupul negru-n picla zarii

Si ma doare o-ntrebare

Si presimt un asfintit

De lumina care creste

Spini pe frunte-au rasarit

Si degeaba picuri rosii

Indurare cer tarinii

Cel din urma ciine fuge

Speriat de caldul miinii

M-am rugat la miazazi

Orei cumpana sa-i ieie

M-am rugat la miazanoapte

Mi-a dat lacat fara cheie.

cel fara de speranta

Cu fiecare dus in dedesubturi de lume

Moare din mine cite putin.

Cuvintele spuse lor ma cheama

Imaginea mea sub pleoapele lor albe.

Lasati-ma, am sa va pun luminari de iarba verde Dar faceti odata lumina in somnul meu !

Tarina creste in groapa si acopera gleznele

Pesti impietriti privesc cu ochiul crud

Cine e cel fara de speranta

Lacrima il apasa greu.

Tarina a ajuns pina la inima

Tarina a ajuns pina la barbie

Rasuflarea cui incolteste semintele

Lacrima il apasa greu.

Gura plina de pamint dulce nu va mai striga

Sa tresara mina ucigasului din luna.

Iata a disparut si ultima privire

Doar un deget mai face semne indescifrabile

intr-o lumina fara nimic.

Cine e cel fara de speranta

Lacrima il apasa greu.

Degetul, degetul celui fara de speranta

Este degetul meu.

..

Da, cu fiecare dus in dedesubturi de lume Moare din mine cite putin

Cuvintele spuse lor ma cheama

Imaginea mea sub pleoapele lor albe

Iata, am aprins luminarile de iarba verde

Cita lumina alba si bruna in somnul meu ?

balada cu strabuna si cal alb

Inima ierbii era uimita foarte

Cocosii cei de tabla de pe case-n stravezia sara

Innebuneau cu luna-n gheara cind trecea

Cu sold rotund, nervoasa nara

Strabuna mea pe un cal alb

Strabuna mea pe un cal alb.

Si doar pe suflete calul alb calca

Era un cal prea delicat

Barbatii-si lasau umbrele in vis

Si drumul i-l pindeau ca ar fi dat

Orice pentru papucul ei cel rosu

Si sufletul pentru papucul ei cel rosu.

Dar se opri-ntr-o vreme-anume

Sub cerul gotic infrunzit

Cu ochiul sting intors spre somn,

Blind  ochiul drept spre cer smerit

Strabuna mea pe albul cal

Strabuna mea pe albul cal.

cintec

Doamna cu gura indurerata

Nufar de noapte curat

Spala cu lacrimi picioarele

Calatorului intirziat

Plinge aerul pe obrajii icoanelor

Pe cimpii cad ingerii, lini.

Sterge cu parul tau picioarele

Calatorului, pe frunte cu spini

Si placerea pacatului dulce

Invata-ti trupu-a uita

Floare nenascuta din piatra

Maria Magdalena, sora mea.

lumina alba

Lumina alba a plouat peste chipul tau din vis. De aceea iubesc noptile bune si calde

Prin care iti treci zimbetul

Ca florile de mar prin trunchi.

pastel

Orizontul, cimpia-ntinsa

Linii paralele cu protuberante fantomatice

Pierdute in amurg

In picla cenusie.

Muresul curge cu apa ingreunata

Pe maluri tufisuri

S-apleaca sa vada

Prundul limpede de asta-vara.

M-aplec si eu

Sa vad pastrata de apa

Forma gleznei tale.

ginduri in orasul vechi



Sint fericita ca existi undeva in orasul

Atit de vechi incit se aude iarba viitoare

Batind in temelia catedralelor.

Porumbei ciugulesc privirile statuii negre

Niciodata acest calaret nu va respira prin frunze.

Putrede sint visele sub perna trecatorilor

Care-si transforma anii in cristale.

Amintirea arunca pietre in umbra lui

Don Quijote

Nu mai stim sa ne uitam la fata unei flori.

Timpul pindeste cu ochii iesiti din tarina.

Dar, eu sint fericita ca existi

Si te doresc cum doresc ninsoarea.

basm

Si cind pornit-am peste mari si tari

Aveam niste obiecte fermecate

Ma insoteau un vultur si un lup,

Luna, corn cu sunetul departe.

         Dar drumul era lung si-ntortocheat

         Iar mie mi-a fost teama si am plins.

         Pamintul se-nvirtea in jurul unei lacrimi

         Si serpi cuminti pe degete m-au lins.

Ne-am luptat apoi cu zece zmei

Ce-nvinsi cadeau cu piaptanul prin plete

De-atita singe gros si blestemat

Parea tarina un burete.

Atunci o pasare prietena

Ne-aduse apa vie-n cioc

Ca sa ne vindece si sa ne poarte

La ceas de cumpana noroc.

In urma noastra noi lasam

Ca niste cai lactee mari zapezi

Deserturi, unde oase-nmuguresc

In marile cintate de aezi.

Dar cind in sfirsit am ajuns

Eram atit de batrini incit nu

Mai stiam de ce-am pornit la drum.

lamentatia Penelopei

Mereu te astept in pragul casei

Lumina imbatrineste cu fiecare zi

Umbra mea scade treptat in buruieni

Camasile mele nu mai au peste ce se rotunji

Petitorii si-au lasat nepotii

Acestia asteapta dar nu stiu de ce

Timpul creste in pietre. Rece

Urma calului in miezul noptii.

Doar batrinul ciine isi plinge

Coltii cazuti intr-o tarina mai tinara.

In unghii alb singe.

De totusi vei veni, traitorule al altui timp

Demult copacii vor fi reintorsi in seminte. Si Palmele mele

De timp bolnave nu te vor mai sti.

orasul meu

Agatat pe meridiane

Orasul meu isi roteste casele pe acelasi cerc.

Vechea cetate

Isi poarta zidurile inspre verde

Citeodata cade o piatra ca un mar putred

Lovindu-ne cu tacere.

In atitea blocuri ne traim visele orizontale Incit pamintul s-a curbat putin A zbor.

Duminecile ne imbracam hainele frumoase Si mergem sa ascultam primavara

urcind in pomi.

E in noi bucuria

Pestilor cucerind continentele.

lacrima de sticla

Merg pe strada, sufletul se tiriie prin praf

dupa mine

Si-i curg lacrimi mari cit capul pe un bot prelung de ciine

Ca-ntr-un ou imens de sticla intr-o lacrima

m-ascund

Hotarasc unde e cerul il gindesc curat ca un

Ochi de porumbel pierdut de vreun inger ieri

in drum

Si ramin mereu departe miinii tale ce loveste

Ma dor umerii in locul unde aripi imi vor creste.

prea tirziu

Cind cu fratele meu apucam drumul Bizantului Si mergeam, si mergeam pina ce degetul se impiedica de o molie

Chipul tau necunoscut ma pindea printre litere

Si-mi trimitea doua pantere negre solie

Si cum te-am cautat, cum te-am cautat

Barba ta crestea deasa pe cimp, tu erai plecat.

Ca ata de ac imi spinzuram gindul de tine

Dar tu vinai berbeci salbateci pe planete straine

Si-mi infloreau garoafele sinilor cind lunecai

Prin vis, tacut si frumos, departat ca prin binoclu.

Cind in sfirsit te-am ajuns, si-am vrut sa-ti

imbratisez genunchii M-am lovit cu fruntea de soclu.

Pietrele

Sa nu loviti pietrele.

De veti da, va curge singe.

De atitea mii de ani

Blestemul in ele plinge.

Au lovit atitea nimburi

Incit vesnic ele sint

Pascute noaptea de stele

Muscate ziua de vint.

poate n-ai sa te retragi

Si iata ca in cimpiile transilvane

Pamintul se framinta ca o turma de bivoli

Evadind prin aceleasi misterioase germinatii.

De te uiti printre ierburi ca printre degete

Ti se va pare ca cerul ploua cu piei de

animale tinere Si poate n-ai sa te retragi dincolo de  ultimul cearcan

Pentru ca, iata,

Liliacul a inflorit

Ca un foc alb.

cele mai frumoase flori sint caii

nu ti-am cerut

Cele mai frumoase flori sint caii. Nu ti-am cerut un buchet de cai.

Iubesc liniile suave ale bisericilor

Nu ti-am cerut sa-mi cumperi o biserica.

Imi place iarba verde si cruda.

Nu te-am chemat sa intram de mina in pamint

Pentru a vedea cum e sa fii iarba.

Dar, lasa-ma sa-ti dau

In orele cind te ineaca marea

Pe anii tai, o mie

Anii mei, pumn de seminte.

acvariu

Ferigi fantastice-mi devora geamul

Pe cer trec pasarile unei alte ere

Lumina-n colturi creste iarba verde

Si linistea-n nelinisti piere.

Cerul e oul straveziu si-atit de greu

Ca au plesnit copacii-n muguri de-ncordare.

Din el ies forme monstruoase fara piele

Si mor, de ce tacind, in zare.

Ca pestii albi ies oamenii din case

Si-aluneca pe strazi atit de lin.

La geamul meu mari broaste pintecoase

Cu ochii reci sa ma priveasca vin.

Tacuti, ca umbre lunecind pe ape

Trec anii mei ca intr-un vis.

Si nu stiu, lumea-i un acvariu

Ori eu intr-un acvariu m-am inchis.

si se facea ca eram pe o planeta

Si se facea ca eram pe o planeta stearpa

Plante carnivore ma-nconjurau si fata

Mi-o aparam cu palma smulgindu-ma cu greu

Iar cind am vrut sa ma orientez dupa soare

Polii erau devorati de sori rosii din care picura singe mereu.

Alergam cu vesmintele rupte si nu ma puteam opri Rasuflarea cuiva  ucigatoare  o  simteam  calda in  ceafa Pietrele imi muscau calciiele si as fi dat Orice pe o cana cu apa.

O lacrima mi-a curs si s-a oprit pe piept

Oasele acelui cuiva grele ca moartea in ea s-au inchis

Sub povara  nu  mai  aveam  rasuflare  si  ma  micsoram pina  ce

Ascunsa dupa pleoape-am adormit

- Si-n vis

Se facea ca eram pe o planeta stearpa

poem al virstei




Marea  pe  acoperis.

Paturile musca  coapsele fecioarelor.

Ochii cu pleoapa inspre sud.

Doamne, de ce esti Hieronymus Bosch ? Intuneric. Greierele tiriie altcuiva in palma. Coloana mea vertebrala paralela cu huma.

Axa galaxiei albastre trece prin sufletul meu.

In ochii ciinilor cinabru. Aerul frige.

Femeile vor naste pesti. Disperare in ochii icoanelor. Singura. Groaza alearga copitele cailor. Doare.

Fa-ma stinca sa fiu liniste. Secunda

arsa a zilei a doua.

II

Pragul  mincat   de  buruieni.   Fruntea  luminii  prabusita pe gratii de ferestre. Punct durut in cerc fara usa. Strigatul sarpe cu lacrima in gura. Nu - drum de apa cu pietre albe de pesti, nu - drum de aer plouat cu triluri. Florile de pe covor pajiste, umbrele de pe pereti arbori. Cerul dincolo de sticla. Pling anii vinduti. Zadarnic. Mai degraba renasc din nisipuri piramidele cu timp putred in vine decit posibila.

reintoarcerea la gestul cu miros de lapte. Pentru fiecare creste un copac in padure.

III

III

Semintele viseaza orgii de verde. Carunta amiaza. Alb abur sub aripi de cocor.

Apa din ciutura inrosita de privirea crunta. Ghemuita linistea la radacini de gest. Cumpana fintinii masoara ne­contenit timp sau poate arata planeta straina grea de umbre.

Colb pe fruntea asudata. Calul zvicneste.

izbit de prapastie cu propriul nechez.

Ciudata clipa in spirala lumii.

Cresc colti albi in gingii rosii de

lupi tineri si ei nu stiu. Greu drumul si

sfirsitul departe. Soarta mutata in orizont. Numai amintirea cu miini blinde undeva intre ochi.

IV

Ogarii mei adulmeca alt aer. Tu nu stii ca eu voi pleca da la tine. Atit de mare zapada incit sufletul meu e rece pina sub acoperis. Ciorile stau intre cer si pamint ca miezul in nuca. Poate ele sint ochii ier­nii inaltati sa vada. Mare linistea apelor. Sub  talpi,   pesti  aluneca   printre   alge   cum   trece   luna prin trupul meu si ma lasa biserica pentru pasari albe. Inima mea bate in orizont si nu stiu pentru care lumi, necunoscute, pe care insa le simt si ma farmeca.

neliniste

Umbrele sint ierburi gri Serpi pindind cu ochii de vapaie Clipa blestemata-i in odaie Cariul noptii brusc incremenit.

Si ce-ncepu sa sopoteasca

Si ma pindeste-un vasilisc.

Prin colturi mii de chipuri isc

si cheia inverzi de teama-n broasca.

In jur se-ntinde-un abur rosu.

In cercul strins neincetat

Catelul pamintului s-a spinzurat

Si-atunci deodat' cinta cocosul.

eu plins

Tu, pleoapa de sus a lumii

Eu, pleoapa de jos.

Intre noi creat doar pamintul

Noua si lui aducem prinos.

Omul dintii absent

Modeleaza-o bucata de tina.

Sarpele uimit de alb

Pingari pe Eva cu lumina.

De-atunci tristetea creste in lucruri

Si poarta in ele o moarte.

Tu, cearcan al lumii de sus,

Eu plins intr-o lume de departe.

pasarea alba

I

Singele meu e fiara haituita de orologiile lumii Lasa-ma sa ma odihnesc in privirea ta.

Ploaia mi se agata in gene dar nu voi clipi

Daca m-ai iubi, daca te-as iubi

Buzele tale au gust de copac tinar

Si pina nu e miine

Umbra mea te va urma

Ca o luna somnambula.

II

Cind te privesc, gindesc un cal rosu

Pascind o iarba inalta de fum.

Nu e o iarba inalta de fum, sint umerii mei

Pe care un barbat foarte singur

Voia sa inalte o catedrala.

Umbra mea e fierbinte si topeste zapada alba. Aud pana albastra a unei pasari izbind pamintul.

Aud la mina stinga ceasul

Cu colti de lupi muscind vremea

Din secunde curge apa si singe.

III

Verzi, lichide, ca uleiul moi

Luneca orele pe trunchiul de salcie si cine

In sufletul meu isi suna tichia cu clopotei

Incit nori de mil ma despart

De galbena papadie sub care imi facusem casa ?

Atit de firesc creste iarba in jur Incit ma pipai cu degete de tarina.

Din lantul rotund care leaga picioarele pasarii albe

Zboara numai veriga rosie, inima mea.

clipa de fuga

Si batuse un ceas dupa ultimul ceas

Iata de ce pamintul m-a refuzat ca arbore

Si urma calciiului meu a ramas.

Dupa atita moarte in doi

Luna ma doare in timple.

Nu ma striga inapoi.

de dragoste

Cit de palide ti-s degetele si cum

in jur mor orele prefacute in bauturi ciudate si mie

oare de ce sufletului mi-e frig

aceste spatii ciudate

cind singele meu e peste drum de al tau ?

Ma parasesc secundele si te urmeaza

iti fura aburul rasuflarii, privirea ingenuncheata

si pleaca apoi sa moara frumos

sub piatra sarpelui de casa.

II

Servim noaptea  in pahare inalte

Unde sint mieii cei fara seaman de grasi ?

De drag singele meu a uitat

Ceasul cu fata in jos.

Ehei ! Cum ma cheama dinspre fata intoarsa a lunii

Cornul vinatorilor mei !

Dragostea mea cu parul carunt, in genunchi,

Oarba, pipai cu degete inrosite cioburi de vis.

III

Nu te teme ca-mi plinge pe obraji lumina

Sint numai o indurerare uimind somnul tau

Am sa ma retrag intr-o pictura cu o casa rosie

Si cu o femeie asteptind mereu

Sint amintirile niste sirene

Dar singele cu funii eu mi-l leg

Sint incuiata-n strigat fara trup

Cui sa platesc blestemul sa-l dezleg ?

Voi singera amurgurile line

Cu piatra care creste rece-n mine.

IV



Ochiul tau, triunghi deasupra lumii

Palma ta un cuib lipit de ram

In caii albi cresc oase albe

M-am pierdut, nu ma mai am

Sint lepadat la margine de drum

Si drumu-acesta nicaieri nu duce

Sint gol si sufletul mi-i plin de bube

Si parc-aud piroanele in cruce.

Tilhari ascunsi vor sa ma prade

Si nimeni, Doamne, nu ma plinge

Vulpi negre-adulmecind asteapta

Sa cada din secunda singe.

Eu m-am voit insa un cintec

M-am zamislit neindurat

Din strigatul uitat in noapte

De-un cocosat nebun si beat.

De-aceea-mi ciocane in timple

Minute ce nu vor fi ore

De-aceea-astept un semn sa-mi dai

Cu glas de clopote sonore

Caci iata, nu mai pot sa-ndur

Si m-am pierdut nu ma mai am

Mila ta deasupra lumii

Palma-ti cuib lipit de ram.

intru slava fapturii tale

Sint unele zile straniu de frumoase

Cu lumina alba ca o Ofelie moarta

Intram  intr-un  tarim  cu flori  de  gheata  si  arbori  de gheata

Ni se vede urma calciiului pe geamul care e poarta.

Ram de liliac uimind iarna

Iubirea ta ma striga cu un suav miros

Intru slava fapturii tale sint luminare

Si ard pina la cel de argint os.

vreau sa traiesc.

Cind trec, in ochii barbatilor cresc ghiocei.

Poate nu ghiocei cresc in ochii lor, ci o cusca.

Dar eu vreau sa traiesc un peste

pentru ca sufletul meu nu  se

innegreste de nici un mal.

Vreau sa traiesc umbra de sinziana

pentru ca e obositor sa fii tot timpul cocor si sa te-ntorci serile cu albastru sub unghii.

Vreau sa traiesc o ninsoare

pentru ca dincolo de ea m-astepti tu cu buzunarele pline de vulpi rosii.

Vreau sa traiesc o camasa

pentru ca fericirea mea are exact

dimensiunea camasii tale

(si-ti sterg zilnic amintirea de praf)

Acum eu pot sa traiesc moartea

pentru ca singele meu te-a iubit

in noaptea cind timpul

ne privea prin cercuri vinete.

in drojdia orelor batrine

In drojdia orelor batrine am gasit un scarabeu

Si din umbra lui ciudata s-a nascut un tinar zeu.

Cind lumina haituita se retrage-n intunerec

Intr-o lume minunata eu cu zeul meu ma ferec.

Ritualul nostru-ncepe in aroma de cafele

Ne-ascutim mereu privirea in suvoi de vinuri grele

Cind se coloreaza-odaia-n galben pur ca de coniac

Si-obiectele-n contururi miscatoare se prefac,

Eu imi pun bratari la glezne si pe umeri valuri rare Dupa muzici orientale dansez zvelt printre pahare Gratios mi-acopar fata cu un val purtat de mina     Si privesc in juru-mi tainic cu ochi verde de cadina.

Ma rotesc tot mai grabita, parul rosu zboara-n cerc Si acopar cu el cerul, pe-naltimi de valuri merg,

Imi lucesc pe solduri lune si pe piept luceferi blind.

Ce pacat aceste toate le traiesc numai in gind.

serile

Serile cind obiectele isi inchid pleoapele

si ma lepad singuratatii peretilor albi

imi leg auzul de usa

dar nimeni nu vine sa ma spele de intuneric

ma scald in soare pe malul marii

calciiele mele nu ating pamint

traiesc o dragoste adinca

pina-n ultima litera a numelui meu

calatoresc pe o corabie respir atitea oceane

ca-mi sint plaminii grei de sare

aflu un adevar

pierim lumea indesind-o-n cuvinte

viata mea marea soarele-mi apune sub piele

dintre statui numai eu cu ochii verzi

trebuie sa fie frumoasa marea.

cind turnul amurgului se-nclina

S-a inserat pina in pahare si verzi otravuri

Curg de pe pereti in sufletul meu

Unde, unde e blondul meu viking

Cind turnul amurgului se-nclina

De zborul pasarilor albe

Corabia de fum atit de-aproape luneca

Pupila mea e nemiscata mare.

Unde, unde e frumosul meu viking,

Umbra-i blonda iar in vis ma doare ?

dragoste ultima

Sa fie ochii mei fereastra

Prin care sa privesti zilnic cu o noua mirare

Cum rasare si apune soarele

Prin paduri verzi de ierburi de mare.

Sa te apere de fiarele albe si crude ale iernii Cu o blindete fara seaman palmele mele

In asteptarea ta am inflorit luminari in oglinzi

Si-am impodobit pragul cu o poala de stele

Pentru tine-am cules toata lumina acestei toamne M-as preface in tarina de sub pasii tai, sa pot. Dar daca pleci iubirea mea carunta Mi se rastoarna cerul cu o limba de clopot.

Iti soarbe rasuflarea, flacara in bratele tale intinse Nu voi lasa rizind, in pahar sa te doara Amintirile cu degete ninse.

Mereu cu tine pina dincolo

De esti copac eu iti sint ram.

Mi-au innebunit de dragoste clipele toate

Si-alearga desculte sa iti bata-n geam.

ploaie

Dragostea  mea,  saruta-mi umerii

Julieta a murit, Ofelia s-a ratacit in alt timp.

Lumea e dincolo de aceasta ploaie.

Simte o jale ca de planeta straina

Vino mai aproape. Poate ca lumea

Nici nu exista ; poate ca noi ne-am

Nascut din aceste secunde gravide

Poate ca universul e un ocean de ape

Poate ca n-a existat Iona, pe noi ne poarta balena Spre acel ochi urias ce ne absoarbe Incremenit intr-un punct ucigas.

Si totusi

Saruta-mi umerii, dragostea mea

Si nu fi trist

Daca gindul meu te va zidi intr-un catarg

De care se vor ciocni pasari

Legate la ochi cu dragoste.

sumar

CUVINTELOR NU  DA UN SENS  INVERS

Ars poetica     7

Soseaua cu plopi     9

Patrie     11

Ginduri de toamna     13

Mereu un alt vazduh     14

Imblinzitorul de serpi     16

Sus, cocosii de pe burguri     18

Cel fara de speranta     20

Balada cu strabuna si cal alb     22

Cintec     24

Lumina alba     26

Pastel     27

Ginduri in orasul vechi     29

Basm     31

Lamentatia Penelopei     33

Orasul meu     35

Lacrima de sticla     37

Prea tirziu     39

Pietrele     41

Poate n-ai sa te retragi     43

CELE  MAI   FRUMOASE  FLORI  SINT CAII

Nu ti-am cerut     47

Acvariu     49

Si se facea ca eram pe o planeta     51

Poem al virstei     53

I         (Marea pe acoperis)     53

II       (Pragul  mincat  de  buruieni)     55

III     (Semintele viseaza orgii de verde)     57

IV     (Ogarii mei adulmeca alt aer)     59

V       Neliniste     60

Eu plins     62

Pasarea alba     64

I         (Singele meu e  fiara haituita)     64

II       (Cind te privesc, gindesc un cal rosu)     66

III     (Verzi,  lichide,  ca  uleiul  moi)   68

IV     Clipa de fuga     70

De dragoste     71

I        (Cit de palide ti-s  degetele si cum)     71

II      (Servim noaptea in pahare inalte)     73

III    (Nu te teme ca-mi plinge pe obraji lumina)     74

IV    (Ochiul tau,  triunghi  deasupra  lumii)     76 Intru slava fapturii tale     78

Vreau sa traiesc     80

In drojdia orelor batrine     82

Serile     84

Cind turnul amurgului se-nelina     86

Dragoste ultima     87

Ploaie     89













Document Info


Accesari: 1119
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )