Muntii De Ion Barbu
Posomorāta lor īnlantuire
Nu e decāt un spasm īncremenit -
Suprema īncordare de granit,
Ramasa dintr-o alta īntocmire.
Demult, cānd dorul lor nebiruit
Īi logodi cu vasta stralucire,
Un brat semet au repezit spre fire?
Dar gheata īnaltimii l-a-mpietrit.
si-n vremea ce c-un gest de renuntare
Atītea stīnci expira-n vijelie,
suvoiul apei neīncapatoare,
- serpuitoare forma vesnic vie -
Prin necuprinsa zarilor cāmpie
Se-ndreapta catre mari odihnitoare?
|
