NOROCUL LUI HAPLEA NICOLAE BATZARIA
Isi pierduse bietul Haplea
Pe iubitul sau magar,
Ziua, noaptea tot alearga
Insa truda-i e-n zadar.
Cauta azi si cauta maine,
Tot intreaba : - N-ati zarit
Un magar frumos si sprinten,
Pe magaru-mi cel vestiti ?
N-am vazut, ii spuse unul.
Altul zice - asa razand:
Auzit-am pe magaru-ti:
Haplea, Haplea! tot strigand.
Un al treilea -i zice : - Hapleo,
Mai acum primii o stire,
Ca magaru-ti a pornit-o
Drept la vechea manastire.
Haplea-i crede si tot umbla,
Vai si dealuri rascoleste,
Insa nici macar urechea
Din magaru-i nu zareste.
Iar nadejdea cand o pierde,
Nu e trist, nici suparat,
Ba e vesel si tot zice :
Bogdaproste, c-am scapat !
Am scapat si chiar prea ieftin.
Ce mai vorba, am noroc,
Bravo mie, unu-i Haplea,
Care scapa si din foc.
Cum, esti vesel? unu-ntreaba,
Ce vorbesti mai c-ai scapat ?
Un magar avut-ai, Hapleo,
Na, si-acela ti-a zburat.
Mi-a zburat, dar ia gandeste,
Sa fi fost si eu calare,
Ma pierdeam si eu cu dansul,
Vezi, norocul meu e mare.
|
