PRAGURI

PRAGURI

În susul apei, într-un spasm de os

si pestii-n arcuiri de curcubeie

Pe solzii lucii prind câte-o scânteie

Din drumu-acesta lung, primejdios.

Striviti de pietre, 14314b122o carnea le tresalta,

Se încordeaza si îsi iau avânt:

Mai trece-un prag împutinatul cârd,

Spre un izvor din lumea cealalalta.

Ajung câtiva si mor dup-o secunda,

Lasându-si icrele-n fecunda unda.

Alt roi de pestisori o ia la vale,

Ca mâine sa refaca aspra cale,

Sfintind cu moarte crudul adevar:

Mereu cum curge valul - si-n raspar.