Ti-as da
De ziua ta
O scoica de la mare,
Cu fire de nisip
Si valurile care
(Ca-n drama lui Oedip)
Sa-ti aminteasca-n chip,
Dragostea mea cea mare.
… Si-un melc,
Melc codoberc,
Sa te-nvarti in cerc
Numai spre mine…
De scoica sa nu uiti!
S-asculti
La ureche, cand o pui,
Valurile nimanui,
Unde lacrimi am varsat
Cand ai plecat.
O turturica,
Un turturel,
Stau pe bare de otel
Sus pe casa;
Seara pica…
Un gugustiuc
Si-o gugustiuca
Au cumva un dor de duca,
Si noi parca i-am lasa,
Sa nu-si franga inima.
In pahar
Un pui de drac
Imi sopteste, cica fac
Mult prea mult sa-mi fiu pe plac,
De tine sa n-am habar.
Soarta lor de pui de draci!
Stiu ei oare ca tu faci
Asa fel pe toti sa-i placi?
Ti s-ar opri inima-n loc
De mai vedea tu, draga suie,
Cu toata-aceasta para-foc
La suflet si calcaie.
Ieri seara
Era vara.
Si frunzele fosneau
In plopi.
Din catedrala,
Psalmi cantati de popi
Cadeau
Si picurau
Lumina siderala.
Si-un furnicar de oameni!
Se grabeau…
Ferindu-se de picaturi.
Miresme si mirosuri
Imi manghiau
Sau biciuiau
Narile.
Din toate zarile,
Pe tine te-am simtit!
Ma asteptai,
Si te-am dorit.
Asa, trista cum erai,
La o masa
Pe terasa,
Te-am gasit!
Rece, lunga,blonda,
Tu m-ai ametit.
Frumoasa,
Toata noaptea m-ai vrajit.
Mi-ai fost,
In traiul meu ,mult prea anost,
O sticla de sampanie spumoasa,
Alaturi de paharul tau iubit.
Purice pletos,
Ciupeste-mi mandra
De la buric in jos!
Puric odios,
Adu-o la mine
Cand ii mai vedea-o
Cu mai stiu eu cine!
Spune-i: Leao,
Ai sa putrezesti
De nu-ti amintesti
Pe cine iubesti!
Ploua…
Ploua…
Ploua…
Si-atat te mai priveam
Prin geam la cafenea…
Ploua, ploua…
Si gandul ti-l vedeam!
Parca era
Fumul, de la tigara
Uitat ce fumega.
Ploua…
De apa o perdea
Te-a-ndepartat.
Usor, de la fereastra mea
Nu stiu cin’ te-a luat:
Fumul,
Sau gandul,
Sau poate ceasca cu cafea.
… Cine mi-a fost de-atunci,
Tu,
Sau ceasca cu cafea,
O ratiune de a exista?
M-am intalnit zambind
Cu gandul meu;
Si-am vrut sa-l prind:
Curios sunt eu!
Dar gandu’a trecut,
Ferice de mine,
Caci am pierdut
Un gand care vine.
Umbra mea…
In suflet doar sa-ti fie,
Nu-i raza pe pamant
Sa-mi faca umbra mie!
Pletos, mai, acel artar,
Unde seara-mi inchideam
Ochii, cu-n suras sprintar,
De mijeam!
Printre gene te priveam
Cum fugeai ca sa te-ascunzi,
Sa te-afunzi
Intre umbre si-ntre frunzi.
Astazi nu stiu unde esti…
Tu mijesti!
Caci te-am prins
Si te-am scuipat,
Cand in lume ai plecat,
Iar artaru-a fost taiat…
Cred ca tu m-ai si uitat.
Bu-hu-hu! Bu-hu-hu!
S-a dus bufnita din sat,
A plecat.
Si-a gasit alt loc de jale,
De casa Mariei sale
A uitat.
Ce necaz sau dor marunt
Sa fi avut mandra-n cot?
Bufnita cu ciuf carunt
Stie tot!
S-a dus buhul…
De colive, de pomeni!
Si-a dat bufnita si duhul
Seara-n drum spre Padureni:
Cica jos, langa izvor,
Si-a gasit Maria dor…
Sa fi fost al ei noroc,
Sau al bufnitei soroc?
Sortii-au hotarat
Ca eu sa fiu urat
De oameni, vanturi,
Ape si pamanturi.
Iar tu sa fii frumoasa,
Lunga si suie.
Priviri sa suie.
De jos, de la calcaie
Pana sus,
Poate peste tine.
Sortii-au hotarat
Ca eu sa te sarut
La zaruri, la barbut.
… Atunci a fost o joaca.
Acum ce sorti,
Ce soarta
Au vrut
Sa nu-mi fii tu consoarta?
Langa rau,
Pe pietre-astept,
Cum asteptam si atunci,
Ca sa vii sa imi arunci
O privire,
Zambet grav,
Ca-s prea slab
Si prea firav:
Nu-s flacau inalt la stat
Sa te-ajute la scaldat.
Sunt aceleasi ape lungi
Si aceleasi coapte lunci,
Numai tu te-ai mai schimbat
Caci te vad cu ai tai prunci.
O privire tot mi-arunci…
Strengarito, n-ai uitat
Cate veri am suspinat!
Mi-am lipit buzele
De rochia ta inflorata.
Sub ea stateai decoltata,
Iar sus ma chemau bratele,
Parca sa ma ajute,
Sa ma ridic;
Intai pana la buric,
Apoi la sani
Spre gura infocata.
M-ai prins de maini
Sa te sarut,
Si-n maini imi sta
Un inceput
Si-o floare de “nu ma uita”.
Mi-am lipit buzele
De rochia ta inflorata.
Sub ea erai decoltata,
Si ofilita…
Imi amintesc cum ne jucam,
Tu copila,
Eu copil,
Si in raset tot luam,
Cu un zambet prea debil.
Si-ntr-o joaca fara mila,
Mi-amintesc cum ne-am iubit.
Ce noroc,
Ne-am izbavit
De prostescul nostru joc!
Crezi ca daca te-ai duce,
Eu n-as mai fi?
Sau lumea?
De-ai sta putin si te-ai gandi,
Nu apa naste raul,
Ci felul cum ea curge.
Asa ca braul,
Ce-l porti pe pantec lunea,
Arunca-l pana vineri
Si vom fi
Iar tineri
Sau poate iar copii.
Ludica,
Pudica,
Sambata
Ma-nbata
Cu priviri, chemari,
Ascunse sarutari!
Ca-s betiv
Pe muntii lui Sisif,
In mana c-un Potir,
Pitit in trandafir.
Nu ma trezi
Cat oi mai fi,
Iar daca nu-s
Sa-mi zici c-am fost,
Pe muntii lui Venus.
Nu cred ca are rost,
Da-ti spun doar
Ai grija la fermoar,
Nu lasa matele
Sa-ti zgarie tatele!
Cand ploua, cand ploua
Suntem ca doua
Si de stejar
Palite,
In doua parcuri diferite.
Cand ploua, cand ploua
Cadem amandoua
Fiinte in pat,
In parcul spalat
De vanturi
Pe recile pamanturi.
Cand ninge, dar cand ninge
Vom fi ca o minge
Aruncata pe cer
Si sper,
La primavara
Sa ne vedem a doua oara.
De-as fi eu cel ce-a poleit
Oglinda-ti de argint,
Sa am ascund in chip vrajit
Sub sticla-i stralucind,
As sti tot adevarul:
Cum de imi esti
Atat de draga
Si de frumoasa
Cand iti cuprinzi tot parul,
Si-l impletesti
Tu ziua-ntreaga?
Dar pentru cine,
Chiar nu mi-ar pasa,
C-ai fi iar seara sa-mi zambesti
In fata mea, si-a sa:
Oglinda-n care-ti despletesti
Buclele-ti line.
Sa pot sa fac din parul tau
O jucarie;
Stricata, veche, s-o ascund
In cufar, in cutie…
Si sa arunca acolo, langa ea,
Inima mea.
Dupa atatea drumuri fara rost,
Si poate mort,
Sau poate ros
De-o amintire,
Eu sa deschid cufarul gros
Si sa-ti gasesc parul in fire,
Prins in cununa peste ea,
Inima mea.
Atata doar, in amintire,
Sa-ncerci sa fii numai a mea!
In toamna
Doua
In parc, tarziu, si inghetat
Pe-un brat de-artar incetosat.
Vor mana s-o intind…
Si sa le iau.
In toamna
Doua
Se strang;
Caci pana si artarul a-nghetat,
Se plictisesc de-atata sfat
Si plang:
Ce verzi si multe mai erau!
Le-aud intruna cum soptesc
De ploile ce altadata le udau,
Isi amintesc …
Iar mana mi-o cersesc,
Caci eu nu iau,
Eu daruiesc.
Teleleu, in urma ta
Oare cine o mai sta?
Tu te duci , tu nu mai vii
Calea lumii s-o atii.
Teleleu, iar dintre noi
Unde pleci si nu privesti
Inainte, inapoi…
Stralucesti unde pasesti.
In aceasta lume stramba,
Stramb tu calci, ca semizeu
Ce te crezi pe unde umbla
Singur, vantul teleleu.
Si-ntr-aceste stihii vagi
Implori cerurile largi.
Crancen ma mai rog si eu
Nicicand sa fiu teleleu.
O floare de foc,
Cu miros de noroc,
La ureche sa-ti pui
Si mie sa-mi spui
La noapte de-mi vii
La noi, intre vii.
Si lacrimi de rai,
Din struguri de cai,
Pe buze sa ai…
O viata sa-mi dai
Si-o viata sa-mi iei:
O viata de zei.
Oule,
Boule.
Ochi mare, largit
Pe pieptu-ti ivit!
Ou , ousor,
Buzele ma dor
Sa-ti sug sfarcurile
Pan’ la galbenus.
Oul e de plus,
Catifelat bland,
Cand impunge, cand
Isi inchide gurile.
Ou inrosit,
Nu ne-am plictisit
De-atata iubit.
Sa nu casti
In ziua de Pasti!
Ou, ousor,
Cu cine ma-nsor?
Ou vopsit,
Cu cin’ te marit?
Tristetea mea
M-am nascut o jucarie
De pamant.
Un copil,
Monstru sau sfant,
Plictisit de-atata timp,
Singur, peste muntii-Olimp,
M-a facut o jucarie:
Iata, sunt!
Ti-ascundeam atunci
Tot adevarul
Si minciunile
… Crude si verzi.
Azi ma vezi
Pe branci,
Ascunzandu-ma de tine.
Stie, insa, orisicine
Ca m-ascund de mine.
Blanda Ana,
Ana Sanziana,
Bate toamna!
Printre
Poeti sa se spuze
Pe ochi si pe buze;
Sa se cunune
Cu-ale tale muze.
In cuvant, sa sune
Pe la soare-apune
Pe mine,
Pe tine,
Vantul si pamantul.
Sa ne-adune:
Tie, vantul,
Mie, pamantul.
Doua plete
Pe frunte,
Pe tample:
Multi serpi aurii;
Si doua margele
Cenusii…
Doua bezele,
O gurita draga,
Dulce ca o fraga,
Doua flori de munte,
Rosii si cornute
Si jos o gutuie.
Asta-mi esti, duduie!
Papusa beata,
Te-am vazut
Azi, in zori,
Cu flori in pleata,
Gura arsa de-un sarut
Si-alte flori…
Cu-o privire desucheata,
Ai sa mori!
Ai sa mori
De-atatea ori
Cand ti-oi vedea-n mana flori.
Dar esti moarta!
Framantata de fiori
Nu poti fi,
Doar o papusa
Aruncata dupa
Sa te-nvie o iubire
Pentr-un simplu papusar,
Ce-n nestire
De tine n-are habar!
O, papusa!
Esti bolnava,
Si firava:
Mimoza concava.
Bai,
Hai hai!
Cu boi,
Zurbalai,
Cu mure…
Din padure,
Ramuri reci
Si albe,
Sa fie in veci
Dalbe salbe.
Sa luam si-un soare!
Soare arazator
Si-un nor;
Un trunchi
De salcie,
Sui sa fie!
Si-un triunghi,Muschi de campie.
Hai hai!
La munte, mai!
Unde este
( Ai!! Ce poveste! )
Pe o piatra arsa,
Mandra,
Singura craiasa.
Sa-i dam viata!
Boi
De-s bourei;
Zurgalai,
Cercei;
Ramurile,
Bratele;
Murele, margelele…
Pe o ata.
Sa faceti sa fie
Soarele , inima,
Norul, lacrima,
Trunchiul,
Corpul,
Iar din campie,
Muschiul…
Unde nu vede ochiul.
Sa mi-o dati mie!
|
