Analiza si managementul riscului de tara

Analiza si managementul riscului de tara

In activitatea de creditare internationala, institutiile de credit se pot confrunta cu riscul, ca debitorii sa nu dispuna la un moment dat de valuta necesara pentru plata angajamentelor asumate ce decurg din imprumutul extern, ca urmare a unor restrictii impuse de guvernul statului partener.

Riscul de tara capata noi valente in contextul globalizarii economiilor. Deslusirea conceptului de risc de tara a constituit o provocare a specialistilor in domeniu, capatand deseori nuante ambigue si divergente. Aceasta este consecinta inexistentei unei metodologii unitare de evaluare a riscului de tara, deoarece la nivelul fiecarei tari exista o gama variata de factori de risc ce trebuie analizati si estimati.

Riscul de tara reprezinta posibilitatea ca o institutie de credit sa inregistreze pierderi financiare datorate expunerii pe care institutia o are fata de o tara si care sunt generate de evenimente economice, politice, sociale, controlate cel putin partial de guvernul tarii respective. Pierderile inregistrate de institutia de credit pot imbraca urmatoarele forme

Riscul de tara in sistemul bancar trebuie abordat din perspectiva analizei a doua categorii de risc: riscul de expunere si riscul de piata. Din perspectiva analizei riscului de expunere, riscul de tara trebuie sa ofere institutiilor de credit informatii pe baza carora acestea sa isi stabileasca limitele maxime de expunere fata de o tara si sa poata monitoriza, pe cat posibil in timp real expunerea fata de tara respectiva. Din perspectiva analizei riscului de piata, institutiile de credit obtin informatii privind rezultatul schimbarilor nefavorabile ce pot aparea pe piata financiara a unei tari, care pot afecta performantele activelor care c 131j97b ompun portofoliul unei institutii de credit care are o expunere fata de tara respectiva.

Conturarea conceptului de risc de tara a fost precedata de conceptele de risc de transfer, risc suveran, risc politic. Ulterior, acestea au devenit componentele conceptului de risc de tara sau, in viziunea altor autori, forme de manifestare ale riscului de tara.

Riscul de transfer reprezinta posibilitatea ca guvernul unei tari sa impuna restrictii valutare de transfer entitatilor economice, care sa impiedice rambursarea imprumutului acordat acestora de o institutie de credit din alta tara. De regula, aceasta situatie este specifica tarilor cu deficit cronic al balantei de plati, in care guvernul controleaza schimburile valutare. Riscul de transfer afecteaza debitorii care sunt solvabili, dar nu isi pot indeplini obligatiile de plata, datorita restrictiilor valutare impuse de guvernul tarii lor.

Riscul suveran reprezinta posibilitate ca un stat suveran sa nu isi poata indeplini obligatiile de plata externe din motive aflate sub controlul guvernului statului respectiv. Acest risc a fost generat de aparitia pe pietele financiare internationale a guvernelor statelor suverane in calitate de solicitanti de credite. Statele suverane erau beneficiarele unui statut special, astfel, daca deveneau insolvabile, nu se putea incepe asupra lor executarea silita. S-a recurs si la realizarea de investitii directe in strainatate, impartasind experienta companiilor multinationale, dar rezultatele nu au fost cele asteptate. Astfel, riscul care afecteaza aceste investitii este dependent de evolutiile de natura politica si a fost numit risc politic.

Riscul de tara se materializeaza ca urmare a unor evenimente politice ( razboaie civile, razboaie, ocupatie militara straina, etc.), economice (diminuarea accentuata a cresterii economice, cresterea rapida a costurilor de productie, etc.), sociale ( revolte determinate de diferende etnice, divizari religioase, etc.).

Cele mai frecvente forme de materializare a riscului de tara generatoare de pierderi opozabile fie creditorului, fie debitorului, sunt

Pentru evaluarea riscului de tara, institutiile de credit utilizeaza fie propriile metodologii interne, fie rapoartele agentiilor de rating (Standard & Poor’s, Moody Investors Service, etc.)si ale firmelor specializate (Business Environmental Risk Information, etc).

Metodologiile de analiza riscului de tara elaborate fie de agentiile de rating fie de insitutiile de credit, utilizeaza in general principii si metode asemanatoare de analiza. De regula o asemenea metodologie presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

Clasificarea tarilor intr-o anumita categorie de risc permite ierarhizarea acestora in raport cu riscul de tara, precum si analiza in paralel a evolutiei acestor tari, facilitand fundamentarea deciziilor de investitii. Desigur, nici rapoartele de risc de tara nu sunt lipsite de controverse. Contestatarii aduc ca argumentate pe de o parte, metodologiile de analiza care se bazeaza pe factori calitativi si necuantificabili care pot fi interpretati diferit de analistul de risc iar pe de alta parte presiunile exercitate de grupurile care activeaza in domeniul financiar si care se finalizeaza cu incadrarea unui debitor (tari) intr-o clasa de risc inferioara, pentru a avantaja creditorul, oferindu-i acestuia posibilitatea sa solicite dobanzi mai ridicate pentru imprumuturile acordate. Cu toate acestea, rapoartele de risc de tara reprezinta sursa principala de informatii a investitorilor pentru a decide acordarea de imprumuturi unei tari.

O institutie de credit analizeaza aspectele economice ale unei tari pentru a semnala si anticipa din timp evolutiile pietelor financiare, respectiv variatiile cursurilor de schimb si ratelor dobanzilor generate de modificarea indicatorilor macroeconomici la nivelul unei tari dar si pentru a semnala dificultatile ce pot apare in restituirea datoriilor externe contractate de o tara.

Analizele economice al caror obiectiv il reprezinta semnalarea modificarilor ce pot aparea in evolutia pietelor financiare trebuie efectuate asupra tarilor exportatoare de capital. Aceste tari dispun de importante surse de finantare, deoarece pe teritoriul lor exista institutii de credit puternice in masura sa ofere finantare la nivel international si prin urmare, instrumentele financiare emise de aceste tari sunt obiectul principalelor tranzactii pe pietele financiare

Analizele economice ce au ca obiectiv semnalarea dificultatilor ce pot surveni in restituirea datoriilor externe contractate de o tara, trebuie efectuate asupra tarilor importatoare de capital. Aceste tari , aflate de regula in tranzitie sau in curs de dezvoltare, nu-si pot acoperi necesitatile de finantare din surse interne si recurg la imprumuturi externe; deoarece valutele acestor tari nu sunt liber convertibile, pot aparea dificultati privind capacitatea lor de a dispune de astfel de lichiditati.

Indiferent de scopul final al acestor analize sau de categoria in care sunt incadrate tarile respective, metodele si tehnicile utilizate pentru analiza riscului de tara, se bazeaza pe indicatori statistici de masurare a performantelor macroeconomice, a caror interpretare difera de la o institutie de credit la alta.

Principalii indicatori statistici utilizati in analiza riscului de tara sunt

Indicatori macroeconomici care evidentiaza eficienta utilizarii resursele naturale si umane ale unei tari; acestia sunt:

Indicatori ai balantei de plati care reflecta strategia comerciala a statului supus evaluarii si capacitatea de a creea excedente de cont curent care sa asigure plata datoriilor; acestia sunt:

Indicatori ai datoriei externe reflecta capacitatea tarii de a-si achita datoriile externe si de a evita crizele de lichiditate; acestia sunt :

Sistemele de analiza a riscului de tara utilizate in practica sunt:

Sistemul de analiza a riscului de tara bazat pe utilizarea studiilor de tara, este complex, iar rapoartele de risc de tara elaborate pe baza sa cuprind prognoze ale principalilor indicatori macroeconomici si socio-politici ce pot fi caracterizata o tara. Prognozele sunt realizate pe termen scurt, sub 2 ani si au ca obiectiv anticiparea eventualelor crize de lichiditate, sau pe termen mediu, 3 - 5 ani, avand ca obiectiv anticiparea evolutiei balantei de plati externe, a structurii si nivelului datoriei unei tari, dar si evolutia factorilor care influenteaza direct aceste aspecte (cresterea economica, rata somajului, rata inflatiei, tensiunile sociale, etc.). Deficienta majora a acestui sistem consta in insuficienta informatiilor oferite, in special investitorilor, pentru a efectua comparatii intre tari in raport cu nivelul riscului. Costurile ridicate si volumul mare de munca sunt de asemenea, dezavantajele acestui sistem.

Sistemul de analiza a riscului de tara bazat pe o abordare structurala calitativa a riscului de tara are ca obiectiv de a stabili riscul de tara care afecteaza o anumita afacere. Acest model abordeaza riscul ca o combinatie intre marimea pierderilor posibile si probabilitatea ca acestea sa se produca in intervalul de timp luat in considerare. Instrumentul de lucru utilizat este chestionarul, punctul de plecare il reprezinta situatia si tendintele existente la un moment dat, apoi se identifica evolutiile si tendintele viitoare pe baza unor criterii calitative.Dezavantajul acestui sistem este subiectivismul.

Sistemul bazat pe construirea unor clase de rating/risc de tara in raport cu performantele indicatorilor macroeconomici si socio-politici presupune identificarea, cuantificarea si evaluarea factorilor de risc si, in final, construirea unor clase ale riscului de tara. Astfel, specialistii apreciaza ca se asigura o compatibilitate suficienta intre diverse tari care au localizare geografica, sisteme economice, politice si sociale diferite, fiind utilizat pe scara larga.

Punctul de plecare pentru construirea sistemului de clasificare a unei tari, il reprezinta identificarea in prealabil a factorilor de risc, dupa care se stabilesc variabilele care genereaza acesti factori si, in final, se analizeaza posibilitatile de cuantificare si importanta acestor variabile. In ultima faza, variabilele sunt agregate rezultand un numar care reflecta nivelul riscului tarii supuse analizei.

Dezavantajele acestui sistem sunt: gradul ridicat de subiectivism atunci cand trebuie stabilita importanta si ponderea cu care fiecare variabila va participa la formarea indicatorului de risc al tarii; indicatorii utilizati au importante diferite pentru tarile respective iar valorile lor trebuie interpretate in functie de nivelul de dezvoltare si structura socio-economica a tarilor.

Modelul prezentat se bazeaza pe 5 grupe de indicatori care sunt relevanti in analiza riscului de tara, fiecarui indicator ii corespunde un anumit punctaj dupa o scara prestabilita, iar suma tuturor punctajelor acordate indicatorilor reprezinta punctajul total al tarii respective. Punctajul total acordat unei tari poate avea valori cuprinse intre zero pentru riscul maxim si 100 pentru riscul minim.

Grupele de indicatori sunt

1. Performanta economico-sociala;

2. Politica economica;

3. Situatia balantei de plati externe;

4. Situatia datoriei externe;

5. Conjunctura socio-politica a tarii

Incadrarea in clasele de risc respective se realizeaza in raport cu punctajul obtinut dupa cum urmeaza:

Clasa A – sunt incadrate tarile care au obtinut intre 81-100 puncte. Reprezinta nivelul cel mai scazut al riscului de tara;

Clasa B – sunt incadrate tarile care au obtinut intre 66-80 puncte. Este un nivel bun al

riscului de tara si sunt posibile pierderi financiare reduse;

Clasa C sunt incadrate tarile care au obtinut intre 45-65 puncte, ceea ce corespunde unui nivel critic al riscului de tara si sunt posibile pierderi financiare mari;

Clasa D - sunt incadrate tarile care au obtinut intre 35-44 puncte. Este un nivel mare al riscului de tara iar pierderile financiare pot fi totale;

Clasa E – sunt incadrate tarile cu un nivel maxim al riscului de tara. Practic tara se afla in incapacitate de plata si se recomanda evitarea realizarii de tranzactii cu titlurile emise de aceasta.

De exemplu, Bank of America, utilizeaza un sistem de evaluare a riscului de tara bazat mix-ul analiza cantitativa-analiza calitativa. Scopul urmarit de institutia de credit este acela de a anticipa evenimentele viitoare care putea genera dificultati in plata datoriei.

Prima etapa consta in colectarea informatiilor, direct din publicatiile statistice sau prin intermediul chestionarelor care sunt concepute de o maniera care sa permita includerea unor variabile caracteristice unei tari, dar sa ofere si posibilitatea compararii statelor. Pe baza chestionarelor, completate de consilieri bancari experimentati si economisti , fiecare variabila calitativa si cantitativa primeste un punctaj. Informatiile colectate din publicatiile nationale si internationale sunt clasificate in urmatoarele categorii de variabile lichiditate, politica monetara si fiscala, structura economica. Astfel clasificate, variabilele sunt integrate intr-un model econometric cu ajutorul caruia se determina indicele capacitatii de servire a datoriei pe termen scurt, mediu si lung, pe o scala de la 0 risc -foarte mare, la 100-risc 0. Institutia a ajuns la concluzia ca indicatorii lichiditatii reflecta capacitatea unei tari de a-si onora datoria pe termen scurt, indicatorii structurii economice, pe termen lung, iar combinatia variabile structurale-variabile politice, pentru cea pe termen scurt.

Etapa urmatoare consta in estimarea riscului de tara pe baza unei analize calitative a situatiei economice, politice si sociale, care permite determinarea unui alt rating pe scala de la A-cel mai bun risc, la F-cel mai slab risc.

Dintre indicatorii inclusi in chestionarul economic sunt: eficacitatea politicii monerae, eficienta politicii guvernamentale, inclusiv a metodelor de acoperire a deficitului bugetar, atituduinea guvernamentala fata de investitiile interne si straine, programul de dezvoltare economica, calitatea managementului in general, calitatea fortei de munca, stuctura PIB, relatiile economice regionale, etc. Finalul chestionarului contine o intrebare deschisa privind aspectele apreciate importante si care nu au fost incluse in intrebarile anterioare.

Chestionarul politic evalueaza capacitatea si dorinta unei tari de a-si onora angajamentele externe, cuprinde trei categorii de factori: controlul guvernamental: coerenta politicii guvernamentale, modul in care se realizeaza succesiunea la guvernare, evaluarea institutiilor care au ca misiune rezolvarea conflictelor sociale si politice, structurile institutionale care sa stimuleze concurenta, pe care sa se sprijine apoi politicile guvernamentale; conflicte sociale potentiale: greve, conflicte interetnice, conflicte intre diferite grupari religioase; factori externi: posibilitatea izbucnirii unui conflict extern, relatiile cu SUA, aliante politice regionale care includ tara analizata sau care o pot afecta pozitiv sau defavorabil.

In ambele tipuri de chstionare, celor intervievati li se solicita parerea cu privire la posibilitatea de eroare a evaluarii.

Riscul de tara astfel stabilit, este utilizat apoi la stabilirea nivelului maxim al imprumuturilor ce pot fi acordate de tari, fundamentarea deciziei de infiintare a unor sucursale, stabilirea provizioanelor pentru pierderile posibile din imprumuturile internationale.

Expunerea la risc este monitorizata permanent de catre banca, luandu-se in considerare orizontul de timp si tipul debitorului.