Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload






























DECIZIA – element al managmentului

management


DECIZIA – element al managmentului




1) Conceptul de decizie si cerintele de rationalitate ale acesteia





Definirea deciziei de conducere presupune:


a)      sa fie fundamentata stiintific – se vor inlatura practicismul, improvizatia, rutina si voluntarismul. Trebuie avuta in vedere realitatea din cadrul organizatiei;

b)      sa fie imputernicita – trebuie adoptata de managerul in ale carui sarcini este inscrisa in mod expres, iar acesta sa aiba cunostiintele , calitatile si aptitudinile necesare fundamentarii respectivei decizii;

Dupa mediul ambiant, deciziile se grupeaza in:


decizii in conditii de certitudine – se cunosc variantele de realizare a obiectivelor, iar variabilele cu care se opereaza sunt controlabile existand posibilitatea previzionarii lor. Deci, aceste decizii nu prezinta incertitudine in ceea ce priveste viitorul. Totusi, nu se poate afirma ca in viitor nu pot aparea elemente noi care sa duca la incertitudine. Atunci cand se cunoaste viitorul luarea deciziilor potrivite este simpla.

a)      Criteriul MAXIMAX – cel care aplica acest criteriu are o viziune optimista, asupra consecintelor deciziei luate;

b)      Criteriul MAXIMIN – apartine viziunii pesimiste; cel care ia decizia incearca o maximizare a profitului minim;

c)      Criteriul MINIMAX – viiitorul este proiectat analizand prea mult trecutul. Tot in cadrul acestui criteriu sunt regretate anumite decizii din trecut;

d)     Criteriul REALIST – presupune o viziune realista asupra deciziei luate in conditii de incertitudine. Se poate spune ca viziunea realista se afla intre optimism si pesimism.


Criteriile de selectare ale unor decizii sunt :


a)      Abstractia sau rationamentul – constituie formalizarea, modelarea si stimularea ;

b)      Informatia – reprezinta cunoasterea realitatii ca premisa a alegerii variantei optime ;

c)      Obiectivul


Clasificarea deciziilor pe niveluri:


A. Modelul piramidal traditional – modelul propune trei niveluri inscrise intr-o organizatie :


nivelul decizional al planificarii strategice – sunt selectionate obiectivele formale ;

Deciziile neprogramate trebuie structurate si modelate. Structurarea este o etapa prealabila de rezolvare a formalizarii problemei si de incadrare a deciziei intr-un sistem informatic ;


Imaginea organizatiei – consta in calitatea produselor/serviciilor organizatiei;



Rationarea – se refera la capacitatea decidentilor de a lua decizii satisfacatoare in baza informatiei de care dispun.



4) Elementele deciziei manageriale



Obiectivele strategiilor publice sunt indeplinite cu ajutorul unor decizii luate de unii dintre administratorii publici.

Luarea unei decizii consta in alegerea dintre alternativele competente, a scopurilor si a mijloacelor pe care un program sau o organizatie le vor indeplini.

Scopul fundamental al unei organizatii il reprezinta luarea si executarea deciziilor. Deciziile pot fi luate individual sau in grup. Intr-o organizatie fiecare individ ia decizii la nivelul sau. Acestea din urma influenteaza functionarea organizatiei. Un individ care nu ia decizii, practic decide sa nu ia nici o decizie pentru rezolvarea unor probleme.

Decizia constituie punctul central al activitatii de management deoarece ea se regaseste in toate functiile acestuia.

“Decizia poate fi definita ca un proces de gandire deliberat si dinamic, ce urmareste alegerea unei alternative optime dintr-un numar de posibilitati. A decide inseamna a identifica si a rezolva problemele organizatiei”. Din aceste posibilitati se aleg doua sau mai multe solutii.

Solutionarea unei probleme presupune luarea unei decizii. Problema respectiva trebuie analizata logic. Decizia este parte integrala din procesul managerial.

Momentul esential al procesului managerial este constituit de decizia manageriala.

Elementele deciziei manageriale sunt:


Previziunea – priveste obiectivele si directiile de actiune;

Organizarea – reprezinta formele si metodele de organizare;

Coordonarea – se caracterizeaza prin activitatile realizate cu ajutorul personalului ce vor contribui la atingerea obiectivelor;

Antrenarea – reprezinta decizia de motivare;

Control-reglarea – se incheie cu decizii de corectie pentru realizarea obiectivelor.”



5) Stilul managerial referitor la decizie



In adoptarea unei decizii managerul poate face uz de urmatoarele strategii de baza:


managerul adopta personal decizia, utilizand informatiile de care dispune in momentul respectiv;

modelul decizional clasic;

modelul organizational;

modelul politic.


diagnosticul problemei ;

Conform acestui model cel care decide are urmatoarele atributiuni:


“decidentul are preferinte clare si isi stabileste singur obiectivele;

decidentul dispune de o informare perfecta asupra mediului si asupra consecintelor alegerii sale;

decizia precede actiunea si nici o decizie ce provine din actiunea strategica nu este luata in considerare a priori;

Conflictele in organizatii, strategiile indivizilor si grupurilor nu sunt prezente in acest model.”


In anul 1945 H.A. Simon in lucrarea sa “Comportamentul administrativ: studiul proceselor de luare a deciziei in organizatie” analizeaza comportamentul cognitiv al decidentului. H.A. Simon considera ca decidentul nu are o viziune globala asupra mediului organizatiei si implicit nu poate interpreta totalitatea informatiilor disponibile. Autorul presupune ca decidentul este rational. Rationalitatea decidentului este influentata de organizatie prin anumite mecanisme:


“prin diviziunea muncii care orienteaza si limiteaza atentia persoanelor asupra mai multor sarcini;

prin procedurile ce definesc modalitatile de executie a obiectivelor;

prin autoritatea care defineste domeniul in care fiecare poate decide;

prin comunicare, aceasta fiind cea care sustine sau contesta autoritatea;

prin identitatea care defineste normele implicite asupra deciziilor posibile si imposibile;

prin loialitate, aceasta fiind cea care conduce individual si adopta anumite valori ale organizatiei.”


Luarea deciziei in cadrul modelului organizational elaborat de catre Simon poate fi definita ca o situatie de rationalitate limitata prin cautarea unui nivel minim de satisfactie intr-un cadru organizational in care exista constrangeri.

R.G. Murdick si J.E. Ross considera ca o decizie trebuie sa fie luata, insa o problema poate sa nu fie rezolvata.

In practica intalnim doua modele ale mecanismelor de luare a deciziilor :


a)      modelul analogic;

b)      modelul inteligenta-modelare-alegere.


a) Modelul analogic – cuprinde un sistem al informatiei cu ajutorul caruia se ia decizia. Elementele acestui sistem sunt :


agendele – care cuprind informatii simbolice si sunt in legatura cu diverse relatii de ordine, date structurate, modele, imagini;

operatorii elementari – reprezinta informatiile utilizate din memorie care sunt utilizate si transformate intr-un mod perfect definit;

b) Modelul inteligenta-modelare-alegere – constituie modelul fundamental al deciziei.

Dezvoltarea procesului decizional este posibila dupa trei faze distincte si succesive:


“identificarea ocaziilor care justifica deciziile;

ordonarea solutiilor posibile si urmarirea actiunilor care se intrevad;

alegerea unei solutii optime.”




Aceste activitati constituie, in proportii diferite, esenta activitatii executive a unei organizatii. Responsabilii executivi supravegheaza mediul economic , tehnic, politic si social pentru a identifica situatii noi care ar putea sa justifice viitoarele actiuni. De asemenea, responsabilii executivi in mod individual sau cu colegii incearca sa prevada, sa selecteze, solutiile actiunilor posibile dupa ce s-au asigurat ca acestea sunt in conformitate cu problemele puse sau ca acestea nu au consecinte negative.

H.A. Simon prezinta cateva sfaturi pentru responsabilii executivi :


Decizia este o specialitate care, ca orice specialitate, se invata;

“reducerea numarului de alternative ce trebuie luate in considerare;

reducerea numarului valorilor ce trebuie analizate in alegerea dintre alternative;

asigurarea ca managerul stie sa faca o alegere rationala;

informatiile necesare managerului trebuie sa rezulte din alternative”.



8) Abordarea juridica a deciziei manageriale



Abordarea juridica a deciziei in administratia publica se bazeaza pe o procedura distincta, pe adjudecare. Se asigura astfel ca indivizii, grupurile, corporatiile sau alte parti nu neaga drepturile lor, fiind tratate corect.

Adjudecarea este o forma speciala a deciziei, una delimitata de o procedura elaborata, formalizata, de proceduri si reguli ce intentioneaza sa le identifice:


b)      interesele partilor opuse;

Adjudecarea incumba doua categorii generale :


In general, agentia publica isi asuma raspunderea pentru a analiza cererea. Daca exista vreo controversa, de exemplu daca solicitantul este potrivit sau garanteaza cererea in interesul public, se va sustine o audiere in fata unui judecator impartial de drept administrativ sau o audiere examinatorie. In timpul audierii partea care solicita schimbarea, poate prezenta mai multe informatii relevante pentru aceasta solicitare. De asemenea, personalul agentiei reglementate poate prezenta informatii contradictorii conform punctului sau de vedere asupra a ceea ce cere interesul public. Ambele parti vor putea sa prezinte martori si sa-i confrunte si fiecare parte poate sa examineze martorii celeilalte. O a treia parte poate fi invitata sa inainteze declaratii atat oral, cat si in scris. Acest stadiu al judecatii se va termina atunci cand examinatorul ia o decizie, iar aceasta decizie poate juca un rol activ in incercarea de a clarifica problemele, informatiile si problemele inaintea agentiei.

In general, decizia va fi revazuta la un nivel mai inalt in cadrul agentiei, iar la acest nivel aceasta poate fi ratificata, respinsa sau amendata. Intregul proces va fi supus stabilirii regulilor de procedura (in speta ordinea de desfasurare a procedurii legale, cine poate comparea ca martor, forma pe care o are dubla examinare a martorilor si natura informatiilor ce pot fi prezentate la audiere).

Judecata administrativa foloseste procedura adversara si este mult mai flexibila decat procedura din tribunal.

2. “Retrospectiva – aici un presupus delict intra in atentia unei agentii administrative. Plangerea poate fi inregistrata impotriva unui individ, corporatie.” Printre diversele tipuri de plangeri intalnim : concurenta neloiala, reclama falsa, munca necinstita sau o practica pentru personal sau o alta forma de comportament ce incalca legea sau regulile agentiei.

Agentia poate constata presupusul delict prin investigatiile preliminare, monitorizarea rapoartelor, audieri si mijloace similare.

In cazul in care delictul este afirmat, agentia isi va asuma o investigatie elaborata pentru a determina ceea ce s-a intamplat in realitate. Daca afirmatia se dovedeste ca fiind adevarata, partea ce a savarsit delictul este notificata. Apoi partii invinuite i se da posibilitatea de a raspunde formal, oral sau in scris. De cele mai multe ori, acest raspuns va reprezenta o audiere prezidata de un judecator de drept administrativ sau de un examinator al audierii independent. Audierea se va asemana cu un proces de judecata, fiind insa mult mai flexibila. Partea acuzata de delict poate avea dreptul de a fi reprezentata de un avocat, sa prezinte martorii si sa-i confrunte cu martorii partii adverse.

In final, examinatorul audierii va da o decizie ce va servi ca subiect de reconsiderare la o scara mai larga in interiorul agentiei.

Adjudecarea este un mijloc important de luare a deciziilor administrative, in multe domenii ale politicii, in special in regulamente, administratia personalului si garantarea bunastarii sociale.

Continutul decizional al cazului legal (adica principiile legale ce pot deriva din analiza deciziilor in cazuri anterioare) nu este accesibil publicului sau partilor interesate din afara acestui proces.






9) Definitia procesului decizional.



“Procesul decizional este procesul prin care un sistem inteligent stabileste oportunitatile si pertinenta unei anumite modificari a comportamentului sau elaborand alternative posibile in acest sens, selectionand pe una dintre acestea ca o actiune indreptata constient catre atingerea scopului propus


Calitatea procesului decizional influenteaza spre exemplu :


reducerea costurilor ;

eficienta utilizarii fondurilor;

cresterea profitului.



10) Etapele procesului decizional



Etapele procesului decizional sunt:


Identificarea si definirea problemei;

Stabilirea criteriilor si obiectivelor decizionale;

Stabilirea variantelor decizionale posibile;

Alegerea variantei optime;

Aplicarea variantei optime;

Evaluarea rezultatelor


1. Identificarea si definirea problemei


In cadrul acestei etape se constata problema decizionala cu exactitate, iar ea va trebui rezolvata de catre decident. Dupa identificarea problemei, decidentul va prezenta intr-un scurt rezumat principalele caracteristici ale problemei.


2. Stabilirea criteriilor si obiectivelor decizionale


Criteriile de decizie constituie punctele de vedere ale decidentului cu ajutorul carora se puncteaza aspecte ale realitatii economice. Exemple de astfel de criterii :


5. Aplicarea variantei optime


Dupa ce s-a adoptat decizia urmeaza:




a)      redactarea deciziei ;

b)      transmiterea deciziei;

c)      aplicarea deciziei.


In cadrul acestei etape decidentul trebuie sa-l motiveze pe executant si sa-i transmita decizia luata. Daca executantul nu este convins de eficacitatea deciziei, el nu va participa cu toata capacitatea sa la realizarea acestei decizii.


6. Evaluarea rezultatelor


Evaluarea presupune compararea rezultatelor obtinute cu obiectivele propuse. Se incearca astfel depistarea abaterilor.

De asemenea, aceasta etapa presupune tragerea unor concluzii pentru viitor in scopul sporirii calitatii managmentului pentru viitoarele obiective.



11) Componentele sistemului decizional



Elementele componente ale sistemului decizional din cadrul organizatiilor sunt aproximativ aceleasi, diferenta fiind facuta de domeniul si complexitatea activitatilor organizatiei.

Componentele sistemului decizional sunt :


“decidentul;

multimea variantelor decizionale;

multimea criteriilor de decizie;

mediul ambiant;

multimea consecintelor si obiectivelor.“


b)      Multimea variantelor decizionale – poate fi finita sau infinita, iar varianta optima se alege cu ajutorul unui model matematic si anume :


opt V

c)      Multimea variantelor decizionale – reprezinta punctele de vedere ale decidentului asupra realitatii economice din cadrul procesului decizional. Exemple de criterii decizionale:


perfectionarea pregatirii personalului;

Implicarea – este constituita de persoanele implicate in procesul decizional care pot influenta procesul decizional prin interese personale sau de grup ;

Elementele care favorizeaza aparitia riscului:


si institutional incomplet

2. absenta unor strategii si politici de dezvoltare de ramura;

3. absenta unui sistem informativ coerent privind mediul afacerilor si concurenta interna si externa;

4. fluctuatiile imprevizibile ale pietei financiare la care se adauga accesul greoi la credite, capacitatea proprie financiara limitata, scaderea puterii de cumparare;

5. insuficienta si lipsa de profunzime a pregatirii manageriale si de specialitate;

6. alti factori de risc.




“Managment” – Ovidiu Nicolescu, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1992, pag. 109


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 218


“Managment” – Ovidiu Nicolescu, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1992, pag. 111


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 219


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 208


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 208


“Decizii Manageriale” – Virginia Maracine, Editura Economica, Bucuresti 1998, pag. 262

“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 212


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 213-214


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 215


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 216


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 229


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 236


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 237


“Management Public-Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica,Bucuresti 2006, pag. 208


“Managment” – Ovidiu Nicolescu, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1992, pag. 113


“Managment” – Ovidiu Nicolescu, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1992, pag. 103


“Decizii Manageriale” – Virginia Maracine, Editura Economica, Bucuresti 1998, pag. 247


“Managmentul dezvoltarii locale – descentralizare, inovatie, risc – Editia a II-a” – Lucica Matei, Editura Economica, Bucuresti 2004, pag. 215






Document Info


Accesari: 6901
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )