Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































EVALUAREA NEVOILOR DE CAPITAL

management












ALTE DOCUMENTE

MANAGEMENTUL CARIEREI IN ORGANIZATIE
Aplicatie analiza swot
ORGANIZAREA PROCESUALA
CONCEPTUL DE CALITATE IN SERVICII
Apele Romane - Management
Model (exemplu, template) de plan de de afaceri (business plan)
IDEE DE AFACERE -MANAGEMENT-
Analiza variatiilor productiei
MANAGEMENTUL DE CAZ
INTEPRINDEREA IN MEDIUL COMPETITIV - STUDIU DE CAZ REALIZAT LA SC DALKIA TERMO PRAHOVA SRL

EVALUAREA NEVOILOR DE CAPITAL

1. Evaluarea nevoilor de capital fix



Evaluarea necesarului de capital fix se refera la evaluarea investitiilor avute in vedere pentru demararea afacerilor aducatoare de profit (necesar de capital social, imprumuturi pe termen mediu si lung).

In tratatele economice[1] investitia reprezinta plasamentul decapitaluri lichide (resurse banesti) in imobilizari pe termen lung de natura corporala si necorporala si in participatiuni precum si imobilizari pe termen scurt.

Investitiile pot fi clasificate din punct de vedere al structurii resurselor ce ar trebui folosite pentru finantarea ei si a modalitatii de realizare a acesteia in:

- A) directe

- B) de portofoliu

A) Investitiile directe

-se realizeaza in cresterea stocului de capital indiferent daca este de natura active imobilizate amortizabile sau neamortizabile, adica in infiintarea sau extinderea de firme existente sau in dobandirea de actiuni in scopul participarii la crearea sau dezvoltarea capitalului existent. In acest scop se utilizeaza numai capitaluri permanente.

B) Investitii de portofoliu

-se fac in scopul obtinerii dividendelor, a plusvalutei din specularea valorilor mobiliare la Bursa de Valori. Se utilizeaza uneori capitalurile permanente dar cel mai adesea excedentele temporare de trezorerie. Nu sporesc stocul de capital al firmei.

Fluxurile banesti generate de investitii

Investitia genereaza 2 tipuri de fluxuri banesti :

- un flux banesc de iesire

- mai multe fluxuri banesti de intrare

a) Fluxul banesc de iesire e reprezentat de costul investitiei. Marcheaza momentul initial al circuitului capitalului – momentul imobilizarii sale in valoarea activului imobilizat creat.

Valoarea imobilizata este valoarea reala, actuala si este efortul prezent al investitorului pentru obtinerea unui efect in viitor.

b) Fluxurile banesti de intrare

-sunt reprezentate tocmai de efectul sperat de investitor;

-surplusul asteptat pentru care investitorul face investitia


cfw1cfw2cfwn

Vrez

DTimp

0F-F

Cost investitie

O – moment incepere investitie

F – moment dare in functiune

D – durata faptuirii investitiei

F – moment scoatere din functiune

cfw – fluxuri amonte intrare(cash-flow-uri)

Vrez – valoare reziduala

Cele doua tipuri de fluxuri sunt folosite in aprecierea fezabilitatii investitiei. (adica, capacitatea investitorului de a o finanta si capacitatea investitiei de a aduce profit).

Fluxul de iesirefluxuri de intrare

efort ce urmeaza a fi facut.- efect sperat

- valoare certa, prezenta, sigura- valori viitoare

-cheltuielile prezente se compara cu- incasarile viitoare

2. Evaluarea nevoilor de capital circulant

2.1.Caracteristici generale

Capitalul circulant se deosebeste de capitalul fix nu prin durata scurta a imobilizarii ci prin modalitatea de savarsire a rotatiei (a recuperarii); durata imobilizarii capitalului banesc este aproximativ aceeasi.

Orice investitie pe termen lung, reclama si existenta unui capital circulant imobilizat in active circulante care sa asigure functionarea eficienta a activelor imobilizate (Ai).

Deosebirea consta in faptul ca, in timp ce capitalul fix se recupereaza intr-un interval foarte indelungat de timp si in mod treptat, capitalul circulant revine in forma initiala de disponibilitate baneasca in totalitate si intr-un interval mult mai mic de timp (un ciclu economic) spre a fi reinvestit (plati furnizori, salarii).

Constituirea stocurilor si acoperirea cheltuielilor de exploatare reprezintasi ele o investitie insa pe termen scurt.

Plasamentele in Ac necesita, ca orice plasament:

-rationamente de profitabilitate;

-criterii de optiune;

-in ce anume elemente de Ac sa se realizeze investitia

- pe seama caror tipuri de capitaluri;

-cum sa se evalueze nevoia din fiecare fel de Ac.

2.2. Evaluarea nevoilor de capital circulant

Plasamentul in Ac[2] este o investitie cu o durata de imobilizare mai mica de 1 an;

Aceasta investitie este conditionata de doua considerente:

a) Problema raportului in care ar trebui sa se afle Ac fata de Ai, costul lor de procurare si pastrare;

b) Costul finantarii, adica costul resurselor necesare pentru procurarea Ac.

Managementul Ac poate fi conceput ca o negociere intre costurile care cresc odata cu miscarea nivelului investitiilor si costurile care scad ca urmare a miscarii aceluiasi nivel investitional in Ac.

Primul tip de costuri (cele care cresc), poate fi numit “costuri de procurare si pastrare” iar cel de al 2-lea tip poate fi numit “costuri ocazionate de lipsa activului – costuri de lipsa”

1. Costul de procurare si pastrare are 2 componente:

a).Cost de oportunitate – rezultate din compararea profitabilitatii mai scazute a Ac cu profitabilitatea altor active;

b).Cost de pastrare – de depozitare.

2. Costurile de lipsa sunt mari atunci cand investitia in Ac este mica. Daca firma nu are dispoibilitati ea va trebui sa-si vanda titlurile de valoare negociabile pe care le poseda, la Bursa sau va trebui sa se imprumute sau sa se declare in incapacitate de a-si onora obligatiile.

Exista doua feluri de costuri de lipsa:

a) Costuri de negociere determinate de emiterea unui ordin, fie de procurare de disponibilitati, fie de procurarea unor active suplimentare.

b) Costuri de siguranta – ocazionate de diminuarea vanzarilor sau de pierderea clientelei sau de intreruperi in programele de fabricatie.

Relatiile reciproce intre diferitele tipuri de costuri si volumul Ac, au o deosebita importanta pentru formularea unei politici financiare adecvate.

CTCT- costuri totale

punctCP- costuri de procurare

minimCPCL- costuri de lipsa

(1)

CL

Acactive circulante


punct

minimCT CP

(2)

CL

Ac

punct

minimCT

CP

(3)

CL

Ac

Cele 3 figuri arata miscarea punctului minim a costurilor totale si aferent acestuia, volumul activelor circulante in conditiile diferitelor politici: flexibila, restrictiva si de finantare.

Daca costurile de procurare sunt mici sau costurile de lipsa sunt mari, se recomanda constituirea de volume sporite de Ac (fig.2).

Daca, dimpotriva, costurile de procurare sunt mari si cele de lipsa sunt mici, politica va fi restrictiva, adica volumul Ac ar trebui redus (fig.3).

Prima figura incearca sa ilustreze o politica optima desi este aproape imposibil sa se precizeze raportul optim dintre costurile de procurare si costurile de lipsa.

In formularea unei politici financiare rationale, au importanta nu numai costurile de procurare ci si pasivele pe seama carora se finanteaza Ac.

Intr-o economie de tranzitie Ac ar putea fi finantate numai pe seama datoriilor pe termen scurt deoarece am admite reaprovizionarile cu Ac numai la finele ciclului, adica numai dupa epuizarea stocurilor. In aceste conditii, firma nu ar mai avea nevoie de capital de lucru care se finanteaza pe seama unor pasive pe termen lung. Insa, asigurarea pe termen lung a unui nivel sporit alcapitalului, reclama o investitie permanenta in Ai si in Ac, investitii care, evident, nu pot fi finantate pe seama datoriilor pe termen scurt. La acestea mai trebuie adaugate fluctuatiile lunare inevitabile.


Valorivariatiuni

sezoniere

Imobilizari cu Ac

sivalori de exploatare

timp

Se pune in continuare intrebarea care sunt posibilitatile de finantare?

Exista 2 strategii:

A) Pe seama capitalurilor permanente se finanteaza totalul activelor si chiar varfurile sezoniere. In aceste conditii, firma va avea excedente de disponibilitati in perioadele in care nevoile de Ac vor fi mai mici decat varfurile sezoniere. Este vorba de o strategie flexibila

B) Firma nu-si procura capital permanent pentru a acoperi nevoile de Ac la nivelul de varf, ceea ce provoaca pentru acele momente deficite de trezorerie pentru acoperirea carora se va apela la datorii pe termen scurt, acestea fiind expresia unei strategii restrictive.

Fiecare firma isi alege strategia cea mai potrivita in functie de cateva consideratiuni.

O strategie flexibila implica automat un surplus de disponibilitati si evident credite pe termen scurt reduse insa si o mai scazuta profitabilitate a utilizarii capitalului.



O strategie restrictiva potrivit careia se procura credite bancare pe termen scurt pentru a acoperi nevoile de varf in active circulante este mult mai riscanta, deoarece rata dobanzii la asemenea credite este incomparabil mai nestatornica decat la creditele pe termen lung.

Pe seama capitalului circulant se constituie totalitatea activelor circulante ale unei firme.Activele circulante sunt variate si au implicatii diferite asupra managementului financiar.

Activele circulante se clasifica in: - valori de exploatare

- valori realizabile pe termen scurt

- trezoreria neta

Fiecare din cele 3 grupe necesita metode specifice de evaluare; prin intermediul acestora se determina necesarul de finantare.

2.2.1. Evaluarea nevoilor de capital de lucru

pentru valori de exploatare

Managemantul eficient al valorilor de exploatare presupune dimensionarea stocurilor cat mai corect pentru ca in functie de acest nivel urmeaza sa fie imobilizate capitaluri pe intervale diferite de timp. Necesitatea dimensionarii stocurilor mai decurge din consecintele acestora asupra functionarii normale a ciclului de exploatare.

Stocurile reprezinta cantitati fizice de materii prime si materiale consumabile, de produse sau de marfuri necesare fazelor ciclului de exploatare, pentru a asigura desfasurarea continua si ritmica a activitatilor programate in intreprindere.

In timp, practica financiara a demonstrat ca se poate folosi, in dimensionarea stocurilor, mai multe metode, dintre care doua sunt reprezentative, si anume:

1. metoda analitica;

2. metoda sintetica sau globala

2.2.1.1. METODA ANALITICA

FOLOSITA IN DIMENSIONAREA STOCURILOR

Metoda analitica presupune o dimensionare a stocurilor, anual si pe trimestre, pe fiecare component al elementului de active circulante. Intelegem, in acest context, prin elemente de active circulante:

1.        stocurile de materii prime si materiale consumabile pentru productie;

2.        stocurile pentru productia in curs de fabricatie;

3.        stocurile de produse finite

A) Evaluarea capitalului de lucru necesar pentru stocuri de valori materiale pentru fabricatie

Varietatea valorilor materiale aprovizionate si depozitate in vederea fabricatiei de catre o firma industriala de exemplu, este imensa. Ceea ce ne intereseaza pe noi este necesarul global de fonduri ce urmeaza a fi imobilizat in totalitatea stocurilor de valori materiale.

Practica indelungata a firmelor a demonstrat ca pentru atingerea scopului nu este necesara programarea nivelului stocului pentru intreaga varietate de valori materiale aprovizionate, ci numai pentru acele materiale care au o valoare mare si prezinta o frecventa consumabilitate (si deci aprovizionare).

Pentru restul materialelor, cu valori individuale mai mici si cu o consumabilitate redusa in timp, s-ar putea determina doar necesarul de capital in mod global, in raport cu suma calculata pentru materialele importante.

Firma este astfel obligata sa-si ordoneze totalitarea valorilor materialelor de aprovizionat in 2 grupe:

Grupa I cuprinde un numar restrans de materiale cu valori individuale mari si cu o frecventa consumabilitate; pentru fiecare pozitie se determina cantitatea anuala si pretul.

Grupa II valori individuale mici si o consumabilitate rara. Se inscrie valoarea anuala de aprovizionat a tuturor materialelor din grupa.

Stocul maxim admisibil din fiecare material (din gr. I ) trebuie sa satisfaca 2 necesitati:

- asigurarea consumabilitatii medii zilnice intre 2 reaprovizionari consecutive, deci, firma trebuie sa aiba un stoc corespunzator; acest stoc este variabil pe durata depozitarii.

- asigurarea consumabilitatii medii zilnice in cazul in care furnizorul nu-si poate onora obligatiile contractuale. Firma, pentru a nu pune in pericol continuitatea activitatii trebuie sa posede un stoc suplimentar.

Formarea stocurilor de materiale este necesara nu numai din considerente de rentabilitate dar si de siguranta, intrucat se pot produce intreruperi in ritmul aprovizionarii care, la randul lor sunt cu consecinte nefavorabile asupra productiei. In plus tehnologiile de fabricatie prezinta anumite particularitati iar, unele dintre ele avand caracter sezonier necesita formarea unor stocuri speciale.

Pentru fiecare material, stocul maxim admisibil consta de fapt din 2 tipuri de stocuri:

- stoc curent

- stoc de siguranta

In general, la nivelul intreprinderilor, stocurile de materii prime si materiale consumabile, necesare continuitatii fabricatiei, iau forma:

a) stocului curent, componenta cea mai reprezentativa in structura stocurilor de materiale, menit sa asigure consumul mediu zilnic intre doua reaprovizionari consecutive pentru functionarea normala a procesului de productie. Prin faptul ca, frecventa aprovizionarilor cu materiale nu coincide cu frecventa consumului, fiecare dintre aceste doua operatiuni supunandu-se unor reguli proprii determinate de tehnologiile de fabricatie, se constituie un stoc care asigura nevoile curente;

b) stocului de siguranta, creat cu scopul formarii unor rezerve pe seama carora sa se acopere nevoile curente ale productiei; atunci furnizorii nu isi indeplinesc obligatiile contractuale cu privire la frecventa reaprovizionarilor. Marimea stocului de siguranta este un parametru care se stabileste probabilistic. Riscul este un atribut al viitorului, posibil sa se produca in orice fel de activitate. In acest context eliminarea unor pierderi care s-ar produce prin intreruperea ritmului de aprovizionare, cand furnizorii nu isi pot onora obligatiile contractuale la termen, si care pot produce, in continuare nemultumiri in sfera clientului din aval, face necesara constituirea unui stoc de siguranta;

Problematica stocului curent

Procurarea si depozitarea stocului curent de materiale ocazioneaza costuri specifice determinate strict de efectuarea acestor operatiuni (nu includem pretul de cumparare si nici tariful de transport care sunt date de jocul pietei si sunt in afara puterii de decizie a firmei)

1. cheltuielile de aprovizionare – se refera la salarizarea serviciului aprovizionarii si la o parte din salarizarea conducerii firmei

2. cheltuielile de depozitare – sunt formate din:

- chiria sau amortismentul magaziilor de materiale;

-cheltuielile de personal aferente personalului din magazii;

-pierderile normale pe durata depozitarii;

-costul capitalului imobilizat in stocuri.

In raport cu nivelul stocului, cele 2 tipuri de cheltuieli au comportament diametral opus.

Cheltuielile de aprovizionare sunt determinate de numarul de operatiuni de efectuat cu incheierea contractelor, cu supravegherea indeplinirii acestora din partea furnizorilor;

-acestea determina numarul de posturi la serviciul aprovizionarii.

Daca se prevad aprovizionari frecvente si numarul de operatiuni e mare, amploarea cheltuielilor de aprovizionare depinde nu de marimea stocului, ci de numarul de reaprovizionari.

Cheltuielile de stocare sunt strict dependente de marimea stocului.

Astfel, cheltuielile de aprovizionare sunt - strict proportionale cu numarul de reaprovizionari si invers proportionale cu marimea stocului, iar cheltuielile de stocare sunt – strict proportionale cu marimea stocului

=> Stocul optim va fi acel volum al stocului la nivelul caruia suma celor 2 tipuri de cheltuieli va fi minima.

Criteriul de optimizare al stocului curent il reprezinta minimizarea cheltuielilor de aprovizionare si de stocare.

Interdependenta cheltuielilor in formarea stocurilor

de unde:sau

Incercand o selectie in teoria stocurilor, prezentam mai jos doua modele de optimizare a stocului curent:

1. Optimizarea stocului curent in functie de evolutia cheltuielilor totale privind operatiunile speciale de aprovizionare si stocare.

In acest caz, cheltuielile totale pentru o comanda (un stoc) depind de marimea stocului si perioada depozitarii, concretizate, pe de o parte, in cheltuieli de aprovizionare, iar pe de alta parte, in cheltuieli de stocare. Ca urmare cheltuielile totale anuale cu procurarea si stocarea materialelor, adica pentru toate reinnoirile de stoc din cursul anului, sunt exprimate prin relatia:

,relatie in care:

;si ;



Inseamna ca:

Se observa ca relatia de mai sus exprima suma a doi termeni in care necunoscuta ,,n’’ se gaseste, in primul termen la numitor iar, in al doilea termen la numarator. Aceasta inseamna ca indiferent de valoarea data lui ,,n’’, produsul celor doi termeni va fi in permanenta constant.

Costul total minim, in acest caz, se obtine in punctul in care derivata de ordinul intai a costului total in raport cu marimea stocului este zero.

Deci,

Daca , atunci:

Stocul curent optim va fi:

2. Optimizarea stocului curent in functie de evolutia cheltuielilor totale privind operatiunile speciale de aprovizionare si stocare inclusiv cheltuieli reprezentand costul capitalului imprumutat.

In modelele matematice de optimizare a stocurilor nu se include pretul de cumparare al materiilor si materialelor consumabile deoarece ele sunt negociabile, date, de regula, de jocul pietii. In schimb, se ia in calcul costul capitalului imprumutat, adica a creditelor bancare. Acest cost se stabileste la nivelul dobanzilor practicate pe piata si se are in vedere relatia:

; care transpusa la nivelul stocurilor devine:

in care:

D = dobanda calculata;

Cr = nivelul creditului luat in calcul;

t = intervalul de timp pentru care se calculeaza dobanda;

d = rata dobanzii anuale.

Intervalul de timp (t) luat in calcul, in cazul nostru, este egal cu 360 de zile.

In aceasta situatie cheltuielile totale de optimizat, incluzand si costul capitalului imobilizat in sfera cheltuielilor de stocare, devin:

;

La fel ca si in modelul precedent, costul total minim se obtine in punctul in care derivata intaia a costului total in raport cu marimea stocului curent este egala cu zero. Inseamna ca relatia de mai sus devine:

Daca atunci:

Stocul curent optim ,,n’’ va fi:

In continuare, indiferent de modelul folosit in optimizarea stocului curent, odata determinat stocul curent optim de materii si materiale consumabile se vor calcula celelalte doua necunoscute ,,t’’ si ,,r’’, folosind relatiile:

sisau

Modelele in cauza pot sa fie extinse si pentru optimizarea stocurilor de produse in curs de fabricatie precum si a celor de produse finite. Cheltuielile de aprovizionare si cele de stocare, ca si variabilele, au semnificatii apropriate. Astfel, cheltuielile de aprovizionare privesc: cheltuielile de aprovizionare cu loturi de produse in curs si de pregatire a fabricatiei acestora si, respectiv, cheltuielile de lansare a unei noi comenzi de livrare de produse finite. Cheltuielile de stocare se refera la: cheltuielile de pastrare a stocurilor de produse in curs de fabricatie si a celor finite, costul capitalurilor imobilizate, durata de stationare s. a.

Aplicand modele de optimizare, se obtin marimi optime ale loturilor de fabricat si ale celor destinate livrarii, precum si intervalele optime ale fazelor de fabricatie si de expediere a produselor.

APLICATIE:

La o societate comerciala consumul de materiale anual este de 12.000 tone. Se cere sa se calculeze:

—   stocul curent de materiale;

—   numarul de reaprovizionari;

—   stocul total, stiind ca:

—   nivelul cheltuielilor de aprovizionare pe commanda este de 150 mii lei;

—   cheltuielile anuale de stocare sunt de 6.000 mii lei;

—   pretul de cumparare este de 6,2 mii lei/to;

—   dobanda anuala este de 50%;

—   stocul de siguranta (Ssig) este de 300 to.

Rezolvare:

a)    Calculul stocului optim (n):

b)    Calculul stocului total (St):

St = N + S sig = 1.000 + 300 = 1.300 to.

c)     Numarul de reaprovizionari anuale (r):

reaprovizionari / an.

Stocul de siguranta

-apare uneori din nevoia folosirii unui stoc de siguranta, in cazul nerespectarii obligatiilor furnizorului;

-este o sarcina financiara suplimentara = atragerea unui plus de capital in circuit;

-rationalitatea constituirii este evidenta, putem compara costul suplimentar ocazionat de atragerea capitalului ce urmeaza a fi imobilizat in stocul se siguranta

Se pune problema dimensionarii lui. In practica financiara din tara noastra, intervalul pentru calculul stocului de siguranta se alege ca fiind cel mai mic dintre:

-         intervalul de siguranta calculat la nivelul a ½ din intervalul stocului curent;

-         intervalul de siguranta calculat matematic prin metoda abaterilor, dupa formula:

unde:

= cantitatile aprovizionate din materialul ,,i’’;

t = abaterea de timp intre intervalul dintre aprovizionari si intervalul mediu

In cazul in care abaterea este pozitiva atunci materialele sunt receptionate la un interval mai mare decat cel mediu (luat in calculul stocului curent) existand pericolul epuizarii stocului si intreruperii fabricatiei. Ca urmare, se va constitui stoc de siguranta in functie de intervalul mediu rezultat. Cand abaterea este negativa, marimea ei nu se va lua in calcul.

A). Evaluarea necesarului de capital de lucru pentru stocurile de materiale destinate productiei.

Necesarul capitalului de lucru pentru stocurile destinate productiei reprezinta necesarul de finantat, adica marimea capitalului care urmeaza sa fie imobilizat in stocurile de materiale consumabile pentru savarsirea ciclului de exploatare.

La nivelul intreprinderilor care au activitati multiple si diverse, materialele necesare productiei care urmeaza sa fie aprovizionate si depozitate numara repere foarte multe. Dimensionarea fiecarui fel de material in parte ar fi prea costisitoare prin munca depusa in acest sens. Ca urmare, optimizarea stocurilor nu se face pentru toate tipurile de materiale consumabile, ci numai pentru acelea care au o valoare mare si detin o pondere rezonabila in volumul aprovizionarilor.

Pentru managementul eficient al stocurilor, materialele consumabile destinate productiei se impart in doua grupe: prima include materialele nominalizate, iar a doua grupa cuprinde materialele nenominalizate sau diverse.

Materialele consumabile nominalizate, care trebuie sa reprezinte cel putin 70% din total pentru a asigura un calcul real, sunt supuse dimensionarii pentru stabilirea stocului optim, pe fiecare fel de material, in timp ce materialele diverse urmeaza o procedura aparte prin care se determina necesarul anual de aprovizionat exprimat valoric.

Necesarul capitalului de lucru (Ncap), reprezentat de capitalul care va fi imobilizat in stocurile de materiale care urmeaza sa fie aprovizionate si depozitate, se calculeaza diferit pentru cele doua grupe de materiale consumabile.

Astfel, in stabilirea necesarul capitalului de lucru pentru materialele nominalizate (NcapN) se tine seama de faptul ca in faza aprovizionarii se produce o dispersare a momentelor de procesare a materialelor intre doua aprovizionari. In plus, intregul circuit al activelor circulante se prezinta ca o succesiune de stocuri in toate fazele ciclului de exploatare, de marimi fizice diferite si de valori crescatoare pe unitatea de masura. Ca urmare, necesarul de finantat nu este egal cu valoarea stocului maxim, el fiind intotdeauna mai mic. Diferenta de valoare provine de la stocul curent, care in determinarea necesarului de capital, se ia in calcul ca o marime medie exprimata prin injumatatirea intervalului de timp intre doua aprovizionari consecutive.

Luand in considerare aceste particularitati, necesarul capitalului de lucru pentru fiecare material nominalizat (NcapNi) se calculeaza dupa relatia:

de unde rezulta ca:

necesarul fizic anual de aprovizionat pt fiecare fel de mat nominalizat ,,i’’;

= pretul de aprovizionare aferent materialului ,,i’’;

t = intervalul de reaprovizionare pe tipuri de stocuri si pe feluri de materiale ,,i’’;

T = perioada de referinta, an, trimestru

= necesarul de capital de lucru total aferent grupei de materiale nominalizate.

Necesarul capitalului de lucru la materialele nenominalizate sau diverse (NcapD) pentru care nu se calculeaza stocuri optime, se stabileste in mod proportional in functie de raportul dintre necesarul valoric anual al materialelor nenominalizate (Mad) si necesarul anual al materialelor nominalizate (Man) ponderat cu necesarul fondului de rulment total aferent materialelor nominalizate, folosind relatia:

Pentru un calcul cat mai real, in unele situatii, NcapNT se stabileste numai in functie de stocul curent si cel de siguranta.

In final, se determina necesarul capitalului de lucru total aferent materialelor aprovizionate si stocate destinate productiei (NcapN+D) insumand necesarul de finantat al celor doua grupe de materiale, astfel:

NcapTOT = NcapNT+NcapDiv

La nivelul acestui necesar de finantat, in continuare, se vor cauta resurse de acoperire.

APLICATIE:

Se cere sa se calculeze nevoia de capital de lucru pentru materii prime si materiale stiind ca:

Materialul

Necesarul anual

[buc]

Pretul unitar

[u.m./buc]

Intervalul de reaprovizionare [zile]

A

100.000

5.000

73

B

250.000

2.000

45

Diverse

50.000

500

146

Observatie: stocul de siguranta se considera jumatate din stocul curent.

a)    Evaluarea Ncap pentru materialul “A”

b)    Evaluarea Ncap pentru materialul “B”:

c)     Ncappentru materialele nominalizate va fi de:

d)    Evaluarea Ncappentru materialele diverse:

unde:

Deci:

e)     Nevoia totala de capital pentru materiale va fi:

Observatie: consumul total de materiale de (25 mil.u.m.+1.000 mil.u.m.) adica 1.025 mil.u.m. se finanteaza cu un capital circulant de 165,685 mil.u.m.

Durata medie anuala de rotatie a stocurilor de materii prime si materiale va fi de:

= 58,19 zile.

Pentru repartizarea pe trimestre a necesarului de finantat cu materii prime si materiale se are in vedere repartizarea consumului pe trimestre.

Exemple:

a)daca repartizarea pe trimestre va fi uniforma :

Ncapr i = ( Vmn + Vmd ) Χ25% Χ = 1.025.000.000 Χ 25% Χ = 165.679.861,11 u.m.

b)daca repartizarea pe trimestre a consumului ar fi:

25% in trimestrul I

22% in trimestrul II

23% in trimestrul III

30% in trimestrul IV,

Ncaptrim. I = 1.025.000.000 Χ25% Χ = 165.679.861,11 u.m.

Ncap trim. II = 1.025.000.000 Χ 22% Χ = 145.798.277,78 u.m.

Ncap trim. III = 1.025.000.000 Χ 23% Χ = 152.425.472,22 u.m.

Ncap trim. IV = 1.025.000.000 Χ30% Χ = 198.815.833,33 u.m.

Total : = 662.719.444,44 u.m.

Verificare : 662.719.444,44 : 4 = 165.679.861,11 u.m.

B). Evaluarea necesarului de capital de lucru pentru stocurile de productie in curs de fabricatie

Dimensionarea stocurilor pentru productia in curs

Activele circulante din starea lor de stocuri de materii si materiale pentru productie trec, pe masura lansarii comenzilor in fabricatie, in starea de productie in curs de fabricatie sau, cum se mai numeste, productie neterminata.

Productia neterminata este formata din aceea productie al carei proces tehnologic nu este incheiat si care se gaseste in sectiile de fabricatie in diferite stadii de prelucrare, in curs de montare, in asteptare sau in faza interoperationala.

Pe parcursul desfasurarii acestor operatiuni capitalurile intreprinderii urmeaza sa se materializeze, intr-o proportie apreciabila, in valoarea productiei in curs de fabricatie. Imobilizarea capitalului in productia in curs de fabricatie este crescatoare, incepand cu valoarea stocurilor de materii prime si materiale date in consum, continuand cu toate celelalte cheltuieli, in final ajungand sa fie egala cu costul de exploatare a productiei fabricate intr-un ciclu de productie. Firesc, durata imobilizarilor de capital este determinata direct de durata procesului de fabricatie.

Plasamentele de capital in productia aflata in curs de fabricatie se realizeaza sub doua modalitati, si anume:

- o parte a plasamentelor de capital provine dintr-o stare materiala anterioara cum ar fi: valoarea stocurilor de materii si materiale date in consum; amortismentul periodic al activelor imobilizate amortizabile; uzura obiectelor de inventar; uzura echipamentelor de protectie si de lucru etc.;

- alta parte a plasamentelor de capital se infaptuieste prin plati directe din conturile curente privind: sumele asimilate salariilor, dobanzile bancare, consumurile de energie, apa etc.

Aceste modalitati de grupare a plasamentelor de capital se bazeaza, in primul rand, pe starea de consum a elementelor acumulate prin activitati specifice (investitii, aprovizionare, cercetare etc.) iar, in al doilea rand, prin capacitatea intreprinderii de a presta servicii (prin salariati) sau de a cumpara servicii de la terti. In cadrul structurii economice a intreprinderii procesul de productie beneficiaza direct si indirect de servicii din partea intregului mediu, precum si de servicii ale societatii umane, in general. Ca urmare:

- activele imobilizate amortizabile presteaza servicii de transformare fizica, de transport si aprovizionare, de masurare si control etc;

- activele circulante, prin proprietatile lor, isi pun la dispozitia transformarii insasi substanta din care sunt formate sau numai unele insusiri;

- gama de informatii participa cu servicii despre tehnologie, proiecte, management, piata etc;

- salariatii aduc servicii in procesul de transformare fizica si management;

- mediul inconjurator creeaza conditiile necesare si aduce substanta, energie si informatie;

Sub aspectfinanciar, nivelul plasamentelor de capital in productia in curs de fabricatie reprezinta o cheltuiala care nu se va recupera decat odata cu incasarea productiei vandute. Capitalul total plasat, intr-o forma sau alta in productia in curs de fabricatie, depinde de structura si momentul efectuarii cheltuielilor de fabricatie. Momentul ales in efectuarea cheltuielilor trebuie sa fie cel mai oportun pentru a elimina imobilizari suplimentare de capital. Asemenea plasamente ineficiente de capital au loc atunci cand: se elibereaza materiale din magazie si se dau in consum inainte de prelucrare; se depasesc consumurile specifice; au loc intreruperi pe durata ciclului de fabricatie; se realizeaza pierderi materiale, rebuturi etc.

In vederea dimensionarii productiei in curs de fabricatie trebuie tinut seama de urmatorii factori:

a) productia programata a se fabrica in perioada de referinta (Qc), exprimata in costuri;

b) durata ciclului de fabricatie (Df)

a) Costul productiei programata a se fabrica se va exprima ca o cheltuiala medie zilnica in functie de durata perioadei de referinta (T); care poate fi anul sau trimestrul, dupa relatia:

b) Durata ciclului de fabricatie, exprimata in zile este data de timpul scurs incepand cu prelucrarea materiilor prime si incheind cu predarea la magazie a ultimelor produse din lot. Timpul care formeaza durata ciclului de fabricatie se stabileste in cadrul documentatiei tehnologice a produselor, tinandu-se seama de nivelul folosirii utilajelor si a altor active fixe, de intrarea in functiune a noi utilaje mai perfectionate, de cresterea numarului de schimburi, de perfectionarea proceselor si procedeelor tehnologice, de managementul productiei si a muncii etc.

Marimea duratei de fabricatie este variata, fiind de cateva ore in panificatie, cateva saptamani in constructiile de masini, luni si ani in constructiile navale si aeronautice.

Analizand acesti doi factori se constata ca prezinta importanta pentru reducerea plasamentelor de capital nu numai scaderea absoluta a cheltuielilor de exploatare dar si reducerea duratelor de fabricatie. In acest sens, prin intermediul calculatoarelor sunt folosite metode moderne de programare a fabricatiei produselor.

Evaluarea necesarului de capital de lucru pentru productia in curs de fabricatie

In evaluarea Ncap pt finantarea curenta a tuturor cheltuielilor pe care le ocazioneaza productia in curs de fabricatie este necesar sa se tina seama de felul procesului de fabricatie care poate fi:a) continuu;

b) discontinuu.

a) Productia cu proces de fabricatie continuu presupune lansarea comenzilor in fabricatie in mod continuu, fara a astepta finisarea comenzii anterioare. In asemenea conditii se pot afla concomitent in fabricatie mai multe comenzi, in diferite stadii de finisare si nivele ale imobilizarilor de capital. Odata cu predarea la magazie a comenzilor finisate se realizeaza o recuperare de capital plasat in productia neterminata, pe seama caruia se pot finanta cheltuielile la comenzile in curs de fabricatie.

Evolutia cheltuielilor de exploatare in conditiile procesului de fabricatie continuu se poate reprezenta grafic astfel, figura 5.4

Figura 5.4. Evolutia cheltuielilor de exploatare pentru productia in

curs de fabricatie cu proces continuu

Imobilizarile de capital in productia in curs de fabricatie evolueaza treptat de la cheltuiala initiala ,,c’’ (OA) la cheltuiala finala ,,C’’ (EF), acoperind suprafata trapezului OAEF. Acest nivel nu reprezinta situatia reala intrucat, in orice moment, capitalurile plasate in productia in curs de fabricatie la acelasi produs este o suma a cheltuielilor aflate la diferite nivele ale comenzilor lansate in fabricatie.

Tinand seama de aceste particularitati cheltuiala medie zilnica pe durata ciclului de fabricatie nu atrage dupa sine si o imobilizare egala de capital. Ca urmare este necesar sa aducem cheltuiala medie zilnica la un nivel cat mai apropiat de imobilizarea medie zilnica de capital, adica sa fie corelate cu ajutorul unui coeficient de corectie. Relatia generala de calcul a coeficientului de corectie (K) este data de formula:

unde:

= cheltuiala medie pe durata ciclului de fabricatie, obtinuta ca o medie a cheltuielilor initiale si finale;

Cf = cheltuiala finala (productia fabricata evaluata la cost).

Limitele de variatie ale coeficientului de corectie vor fi: , de unde rezulta ca in situatia in care cheltuiala medie pe durata ciclului de fabricatie este egala cu cea finala , (adica ) coeficientul de corectie va fi egal cu unu. De regula, coeficientul de corectie este subunitar dar niciodata nu va fi egal cu zero.




In conditiile productiei cu proces continuu de fabricatie evolutia cheltuielilor pe durata ciclului de fabricatie se poate realiza uniform sau neuniform.

In cazul in care cheltuielile cresc uniform pe durata ciclului de fabricatie, grafic evolutia lor se prezinta astfel, figura 5.5.

Se constata ca cheltuielile evolueaza, de la nivelul celor legate de stocurile de materii si materiale date in consum, la cheltuiala finala care exprima costul productiei. In asemenea situatii valoarea coeficientului de corectie se obtine raportand suprafata trapezului OAEF la suprafata dreptunghiului OBEF

Considerand latura OA = c, care exprima cheltuiala initiala si latura EF = C, care reprezinta cheltuiala finala, si OF = D, atunci coeficientul de corectie este:

,

de unde rezulta ca:

Figura 5.5. Evolutia cheltuielilor care cresc uniform pe durata de fabricatie

 

In cazul in care cheltuielile cresc neuniform pe durata ciclului de fabricatie, la intervale neegale si sume diferite, neuniformitatea poate interveni fie de la o faza a fabricatiei la alta, fie chiar in cadrul aceleasi faze. Pentru calculul coeficientului de corectie prezinta importanta nu fazele de fabricatie propriu-zise, ci evolutia cheltuielilor, motiv pentru care durata fabricatiei se imparte in atatea faze (subintervale) in cate se poate constata o evolutie uniforma a cheltuielilor.

In acest fel, cazul evolutiei neuniforme a cheltuielilor se reduce la modelul anterior a cheltuielilor uniforme pe faze ale ciclului de fabricatie, ceea ce grafic se poate reprezenta astfel, figura 5.6.

Figura 5.6. Evolutia cheltuielilor care cresc neuniform pe durata fabricatiei

Dupa cum rezulta din graficul prezentat, valoarea coeficientului de corectie se poate calcula prin doua modalitati:

-         o prima modalitate consta in insumarea suprafetelor trapezelor care delimiteaza fiecare faza a ciclului de fabricatie. Coeficientul de corectie se determina raportand imobilizarile de capital in cheltuielile efectuate pe faze, date de suma suprafetelor trapezelor la suprafata dreptunghiului, dupa relatia:

unde:

c0, c1, c2, … cn, reprezinta cheltuiala initiala sau finala din cadrul fazei duratei de fabricatied1, d2, d3, … dn , dupa caz;

In situatia in care lansarea in fabricatie se face pe loturi de produse, coeficientul de corectie se calculeaza tinand seama ca o parte din capitalul plasat in cheltuielile intregului lot de produse se recupereaza incepand cu finisarea primelor produse din lot si predate la magazie. Aceasta inseamna ca o parte din imobilizarile facute se recupereaza pentru starea de productie neterminata inainte de finisarea intregului lot. Asistam in acest caz, pe de o parte, la cresterea cheltuielilor neuniforme,iar pe de alta parte, la descresterea treptata a lor, care poate fi uniforma sau neuniforma. De exemplu, daca cheltuielile de exploatare cresc neuniform iar lansarea in fabricatie se face in conditiile prezentate mai sus, valoarea recuperarilor de capital (VRec) este data de relatia:

VRec=r1t1+r2t2+…+rntn

unde:

r1, r2, rn - capitalul care se recupereaza prin finisarea produselor finite inainte de expirarea duratei totale a ciclului de fabricatie;

t1, t2, tn - timpul din momentul recuperarii capitalului imobilizat in cheltuieli si pana la sfarsitul ciclului de fabricatie, exprimat in zile

Coeficientul de corectie, in acest caz, se va calcula dupa relatia:

Aceasta reducere a valorii coeficientului de corectie are ca efect direct reducerea corespunzatoare a necesarului de fond de rulment.

In situatia in care productia este de serie si se fabrica un sortiment bogat de produse, coeficientul de corectie se poate calcula numai pentru produsul reprezentativ din fiecare grupa omogena de produse. Aceasta inseamna ca productia se imparte pe grupe omogene de produse in functie de asemanarile proceselor tehnologice, cu mentiunea ca nu trebuie sa existe diferente mari intre duratele de fabricatie ale produselor. Coeficientul de corectie se va calcula ca si in situatia in care cheltuielile cresc neuniform, iar valoarea lui se va extinde si la celelalte produse.

Odata calculat coeficientul de corectie in functie de particularitatile pe care le prezinta productia cu proces de fabricatie continuu, se procedeaza la determinarea necesarului capitalului pentru productia in curs de fabricatie dupa relatia:

sau

Relatiile de mai sus, cu notatiile cunoscute se refera la produsul i: Pentru calculul capitalului total folosim relatia:

b) Productia cu proces de fabricatie discontinuu constituie o particularitate a activitatilor industriale. Discontinuitatea se explica prin aceea ca o noua comandanu poate fi lansata in fabricatie inainte de finisarea comenzii anterioare.

Aceasta inseamna ca nu se poate infaptui o recuperare de capital prin predarea partiala a comenzilor finisate la magazie si, ca atare, plasamentele de capital se fac la nivelul maxim al costurilor productiei pe care le ocazioneaza un ciclu de fabricatie. Finantarea incepe cu o cheltuiala initiala si continua cu celelalte cheltuieli pana la costul final, sume acoperite din capitalul constituit.

In acest context, cheltuiala medie pe durata fabricatiei ajunge sa fie egala cu cheltuiala finala care exprima costul productiei. La acest nivel se va constitui necesarul de capital.

Deci,

si

Daca intreprinderea cu proces de fabricatie discontinuu dispune de linii tehnologice care functioneaza independent, atunci valoarea coeficientului de corectie se calculeaza asemanator unui proces de productie continuu. Precizez ca, in productia cu proces de fabricatie discontinuu valoarea coeficientului de corectie este egala cu unu, finantarea facandu-se la nivelul costului productiei lansata in fabricatie.

Pentru produsele nenominalizate, din grupa diverse, necesarul de capital se calculeaza global. In acest sens, pornind de la ideea ca tehnologiile de fabricatie ale produselor in cauza - privind durata ciclului si evolutia cheltuielilor - sunt asemanatoare cu cele ale produselor nominalizate, necesarul fondului de rulment se calculeaza ponderand raportul dintre productia anuala exprimata in costuri la produsele diverse si productia anuala evaluata in costuri la produsele nominalizate cu necesarul de fond de rulment total al produselor nominalizate.

Insumand necesarul de capital calculat pentru produsele nominalizate cu cel al produselor nenominalizate (diverse) se obtine necesarul de fond de rulment total pentru productia in curs de fabricatie.

APLICATIE:

La o firma se cunosc urmatoarele date:

Produsul

QI

(mii lei)

Di, din care in faza

Cheltuieli initiale (mii lei)

Cresterea cheltuielilor pe faze (mii lei)

1

2

3

1

2

3

A

90.000

10

–

–

–

500

cate 200 zilnic

B

126.000

30

5

10

15

000

600

300

100

C

360.000

60

10

30

20

19.000

1.000

500

800

Diverse

150.000

–

–

–

–

–

–

–

–

Calculul nevoii de capital pentru produsele A, B, C:

NcapA = Χ kA Χ DA =

= Χ 0,6Χ 10 = 1.500 mii lei , unde :

kA = = = 0,6 .

NcapB = Χ kB Χ DB =

= Χ 0,77 Χ 30 = 8.085 mii lei.

Pentru calculul kB, vom determina cheltuielile medii pe faze:

C1 = 6.000miii lei ;

C2= = 9.000 mii lei ;

C3= = 10.500 mii lei ;

Cf= 10.500 mii lei .

Verificare : = = 10.500 mii lei .

Deci :

kB = = 0,77 .

NcapC = Χ kC Χ 60 = Χ 0,66 Χ 60 = 39.600 mii lei.

Pentru calculul coeficientului de corectie putem folosi tabelul urmator:

Faza

Cheltuiala initiala

Cheltuiala finala

Cheltuiala medie

1

19.000

29.000

24.000

2

29.000

44.000

36.000

3

44.000

60.000

52.000

Verificare: – productia anuala in costuri de productie = 360.000 mii lei;

– durata unui ciclu de fabricatie = 60 zile;

– numarul de loturi fabricate pe an = 6;

– valoarea unui lot: 360.000 : 6 = 60.000 mii lei.

Deci :

kC = = 0,66 .

Deci nevoia de capital de lucru pentru productia fabricata la produsele A, B si C va fi de 49.185 mii lei.(1.500 +8.085+39.600)

La grupa 'diverse', nevoia de capital de lucru este de :

Χ 49.185 = 12.808,6 mii lei.

In total, nevoia de capital pentru productia neterminata va insuma 62.993,6 mii lei.

Pornind de la datele problemei precedente, se presupune ca produsul C se va preda la magazie in lot complex, in parti egale, incepand cu a 55-a zi a fabricatiei.

Se cere sa se calculeze noul nivel al nevoii de capital pentru productia neterminata.

La produsul C, la care avem predari la magazie pe parcursul ciclului de fabricatie, vom determina recuperarile de cheltuieli si numarul de zile de recuperare (6: din ziua a 55-a pana in a 60-a zi).

O recuperare (productia neterminata se transforma in produse finite) va avea valoarea de:

= 10.000 mii lei .

Valoarea recuperarilor zilnice va fi de:

r1 = 10.000 Χ (60 – 55) = 50.000 mii lei

r2 = 10.000 Χ (60 – 56) = 40.000 mii lei

r3 = 10.000 Χ (60 – 57) = 30.000 mii lei

r4 = 10.000 Χ (60 – 58) = 20.000 mii lei

r5 = 10.000 Χ (60 – 59) = 10.000 mii lei

r6 = 10.000 Χ (60 – 60) =0 mii lei

TOTAL recuperari150.000 mii lei.

Valoarea recuperarilor va influenta calculul coeficientului de corectie (ki'):

kC = = 0,62.

Prin urmare,

NcapC = Χ 0,62 Χ 60 = 37.200 mii lei.

Deci NcapT pentru productia neterminata va fi de :

(1.500 + 8.085 + 37.200) + 46.785 Χ = 58968,6 mii lei .

C). Evaluarea necesarului de capital de lucru pentru stocurile de produse finite



Produsele rezultate calitativ din procesele de fabricatie trec sub forma de produse finite in sfera comercializarii, adica in faza de desfacere a ciclului de exploatare. Acestea, in continuare, sunt destinate, pe de o parte, consumului intern, iar pe de alta parte, vanzarii.

Produsele finite intra in faza de desfacere la costul de fabricatie si vor iesi din aceasta faza spre vanzare la costul complet de productie, format din costul de fabricatie la care se adauga cheltuielile de desfacere si cheltuielile generale de administrare a intreprinderii.

Existenta stocurilor de produse finite in faza de desfacere este ceruta de executarea unor lucrari in vederea pregatirii lor pentru expediere. In acest sens, produsele finite stationeaza un anumit interval de timp in faza desfacerii, durata determinata de mai multe nevoi si anume:

durata receptiei in magazie (dr);

durata sortarii (ds);

durata de maturizare (dm);

durata formarii loturilor pentru expediere (df);

durata etichetarii si ambalarii (da);

durata incarcarii in mijloacele de transport (dt);

durata intocmirii documentelor de expeditie (de).

In plus, sunt cazuri cand receptia se face la beneficiar, mai ales, pentru produse finite care necesita unele probe de functionare si care nu se pot transporta in structura functionala a lor, ci se descompun in elemente componente. De asemenea, este necesar sa se tina seama si de munca de triere a comenzilor, obtinerea mijloacelor de transport adecvate etc.

Insumand aceste intervale de timp necesare pregatirii produselor in vederea expedierii, precum si a altor timpi ce apar in functie de particularitatile tehnologice, se obtine durata de stationare a produsului finit ,,i'’ (Di) pana la livrare.

In general, marimea capitalului imobilizat in stocurile destinate vanzarii depinde atat de politica comerciala a intreprinderii cat si de caracterul fabricatiei, respectiv de ritmicitatea in care produsele ies din fabricatie si se pregatesc pentru expediere clientilor. Practic, marimea stocurilor de produse finite aflate in faza desfacerii si implicit a necesarului decapital de lucru depinde de doi factori:

a) valoarea produselor finite exprimata in cost complet (Q);

b) durata de stationare a produselor finite (Di).

Pe baza celor doi factori se calculeaza necesarul de capital de lucru pentru produsele finite (Ncappf) dupa relatia:

unde:

T = perioada de referinta, an (360), trimestru (90);

,,i’’ = se refera la tipul produsului finit

APLICATIE:

Se cere sa se determine nevoia de fond de rulment net pentru produse finite, cunoscand urmatoarele:

Produsul

Q

(mii lei)

Durata (zile)

fabricatiei

sortarii

ambalarii

formalizarii

A

80.000

8

1

2

1

B

90.000

10

1

2

1

C

75.000

9

1

2

1

NcapA = Χ [(10-8) + 1 +2 + 1] = 1.333,33 mii lei;

NcapB = Χ (1 +2 + 1)= 1.000,00 mii lei;

NcapC = Χ [(10-9) + 1 +2 + 1]= 1.041,66 mii lei.

TOTAL= 375 mii lei.

a) Care ar fi necesarul de capital de lucru pentru produsele finite,daca se estimeaza ca exista si o grupa de produse diverse a caror cifra de afacerieste 55.000 mii lei?

b)Care ar fi necesarul trimestrial daca CA se realizeaza astfel:

–        20% in trimestrul I

–        40% in trimestrul II

–        25% in trimestrul III

–        15% in trimestrul IV?

a).

Pe total, nevoia capital de lucru ar fi de 4.148,44 mii lei.

b).Durata medie de rotatie a stocurilor de produse finite este de:

Pe trimestre, vom avea urmatorul necesar:

–       trimestrul I= 245.000 Χ 20 % Χ = 216 mii lei

–       trimestrul II=245.000 Χ 40 % Χ = 6.566 mii lei

–       trimestrul III = 245.000 Χ 25 % Χ = 4.103,75 mii lei

–       trimestrul IV = 245.000 Χ 15 % Χ =2.462.25 mii lei.

2.2.1.2. METODA GLOBALA DE CALCUL A NECESARULUI DE

CAPITAL DE LUCRU

Procedeele de dimensionare a stocurilor si evaluare a necesarului de capital de lucru prin metoda analitica impun un volum de munca mare, determinat de varietatea stocurilor care compun valorile de exploatare. Firesc, pentru primul an de functionare a firmei, metoda analitica constituie singura posibilitate de evaluare corecta a stocurilor si a necesarului de finantat. Alternative in folosirea de metode (procedee) cu privire la dimensionarea stocurilor si calculul necesarului de capital de lucru nu exista intrucat celelalte metode folosesc, prin relatiile specifice date (informatii) din anii precedenti.

Caracteristica fundamentala a metodei analitice o reprezinta dependenta ei de informatiile obtinute de la furnizorii si beneficiarii de bunuri si servicii prin clauzele contractuale stipulate, printre altele, cu privire la cantitati, preturi si termene de plata sau de incasare.

Procesul de exploatare odata inceput ofera informatiile necesare pentru analiza factorilor de influenta asupra desfasurarii acestuia. In acest context, pentru construirea unor indicatori de apreciere a nivelului stocurilor si a necesarului de finantat, productia exercitiului sau cifra de afaceri poate constitui factorul cantitativ -variabil in timp - iar conditiile de realizare a fazelor de aprovizionare, productie, comercializare si decontare reprezinta factorul calitativ cu o oarecare stabilitate. Aceste informatii ofera posibilitatea construirii unei metode simplificate de dimensionare a stocurilor si evaluare a necesarului de fond de rulment numita metoda sintetica sau globala.

Metoda sintetica (globala) se caracterizeaza prin stabilirea stocului si a necesarului de finantat pe total active circulante, eventual cu defalcarea acestora pe elemente.

In practica, metoda globala se aplica folosind trei procedee care au la baza:

a) viteza de rotatie a capitalului circulant;

b) corelatia dintre soldul total al activelor circulante si productia exercitiului sau cifra de afaceri;

c) activele circulante ce revin la 1000 lei productie sau cifra de afaceri.

Aplicatie:

Sa se calculeze valorile de exploatare medii pentru anul urmator si sa se repartizeze pe trimestre, cunoscand urmatoarele date:

o       Cifra de afaceri in anul de referinta CA0 este 110.000 mil lei din care:

trimestrul I45.000 mil lei

trimestrul II20.000 mil lei

trimestrul III25.000 mil lei

trimestrul IV20.000 mil lei

o       Valorile de exploatare in anul de referinta Vex 0 sunt repartizate pe trimestre astfel:

trimestrul I12.500 mil lei

trimestrul II1100 mil lei

trimestrul III10.800 mil lei

trimestrul IV1300 mil lei

o       Cifra de afaceri in anul urmator CA1 va fi de 150.880 mil lei, din care:

trimestrul I41.500 mil lei

trimestrul II3330 mil lei

trimestrul III29.000 mil lei

trimestrul IV47.050 mil lei

In anul urmator vor avea loc urmatoarele modificari:

1.     la materialul A necesarul fizic de aprovizionare anual scade de la 31.000 mc la 25.500 mc. Pretul este de 1.200 mii lei/mc, iar intervalul dintre doua aprovizionari este de 25 de zile;

2.     la materialul B se schimba sursa deaprovizionare, iar intervalul dintre doua aprovizionari creste de la 30 de zile la 35 de zile. Necesarul fizic anual este de 45.000 tone, iar pretul unitar este de 1.000 mii lei;

3.     la materialul C necesarul fizic anual este de 4000 tone, pretul unitar creste de la 900 mii lei la 1.500 mii lei, iar intervalul dintre doua aprovizionari este de 18 zile;

4.     produsul D sufera o reducere a duratei de fabricatie de la 10 la 7 zile, ponderea produsului D in totalul valorilor de exploatare este de 25%.

Rezolvare:

Pentru a determina necesarul de fond de rulment este necesara parcurgerea urmatoarelor etape:

1.     calculul vitezei de rotatie a valorilor de exploatare in anul de baza (in zile)

unde:

- viteza de rotatie a valorilor de exploatare in anul de baza;

- valori de exploatare medii in anul de baza

- durata anului exprimata in zile (360 zile)

CA0 – cifra de afaceri in anul de baza

2.     corectia numarului de zile a unei rotatii cu modificarile aparute in anul curent

a.     corectii in cazul aprovizionarilor

unde:- modificarile aparute in numarul de zile a uneirotatii

n – necesarul valoric

Necesarul valoric se determina astfel:

,

unde:

N – necesar fizic anual

tc – timpul necesar constituirii stocului curent

tsg – timpul necesar constituirii stocului de siguranta

p – pretul unitar

T – durata anului (360 zile)

b.     corectii pentru sfera de fabricatie

,

unde:

d – durata de fabricatie

f – ponderea produsului in totalul valorilor de exploatare

3.     calculul numarului de zile a unei rotatii in anul curent

unde: - numarul de zile a unei rotatii in anul curent

- numarul de zile a unei rotatii in anul de baza

- modificarile aparute in numarul de zile a unei rotatii

4.     calculul valorilor de exploatare medii pentru anul curent si repartizarea pe trimestre:

unde:- valori de exploatare medii in anul curent

-numarul de zile a unei rotatii in anul curent

CA1– cifra de afaceri in anul curent

unde: - valori de expoatare repartizate in trimestrul „i”

- cifra de afaceri aferenta trimestrului „i”

REZOLVARE:

1. calculul vitezei de rotatie exprimata in zile, a valorilor de exploatare in anul de baza.

2. corectia numarului de zile a unei rotatii cu modificarile aparute in anul curent

Pentru produsul A:

Pentru produsul B:

Pentru produsul C:

Pentru produsul D:

calculul numarului de zile a unei rotatii in anul curent

4. calculul valorilor de exploatare medii pentru anul curent si repartizarea pe trimestre



[1] Giurgiu Aurel Ioan, Finantele firmei, Presa Universitara Clujana, Cluj-Napoca, 2000

[2] Nistor I., Staneanu Gh., Bojan D., Finantele firmei, Editura Risoprint Cluj-Napoca, 2005













Document Info


Accesari: 3188
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )