Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Limbaj si metalimbaj ca modalitati de comunicare

management












ALTE DOCUMENTE

Proiect-management
Noi sisteme de management: ISO 26000, 27000 si 28000
21 Ways to Get Paid More and Promoted Faster
Activitatea de management si marketing
MANAGEMENT DE PROIECT PLAN DE AFACERI
Analiza swot Asirom
Managementul schimbarii
MODELE DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE
PROIECTUL. MANAGEMENTUL PROIECTELOR - PROIECTUL UN MOD ANTREPRENORIAL DE GANDIRE SI ACTIUNE
Comportamentul organizational

Limbaj si metalimbaj ca modalitati de comunicare.

4.1. Gândire, limbaj si personalitate[1]



          Fiinta umana este singura fiinta dotata cu gândire si limbaj (homo cogitans, homo loquens). Aceste doua fenomene psihice fac parte din emblema omului: îl deosebesc pe om de celelalte vietuitoare.

          Gândirea si limbajul se afla într-o strânsa legatura, apartin intelectului. Notiunea este elementul de baza al gândirii, este semnificatia  cuântului ca element constitutiv al limbajului. Semnificatiile, întelesurile  sunt de natura ideala si nu pot exista independent de un purtator material (cuvântul rostit, scris, citit), apare ca evidenta legatura indisolubila dintre gândire si limbaj.

          Limbajul este activitatea individuala de comunicare prin intermediul limbii. Comunicarea (transmiterea de informatii) presupune vehicularea unor semnificatii între un emitent si un receptor, ceea ce se realizeaza prin coduri care permit materializarea mesajelor. Codurile sunt semnele/cuvintele diferitelor limbi naturale sau limbajul mimico-gesticular specific surdo-mutilor, sau alfabetul Morse etc. Conexiunea inversa este componenta esentiala a unui sistem de comunicare si are rolul de a regla emisia de mesaje în functie de efectele produse.

          Limbajul este "limba în actiune" sau limba preluata (interiorizata) si utilizata de fiecare subiect uman (care o gaseste la nastere gata constituita), înseamna ca limbajul preia si latura semantica a limbii. Latura semantica a limbajului nu se suprapune integral pe cea a limbii deoarece:

-         individul nu-si poate însusi toate semnificatiile tuturor cuvintelor existente în lexicul unei limbi;

-         fiecare individ adauga semnificatiei principale a unui cuvânt alte sensuri secundare, strâns legate de experienta sa personala. De exemplu, "matematica" semnifica "stiinta exacta a numerelor si a relatiilor dintre ele". Se asociaza definitiei trairile subiective diferite pentru un premiant la olimpiada fata de cele ale unui corigent. Sunt tocmai sensurile personale ale cuvântului respectiv, rezultate din experientele specifice, unice ale fiecaruia dintrecei doi elevi.

De cele mai multe ori, sensurile personale ale cuvântului "comunicare" sunt diferite între sef- subalten, subalterni:

-         seful emite mesajul;

-         subalternul recepteaza, decodifica. Daca a învatat de la colegi "disciplina" mostenita de generatii, nu are loc feedbackul.

Astfel, prin "comunicare" seful întelege ca el 939f51j vorbeste, celalalt asculta si executa, considerând  "dispozitia"/"ordinul" comunicare unilaterala drept comunicare (bilaterala).

          Gândirea, ca proces logic, realizeaza legaturile dintre diferite notiuni, întrucât acestea nu pot exista separat, ci în sisteme de notiuni de forma piramidala, în care notiunile aflate pe o treapta mai înalta au un grad mai mare de generalizare si abstractizare. De aceea, gândirea lucreaza cu constructii mai complexe- judecatile, rationamentele, care se materializeaza în constructii lingvistice mai complexe decât cuvântul- propozitiile, frazele.

          Utilizarea vocabularului unei limbi nu se poate face în absenta unor reguli gramaticale. Utilizarea notiunilor nu se poate face în afara legilor logice care vizeaza corectitudinea gândirii, adecvarea ei la realitate.

          Invatarea este în esenta dobândirea capacitatii oratorii în plan mental, operatiile luînd nastere prin interiorizare datorita limbajului, a actiunilor externe (dupa cum a demonstrat Jean Piaget).

          Afectarea accidentala a mecanismului complex al limbajului atrage tulburari în sfera gândirii, iar dereglarile gândirii (întâlnite în bolile psihice) se manifesta prin dificultati ale comunicarii.

          Gândirea se formeaza si se dezvolta prin intermediul limbajului; în absenta acestuia ramâne la un stadiu primitiv (de exemplu, copiii salbatici, copiii surzi din nastere).

          Limbajul ar fi un simplui ambalaj, forma fara continut, daca nu ar dispune si de încarcatura semantica.

          Functiile/rolurile  esentiale ale limbajului la nivel sistem psihic uman sunt inseparabile:

-         functia de comunicare se realizeaza în unitate cu cea cognitiva si ambele sunt dependente de cea reglatorie;

-         functia persuasiva/de convingere ar fi imposibila în absenta rationamentelor;

-         functia dialectica este implicata în solutionarea conflictelor problematice apartinând gândirii etc.

La nivelul personalitatii, limbajul, în toate formele sale, este un indicator net al capacitatii intelectuale: bogatia vocabularului, corectitudinea gramaticala, cursivitatea expunerii sunt o reflectare a bogatiei de idei, a corectitudinii logice, a flexibilitatii si a fluentei gândirii.

          Dovada întelegerii (deci a functionalitatii gândirii) nu se poate face decât prin intermediul verbalizarii, exteriorizarii prin limbaj a ideilor.

          Unitatea în interactiune reciproca a gândirii si limbajului poate fi considerata  un punct de pornire cu rol central în întelegerea interdependentei tuturor fenomenelor în cadrul complexului sistem psihic uman,  ca si a integrarii acestuia în mediul socio-cultural care îl conditioneaza.

          Schimbul de informatii cu semenii permite omului sa preia normele convietuirii în colectiv, sa desfasoare activitati din ce în ce mai complexe si deci  sa se adapteze la viata sociala.

          Limbajul fiecarui individ se dezvolta si se manifesta în cadrul sistemului de comunicare, alcatuit din: emitent, receptor, cale de comunicare, mesaj transpus într-un cod /sistem de semne cu semnificatie, conexiune inversa (feedback), ce contribuie la reglarea mesajelor în functie de efectele produse la nivelul  receptorului:

-         este prezent la om în orice moment al vietii sale;

-         mijlocitor al tuturor functiilor psihice: memorie, imaginatie, vointa etc;

-         face astfel posibil fenomenul complex al constiintei.

         

Pentru aceasta, limbajul a fost considerat un adevarat ax al angrenajului psihic.

          Limbajul se desfasoara în mai multe forme:

-            orala- dialog, monolog, colocviu;

-            scrisa aspectele grafic, ortografic, estetice sunt specifice fiecarui individ.

Functii ale limbajului:

Functia

Rol

Unde se întâlneste/manifesta

De comunicare

Transmitere si receptare a informatiei.

La cadre didactice si actori.

Expresiva

De exprimare a unor idei prin intonatie mimica, gestica etc.

Cognitiva

De elaborare a gândirii, a notiunilor si operatiilor ei.

La cei care desfasoara activitati stiintifice.

Dialectica

De formulare si rezolvare a problemelor

Simbolic- reprezentativa

De înlocuire a unor obiecte sau fenomene prin forme verbale.

De reglare

A comportamentului propriu  si al altora.

La cei cu atributiuni organizatorice, manageriale.

Persuasiva

De influentare a conduitei altora.

Ludica

De joc, prin asociatii verbale ritmice, rimate etc.

Copii, cântareti, poeti.

          Organizarea unica a sistemului psihic uman (ceea ce reprezinta personalitatea) se datoreaza si individualizarii limbajului în evolutia  ontogenetica a subiectului  uman, astfel ca fiecare om ajunge sa detina un limbaj mai mult sau mai putin dezvoltat din punct de vedere al vocabularului, corectitudinii  gramaticale etc.

          Se poate spune ca nivelul dezvoltarii limbajului la om influenteaza întreaga sa activitate psihica. Întreaga activitate umana este perfectibila si, cu ea, personalitatea.

 Limbaj si personalitate

 

Limbajul[2] antreneaza toate celelalte fenomene psihice si face posibil fenomenul de constiinta.

Limbajul este activitatea individuala de comunicare prin intermediul limbii si al tuturor resurselor ei, este conditie esentiala a socializarii individului, a integrarii sale în mediul social prin asimilarea mormelor si a valorilor promovate de  aceasta si prin acomodarea propriilor structuri psihice la cerintele mereu schimbatoare ale mediului.

          Limbajul este limba interiorizata, adica limba ca fenomen social preexistent individului, este preluata de acesta cu toate componentele ei (lexic, gramatica, semantica) devenind fenomenul psihic ce se manifesta în mod unic; limbajul contribuie la realizarea personalitatii si reflecta în acelasi timp trasaturile caracteristice ale acesteia.

          Personalitatea este organizarea unica, irepetabila a însusirilor psihice, organizare ce face posibila adaptarea originala la mediu si permite realizarea de previziuni asupra comportamentului.

-         întruneste toate elementele sistemului psihic uman;

-         nu se confunda cu sistemului psihic uman, deoarece psihicul se manifesta în multiple comportamente variate si variabile; pesonalitatea este definita  de comportamente constante, invariabile, ce sunt întâlnite în general în diversele situatii pe care le traverseaza omul si-i dau astfel o nota de unicitate.

Omul se naste cu limbaj, dar dispune , prin programul sau genetic, de predispozitii pentru dobândirea acestuia în conditiile vietii sociale, în functie de calitatea relatiilor cu semenii, dar si de specificul anatomo-fiziologic al aparatului sau fono-articulator, fiecare individ ajunge treptat la faurirea unui limbaj cu caracteristici proprii. De aceea se poate constata ca limbajul, în forma sa fundamentala -vorbirea- este foarte diferit de la o persoana la alta prin: intensitate, ritmicitate, timbru vocal, corectitudinea articularii cuvintelor etc. Pe parcursul supunerii la diferite influente educationale (familie si  scoala mai ales), fiecare individ dobândeste un vocabular mai mult sau mai putin bogat, îsi însuseste mai mult sau mai putin normele gramaticale, se exprima mai elevat sau mai vulgar, mai nuantat sau mai uniform, mai clar sau mai ambiguu etc.

          Limbajul reflecta istoria individului, contextele evolutiei sale, dar si gradul sau de dezvoltare biologica, psihologica si sociala la care a ajuns la un moment dat. Limbajul reflecta astfel personalitatea la constructia  careia participa în mod hotarâtor.

          Initial se formeaza prin imitarea vorbirii celor din jur, apoi poate fi autoeducat conform normelor si modelelor preluate si autoimpuse voluntar.

          Se ajunge la manifestari personale ale tuturor formelor de limbaj oral (dialog, monolog, colocviu), scris - în care aspectele grafic, ortografic si estetic sunt specifice fiecarui individ. Se poate vorbi chiar de preferinta pentru una sau alta dintre aceste forme, ceea ce poate duce la o dezvoltare deosebita, la afirmarea unor oameni ca buni oratori, interlocutori, scriitori etc.

          si limbajul intern poarta amprenta personalitatii, fiind influentat de caracteristici ale sistemului nervos si de gradul de dezvoltare prin exersarea lui în cele mai diverse activitati ale omului.

          Functiile si formele limbajului folosit în mod special contribuie la conturarea unor trasaturi de personalitate, dar sunt si influentate de acestea, capatând nuante diferite la fiecare individ în parte.

          Studiile de grafologie arata ca în limbajul scris se reflecta temperamentul cu caracteristicile sale de nervozitate, impulsivitate sau echilibru, slabiciune a tonusului psihic.

          Limbajul este prezent si în inteligenta, aceasta incluzând întelegerea cuvintelor si fluenta verbala.

          Când individul gândeste una si spune alta (discordanta între limbajele intern si extern) este ipocrit; când spune ceva si face altceva este inconsecvent, neserios, mincinos etc.

          Spunând ca cineva este intrigant sau conciliant avem în vedere mai ales calea neverbala de medierea relatiilor dintre oameni; intransigenta sau indulgenta fata de sine se manifesta mai ales prin continut si expresivitatea limbajului; întelepciunea si neghiobia sunt sesizabile prin continutul si oportunitatea exprimarilor verbale etc.

          si formarea atitudinilor se afla sub semnul limbajului. Comportamentele individului (inclusiv cele verbale) se permanentizeaza sau sunt eliminate prin sanctiune verbala sau neverbala (aprobare-dezaprobare) din partea  societatii.

          Vointa regleaza celelalte laturi ale personalitatii (temperamente si aptitudinile). Temperamentul coleric îsi va atenua impulsivitatea prin autostapânire; sangvinul poate deveni mai consecvent prin dezvoltarea perseverentei.

          Limbaj- personalitate, relatie deosebit de complexa, uneori subtila, alteori foarte evidenta. Limbajul poate fi considerat instrumentul de constructie  a personalitatii, mijlocul esential de prelucrare si interiorizare a normelor si modelelor culturale care conduc la desavârsirea în unicitate a fiintei umane. Personalitatea se reflecta în limbaj, având totodata puterea de a-l regla, permitând autoeducarea lui. Adica, parafrazând, "Daca stiu ce si cum vorbesti, pot sa-ti spun cine esti!"

          Limbajele neverbale apeleaza la simturile noastre. Mesajele neverbale pot fi nu numai auzite, ci si vazute, mirosite, simtite sau gustate.

          Aceste limbaje se bazeaza pe seturi de simboluri care pot sa nu fie identice pentru interlocutori, chiar daca acestia vorbesc aceeasi limba. Omul se exprima prin:

7%

Limbaj verbal

38%

Limbaj paraverbal

55%

Limbaje neverbale

De aceea se spune ca "Omul este o fiinta multisenzoriala care comunica în permanenta si care, uneori, vorbeste".


          Impresia pe care o producem asupra unei persoane întâlnite pentru prima oara se bazeaza pe interpretarea limbajului verbal si paraverbal, nu pe cuvinte.

          Daca mesajul verbal îl contrazice pe cel neverbal, instinctiv îl luam în considerare pe cel neverbal.

          Comunicarea neverbala este complexa si subtila. Poate sa "traduca" si sa transmita informatii din domeniul meta- si intracomunicarii si sa-l determine pe interlocutor sa "simta""sensurile nemarturisite ale mesajului.

          Gradul de constientizare al comunicarii neverbale este redus. Nu ne dam seama ca schitam un gest de plictiseala, un zâmbet de satisfactie sau un semn de neplacere. Comunicam neintentionat, chiar si prin simpla prezenta.

          In revista "Psihologia"[3] într-o traducere stilizata dupa Andre Moreau La communication verbale et non-verbale, asist.drd Alina Chisevescu da alte procente pentru cele patru canale de comunicare:

10%

Cuvinte exprimate

30%

Tonul vocii

30%

Privirea si mimica

30%

Tot corpul

 Profit de  diferenta între aceste procentaje nu pentru a le analiza, ci pentru trece la acord- dezacord. Cel care încearca sa fie de acord cu celalalt cauta punctele comune cu partenerul pentru a le valoriza. Vede în mod prioritar partea plina a paharului. Cel care este în dezacord cauta punctele care nu sunt comune cu partenerul, îl devalorizeaza, îl plaseaza în pozitie inferioara pentru a-l privi de sus, interpreteaza comportamentul celuilalt ca si cum ar fi împotriva sa, îi aduce judecati critice devalorizante, deformante. Face la fel cu persoanele absente, cu societatea, statul, religia. Vede, de obicei partea goala a paharului. Este aproape imposibil sa realizezi ceva cu o persoana care este în dezacord.

Unii au tendinta sa vada inconvenientele, nerespectarea contractelor, pe când altii vad avantajele, ceea ce duce la reusita.

          Mesajul just, la momentul oportun, la locul potrivit, persoanei potrivite: de la cine, pentru cine, unde, când, cum? 

         

Tipuri de limbaje

Comunicam neverbal chiar prin simpla prezenta (cum aratam) sau prin lucrurile din jur (cum alegem sau aranjam). Comunicam fara sa vrem si fara sa ne dam seama. E imposibil sa blocam comunicarea neverbala asa cum blocam comunicarea verbala.

          Literatura de specialitate recunoaste mai multe tipuri de comunicare neverbala:

§        Comunicarea neverbala denumita senzoriala ceea ce receptam prin cele cinci simturi: auz, vaz, miros, tactil si gustativ;

§        Comunicarea neverbala estetica - pictura, muzica, dans, imagine etc- are loc prin diferite forme de exprimare artistica si comunica diferite emotii artistice;

§        Comunicarea neverbala bazata pe folosirea însemnelor -steaguri, insigne, uniforme etc- si a simbolurilor specifice- cele legate de religie (cruce, altar, icoane etc) sau statut social (gradele la ofiteri, decoratiile, titulatura etc).

Limbajele neverbale care însotesc comunicarea scrisa sunt legate de aspectul grafic al foii (spatiul alb, forma literelor, identitatea, distanta între rânduri etc), structura si formatul scrierii.

          A.Mehrabian si M. Weiner[4] au fost printre primii care au studiat mesajele verbale si au gasit ca proportia în care folosim limbajul verbal si limbajele neverbale este : 7% cuvinte, 38% paralimbaj (în principal intonatia si inflexiunile vocii), 55% alte elemente de limbaj neverbal (în principal expresia fetei, gesturile si postura corpului). Doar 7% din comunicare are loc prin cuvinte, restul este comunicare neverbala.

          Comunicarea neverbala poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala, având în acelasi timp si rol regulator si de control al acesteia (de exemplu gesturile care simbolizeaza dorinta de a prelua conversatia, aprobarea, dezaprobarea, încurajarea interlocutorului sa vorbeasca etc).

          Mesajul neverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare. Constatam deseori ca, desi interlocutorul sustine ca spune adevarul, noi "simtim" ca minte. Se vorbeste despre "cel de-al saselea simt    " (intuitie feminina) mai bine dezvoltat la femei. Posibile explicatii ar fi:

§        Femeile sunt mult mai abile în explicarea limbajelor neverbale, având în genetica lor experienta cresterii copiilor care, în primii ani de viata, comunica predominant prin limbaje neverbale;

§        Abilitate dezvoltata pentru compensarea lipsei lor e forta fizica.

Afazicii, care comunica exclusiv prin limbaje neverbale, sunt practic imposibil de mintit.

          Aspecte de care trebuie tinut cont  în interpretarea limbajelor neverbale:

§        Elementul de limbaj neverbal trebuie interpretat în context cu celelalte elemente verbale si neverbale;

§        Se iau în considerare caracteristicile de personalitate individuale, de educatie, experienta de viata etc;

§        Modul de interpretare a limbajelor neverbale difera, sub multe aspecte, de la individ la individ, de la profesie la profesie, de la colectivitate la colectivitate, de la cultura la cultura.

Pentru a ne imbunatati abilitatea de a comunica prin limbaje neverbale trebuie sa devenim constienti de modul în care le folosim/interpretam si de impactul lor asupra celor din jur.

A.    -Limbajul corpului -contribuie la comunicare prin expresia fetei, miscarea corpului (gesturi), forma si pozitia corpului, aspectul general si comunicarea tactila. Ray Birdwhistell si Marc Knapp au pus bazele kinesiologiei, stiinta care se ocupa cu studiul acestui limbaj.

Fata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia acesteia include: 

§        Mimica - încruntarea, ridicarea sprâncenelor, încretirea nasului;

§        Zâmbetul - prin caracteristici si momentul folosirii;

Privirea - contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia .constituie un mijloc de comunicare inestimabil. In timpul comunicarii, ochii si partea de jos a fetei sunt privite cel mai intens. Intr-o conversatie cu o femeie, de exemplu, ceea ce exprima ochii este mult mai important decât ceea ce exprima cuvintele.

a)-Mimica

Fruntea încruntata

-preocupare, mânie, frustrare



Sprâncene ridicate si ochii larg deschisi

-mirare, surpriza

Nas încretit

-neplacere

Nari largite

-mânie

Buze strânse

-nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii

b) Zâmbetul

Gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de stari: placere, bucurie, satisfactie, promisiune, cinism, jena, ambiguitate. Intepretarea variaza de la cultura la cultura (subcultura), este strâns corelata cu presupunerile specifice care se fac în legatura cu relatiile interumane în acea cultura.

Privirea:"ochii sunt oglinda sufletului".Modul în care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, încredere si prietenie.A privi sau nu pe cineva- are înteles.

§        Privind pe cineva îi recunoastem prezenta, recunoastem ca exista pentru noi.

§        Interceptarea privirii cuiva înseamna dorinta de a comunica.

§        Privire directa înseamna onestitate si intimitate; amenintare în anumite situatii.

§        Privire insistenta si continua deranjeaza.

§        Un contact al privirilor scurt si intermitent înseamna lipsa de prietenie.

§        Miscarea ochilor în sus exprima încercarea de a ne aminti ceva; în jos - tristete, modestie, timiditate, ascunderea unor emotii.

§        Privirea într-o parte înseamna lipsa de interes, raceala.

§        Evitarea privirilor -ascunderea sentimentelor, lipsa de confort, vinovatie.

B.-Miscarea corpului

Comunica prin gesturi,pozitia corpului si modul de miscare al acestuia. Autorii[5] sfatuiesc:

·        Pentru a constientiza frecventa cu care utilizati limbajul gesturilor, încercati sa purtati o conversatie cu mâinile la spate.

Elemente de limbaj al gesturilor, frecvent utilizate în cultura noastra:

Gestul

Denota

Strângerea pumnilor

Ostilitate, mânie sau, în context, determinare, solidaritate, stres.

Bratele deschise

Sinceritate, acceptare.

Mâna la gura

Surpriza

Acoperirea gurii cu mâna

Ascunderea a ceva, nervozitate

Capul sprijinit în pama

Plictiseala

Palma/degetele pe obraz

Interes extrem

Mâinile tinute la spate

Superioritate, încercare de autocontrol

         

Diferente culturale

Miscarea capului

E sus în jos

Da

De la stânga la dreapta

Da în Sri Lanka

Aratatul cu degetul

Nepoliticos

La noi

Insulta

Thailanda

Neutru, de indicare

SUA

         

Utilizarea gesticulatiei excesive este considerata nepoliticoasa la noi si în alte tari, dar gesturile mâinilor au creat italienilor faima de popor pasionat.

          Modul de încrucisare a picioarelor:

Americanii

Relaxat, miscari largi, fara nici o retinere

Europenii

Controlat, atenti la pozitia finala

Un american pune picioarele pe masa daca vrea sa arate ca e stapân pe situatie. La noi acest gest este asimilat cu formalitatea, competitia, tensiunea.

          Bâtâitul picioarelor înseamna plictiseala, nerabdare, stres.

Postura corpului comunica statutul social pe care-l au indivizii, sau vor sa îl aiba; constituie un mod în care oamenii se coreleaza unii fata de altii când sunt împreuna, da informatii si despre atitudine, emotii, grad de curtoazie, caldura sufleteasca. O persoana dominanta tine capul în sus; o persoana supusa tine capul în jos. Aplecarea corpului în fata arata interes fata de interlocutor si - uneori- neliniste, preocupare. Pozitia relaxata, înclinat pe scaun pe spate, arata detasare, plictiseala sau autoîncredere excesiva si apare la cei care considera ca au statut superior interlocutorului.

     Posturile pe care le adopta oamenii în legatura cu relatia dintre ei când sunt împreuna se pot clasifica în trei categorii:

Posturi de includere/neîncredere

Postura prin care se defineste spatiul disponibil activitatii de comunicare si se limiteaza accesul în cadrul grupului;

 De exemplu, membrii grupului pot forma un cerc, se pot întoarce, se pot apleca spre centru, pot întinde un brat sau un picior peste intervalul ramas liber indicând prin toate acestea ca accesul la grup este limitat.

Posturi de orientare corporala

Doi oameni pot alege sa se aseze fata în fata (neutralitate) sau paralel/alaturi (predispozitia pentru conversatie). Orientarea generala a corpului în ambele cazuri poate fi cu corpul rasucit sau cu întreg corpul antrenat în acea pozitie. Acest detaliu comunica despre modul în care cei doi comunicatori percep relatia dintre ei; tot corpul îndreptat spre interlocutor poate semnifica o relatie mai strânsa decât în cazul în care doar trunchiul este îndreptat spre acesta.

Posturi de congruenta/necongruenta

Postura care comunica intensitatea cu care o persoana este implicata în ceea ce spune sau face interlocutorul/grupul;

§        Postura de congruenta/similara cu a interlocutorului denita participare intensa; schimbarea posturii interlocutorului declanseaza schimbarea posturii celui puternic implicat în comunicare;

§       Posturile necongruente apar când exista diferenta de statut, puncte de vedere, opinii între comunicatori.

Exista trei categorii de miscari de baza ale individului care dau informatii despre stilul sau managerial[6]:

Miscari laterale - vizibile mai ales când da mâna: daca managerul îsi misca mâna în laturi, în miscare circulara, cu tendinta de a face miscari în lateral.

Bun comunicator.

Poate sa fie foarte bun în functii care presupun un anume simt al directionarii în actiune.

Miscari fata- spate - managerul îsi întinde mâinile direct în fata când da mâna; când vorbeste se înclina în fata.

Om de actiune.

Manageri buni pentru organizatiile care au nevoie de schimbari.

Miscari verticale - în timp ce da mâna, managerul se desfasoara pe verticala; la asezarea pe scaun managerul se va aduna si va tine mâinile în jos.

Putere de convingere.

Util în organizatiile cu moral scazut.

     Pentru interpretare este nevoie de multa experienta înainte de a face judecati pe baza limbajului neverbal al corpului. Consultantii specializati pe problema gasirii de oameni potriviti pentru o anumita functie manageriala. "Vânatorii de capete/headhunters" folosesc intensiv aceste indicii.

Comunicarea tactila este tip de limbaj neverbal; se manifesta prin frecventa atingerii, modul de a da mâna, modul de îmbratisare, modul de luare de brat, batutul pe umar. In diferite culturi, aceste atingeri pot semnifica lucruri diferite. De exemplu, la japonezi, înclinarea capului înlocuieste datul mâinii ca salut; la eschimosi acest salut este o lovitura usoara pe umar.Unii oameni evita orice atingere. Forta si tipul de atingere depind în mare masura de vârsta, statut, relatie, cultura.

     Prezenta personala comunica, de exemplu, prin forma corpului, îmbracaminte, miros (parfum, miros specific), bijuterii, alte accesorii vestimentare. Se cunosc trei tipuri de fizicuri.

Ectomorf

Endomorf

Mezomorf

Fragil, subtire, înalt

Gras, rotund, scurt

Musculos, atletic, înalt

Tineri, ambitiosi

Batrânicioasi, demodati

Încapatânati

Mai putin masculini

Mai putin rezistenti fizic

Puternici, aventurosi

Suspiciosi, tensionati, nervosi

Vorbareti, buni la suflet, agreabili, de încredere, prietenosi, dependenti de altii

Maturi în comportare, plini de încredere în sine, vesnic învingatori

Posibile dificultati la angajare

Obtin salarii mai mari, fiind apreciati ca valorosi

     O persoana care "arata bine" este asociata automat cu o persoana care are succes social.

     Forma corpului constituie un element important în evaluarile din cadrul interviurilor. Imbracamintea - când este alegere personala- este un fel de extensie a eului, despre care comunica informatii; poate afecta comportamentul nostru sau pe al celor din jur; poate folosi pentru a crea un rol; împreuna cu accesoriile, poate marca statutul social real sau pretins. De exemplu, femeile cu functie de conducere manageriala înalta tind sa poarte costum sobru din doua piese si accesorii similare cu barbatii (servieta diplomat).         Imbracamintea noncoformista denota faptul ca purtatorul este un original, posibil creator de probleme sau  artist. Imbracamintea neglijenta este asociata cu lenea, apatia, lispa de respect si mai rar cu valoarea intrinseca absoluta a individului.

     Este de apreciat pentru situatiile de afaceri îmbracamintea simpla, eleganta, de calitate.  Managerii trebuie sa atraga atentia prin persoana, nu prin îmbracaminte. Parfumul puternic, chiar de calitate, este inadecvat, sugereaza prost gust sau anumite intentii.

 Limbajul spatiului

          Edward Hall este cel care a pus bazele proxemicii. Proxemica se ocupa cu studiul modului în care oamenii tind sa-si structureze spatiul din jur si distanta între ei între interactiunile zilnice, sa aranjeze spatiul în încaperi, cladiri, orase.

          Elementele principale ale limbajului spatiului sunt orientarea relativa, distanta fata de interlocutor, spatiul personal si locul ales într-o încapere.

          Limbajul spatiului trebuie interpretat simultan în functie de 5 dimensiuni: marime, grad de intimitate, înaltime, apropiere- departare, înauntru, înafara. Prea mult sau prea putin spatiu poate inhiba curgerea libera a informatiei. Distanta fata de interlocutor:

Spatiul intim

In majoritatea culturilor europene nu se agreaza apropierea cu mai mult de 45-50 cm (exceptie: cei din familie, persoanele iubite); "invadarea" acestui spatiu produce senzatie de disconfort.

Spatiul intim

Distanta de 1-2m, comunicam confortabil. Intr-un spatiu mai mic interlocutorii nu se pot concentra asupra comunicarii si fac un pas înainte sau înapoi pentru a regla spatiul la spatiul personal.

Spatiul social

4-5 m,se adopta în situatii impersonale; asigura eficienta maxima si implicarea emotionala minima.

Spatiul public

Peste 6 m, presupune, de obicei, comunicare într-o singura directie si neimplicarea interlocutorului/auditoriului.

          Apropierea exagerata poate comunica amenintare sau relatii de natura strict personala. Departarea exagerata denota aroganta, importanta, statut social superior. Judecatorii - de pe podium, profesorii - de la catedra, preotii  au superioritate prin distantare si înaltime.

          Managerul care sta în spatele biroului indica:

§        Lipsa dorintei de interactiune;

§        Probabil, ia deciziile singur;

§        Stil de conducere mai degraba autocrativ decât democratic.

Spatiile mici sunt mai prietenoase, mai calde, mai intime. Spatiile mari denota putere, statut, importanta.

          Lucrurile (mobilier, accesoorii), culoarea, iluminarea sunt alte elemente de limbaj neverbal care contribuie la crearea unei atmosfere adecvate.

 Limbajul lucrurilor si al culorilor

 

          Comunicam prin modul de aranja lucrurile în jur. Aranjarea birourilor spune multe despre abordarea afacerilor si despre managerii care le conduc. Colectiile, obiectele de uz curent - masina, casa, mobila, etc. - sunt simboluri pentru statut, preocupari si stil de viata.

          Modul de iluminare este un alt element esential. Iluminarea scazuta nu îndeamna la munca si comunicare, poate fi chiar element de stres. Iluminarea puternica poate genera agitatie.

          Culoarea este si o  oglinda a personalitatii noastre si influenteaza comunicarea. Dupa psihologul român Fl. stefanescu-Goanga, culorile regleaza din exterior metabolismul:Albastrul închis al cerului noaptea este culoarea linistii, a pasivitatii;

§        Galbenul stralucitor al luminii zilei este culoarea sperantei si a activitatii.

§        Gândirea creatoare are loc într-o camera cu mult rosu;

§        Gândirea de perfectare a ideilor - într-o camera cu mult verde.

Culorile stralucitoare sunt alese de oamenii de actiune, comunicativi, extrovertiti. Culorile pale sunt alese de timizi, introvertiti.

          Sermnificatia culorilor este diferita în alte culturi:

Rosul

China




Bucurie, festivitate

Japonia

Lupta si mânie

În cultura indienilor americani

Masculinitate

SUA si Europa

dragoste

Negrul

În tarile cu populatie africana

Binele

Albul

Raul

Negrul

Pentru europeni

Tristete

Japonia

Verdele

Europeni

Invidie

Asiatici

Bucurie

Galbenul

Europeni

Lasitate, gelozie

Americani

Culoarea intelectualitatii

Asiatici

Puritate

         

Culorile calde-galben, portocaliu, rosu- stimuleaza comunicarea. Culorile reci- albastru, cerde, gri- inhiba comunicarea. Monotonia  si varietatea excesiva de culoare ihiba si distrag pe comunicatori.

 Limbajul timpului

          Cronemica este stiinta care se ocupa cu studiul timpului. Modul în care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu precizia timpului, lipsa timpului, timpul ca simbol.

 Precizia timpului 

Timpul este considerat ca ceva pretios si personal. In general, când cineva îsi permite sa ni-l structureze, aceasta semnifica diferenta de statut. Punctualitatea comunica atitudinea fata de interlocutor sau de activitatea respectiva, perceptia statutului si a puterii, respectul si importanta acordata. Întârzierea poate irita si insulta. Cu cât oamenii asteapta mai mult, cu atât se simt mai umiliti, desconsiderati si inferiori ca statut social. Astfel, limbajul poate fi folosit pentru a manipula, supune, controla sau pentru a comunica respect si interes.

 Lipsa timpului

          Percepem timpul  ca pe o sursa personala limitata. A alege folosirea timpului cu cineva este ,  în acest context, un "cadou" din partea noastra. Daca nu alocam timp pentru o anumita  comunicare se va percepe ca o neacordare de importanta. Sociologii au constatat ca relatia de comunicare pozitiva se dezvolta proportional cu frecventa interactiunii (deci timp petrecut împreuna).

 Timpul ca simbol pentru repetarea activitatilor

          -este un aspect ce tine de obisnuinta. Anotimpurile impun anumite activitati si un anumit fel de viata clar situate în timp. Sarbatorile si ritualurile sunt marcate de timp. Oamenii de afaceri stiu ca în preajma sarbatorilor de iarna se cumpara mai mult si se lucreaza mai putin.

 Limbajul paraverbal

          Este instrumentul actorilor, asa cum limbajul neverbal al corpului este instrumentul mimilor.

          Pentru manageri, deprinderea de a folosi în mod adecvat limbajul paraverbal este foarte importanta în comunicarea de influentaare, convingere si suportiva. Poate adauga bogatie sau confuzie comunicarii.

          Paralingvistica - stiinta vocii umane- are în vedere, în contextul comunicarii, urmatoarele aspecte:

Calitatile vocii

Domeniu de frecvente, controlul miscarii buzelor, articularea cuvintelor, ritm, rezonanta vocii, viteza de vorbire;

Caracteristicile vocale

Râs, plâns, soptit, oftat;

Parametrii vocali

Intensitatea, înaltimea si extensia vocii;

Separatorii vocali

Îî,aa,mm,aa; pauzele etc.

          Daca o atitudine comunicata verbal este contrazisa prin limbajul paraverbal folosit, tindem sa dam mai multa atentie "tonului" decât continutului mesajului, mai ales în discutia cu o persoana necunoscuta.

          Ritmul prea rapid poate duce la neîntelegerea mesajului, cel prea lent la plictiseala. Pauzele între propozitii sau cuvinte pot fi folosite pentru a accentua anumite parti, pentru a da timp de gândire, a genera anticipatia, a-l forta pe interlocutor sa spuna mai mult.

          Ticurile, ezitarile, repetarea necontrolata a unor cuvinte sunt erori de paralimbaj ce trebuie eliminate.

          Tacerea are functii comunicative: întareste sau tensioneaza relatia, poate jigni sau împaca, ascunde sau scoate în evidenta informatii, exprima acordul sau dezacordul, comunica o atitudine de precautie; ne permite si organizarea gândurilor.

 limbajul grafic. Culoarea în mesajul grafic.

          Limbajul grafic este modul de prezentare a unei multitudini de informatii cantitative astfel încât mesajul sa fie interpretat corect de catre destinatar. Exista doua modalitati uzuale de prezentare a datelor cantitative: prin tabele si prin grafice. Graficul este un desen în care reprezentaruile se fac cu linii, curbe, puncte sau figuri geometrice. Unele lucrari utilizeaza notiunea de "diagrama" pentru anumite reprezentari grafice. Pe grafic, citirea este mai dificila decât într-un tabel. Prin intermediul unui grafic se scot în evidenta tendinte si proportii, se demonstreaza relatii si idei, se sugereaza solutii.

          Impactul mesajului care utilizeaza limbajul grafic si nivelul de memorare pe care îl permite sunt superioare mesajelor care utilizeaza doar limbajele verbale si neverbale. Din acest motiv, limbajul grafic se foloseste nu numai în prezentarea cantitatilor mari de date, ci ori de câte ori se doreste accentuarea mesajului sau când se impun un impact si un nivel de retinere mai mari.

          Când nu este folosit în mod adecvat limbajul grafic, se pot produce confuzii, manipulari în interpretarea mesajului. Ca regula generala, limbajul grafic trebuie folosit doar atunci când are relevanta si utilitate în contextul general al mesajului. Limbajul grafic:

§        Trebuie corelat cu alte limbaje, verbale sau neverbale, astfel încât sa se sprijine reciproc;

§        Folosirea prea multor grafice le reduce impactul;

§        Realizarea graficelor implica atât costuri materiale, cât si de timp; de aceea se impune utilizarea lor cu eficienta;

§        Nu este recomandata utilizarea acestui tip de limbaj în fata unui auditoriu neobisnuit, sceptic sau când credibilitatea prezentatorului este redusa.

Limbajul grafic are un obiectiv (ceea ce comunicam destinatarului), un subiect formulat sub forma titlului. Titlul trebuie sa cuprinda, pe scurt, o idee.

          Omul se exprima prin 7% verbal, 38% paraverbal si 55% neverbal (v.2.4) se poate reprezenta:


Culoarea în mesajul grafic :

§        Trebuie sa fie functionala, nu decorativa (ar sugera frivolitate,risipa);

§        Trebuie sa întareasca mesajul si sa-l faca mai usor de înteles;

§        Ajuta la concentrarea atentiei  si la explicarea corelatiilor.

Reguli de utilizare a culorii:

Actiune:

Atrage si focalizeaza atentia.

Se foloseste pentru:

§        Accentuare în titluri

§        Redare tendinte, informatii importante etc.

Sfat:

consecventa! Aceeasi culoare pentru acelasi lucru.

Pentru identificarea unei teme recurente.

§        Rosu este folosit la semafor.

Rosu , în afaceri inseamna:

"pericol", "atentie", "nu continua".

          Se pot folosi:

rosu - pentru pierderi; galben  - avartizare/atentie; verde - lipsa de pericole, probleme, pentru distingerea unor categorii (realizat - planificat).

·        Daca se utilizeaza mai mult de 3 culori, acestea devin decorative, nu functionale;

·        Pentru suprafata mica - culori stralucitoare; pentru suprafata mare - culori pastel;

·        Culorile calde - rosu, portocaliu -dau senzatia de apropiere si de aceea se utiliezeaza pentru informatii de  prin plan;

·        Formele redate în culori deschise par mai mari decât cele prezentate în culori închise.

4.2. Metalimbaj în afaceri. Manipulare prin metalimbaj.

In cartea sa "Limbajul vorbirii", allan Pease arata cacercetatorii sunt, în general, de acord asupra faptului ca 60-80% din comunicarea directa se realizeaza prin canale non-verbale si numai restul prin cele verbale si vocale.

          Metalimbajul constituie o zona neclara[7] a comunicarii interpersonale. Dictionarul "Maquarie"  defineste metalimbajul ca pe " un limbaj care codifica altfel ideile decât limbajul natural". Metalimbajul este un limbaj ascuns în interiorul limbajului; este prezent pretutindeni, cu rol important în dezvoltarea unei relatii; este, ca si limbajul trupului, o unealta ce poate fi folosita pentru a afla adevarata atitudine a unei persoane.

          Dialogul dintre doi necunoscuti începe cu un schimb de expresii, întrebari, clisee si afirmatii care le permit sa câstige timpul necesar pentru a-si da seama daca pot dezvolta o relatie.

          De obicei se începe cu "Ce mai faceti?", care atrage cliseul "Bine", la care cel întrebat raspunde "Ma bucur" sau ceva similar. Ritualul atinge un asemenea grad de automatism încât pentru un alt raspuns în afara de "Bine" s-ar putea primi acelasi "Ma bucur".

          In urma cu o suta de ani, un patron îl putea concedia pe unul dintre angajatii sai, spunându-i: "Afara, netrebnic trândav ce esti!" sau ceva asemanator. Presiunile aduse de sindicate si alte organizatii au adus în prim plan metalimbajul. Astazi functionarul lenes ar primi o circulara:

"Din cauza reorganizarii ample a sectiei de exporturi a companiei am fost nevoiti sa comasam functiile de.. în folosul tuturor angajatilor si pentru bunul mers al companiei în general , . a hotarât sa renunte la aceasta titulatura si sa-si caute de lucru pe piata libera, acolo unde priceperea si experienta lui îl poate face util".

          Metalimbajul este mai usor  de acceptat de catre ceilalti si tine sindicatele în frâu."

          Cuvintele luate separat transmit putine mesaje emotionale, daca transmit vreunul. Cuvintele transmit fapte si informatii. In conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste 7%. Asternute pe hârtie, cuvintele îsi pierd continutul emotional; e usor de înteles de ce procesul verbal al unei sedinte de tribunal poate trimite o persoana inocenta la închisoare. Adevarul adevarat sta în întelegerea contextului, a împrejurarilor si a modului în care sunt utilizate cuvintele.

          Asupra unei chestiuni relatate prin intermediul unui ziar izbucneste o dezbatere mult mai ampla decât în cazul oricarui mijloc de informare în masa, caci cititorul interpreteaza în mod individual si personal  cuvintele folosite. Ceea ce citeste o anumita persoana nu este în mod necesar interpretat la fel de catre o alta persoana.

          Proasta folosire  si interpretarea gresita a cuvintelor pot duce la relatii încordate.

Metalimbaj

Traducere

"Doriti ceva?" din partea vânzatoarei

"E, oare, cu adevarat nevoie sa ma deranjati acum?"

"Cumparati, ocazie unica"

"Avem probleme cu vânzarea"

"Interesant"

"Urât"

"Folosire optima a spatiului"

"Foarte mic"

"Bine pozitionat"

"Situat undeva"

"Transport la usa"

"Mijloacele de transport opresc la 2 metri de usa de intrare"

Cuvinte care irita

"stiti dumneavoastra"

"Cum sa zic."

"un fel de."

"Expresii frecvente la membrii mai putin cultivati ai societatii, dar pot fi auzite si la multe emisiuni radio în direct cu publicul sunt o scuza pentru faptul ca interlocutorul nu gaseste cuvântul potrivit".

Termenul "al meu" arata implicarea emotionala a vorbitorului fata de obiectul comunicarii. "seful meu" arata o legatura emotionala, "seful" indica o anumita distanta.

          "Ţara mea se afla într-o criza financiara" arata o preocupare serioasa pentru probleme respectiva. "Australia se afla într-o criza financiara" sugereaza "E problema lor, nu a mea".

          Intr-o negociere, "drumurile noastre se despart", expresia folosita de doi îndragostiti care se cearta, rostita de unul dintre parteneri l-a atentionat pe celalalt ca acel om se simtea legat personal sau afectiv de el. Aceasta l-a facut sa-si modifice pozitia de pe care negocia: dintr-una financiara, impersonala, într-una nemijlocit personala. Rezultatul a fost o relatie câstig-câstig.

Manipularea prin accentuarea cuvintelor .

Trecerea accentului de pe un cuvânt pe alt cuvânt poate transforma complet întelesul propozitiei.

Eu trebuie sa accept aceasta slujba.

Trebuie s-o accept eu, mai degraba decât dv.

Eu trebuie sa accept aceasta slujba.

Nu am alta alegere.

Eu trebuie sa accept aceasta slujba.

Nu trebuie nici sa o critic, nici sa o reping, ci sa o accept.

Eu trebuie sa accept aceasta slujba.



Aceasta si nu alta.

Eu trebuie sa accept aceasta slujba.

O dispretuiesc.

          Prin accentuarea diferitelor cuvinte  este posibila manipularea a ceea ce oamenii aud, tot asa cum pot fi rastalmacite si cele citite în ziare.

          "Când, în instorie Australia a început cu A si s-a sfârsit cu S?"  Raspunsul este "Întotdeauna": cuvântul "Australia" a început totdeauna cu A, iar cuvântul "Sfârsit" totdeauna cu S. Când accentul cade pe "Australia" interlocutorul este pacalit si da un raspuns gresit. Asa cum interlocutorul este manipulat sa dea un raspuns anume unei întrebari, multe dintre conversatiile zilnice au drept obiectiv dinainte stabilit manipularea partenerului. Adesea este vorba de o manipulare inconstienta.

Moduri de realizare:

clisee

·        Sunt expresii învechite, tocite, care pun capat unei conversatii sau îl încurajeaza pe interlocutor sa foloseasca un cliseu propriu;

·        Sunt cuvinte sau expresii preambalate, folosite de oameni lipsiti de imaginatie sau de cei care sunt prea lenesi ca sa descrie o situatie prin prisma propriilor perceptii;

·        Alte tipuri de clisee: platitudinile si truismele;

·        Pot fi utile la descifrarea gândurilor vorbitorului;

·        Pentru o conversatie deschisa, este necesar efortul de a le elimina.

"oarecum"

"fiindca veni vorba"

"ca sa nu uit"

"daca ma gândesc bine"

"tocmai ma întrebam daca"

Au scopul de a atenua ceea ce vorbitorul vrea sa spuna.

"Ca sa nu uit"

Este folosita pentru a masca faptul ca întrebarea care urmeaza este, de fapt, cea mai importanta.

Metacuvinte

"sincer"

"Pe cinstea mea"

"Pe sleau"

Vorbitorul intentioneaza sa fie mult mai putin sincer sau onest pe cât pretinde.

"Pe cinstea mea, e cea mai buna oferta pe care v-o pot face" se traduce cu "nu e cea mai buna oferta, dar poate ma veti crede".

"Neîndoielnic"  îndeamna la îndoiala.

"Fara îndoiala"  te face, în mod cert, sa te îndoiesti.

Multi folosesc cuvinte de acest tip pentru a începe o declaratie sincera, ceea ce poate avea urmari  în detrimentul lor, caci declaratia poate suna fals.

          Cuvintele "OK" si "da" forteaza interlocutorul sa fie de acord cu punctul de vedere al vorbitorului. "Veti fi de acord cu asa ceva, da?". Interlocutorul este fortat sa raspunda cu un "da" chiar daca nu este de acord. Acest "da" trezeste îndoiala cu privire la capacitatea interlocutorului de a receptiona si întelege clar despre ce este vorba.

"doar" si "numai"

Sunt folosite pentru a minimaliza semnificatia a ceea ce urmeaza a fi spus:

-         "va voi rapi numai cinci minute din timpul dv." - formula celor  care-si pierd usor timpul;

-         "va voi rapi cinci minute din timpul dv." - este mai hotarât si mult mai credibil.

"numai"

Este folosit pentru a atenua vina unei persoane sau pentru a devia culpabilitatea pentru anumite urmari nedorite.

"nu sunt decât un om"

Este expresia uzuala a cuiva care nu vrea sa-si asume gafele facute.

"încerc"

Este expresia utilizata frecvent de persoane care nu duc lucrurile pâna la capat sau care nu reusesc în ceea ce întreprind.

"voi încerca"

"o sa fac tot ce-mi sta în puteri"

Inseamna nereusita iminenta. Dupa ratare, persoana va spune:

"ei bine, am încercat".

Mai bine cineva sa "nu vrea" sa se apuce de rezolvarea unei probleme, decât sa încerce.

"o sa ne ocupam"

"nu vom precupeti nici un efort"

Sunt expesii favorite ale conducatorilor de întreprinderi si oficiali guvernamentali care vor sa se spele pe mâini.

"Da, dar"

Simuleaza un acord.

Poate fi exprimat si prin "totusi" sau "cu toate acestea".

"cu respect"

"cu tot respectul cuvenit"

Inseamna clar ca vorbitorul are putina pretuire, sau deloc, pentru interlocutor, ba chiar îl dispretuieste.

Expresia

Traducerea

"Credeti-ma, aceasta este oferta cea mai buna care vi se poate face"

Daca reusesc sa va fac  sa ma credeti, veti cumpara acum si nu veti pleca la alt magazin.

"Credeti-ma, vorbesc serios. V-as minti eu pe dv?"

Acordati-mi numai prilejul.

Cu cât "credeti-ma" suna mai convingator, cu atât minciuna este mai mare.

"Sigur ca n-o sa va obligam sa respectati aceste clauze"

Tocmai asta vom face.

Metalimbajul manipulativ

Expresia

Traducerea

"nu credeti ca"

"nu vi se pare ca"

"nu e oare adevarat ca"

Cer ca raspuns "da" si-i permit vorbitorului sa manipuleze.

"din toata inima"

Este o veritabila cursa.

Posibile intentii rauvoitoare ale vorbitorului.

"n-o sa credeti, dar"

"n-ar trebui sa spun toate astea, dar"

"nu suflati o vorba despre ce v-am spus"

Înseamna, de obicei, "ador sa stârnesc zvonuri".

"as vrea sa pot spera ca"

Reprezinta un mod întelept de a nu furniza nici o opinie.

"sa nu ma întelegeti gresit"

n-o sa va prea placa ce o sa va spun, dar nu-mi prea pasa.

"nu-i vorba de bani, ci de principiu".

De obicei înseamna "e vorba de bani".

   Egolatria

          Educatia primita în copilarie îi împiedica pe cei mai multi oameni sa spuna "sunt talentat", "sunt valoros" sau sa faca alte afirmatii laudaroase. Pentru unii, dorinta de a spune "sunt valoros" devine evidenta în metalimbaj.

Egolatrii batrâni spun: "dupa umila mea parere".

          Egolatrii tineri spun:  "daca vreti sa aflati parerea mea".

          Variante: "departe de mine gândul de a nu fi de acord, dar." sau "poate nu eu sunt cel chemat s-o spuna, dar."

"mi-a trecut ceva prin minte"  creeaza posibilitatea ca o propunere altfel fara sanse sa fie acceptata fara nici o observatie, iar o idee buna sa fie pusa în lumina fara artificiu.

Eul infatuat: vorbitorul foloseste pentru sine persoana a treia, ceea ce înseamna: "Ma aflu aici pentru a fi respectat, adulat si idolatrizat".

Superinfatuatii au  un aer important atunci când nu fac nimic.

Tot superinfatuat este cel care spune ceva gen: "am vorbit prea mult despre mine. Sa vorbim despre dv. Ce parere aveti despre noul meu Mercedes?"

  Metalimbajul în afaceri

Expesia

Traducere

"Nu spun ca ar trebui sa faceti asta"

Faceti ce va spun.

"Afacerile sunt afaceri"

Încercare de a explica de ce o persoana a înselat-o pe alta sau propriile lacune morale în afaceri.

"Daca .atunci"

Poate permite unui cumparator sa scape de un comerciant: "Daca puteti livra pâna la sfârsitul lunii, atunci cumpar".

"Uite ce e"

"De ce n-am proceda asa"

Pregatesc un "nu" ca raspuns pentru o propunere.

"Sper ca nu va deranjez"

Stiu ca va deranjez, dar o voi face, fie ca va place, fie ca nu.

"Am vândut  de doua ori mai mult  anul acesta"

Anul trecut am vândut numai jumatate.

"Da, conferinta s-a desfasurat bine, au fost abordate multe aspecte si au avut loc ample si sincere schimburi de pareri"

A fost o pierdere de vreme.

"Asa cum v-ati dat seama"

Este meritul dv.

Egolatrii spun:

"Mi-a trecut prin minte"

Expresia permite unei persoane sa dea impresia ca emite idei geniale tot atât de repede cum se fac floricelele de porumb.

"Ar putea fi interesant pentru dv. sa stiti"

Sunt mai destept, mai inteligent si mai informat decât dv.

"Hai sa privim lucrurile si asa"

Iata o versiune distorsionata a faptelor.

"Cu tot respectul cuvenit"

n-am nici un fel de respect pentru dv.



[1] Modrea, Margareta, Psihologia în sinteze, ALITER, Focsani, 1997, p.92-95

[2] Modrea, Margareta, Psihologia în sinteze, ALITER, Focsani, 1997,p.158

[3] Psihologia, an XI, nr.1/2001 (59) ianuarie- februarie 2001, p.19

[4] "Decoding of Inconsistent Communication, Journal of Personalitz and Social Psihology", vol.6, p.109,1967

[5] Cândea, Cândea, Comunicare manageriala, EXPERT, Bucuresti, 1996

[6] Joanne Zates,Advanced Managerial Communication Class notes-spring 1991, Sloan School of Management,Massachusetts Institute of Technology, Cambrige,MA

[7] 1985, anul aparitiei cartii












Document Info


Accesari: 14708
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )