Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































MANAGEMENTUL SI INGINERIAVALORII 2

management












ALTE DOCUMENTE

DECLARAŢIA DE POLITICĂ A CONDUCERII
LISTA DOCUMENTELOR EXTERNE IN VIGOARE
ANALIZA VARIABILITĂŢII GLOBALE
TEMATICA EXAMENULUI DE LICENTA 2007-2008 management turistic si comercial
Management international - Prezentarea studiului de caz : BATA Ltd.
ANALIZA TEHNICA
Analiza comparativa a managementului strategic in economia industriala si in economia serviciilor
MANAGEMENT STRATEGII
Aprecierile calitatii vinului
Raport de cercetare

MANAGEMENTUL sI INGINERIAVALORII 2

V. Etapele studiului de MV

V.1 Generalitati




                  In cele ce urmează vom parcurge etapele si fazele recomandate pentru aplicarea metodei analizei valorii la cercetarea si proiectarea de produse noi si modernizarea celor din productia curenta.

            Tehnicile si procedeele de lucru, precum si gradul de aprofundare a etapelor si fazelor de aplicare a analizei valorii se stabilesc de catre colectivul de lucru, avându-se în vedere complexitatea produsului studiat, marimea seriei de fabricatie, posibilitatile tehnice, economice si organizatorice ale unitatii respective pentru rezolvarea problemei abordate.

            Notiunile generale referitoare la analiza valorii sunt prezentate în STAS 11272/1-79

      ETAPA I         MĂSURI PREGĂTITOARE

Faza I STABILIREA TEMEI

1. Tema de cercetare-proiectare a produsului la care se aplica analiza valorii se stabileste în concordanta cu planul tehnic aprobat. Tema trebuie sa precizeze:

-         obiectul;

-          obiectivele;

-          restrictiile;

-         nivelul de detaliere.

  1. Obiectul analizei valorii poate fi produsul sau o parte a acestuia care îndeplineste una sau mai multe functii.

Obiectul se stabileste avându-se în vedere, în principal, urmatoarele:

-         complexitatea produsului;

-         marimea seriei de fabricatie;

-          ponderea în volumul productiei unitatii;

-         necesarul pentru piată;

-         importanta produsului pentru economia nationala, ramura economica sau unitatea respectiva;

-         necesitatea asigurarii cresterii productivitatii muncii, a rentabilitatii, a calitatii produsului si a competitivitatii lui pe piata;

-         considerentele de natura ergonomica si sociala;

-         posibilitatile de generalizare a unor solutii cu eficienta economica ridicata.

  1. Obiectivele analizei valorii se stabilesc conform STAS 11272/1-79.

2.      Restrictiile se pot referi, de exemplu, la:

-         termenele de realizare a proiectului produsului;

-         termenele de introducere în fabricatie a produsului;

-         limita minima a valorii de întrebuintare a produsului;

-         utilizarea unor materii prime sau materiale deficitare;

-         limita maxima a beneficiului;

-         limita maxima a cheltuielilor de productie, din care a celor materiale:

-         limita maxima a cheltuielor de investitii;

-         limita maxima a pretului produsului;

-         limita maxima a cheltuielor de proiectare.

3.      Nivelul de detaliere în aplicarea analizei valorii se stabileste în functie de complexiatea produsului, marimea seriei de fabricatie si de obiectivele urmarite.

Faza 2       ORGANIZAREA COLECTIVULUI DE LUCRU

1. Colectivul de lucru pentru aplicarea analizei valorii si modul în care acesta îsi desfasoara activitatea se stabilesc prin decizia conducerii unitatii. Se recomanda numirea a 3...15 membri si colaboratori din cadrul unitatii si (sau) din afara acesteia.

Colectivul de lucru poate avea urmatoarea componenta:     

              - proiectantul produsului;

                    - specialisti din cercetare, proiectare constructiva si tehnologica;

- cadre specializate in analiza valorii;

- specialisti din sectia sau atelierul de fabricatie a produsului;

- specialisti în aprovizionare;

- specialisti în desfacere sau prestari servicii;

- specialisti în controlul calitatii produselor;

- designer;

- matematicieni si specialisti în tehnnica de calcul;

- informaticieni;

- specialisti în marketing.

2. Membrii colectivului trebuie sa fie specialisti din compartimentele si sectiile unitatii care pot influenta asupra conceptiei, fabricatiei, costurilor si desfacerii produsului. In colectivul de lucru este necesar sa existe întotdeauna proiectantul produsului studiat si cel putin un cadru specializat în analiza valorii, care cunoaste metodologia de lucru aplicata la produse.

3. Conducătorul colectivului de lucru este de drept responsabilul temei de cercetare sau seful de proiect al produsului; el poarta intreaga raspundere pentru aplicarea metodei analizei valorii si calitatea rezultatelor obtinute.

Faza 3         PREGATIREA METODOLOGICĂ

1                  Pregatirea metodologica in vederea aplicarii analizei valorii poate fi efectuata înaintea începerii lucrarilor, pentru toate etapele si fazele de realizarea sau pe parcursul realizarii acestora pentru fiecare etapa si faza în parte.

2                  Pregatirea metodologica pentru toti membrii colectivului de lucru se asigura de catre conducătorul colectivului.

3                  In cadrul pregatirii metodologice trebuie subliniate în mod corespunzator continutul, scopul, posibilitatile analizei valorii pentru realizarea functiilor necesare ale produsului studiat la un cost minim si in conditiile asigurarii calitatii, fiabilitatii, performantelor si livrarii acestuia. In activitatea colectivului este necesar sa se promoveze principiul muncii in echipa, sa se stimuleze creativitatea participantilor si sa se înlăture tendintele de rutină în abordarea problemelor.

Faza 4         STABILIREA PLANULUI DE LUCRU

1. Planul de lucru al colectivului se întocmeste potrivit etapelor si fazelor studiului de MV.

2. Pentru fiecare etapă si fază se definesc sarcinile, termenele si responsabilitătile. De asemenea pot fi precizate si mijloacele materiale si financiare, precum si colaborările necesare realizării fiecărei etape sau faze.

Faza 5 APROBAREA PLANULUI DE LUCRU

                    Planul de lucru al colectivului se aprobă de către conducerea unitătii.

                    Realizarea prevederilor planului de lucru se controlează de către un cadru de conducere desemnat în acest scop.


ETAPA II   ANALIZA NECESITATII SOCIALE

Faza 1         CULEGEREA INFORMATIILOR

1. Această fază cuprinde:

                    - stabilirea necesarului de informatii;

                    - identificarea surselor de informatii;

                    - culegerea si prelucrarea informatiilor în vederea utilizării lor.

2.                  Informatiile trebuie să se refere la conceptia, productia, aprovizionarea, desfacerea, costurile si utilizarea produsului, precum si a altor produse cu destinatie similară, realizate în tară sau străinătate.

3.                  Se recomandă ca informatiile să fie obtinute prin investigarea cerintelor la utilizatori, prin studierea documentatiei tehnice, economice si comerciale, a literaturii tehnice de specialitate, a standardelor, prospectelor, cataloagelor si mostrelor, a produselor similare, precum si prin consultarea celor mai buni specialisi.

4.                  Culegerea s prelucrarea informatilor trebuie continuată pe toată durata colaborării lucrării de analiza valorii.

Faza 2 STABILIREA NOMENCLATORULUI DE FUNCTII SI A LIMITELOR DIMENSIUNILOR LOR TEHNICE

1. Nomenclatorul de functii si limitele dimensiunilor lor tehnice se stabilesc avându-se în vedere însusirile pe care produsul trebuie să le aibă pentru a satisface necesitatea socială căreia îi este destinat.

2.      Functiile trebuie să fie formulate omogen, clar, concis, precis.

                    Ele trebuie să reflecte toate însusirile produsului pentru ca aceasta să satisfacă cerintele utilizatorilor si să corespundă unor conditii functionale impuse de mediu.

3.      Nomenclatorul de functii trebuie să cuprindă numai functii necesare.

                    Un produs existent, supus analizei valorii în vederea modernizării, poate avea functii lipsă fată de nomenclator sau functii inutile în plus fată de nomeclator.


            Faza 3      STABILIREA NIVELURILOR DE IMPORTANTA A FUNCTIILOR

1. Nivelurile de importantă ale functiilor produsului se stabilesc în scopul determinării contributiei fiecărei functii în valoarea de întrebuintare a produsului, prin compararea functiilor între ele, două câte două, din punctul de vedere al efectului lor util, pe baza consultării unui esantion reprezentativ de utilizatori si specialisti sau prin alte procedee.

2. Nomenclatorul de functii se completează cu limitele dimensiunilor tehnice si nivelurile de importan& 525f59f #355;ă ale functiilor.

ETAPA III. ANALIZA SI EVALUAREA SITUATIEI EXISTENTE

                    Faza 1      DIMENSIONAREA TEHNICA A FUNCTIILOR

1        Dimensiunile tehnice ale functiilor trebuie să reflecte cât mai exact însusirile exprimate prin functiile produsului si de regulă, cuprind denumirea parametrului, unitatea de măsura si valoarea parametrului respectiv.

2        La un produs nou, dimensiunile tehnice ale functiilor se stabilesc pe baza confruntării datelor rezultate din investigarea cerintelor utilizatorilor cu parametrii tehnici si constructivi ai unor produse similare existente, precum si cu literatura tehnică de specialitate.

3        La un produs existent, supus analizei valorii în vederea modernizării, dimensiunile tehnice ale functiilor se exprimă prin parametrii tehnici ai produsului respectiv, prevăzuti în documentatia tehnică sau determinati prin măsurări tehnice.

4        Dimensionarea functiilor subiective se face prin estimare, utilizând diverse tehnici si procedee statistico-matematice, sociologie, psihologice, experimentale, etc.

5        Rezultatele obtinute în această fază se sintetizează asa cum este exemplificat în tabel 5.1.

                                                                                                 Tabel 5.1

Sim-bol

Functie

Dimensiune tehnică

Nivel de importantă

Observatii

Denumire

Unitate de măsură

Valoare

                    Faza 2      DIMENSIONAREA ECONOMICA A FUNCTIILOR

1. Costurile aferente elementelor componente ale produsului care materializează functiile acestuia se înscriu asa cum este exemplificat în tabelul 5.2, avându-se în vedere nivelul de detaliere a lucrării de analiza valorii, stabilit conform celor mentionate în Etapa I, faza 1, punctul 5.

     Costurile din coloana "Elementele componente ale produsului" se repartizează pe una sau mai multe functii ale produsului, corespunzător cu gradul de participare a elementelor componente respective la realizarea acestor functii si se înscriu în coloanele functiilor respective.

                                                                                                                        Tabelul 5.2

Nr.

Crt.

Elemente componente ale produsului (repere, operatii)

Simbolul functiilor

Costuri

inutile

Obser-vatii

F1

F2

F3

F4

...

Fn

Denumire

Cost lei

Cost lei

lei

Total

                    Faza 3      ANALIZA SISTEMICA A FUNCTIILOR

                    Această fază poate cuprinde:

1. Analiza modului în care produsul existent, supus modernizării, si fiecare functie în parte satisfac toate cerintele utilizatorilor; compararea parametrilor tehnici si a solutiilor constructive cu necesitătile reale ale utilizatorilor produsului.

2. Analiza si aprecierea solutiilor constructive si tehnologice posibile pentru realizarea functiilor produsului în vederea eliminării elementelor si costurilor functiilor supradimensionate economic în valoarea de întrebuintare a produsului.

3.Compararea functiilor, a dimensiunilor lor tehnice si a costurilor functiilor produsului existent cu cele ale unor produse similare cu performante de vârf realizate în tară si în străinatate.

                    Faza 4      STABILIREA DIRECTIILOR DE CERCETARE

1. In această fază se efectuează:

-         adăugarea sau eliminarea unor functii la produsul existent;

-         stabilirea corectiilor în dimensiunile tehnice ale functiilor produsului existent, corespunzător cerintelor utilizatorilor;

-         renuntarea la elementele componente ale produsului existent care nu au nici un rol functional;

-         stabilirea functiilor cu costuri disproportionate în raport cu ponderea lor în valoarea de întrebuintare a produsului existent si identificarea căilor de eliminare a disproportiilor.

2.In cazul în care din ancheta la utilizatori referitoare la cerintele privind functiile produsului si dimensiunile lor tehnice a rezultat o dispersie mare, se studiază posibilitătile de diversificare a produsului existent.

3.Concluziile asupra conceptiei si a modului de fabricatie a produsului, precum si directiile de cercetare se stabilesc pe baza rezultatelor obtinute din analiza sistemică a functiilor, a obiectivelor si restrictiilor stabilite prin temă.

ETAPA IV           CONCEPEREA SAU RECONCEPEREA PRODUSULUI

Faza 1 ELABORAREA PROPUNERILOR DE REALIZARE A PRODUSULUI NOU SAU SUPUS MODERNIZARII

                    Pentru elaborarea propunerilor de materializare a functiilor produsului se recomandă utilizarea unor metode si tehnici, ca de exemplu: analiza combinatorie, check-listele, modelarea matematică, brainstorming-ul.

                    Propunerile, sub forma de idei si schite, se înregistrează pentru a fi folosite în următoarele faze de lucru.


Faza 2      SELECTIONAREA PROPUNERILOR

                    Se verifică dacă propunerile elaborate sunt realizabile din punct de vedere tehnic si economic si în ce măsură contribuie la atingerea obiectivelor stabilite.

                    Propunerile care se pot realiza si corespund obiectivelor se retin de către colectivul de lucru.

                    Dacă nu se pot retine cel putin două sau trei propuneri pentru fiecare obiectiv stabilit, se repetă faza anterioară conform celor mentionate în primul paragraf al prezentului subcapitol.

                    Faza 3      DEZVOLTAREA SI CONCRETIZAREA PROPUNERILOR LA NIVEL   DE SOLUTIE

            Propunerile retinute se combină si se dezvoltă, concretizându-se, după caz, sub formă de studii sau proiecte, însotite de un calcul preliminar asupra eficientei economice. Pentru verificarea propunerilor, se pot realiza modele sau machete experimentale si efectua încercări de laborator.

                        Faza 4 EVALUAREA SOLUTIILOR

            Solutiile propuse se evaluaează din punct de vedere al compatibilitătii constructive, al îndeplinirii functiilor produsului si al costurilor.

Pentru fiecare solutie se determină dimensiunile tehnice si economice ale functiilor si se execută toate fazele etapei a III-a.

Se verifică dacă solutiile se încadrează în restrictiile stabilite prin temă.

            Solutiile propuse se compară între ele sub aspectul valorii de întrebuintare si al costurilor si se alege solutia optimă pe baza criteriului maximizării raportului dintre valoarea de întrebuintare si costul de productie.

Pentru produsele noi această etapă se execută dupa etapa II.

ETAPA V        APROBAREA SOLUTIEI OPTIME

            Colectivul de lucru prezintă concluziile sale asupra solutiilor propuse. Se avizează si se aprobă solutia optimă, atât din punct de vedere al valorii de întrebuintare, cât si al costului produsului.

            Lucrarea se avizează conform dispozitiilor legale în vigoare pentru studiile si proiectele de produse noi sau modernizate.

            Se recomandă ca în componenta colectivului de avizare să existe cel putin o persoană specializată în analiza valorii.

            Conducerea unitătii urmăreste respectarea termenului de realizare prevăzut.

Bilantul si prezentarea solutiilor alese

            Bilantul si prezentarea solutiilor alese reprezinta a sasea etapa a procesului de MV. Animatorul grupului prezinta celui de ia decizii, sub forma unui bilant, propunerile selectionate în timpul fazei precedente. Concluziile bilantului se vor concretiza printr-o propunere pe care grupul de lucru o face si în care se vor prezenta punctele forte ale solutiei alese.

            Ůrmeaza examinarea recomandarilor avansate si decizia serviciilor implicate. Recomandarile vor fi eventual corectate si se vor prezenta desenele cu solutia pentru produsul studiat si calculele tehnico-economice.

            In final se întocmeste proiectul, se aproba graficul de implementare a propunerilor si se transmite serviciilor operationale.

Acest bilant se poate prezenta utilizând diferite metode.

Realizarea solutiilor alese

            Graficul de implementare realizat în cadrul etapei anterioare se pune de acord cu alte sectiuni ale planului de crestere a eficientei economice.

            Ca rezultat al desfasurarii activitatii de MV se elaboreaza documentatia tehnica si de proiectare.

            Urmeaza etapa organizarii activitatii de asimilare a recomandarilor. Graficul de implementare este urmarit în mod continuu pentru încadrarea în el. Rezultatele obtinute prin implementarea recomadarilor grupului de MV sunt comparate cu cele initiale iar în final este întocmit un raport asupra îndeplinirii activitatii.

ETAPA VI      REALIZAREA SI CONTROLUL APLICARII

            Faza 1             STABILIREA PROGRAMULUI DE REALIZARE

            După consultarea compartimentelor si sectiilor care răspund de executarea produsului, colectivul de lucru, în conformitate cu termenul stabilit, întocmeste un program de realizare si omologare a solutiei aprobate, precum si de executare a altor faze ale activitătii de asimilare de produse noi sau modernizate.

            Programul de realizare se supune aprobării conducerii.

            Faza 2             REALIZAREA SOLUTIEI APROBATE

            Pe parcursul realizării solutiei aprobate, colectivul de lucru acordă asistentă tehnică de specialitate si propune, după caz, măsuri de îmbunătătire a unora dintre solutii si de înlăturare a abaterilor de la programul de realizare aprobat.

            Faza 3             EVALUAREA REZULTATELOR DUPA APLICARE

            Se verifică dacă costul produsului executat se încadrează în prevederile temei. Se urmăreste modul în care produsul corespunde cerintelor utilizatorilor.

            Se determină efectele economice obtinute prin proiectare (reproiectare), atât la producator cât si la utilizatorii produsului respectiv.

            Schema etapelor si fazelor unui studiu de MV este prezentată mai jos, conform STAS 11272/2-79.


VI. RECONCEPEREA PRODUSELOR

            Prin analiza sistemică si functională MV defineste practic directiile de cercetare pentru perfectionarea produsului studiat, moment în care începe actul creativ. Pentru aceasta trebuie să facem apel la metodele de creativitate consacrate. Procesul de proiectare sau reproiectare al unui produs este un proces de creatie tehnică.

            In timpul acestei faze se caută răspunsul la întrebarea lui Larry Miles, "Ce altceva va face produsul ?". Această fază mai este cunoascută si ca o fază a speculatiilor. Fazele de informare se încheie cu elaborarea diagramei FAST si cu analiza sistemică a functiilor. Prin faza de creativitate căutăm cele mai bune solutii pentru materializarea functiilor identificate, din punct de vedere al unui criteriu sau al unui set de criterii. Multe dintre lucrurile pe care le folosim în viată cotidiană au fost catalogate cândva ca fiind imposibil de realizat. Si iată că acum ele au pătruns în cotidian. Si aceasta a devenit posibil pentru că cineva a vrut să depăsească barierele momentului.

            Exista numeroase metode prin care se pot genera idei. Fiecare dintre ele poate fi folosită cu succes. MV nu impune o anumită metodă de creativitate. Totusi cea mai frecvent utilizată metodă este cea a brainstormingului. Regula de bază a metodei este să nu pronunti niciodată un cuvânt descurajator, nici măcar vis a vis de tine. Prin aplicarea corectă a metodei se generează idei, se crează un flux de gândire. Analiza ideilor rezultate în urma aplicării brainstormingului se face în faza următoare. Pe parcursul derulării procesului nimeni nu trebuie să-si facă probleme dacă idea este fezabilă sau nu, dacă va fi acceptată sau nu. Este de preferat ca prin aplicarea metodei să generăm un numar cât mai mare de idei pentru fiecare dintre functiile problemă. Declaratiile negative, mimica facilă sau orice altă actiune critică distrug o sesiune de creativitate.

            După încheierea sesiunii de brainstorming echipa va examina ideile în sensul că ele pot fi combinate

            Sarcina de descoperire, identificare si alegere a solutiilor optime este o operatie de conceptie, de proiectare. Toate metodele corespunzătoare, diferitele tehnici de stimulare a creativitătii, desi nu fac parte din MV propriu-zisă, sunt inseparabile de aceasta.

            Grupurile pluridisciplinare de lucru sunt formate din economisti, tehnicieni si specialisti în inventică.

            Orice proces de creatie tehnică are mai multe faze:

-         faza logică, de formulare a problemei, adunarea datelor, căutarea solutiilor;

-         faza intuitive = perspectivă, generalizare, eliberarea gândirii de solutiile anterioare, în care se conturează descoperirea;

-         faza critică = examinare a descoperirii, verificare, punere la punct;

Există mai multe principii ale inventicii:

1.      Procesul de descoperire -inventie-inovatie se poate provoca si reproduce;

2.      Procesul de descoperire -inventie-inovatie este acelasi pentru toate disciplinele;

3.      Decoperirile, inventiile se nasc în subconstient; de aceea cercetătorul trebuie să se expună în mod voit unei multitudini de stimulente exterioare.

            Metodele de conceptie se împart în două mari categorii:

-         Metode intuitive;

-         Metode analitice.

VI.1.Metodele de lucru intuitive

            Metodele intuitive favorizează aparitia ideilor prin intermediul grupului pluridisciplinar. Există două modalităti mai importante de abordare:

-         Brainstorming-ul;

-         Sinectica.

VI.1.1 Brainstorming-ul (Metoda Osborn)

"Asaltul creierului" este o metoda ce apartine lui Alex Osborn si este o sedinta de creativitate care se bazeaza pe urmatoarele principii:

    1. amânarea criticii;
    2. emiterea cât mai multor idei;
    3. încurajarea ideilor "deosebite/ciudate";
    4. dati frâu liber imaginatiei.

Aceste principii se scriu pe tabla sălii în care are loc sedinta.

            Esenta brainstormin-ului constă în separarea intentionată a actului imaginatiei de faza gândirii critice, obiective, rationale. De aici metoda si-a dobândit si denumirea de "evaluare amânată" sau "suspendarea evaluării". Prin amânarea criticii metoda mai este denumită si "filozofia marelui da".

Metoda îsi propune crearea conditiilor pentru stimularea creativitătii unui grup de specialisti, solicitati să participe la găsirea unei solutii pentru o anumită problemă. Ea se bazează pe rezultatele unor cercetări de psihologie asupra comportamentului individual în raport cu un grup de persoane care dezbat o problemă si urmează să adopte o decizie. Metoda se bazează pe conceptia că într-un număr mare de idei se vor găsi si câteva idei bune.

            Brainstorming-ul nu constituie o tehnică de rezolvare a unei probleme, ci doar o stimulare a gândirii intuitive în sensul formulării de idei-solutii, într-un număr cât mai mare. Brainstorming-ul nu încheie procesul de creatie ci doar îl schitează. Cu cât numărul de idei este mai mare cu atât creste probabilitatea ca printre ele să se afle o idee valoroasă. Participantii la dezbatere trebuie să fie convinsi că o idee enuntată, chiar dacă pe moment nu are nici o legătură cu problema enuntată, poate prezenta un element de inspiratie pentru alte idei si deci nu trebuie ignorată. O ideee solutie nu trebuie sustinută cu prea multe argumente.

Grupul de brainstorming trebuie sa cuprinda:

  1. lider;
  2. 1-2 secretari;
  3. 4-5 specialisti în brainstorming;
  4. 4-5 specialisti în problema.

Durata optima a unei sedinte este de 30 - 45 minute.

            In MV brainstorming-ul se utilizeaza pentru:

a. stabilirea si formularea functiilor produsului;

b. pentru dimensionarea economica a functiilor;

c. pentru reconceperea produsului.

Aplicarea metodei comportă următoarele etape:

I.                   Pregătirea reuniunii

Constă în stabilirea subiectului si selectia participantilor. Pentru fiecare reuniune se pune în discutie un singur subiect. Se trimite câte o invitatie membrilor echipei alese, în care se specifică problema, ziua, ora, locul întâlnirii. Se crează astfel premizele pentru desfăsurarea unui proces de incubatie, de declansare a asocierilor. Persoanele respective au fost alese mai demult, urmărindu-se să facă parte din cele mai diverse profesiuni, asigurându-se astfel o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problemă, dar nu o analizează în mod special.

            In alcătuirea grupului trebuiesc respectate urmatoarele conditii:

-         selectia se face în functie de dorinta persoanei de a participa la reuniune;

-         între membrii grupului nu trebuie să existe antipatii, ba dimpotrivă relatiile de simpatie si prietenie sunt de preferat. In acelasi grup să nu fie un seful administrativ cu subalternii.

II.                Desfăsurarea reuniunii

La începutul reuniunii liderul grupului prezintă clar si succint subiectul (problema supusă dezbaterii). Ziua si ora trebuiesc alese astfel încât participantii să nu fie obositi sau sub influenta unor evenimente care să le afecteze buna dispozitie.

            Liderul poate opri activitatea grupului pentru a declansa câteva minute de concentrare individuală. Ideile nu vor primi numele autorului.

III.             Selectia ideilor

Se derulează după terminarea reuniunii, de către una sau mai multe persoane care evaluează valoarea diferitelor idei.

            Secretarul grupului pregăteste o listă cu toate ideile formulate. Lista este dactilografiată cu spatii între propuneri. Selectia ideilor este realizată de o echipă specializată. In evaluarea ideilor sunt utile următoarele întrebări:

-         idea este suficient de simplă ?

-         idea este acceptabilă din punct de vedere uman ?

-         este idea oportună ?

-         este ea realizabilă ?

-         poate ea contribui la cresterea productivitătii ?

-         vor scădea costurile ?

In cazul în care varianta aleasă nu prezintă modificări ale valorii de întrebuintare fată de varianta existentă se vor evalua numai costurile. Cele mai bune variante rămase în selectie trebuiesc analizate din punct de vedere al momentului cănd pot fi realizate.

      Rezultatele studiului se sintetizează într-un raport final, care va servi la sustinerea propunerilor. Acesta trebuie să cuprindă:

-         descrierea variantei optime;

-         stabilirea sarcinilor si a responsabilitătilor;

-         prezentarea riscurilor la solutia aleasă si propuneri pentru evitarea lor.

VI.1.2. Metoda Delphi

            Metoda Delphi are ca premise opiniile intuitive ale unor specialisti de înaltă calificare, care trebuiesc recoltate si prelucrate în mod sistematic, căutându-se eliminarea influentelor secundare.

            Grupul de experti trebuie să cuprindă între 5 si 10 membri, specialisti cu înaltă calificare, cu posibilităti de a emite idei noi.

            Ancheta se face în scris pe baza unor chestionare, în mai multe runde, păstrându-se anonimatul participantilor până la sfârsit, rezultatele fiind apoi prelucrate pentru obtinerea unei liste posibile.

            In prima rundă chestionarul are o anumită particularitate prin faptul că prin el se initiază ancheta si el trebuie să cuprindă toate informatiile necesare.

            In a doua rundă întrebările se prelucrează obtinându-se o mediană (valoare centrală) care este valoarea aflată la mijlocul tuturor valorilor indicate de experti. Chestionarele sunt însotite de opiniile rundelor precedente, statistici, grafice astfel încât participantii să  fie ajutati să revizuiască primele rezultate.

            In ultima etapă se face analiza evolutiilor de la un chestionar la altul si se pun în evidentă factorii principali.

VI.2. Cercetarea morfologica

Metoda matricilor morfologice de idei utilizeaza tehnica de cautare combinatorica a unor solutii noi pornind de la prioritatile de realizare a partilor componente ale produsului.

            Daca un produs este realizat din mai multe subansamble, care la rândul lor pot fi realizate în mai multe moduri, prin combinarea tuturor modalitatilor, rezulta un numar de solutii constructive,

N =                                                                                            (6.1)

Unde,

N = numarul de solutii ale produsului;

Si = numarul de solutii ale subansamblului;

n = numarul de subansable

            Analizând multimea variantelor se pot constata următoarele:

-         o serie de solutii constructive vor fi incompatibile, deci sunt solutii imposibile;

-         o altă serie de solutii nu vor reprezenta noutatea fată de nivelul tehnicii momentului respectiv;

-         alte solutii nu pot fi realizate de tehnologiile existente în momentul respectiv;

-         un număr suficient de mare de solutii utile pot fi si realizabile, dintre care se vor elimina cele ce nu sunt cerute de piată sau nu sunt eficiente din punct de vedere economic.

VI.3. Metoda Pareto ( A. B. C. )

Metoda Pareto se mai întâlneste sub denumirea ABC sau 20/80.

Este o metoda de programare, selectare, analiza, grupare a contributiei componentelor unui sistem cercetat, care da posibilitatea adoptarii deciziilor în functie de ponderea pe care o detine în efectul analizat. Metoda Pareto este o metodă de eficientizare a cercetării, prin care se selectează cauzele relevante ale unui fenomen.

            Intr-un produs nu toate reperele au aceeasi contributie la formarea pretului. De regulă un număr redus de repere, 2-3, merită o atentie deosebită sub aspectul costului si asupra lor trebuie să ne concentrăm eforturile.

            Metoda constă în împărtirea ansamlului (numărului de repere studiate) într-un numar de grupe. Criteriul de împărtire poate fi: volumul de manoperă, cantitatea de material, cantitatea de energie, etc. Numărul de grupe în care se împarte ansamblul poate fi orice numar natural, dar cel mai frecvent se utilizează cifra 3. Vom împărti deci un ansamblu, din punct de vedere al volumului de energie necesară procesării în trei grupe (A,B,C) :

-         Grupa A - contine un număr redus (de regulă 20%) de repere care necesită o cantitate mare de energie necesară procesării;

-         Grupa B - contine un număr mediu (de regulă 30%) de repere care necesită o cantitate mare de energie necesară procesării;

-         Grupa C - contine un număr mare (de regulă 50%) de repere care necesită o cantitate mare de energie necesară procesării.

            Metoda Pareto mai este cunoscută si sub numele de "metoda A B C". In locul cifrelor de 20,30,50% se pot utilza si alte combinatii, ca de exemplu: 5, 20, 75%.

            In figura 6.1 vă prezentăm un exemplu de diagramă Pareto, pentru reperele unui produs, din punctde vedere al consumului de manoperă. Ea este de tipul 50, 40, 10.

Fig. 6.1

In studiile de MV metoda Pareto are aplicatii în etapa de dimensionare economica a functiilor si în reconceperea produsului.

      De exemplu la determinarea costurilor functiilor nu este necesara luarea în considerare a tuturor reperelor sau operatiilor, ci numai a acelora representative sub aspectul ponderilor în costul total. Este suficient de exacta dimensionarea economica, daca se considera numai reperele, subansamblurile representative.

      Reconceperea produsului se poate realiza rapid si eficient utilizând conceptele metodei Pareto. Astfel în locul reconceperii tuturor functiilor, este suficient sa se recreeze doar functiile cu cele mai mari supradimensionari economice. De asemenea la reconceperea unei functii este suficient sa ne oprim la reperul cu cea mai mare pondere în costul functiei.

VI.4. Metode de lucru analitice

            Ele oferă cadrul pentru abordarea unei probleme utilizând un chestionar aplicat diferitelor elemente ale obiectului sau problemei considerate, obligându-ne să ne întrebăm dacă nu se pot modifica sau elimina unele elemente.

            Una dintre cele mai simple si în acelasi timp utilizate metode este cea a "listelor de control" (Check list). Tipurile  de întrebări si scopul urmărit prin ele sunt redate în tabelul de mai jos.

Tabelul 6.1

Nr. crt.

Scopul urmărit prin întrebare

Intrebarea

1

Utilizare în alte scopuri

Se pot găsi noi utilizări pentru a-l folosi ca atare? Sau cu modificări?

2

Adaptare

Cu ce se poate asemui? Ce alte idei sugerează? Ce analogii ne oferă trecutul? Ce se poate copia?

3

Modificare

Să se modifice forma? Să se modifice culoarea, destinatia, etc? alte modificări?

4

Mărit

Ce i se poate adăuga? Poate fi mai lung, mai rezistent?

5

Micsorat

Ce se poate suprima sau micsora?

6

Inlocuit

Cu ce materiale? Ce procedee se pot înlocui?

7

Reclasat

Se poate reaseza într-o altă ordine?

8

Inversat

Se inversează rolurile, se transpune pozitivul cu negativul.

9

Combinat

Se pot combina cu alte unităti. Alte ansambluri, scopuri?

            Se observă că fărâmitarea si reconstructia caracterizează această suită de întrebări, care apar mai mult sau mai putin constient în însusi procesul de proiectare sau reproiectare.

            Lista de control  nu este altceva decât un moment care specifică într-o anumită ordine domeniile care trebuiesc examinate în cursul unui studiu de MV. Domeniile se enuntă si se detaliază sub formă de întrebări.


VI.5. Metoda listelor de verificare (Checklist)

            Analiza produsului/serviciului prin metode de MV se poate face si cu ajutorul unor secvente de întrebări (checklist). Aceste secvente cuprind două tipuri de întrebări:

-         întrebări primare;

-         întrebări secundare;

Lista de întrebări primare urmăreste stabilirea scopului, locului, secventei actiunilor, persoanelor si a mijloacelor implicate, si vizează:

-         scopul activitătii;

-         locul unde are loc activitatea;

-         succesiunea actiunilor necesare realizării activitătii;

-         persoana care realizează activitatea;

-         mijloacele prin care se realizează activitatea.

Răspunsurile la aceste întrebări reprezintă solutii sau puncte de plecare pentru analize ulterioare. De exepmlu:

Pentru a determina scopul activitătii folosim întrebările:

-         In ce constă actiunea?

-         De ce este activitatea necesară?

Pentru a determina locul unde are loc activitatea folosim întrebările:

-         Unde se desfăsoara activitatea?

-         De ce se desfăsoara activitatea în acel loc?

Pentru a determina succesiunea actiunilor necesare realizării activitătii folosim întrebările:

-         Când se desfăsoară activitatea?

-         De ce se desfăsoara activitatea în acel moment?

Pentru a determina persoana care realizează activitatea folosim întrebările:

-         Cine execută ?

-         De ce acea persoană?

Pentru a determina mijloacele prin care se realizează activitatea folosim întrebările:

-         Cum este realizată activitatea?

-         De ce este realizată în acel fel?

Intrebările secundare continuă investigatiile începute prin setul de întrebări primare.

Răspunsurile obtinute în urma aplicării setului de întrebări primare sunt analizate cu ajutorul unui set de întrebări secundare, în scopul determinării unor alternative la subiectele investigate.

            Pentru fiecare tip de activitate se alcătuieste o listă personalizată de întrebări. De exemplu, putem întocmi liste de întrebări pentru: operatii tehnologice, manipularea materialelor, conditiile de lucru, activităti de control, proiectare, etc. Vom exemplifica prin lista de întrebări utilizată în cazul operatiilor tehnologice.

  1. Care este scopul operatiei?
  2. Este necesar rezultatul operatiei, si dacă da prin ce?
  3. Este necesară această operatie deoarece operatia precedentă nu a fost executată corect?
  4. Va creste volumul vânzărilor, tinând cont de faptul că operatia noastră introduce un cost suplimentar?
  5. Se poate obtine acelasi rezultat si altfel?
  6. Operatia se execută pentru a creste gradul de satisfacere a tuturor utilizatorilor sau numai a unui grup?
  7. Operatia precedentă poate conduce la eliminarea acesteia?
  8. Operatia executată a fost proiectată ca să reducă costul operatiei precedente sau a celei următoare?
  9. Se datorează această operatie unei solicitări a departamentului de marketing?
  10. Se poate executa operatia cu un cost mai mic?
  11. Dacă se mai adaugă încă o operatie, devine aceasta mai usor de realizat?
  12. Putem realize prelucrarea si altfel, obtinând acelasi rezultat?
  13. Dacă operatia a fost proiectată ca o măsură de corectie, nu se poate realize corectia si altfel?
  14. S-a schimbat ceva de la introducerea acestei operatii în procesul de fabricatie?

Lista de întrebări utilizată în cazul alegerii materialelor

1.      Este materialul corect ales?

2.      Se poate utiliza un material mai ieftin?

3.      Se poate utiliza un material mai usor?

4.      Este posibil ca furnizorul să execute anumite operatii asupra materialului înainte de livrare?

5.      Este materialul suficient de curat?

6.      Dimensinuile de livrare  conduc la obtinerea unor capete de bară inutilizabile?

7.      Este materialul optim folosit în timpul procesului de prelucrare?

8.      Este utilizarea materialului conexată unei corecte utilizări a celorlalte materiale utilizate în timpul procesului de prelucrare (electricitate, scule, aer comprimat, etc.)?

9.      Care este raportul dintre costul materialului si cel al manoperei?

10.  Poate fi ameliorat proiectul în sensul cresterii coeficientului de utilizare a materialului?

11.  Se poate reduce numărul de materiale utilzate prin folosirea standardizării?

12.  Putem confectiona piesa dintr-un deseu obtinut anterior?

13.  Pot fi folosite materiale noi (plastic, compozit)?

14.  Executa furnizorul materialului operatii care nu ne sunt necesare?

15.  Se pot utiliza materiale deformate plastic?

16.  Există defecte de material la semifabricatul livrat de producător?

17.  Ce efecte produce depozitarea asupra materialului?

18.  Poate controlul materialului la receptie să elimine unele probleme din timpul prelucării?

Metoda matricilor = prezinta sub forma unei matrici cele doua variabile ale unei probleme. La intersectia a doua linii se marchează un "x" daca exista solutie si se lasa un spatiu liber daca nu exista. Grupul de lucru va analiza zonele fara "x" pentru a gasii noi solutii.


VII. Evaluarea solutiilor

            Conceperea sau reconceperea produselor se finalizeaza prin conturarea unei solutii sau a mai multora. Acestea pot diferii între ele sub aspectul performantelor si deci al utilitatii si al costului.

            Este deci necesara o ierarhizare a acestor solutii, o comparatie între ele, pentru stabilirea solutiei optime si pentru evaluarea efectului pe care îl genereaza actiunea de reconcepere.

            Pentru a putea întelege si urmarii usor rationamentele, facem urmatoarea conventie:

-         solutia initiala sau etalon, cea pentru care s-a determinat dreapta de regresie, va primi indicele "0" ;

-         solutia reproiectata va primi indicele "1".

Pentru functiile reproiectate trebuiesc determinate utilitatile.

            Cu ocazia bilantului final se va pune în evidenăt eficacitatea utilizării MV sub forma unor curbe de tipul:


Cost

                                       Solutie existenta

                                                                Solutie noua

                                                                                    Numar de produse

Fig. 7.1

            Acest gen de analiza permite determinarea productiei minime de la care rezultatele MV se fac simtite.


                                                                        Valoare = Functie/Cost


Valoare

Timp

 
                                                                                                                        Cost


Intervalul de timp

 

Fig. 7.2

Graficul de mai sus releva eficienta activitatii grupului de MV.

VII.1. Dimensiunea economica a noii solutii

            Metodologia de dimensionare economica a functiilor este generala si de aceea se poate aplica pentru orice solutie constructiva pornind de la zero.

            Pentru economisirea efortului se poate folosi dimensiunea economica din varianta de referinta într-o masura mai mare sau mai mica, în functie de gradul de modificare a solutiei.

            Astfel, daca nu se modifica solutia initiala decât în parte, prin înlocuirea sau modificarea unor elemente de cost nu este necesara realizarea în detaliu a dimensionarii decât pentru elementele modificate, dupa cum urmeaza:

  1. Daca se modifica un reper ( operatie ) , ceea ce conduce la o modificare a costului fata de varianta de referinta:

ΔCi = Ci1 - Ci0                                                                              (7.1)

se modifica si costurile functiilor determinate de acest reper, dupa relatiile:

ΔC1Fj = ΔCi1 kij                                                                             (7.2)

unde kij este acelasi ca în varianta de referinta.

  1. Daca se introduce un reper (operatie) nou, acesta trebuie repartizat pe functii dupa un rationament logic.

ΔC1Fj = Cn+1 kn+1,j                                                                          (7.3)

unde Cn+1 reprezinta costul noului reper,

kn+1,j = ponderea reperului Rn+1 în costul functiei Fj.

  1. Daca se elimina un reper atunci se elimina si partea de cost din fiecare functie.

ΔC1Fj = -Cq kqj                                                                               (7.4)

unde:

Cq = costul reperului eliminat;

kqj = ponderea reperului eliminat în costul functiei.

Rezulta ca costul functie în noua structura este:

C1Fj = C0Fj +  C1Fj                                                                 (7.5)

unde:

r = numarul de repere nou adaugate fata de varianta de referinta.

Daca se modifica solutia constructiva si/sau se adauga sau elimina functii este necesara efectuarea unei dimensionari economice de la zero, astfel încât:

C1Fj = C1i k1ij                                                                               (7.6)

unde , k1ij = cota de participare a reperului Ri la costul functiei Fj în noua solutie;

C1i = costul reperului "i" în noua varianta.

Principiul maximizarii raportului U/C pentru solutiile analizate se concretizeaza astfel:

Daca:

U1/C1 > U0 / C0

Atunci solutia reproiectata este mai buna decât cea initiala.

VII.2. Faza prezentării rezultatelor studiului

(Tehnica prezentării)

            Prezentarea rezultatelor unui studiu de MV se poate face în două forme:scris sau oral.

            Oricât de bun ar fi studiul, buna calitate a prezentării este obligatorie. Chiar dacă se alege versiunea prezentării orale trebuieste întocmit un raport scris asupra desfăsurării studiului si a concluziilor, pentru a fi înaintat conducerii.

            Una dintre misiunile realizării studiului de MV este de a ajuta la adoptarea unor decizii corecte, ori un bun raport scris este una dintre cele mai eficiente modalităti de a sprijini adoptarea deciziilor corecte. De regulă, acest raport joacă rolul unei propuneri alternative, care prezintă numeroase avantaje financiare si nefinanciare.

Prezentarea orală

            Prezentarea orală se datorează necesitătii prezentării rezultatelor echipei de conducere, cea care ia deciziile. La ea participă întreaga echipă care a concurat la realizarea studiului de MV, care în acest mod îsi manifestă sprijinul fată de rezultatele studiului. După prezentare se asteaptă un feedback, sub forma unei aprecieri a studiului si prin luarea unei decizii. Prezentarea trebuie realizată de către persoana care a avut o contributie majoră la realizarea studiului, care cunoaste foarte bine continutul raportului sau de către mai multi membrii ai echipei, fiecare prezentând propriile-i realizări. Este de preferat ca mai multi membrii ai echipei să fie implicati în prezentare.

            Iată în continuare câteva sugestii utile în cazul unei prezentări orale:

  1. Prezentarea raportului este o sedintă de informare si nu un spectacol. Nervozitatea este de evitat pe timpul prezentării.
  2. Fiti cât mai concisi cu putintă dar în acelasi timp asigurati-vă că toti partcipantii au înteles mesajul dumneavoastră. Dacă la sedintă partcipă mai mult de 20 de persoane rugati audienta să astepte sfârsitul prezentării pentru a pune întrebări. Dacă vi se adresează o întrebare în timpul prezentării este recomandabil să răspundeti pe scurt si să adăugati că veti detalia răspunsul la sfârsitul prezentării. O schema a prezentării orale este expusă mai jos:

-         Introducerea (maximum 4 minute) = prezentati membrii echipei si rolul fiecăruia.

-         Rezumatul raportului (1 minut) = dacă raportul a fost înaintat în scris înaintea prezentării (varianta cea mai elegantă) faceti o rapidă trecere în revistă a raportului, indicând principalele capitole.

-         Procesul decisional (5 minute) = descrieti propblemele pe care le-ati avut de rezolvat si abordările utilizate în vederea solutionării.

-         Descrierea propunerilor (maximum 20 de minute, în functie de complexitatea studiului) = descrieti pe scurt propunerile avansate. Uneori propunerile dvs. trebuiesc "văndute"ca orice marfă.

-         Rezumat si feedback (5 minute) = concluzionati, mentionati data transmiterii raportului final si solicitati sugestii.

-         Discutii (10 minute) = utilizati un moderator pentru a clarifica aspectele în divergentă. Notati toate sugestiile, punctele slabe semnalate.

  1. Pozitionati-vă cu fata către audientă. Nu stati cu fată către proiector sau ecran. Nu vă adresati exclusiv unei personae, nu priviti insistent o persoană anume.
  2. Prezentati toate alternativele si explicati de ce ati optat pentru respectiva solutie.
  3. Asigurati-vă că toti membrii echipei, clientii si invitatii sunt prezenti. Utilizati o foaie volantă pentru prezentă.
  4. La sfârsit recuperati foliile si celelalte materiale utilizate în timpul prezentării, pentru o eventuală altă prezentare.

Prezentarea sub formă de raport scris

            Toate propunerile rezultate în urma unui studiu de MV si orice alt material luat în discutie în procesul decisional trebuie prezentate în scris. Indiferent de situatie, raportul scris este necesar deoarece el generează claritate în mintea celui ce-l scrie si obligă la ordine si rigoare.

            Există două tipuri de rapoarte:

-         raportul preliminar, utilizat si la prezentarea orală

-         raportul final

Raportul preliminar

            Raportul preliminar este utilizat la prezentarea orală. Comentariile si sugestiile pertinente desprinse în timpul prezentării trebuiesc adăugate la acest raport. Aceasta nu înseamnă că studiul efectuat nu este bun, ci că el trebuie să fie mai explicit pentru a nu obliga pe conducătorii ce iau decizii să ceară ulterior clarificări.

Raportul final

            Dacă faza de prezentare orală este un succes, atunci comentariile, sugestiile reiesite vor trebui adăugate raportului preliminar si diferenta dintre cele două rapoarte este mica. Membrilor echipei de studiu li se înmânează un exemplar din raportul preliminar si stenograma discutiilor din timpul prezentării orale, în vederea întocmirii raportului final. Deoarece activitatea desfăsurată de-a lungul studiului a fost una de echipă si elaborarea raportului final trebuie să fie tot o activitate de echipă. Toti membrii echipei trebuie să primească o copie a raportului final, ca o recunoastere a efortului depus. Scrisoarea de înaintare ce însoteste raportul final trebuie să reitereze nevoia de feedback.


VIII. Utilizarea cercetărilor operationale si a principiilor analizei valorii în vederea optimizării produselor

            Analiza valorii îsi propune optimizarea produselor prin maximizarea raportului dintre utilitate si cost. Asa cum am văzut în capitolele anterioare utilitatea si costul unui produs se pot modela mathematic, utilizănd relatiile de calcul diescrise în capitolul 3

. Produsul este descris de un nomenclator de functii si compus dintr-un număr de repere. Fiecare functie are o dimensiune tehnică si una economică. Costul functiilor poate fi exprimat finalmente cu ajutorul dimensiunilor tehnice ale acestora. Vom încerca în cele ce urmează să exprimăm atât raportul dintre utilitate si cost cât si mărimea abaterii fată de dreapta de regresie, în functie de dimensiunile tehnice ale functiilor si să determinăm dimensiunile tehnice optime ale functiilor produsului.

            Fie:

xj=dimensiunea tehnică a functiei Fj

Ci=costul reperului "i"

kij=ponderea reperului "i" în costul functiei "j"

Uj=utilitatea functiei Fj

CFj=costul functiei "j"

pj=ponderea functiei "j" în cost

Uj=utilitatea functiei Fj

nj=nivelul de importantă al functiei "j"

qj=ponderea functiei "j" în nivelul de importantă

a=panta dreptei de regresie

qj=                                                                                            (8.1)

a=                                                                                         (8.2)

uj=utilitatea intrinsecă a functiei "j"

Uj = qjuj                                                                                               (8.3)

Dimensiunea tehnică a functiei "j" variază între xjmin si xjmax

xjmin < xj < xjmax

uj=f(xj)

CFj==                                                        (8.4)

           

CFj=F(xj)                                                                                             (8.5)

pj=                                                                                           (8.6)

Uj= qj f(xj)                                                                                            (8.7)

            Functiile de optimizare sunt:

S= =                                  (8.8)

R= qj f(xj)/                                                                (8.9)

            Pentru a optimiza dimensiunile tehnice ale functiilor trebuie să determinăm: max[S] si min[R].

            Pentru F(xj) si u(xj) putem adopta una dintre modalitătile de formalizare matematică, expuse în capitolele precedente. De exemplu, putem opta pentru:

uj=f(xj)=                                                                            (8.10)

F(xj)=aixj+bi                                                                                        (8.11)

            Astfel, relatile (8.8), (8.9) devin:

S=                                                  (8.12)

R=/                                                (8.13)

            Va trebui să maximizăm pe R si să minimizăm pe S, utilizănd metode specifice de cercetări operationale.

            Aplicatia 8.1

            Fie un produs cu trei functii (F1, F2, F3) si două repere (R1, R2).

            Matricea de incidentă are forma:

            aij=

            Matricea cotelor de participare are forma:

            kij=

            Domeniile de variatie ale dimensiunilor tehnice ale functiilor sunt:

            0≤x1≤5             0≤x2≤6             0≤x3≤7

            Ponderile celor trei functii sunt:

            q1=0,15            q2=0,35            q3=0,50

            Utilitătile intrinseci ale functiilor sunt:

            u1=x1/3             u2=x2/2             u3=x3/4

            Utilitătile globale ale functiilor vor fi:

            U1=x1/20                      U2=7x2/40                    U3=x3/8

            Costurile functiilor sunt:

            C1=0,40 (2x1+3)                      C2=1 (x2+2)                 C3=0,60(3x3+5)

            C1+C2+C3=0,80 x1+x2+1,80 x3+6,20

            Ponderile functiilor în cost sunt:

p1=    

p2=    

p3=

            Panta dreptei de regresie este:

            a=

            Coroborănd, obtinem:

S=(-x1/20)2+

(-7x2/40)2+

(-x3/8)2

R=(x1/20)/ +(7x240)/+

(x3/8)/

            Pentru a determina minimul lui S si valorile lui x1, x2, x3 pentru care se atinge acest minim vom folosi MATHLAB.

Obtinem:

minS=0,0796

pentru

x1=3,02                        x2=5,12                        x3=0,15


IX. Managementul valorii produsului în contextual general al managementului

            Valoarea unui produs este direct proportionala cu gradul de satisfacere a necesitatii utilizatorului (utilitatea) si invers proportionala cu costurile induse. Raportul dintre utilitate si cost este atribuit performantei.

            Ingineria valorii poate fi cu usurinta asociata cu ideea de maximizare a raportului performante / cost.

            Standardele ISO 9004 contin termeni cum ar fi: caracteristici de preformanta, si performanta obtinuta în raport cu asteptarile utilizatorului.

            Performanta poate fi definita în mai multe moduri:

Definitia 1. Performanta = rezultat prestigios obtinut de un sportiv sau o echipa.

Definitia 2. Performanta = realizare deosebita dintr-un anumit domeniu de activitate.

Definitia 3. Performanta = rezultatul cel mai bun determinat de o masina sau un aparat.

Definitia 4. Performanta = un rezultat superior rezultatelor cunoscute.

Definitia 5. Performanta = eficienta maxima a unei actiuni.

Definitia 6. Performanta = nivelul cerut sau realizat pentru fiecare caracteristica a unui produs cu scopul de a satisface exigentele utilizatorului.

Toate definitiile insista pe elementul superlativ al rezultatului. Performanta poate fi considerata un calificativ al fiecarui produs, individ, proces, actiune, reprezentând rezultatul cel mai bun al sau.

            Performanta poate fi privita în sens relativ sau absolut. In sens absolut, performanta reprezinta nivelul maxim al unei caracteristici a produsului sau a individului. Pentru a fi utila o performanta trebuie sa fie ceruta, dorita de un utilizator.

            Intre performanta si utilitate exista o relatie de proportionalitate între anumite limite. In domeniul util, cresterea performantei conduce la cresterea utilitatii. Daca depasim acest domeniu performanta ramâne neutilizata. Performanta ca scop în sine, fara o comanda sociala, poate induce utilitate în viitor.

            Prin prisma MV performanta intrinseca reprezinta o supradimensionare tehnica, o supracalitate. Din punctual de vedere al MV performanta reprezinta nivelul maxim al dimensiunii tehnice calitative ale functiilor produsului analizat sau ale produsului ideal (etalon de referinta).


Fig.9.1. Interferenta caracteristicilor produsului

MV si metodele de gestiune a proiectelor

            MV reprezinta un instrument deosebit de util în gestiunea proiectelor. Gestiunuea proiectelor se poate realiza prin:

-         conceptia pentru un cost obiectiv (CCO);

-         conceptia pentru un cost global (CCG).

IX.1. Conceptia pentru un cost obiectiv (CCO)

            Conceptia pentru un cost obiectiv (CCO) reprezinta o metoda de conceptie permitând conceperea unui produs caruia i se impune din start un plafon al pretului.

            Restrictia costului devine elementul capital. Costul este o marime fixa în timp ce elementele variabile sunt performantele produsului. Pentru acelasi pret se prefera varianta care ofera performante superioare. In aceste conditii cerinetele beneficiarului trebuiesc prezentate într-o forma flexibila, negociabila. In cazul în care obiectivul pret se afla în pericol de a nu putea fi respectat întreg proiectul poate fi abandonat de catre responsabilul de proiect. Cu toate ca în mod teoretic nu exista nici o legatura între MV si CCO este indispensabil sa se recurga la metodele si principiile MV.

            Aplicarea CCO se face prin divizarea produsului în "sarcini de productie". Deoarece CCO se aplica pentru conceptia produselor complexe, aceasta se poate descompune în ansamble, subansamble si repere. Nivelul subansamblului reprezinta "tinta", "sarcina de productie" care ne intereseaza. Altfel spus costul impus al produsului se divizeaza în costuri impuse ale subansamblelor. Realizarea în conditiile impuse ale fiecarui subansamblu revine unei echipe speciale.

            Descompunerea unui produs în subansamble are ca scop:

-         studiul comod al fiecarui element;

-         gestiunea mai usoara a productiei;

-         suprapunerea coerenta a diferitelor elemente;

-         fabricatia specializată a diferitelor elemnte.

Solutiile tehnice initiale pot conduce la un cost mai mare decât cel impus, situatie în care trebuie sa ne apropiem de pretul propus chiar cu costul renuntarii la anumite performante ale produsului. Dupa mai multe asemenea iteratii putem atinge pretul maximal impus.

IX.2. Conceptia pentru un cost global (CCG).

Conceptia pentru un cost global ( CCG ) are la baza notiunea de cost global, care reprezinta suma cheltuielilor vizând realizarea unui produs.

Costul global = Costul de achizitie + Costul de utilizare + Costul de întretinere + Costul de modificare+ Costul de dezafectare.

Metoda scoate astfel în evidenta faptul ca, consumatorul este din ce în ce mai sensibil nu numai la pretul de achizitie, dar si la celelalte componente.

            Poate ca domeniul în care metoda CCG îsi gaseste cea mai larga aplicabilitate este aeronautica.

Particularitati ale MV pentru procesele tehnologice

            Dintre problemele de baza rezolvabile cu ajutorul MV pentru produse de tipul proceselor tehnologice si sistemelor pot fi enumerate urmatoarele :

-         îndepartarea "locurilor înguste" si a disproportiilor în îndeplinirea proceselor tehnologice;

-         reducerea sau lichidarea pierderilor tehnologice;

-         scaderea volumului de materiale utilizate, energie si a altor costuri, cu pastrarea calitatii;

-         înlocuirea materialelor deficitare si scumpe, cu altele mai ieftine si accesibile, cu pastrarea calitatii ;

-         cresterea nivelului caracteristicilor tehnice obtinute cu pastrarea sau micsorarea costurilor;

-         cresterea securitatii procesului de productie cu pastrarea sau micsorarea costurilor.

In desfasurarea MV pentru procesele tehnologice deja realizate se va elabora diagnoza functional-economica, se vor determina functiile inutile ce influenteaza negativ asupra nivelului de calitate a procesului.

      Functiile proceselor tehnologice se realizeaza pe seama actiunii în care participa componentele sistemice:

-         materialele si semifabricate;

-         utilaje,scule, dispozitive, verificatoare.

La alegerea obiectului de analiza vor capata prioritate urmatoarele procese:

-         cele care au o înalta cota de cheltuieli (manopera sau materiale);

-         cele care conduc la aparitia rebuturilor;

-         cele care asigura un volum mai mare de productie, dar cu un coeficient mai mare de utilizare al materialului;

-         cele care creaza pericol de accidente;

-         cele care au un consum mai mare de scule;

Pe parcursul desfasurarii analizei structurale si a celei functionale a procesului tehnologic se întocmesc tablouri de analiza ale proceselor, operatiilor, fazelor. In aceste tablouri se descriu codul si denumirea proceselor si apartenenta lor la un anume tip determinat. In tabloul de analiza sunt reflectate si legaturile cu procesele anterioare si ulterioare, componenta intrarilor (materiale si energie) si a iesirilor (piese finite si deseuri).

            Drept catalizator în cautarea ideilor noi ne putem utiliza un set de întrebări (checklist) de tipul:

-         Nu se poate renunta la operatia analizata ?

-         Nu este posibil sa se comaseze cu alta operatie ?

-         Nu se poate împarti pe parti si uni unele dintre operatii ?

-         Nu se poate suprapune timpul operatiei date cu timpul auxiliar al alteia ?

-         Nu se poate suprapune operatia cu controlul calitatii ?

Pentru determinarea unor variante cu costuri mai reduse apelam la urmatorul set de întrebari:

  1. Corespunde materialul dat scopului propus ?
  2. Nu se poate utiliza un material mai ieftin, mai usor ?

3.                                                                                                                                                                                                                                    Nu poate furnizorul sa ofere materialul într-o stare mai comoda pentru utilizare ?

  1. Exista forme si dimensiuni de material mai economice ?
  2. Se monitorizeaza consumul de materiale in timpul procesului ?

X. STUDIU DE CAZ

PRODUSUL FRIGIDER

([1] Romeo-Mihai Ciobanu, Gheorghe Condurache, Dragos Paraschiv - Ingineria Valorii)

Caracteristicile tehnice ale frigiderului

            Caracteristicile tehnice ale frigiderului analizat sunt următoarele:

            Volum total: 352 litri, 2 compresoare, control electronic al temperaturii prin intermediul a 2 senzori.

            FRIGIDER: 231 litri.

·        Functia "SUPERCOOL" (răcire rapidă)

            Această functie poate fi activată atunci când avem nevoie de o răcire rapidă a alimentelor din interiorul frigiderului doar printr-o atingere de buton. Functia se va decupla automat atunci când temperatura aleasă este atinsă în interiorul frigiderului.

·        5 rafturi ajustabile (din care unul de sticla rezistentă la variatii de temperatură).

·        2 sertare transparente pentru legume si fructe.

·        Suport de sticle pe raft si balcoane.

·        4 balcoane de usă.

·        2 suporturi de ouă.

·        Compartiment pentru ouă.

·        Decongelare automată.

·        Comutator pornit/oprit.

·        CONGELATOR : 121 de litri.

·        Functia "FAST FREEZE" (congelare rapidă).

Această functie poate fi activată doar prin atingerea unui buton atunci cănd dorim să congelămi alimente aflate în stare proaspată. Functia se va dezactiva automat dupa o anumită perioadă de timp.

·        3 sertare de congelare (2 cu vizor transparent).

·        sertar de congelare rapidă.

·        Buton/led pentru functia de congelare rapidă.

·        2 compartimente pentru producerea cuburilor de gheată.

·        Alarmă cu led.

·        "Quick Ice" - Sistem patentat pentru producerea cuburilor de gheata (20 de minute).

·        Comutator pornit/oprit.

·        Decongelare manuală.

·        Picioare reglabile si roti în partea din spate.

·        Usi reversibile

·        Dimensiuni (i*L*A) : 187*60*60 cm.

·        Capacitate de congelare 15 kg/24h.

·        Consum energetic 1.30 KW/h.

·        Greutate: 77 kg.

            Functiile frigiderului

            F1: Este fiabil .

            F2: Este mantenabil.

            F3: Rezistă la agenti mecanici.

            F4: Rezistă la agenti chimici.

            F5: Poartă informatii.

            F6: Are aspect estetic.

            F7: Permite cuplarea la reteaua de energie electrică.

            F8: Asigură electrosecuritatea utilizatorului.

            F9: Transformă energia electrică în frig.

            F10: Asigură reglarea si controlul parametrilor.

            F11: Asigură conditii ergonomice de lucru.

            F12: Asigură un volum util.

F13: Oferă o bună vizibilitate.

            F14: Este silentios.

            Dimensionarea tehnica a functiilor.

Functia F1- Este fiabil.

            Fiabilitatea este aptitudinea unui dispozitiv de a-si îndeplini functia specifică în conditiile date si de-a lungul unei perioade date.

            In literatura de specialitate, fiabilitatea este considerată ca o caracteristică tehnică de calitate, definită ca probabilitatea ca oricare exemplar din produsul respectiv să îndeplinească functia pentru care a fost creat fără a se defecta, un anumit interval de timp, în anumite conditii de exploatare. Fiabilitatea frigiderului poate fi apreciată prin durata de functionare neîntreruptă a acestuia.

            Pentru utilizatori

u1= a*T+b

frigiderul are urmatoarele valori ale indicatorului de fiabilitate:

-         durata minimă de functionare: Tmin.= 5 ani.

-         durata maximă de functionare: Tmax.= 20 ani.

Pentru frigiderul analizat valoarea acestui indicator este T=15 ani.


                                                                  

 u(5)=0           5a+b=0         15a=1             u(10)=1

                                                         

                                   

a= 1/15           20a+b=1         b=-5a          b=-1/3

T= 15Ţu1= a×15+bŢ1/15×15-1/3= 1-1/3=2/3Ţu1=0.66

      Functia F2- este mentenabil

            Mentenabilitatea este aptitudinea unui dispozitiv de a-si îndeplini functia specifică, atunci când mantenanta se efectuează în conditii date, cu proceduri si remedii prescrise.

            Mentenanta este ansamblul tuturor actiunilor tehnice si organizatorice efectuate în scopul mentinerii sau restabilirii unui dispozitiv în starea de a-si îndeplini functia specificată.

            Principalul indicator de apreciere al mentenabilitătii este timpul mediu de mentenantă sau de reparatii-Trep.. Utilitate acestei functii va fi:

u2 =Tmin./Trep.

unde,

Tmin., Trep.- timpul minim, respectiv timpul mediu de mentenată.

Pentru produsul analizat, Trep.= 48 h, Tmin = 24h.

   u2= 24/48=0.5.

            Functia F3- rezistă la agenti mecanici

            Se poate aprecia că această functie este determinată de următorii parametrii: numărul, durata si acceleratia maximă a loviturilor.

            Se consideră că relatia dintre utilitatea functiei si nivelul acestor parametrii este liniară, în domeniul valorilor acceptate ale parametrilor:

u3= f(n,t,a)

 u3= a×n+b×t+g×a

unde,

 n= numarul de lovituri

t=durata unei lovituri

a=acceleratia loviturilor.

Pentru frigiderul analizat valorile acestor parametri sunt:

n=100 lovituri, t=1s , a=3g

            Se consideră că acesti parametri satisfac integral pe utilizatori, prin urmare utilitateafunctiei este egală cu unitatea: u3=1

 Functia F4-Rezistă la agenti chimici.

            Această functie poate fi apreciată prin timpul în care produsul rezistă sub actiunea agentilor chimici.

Utilitatea acestei functii se apreciază prin relatia:

u4= T/Tmax.

unde,

T,Tmax.= reprezintă timpul, respectiv timpul maxim în care frigiderul rezistă sub actiunea agentilor chimici, în mediul standard.

            Se apreciază că: u4=1.

            Functia F5-Poarta informatii

            Utilitatea acestei functii se apreciaza prin numărul de informatii înscrise pe aparat:

u5= n/nmax.

unde,

n, nmax. reprezintă numărul de informatii, respectiv numărul maxim de informatii utile.

            Se apreciază că utilitatea variantei concrete este: u5=1.

            Functia F6-Are aspect estetic.

            Functia este subiectivă, utilitatea intrinsecă a acesteia poate fi apreciată prin note acordate de cei investigati variantei concrete de produs: u6= N/Nmax.

unde,

            N=66  si reprezintă nota obtinută de variantă.

         Nmax. = 100si reprezintă nota maximă posibilă.

u6= 66/100= 0.66

Functia F7-Permite cuplarea la reteaua de energie electrica.

Frigiderele sunt echipate cu un motocompresor alimentat la 220-240 v /50 Hz

Frigiderul functionează normal la variatiile de tensiune cuprinse între limitele +10% si -15% din tensiunea nominală a retelei.

Utilitatea functiei se apreciază prin lungimea cablului de alimentare:

u7= a×L+b

Limitele acceptate de utilizatori sunt: Lmin.= 1m , Lmax=4m.

Pentru frigiderul analizat, acest indicator de utilitate are valoarea L=3m.

|                 |               |             |

|u7(1)=0     |a+b=0     |3a=1     |

|a=1/3        |               |             |

|             =>|          =>|        => |

   u7(4)=1      4a+b=1    b=-a

   b=-1/3

   u7=a×3+b= 3×1/3-1/3=1- 1/3=2/3

                   u7= 0.66

            Functia F8-Asigura electrosecuritatea utilizatorului

            Protectia utilizatorului se poate aprecia prin rezistenta de izolatie,tensiunea de încercare la străpungere , curentul de scurtcircuit.

            Dacă se consideră tensiunea de încercare la străpungere drept dimensiune tehnică a functiei, atunci utilitatea acestei functii se determină cu relatia:

u8= (U-Umin.)/(Umax.- Umin.)

Prin investigatie statistică în randul utilizatorilor potentiali s-a stability că:

Umin.= 1KV,

Umax.-13 KV.

In cazul aparatului analizat, U=10 KV.

            u8=(10-1)/(13-1)=9/12=>u8=0.75.

            Functia F9- transforma energia electrica in frig

            Această functie este determinată de următorii parametrii:

                        -capacitatea de congelare în 24 de ore(C)

                        -timpul necesar pentru atingerea parametrilor(T)

            Pentru frigiderul analizat, acesti parametrii au următoarele valori:

C= 15 kg/24h

T= 15 h

            Limitele admise de utilizatori sunt:

Cmin.= 5kg/24h; Cmax.= 20kg/24h; Tmin.=10h; Tmax.= 20h.

u9=a×C+b×T    => u9=1/10×15-1/20×15= (30-15)/20=15/20=3/4=> u9=0.75.

      Functia F10-Asigura controlul si reglarea parametrilor

Această functie poate fi apreciată prin limitele prin care se poate regla temperatura de răcire pe care o poate atinge produsul. In cazul frigiderului analizat fiind t= -16°C.

            Limitele admise de utilizatori sunt: tmin.= -5°C, tmax.=-18 °C.

u10=a×t+b

u10=-1/13×(-16)-5/13=11/13=>u10=0.84

            Functia F11- Asigura conditii ergonomice de lucru

Utilitatea acestei functii se poate aprecia prin note acordate de cei investigati variantei concrete de produs.

Utilitatea unei variante se apreciaza prin relatia:

u11=N/Nmax.

unde,

N=nota obtinută de variantă

          Nmax.=nota maximă posibilă.

u11=87/100=> u11= 0.87

Functia F12- Asigură un volum util.

Aceasta functie se poate aprecia prin capacitatea brută, care în cazul frigiderului analizat este: C=352 l.

Limitele admise de utilizatori sunt: Cmin.= 250 l, Cmax.=400 l

u12=a×C+b

u12= 1/150×352-250/150=102/150=> u12=0.68

Functia F13- Oferă o bună vizibilitate.

Utilitatea acestei functii se determină cu relatia:

u13= N/Nmax

unde,

            N = este nota obtinută de această functie în sondaj.

            Nmax=nota maximă posibilă.

u13=40/100=> u13=0,4

      Functia F14-Este silentios

            Functia poate fi apreciată prin nivelul zgomotului emis.

            In cazul frigiderului prezentat, acest parametru este A= 35dB.

            Limitele admise de utilizatori sunt: Amin.= 25dB, Amax.=50 dB

u14=a×A+b

u14= -1/25×35+2=15/25=3/5=>u14=0.6

            Analiza rezultatelor investigatiei statistice in randul utilizatorilor frigiderului

Pentru stabilirea importantei relative si a utilitătii intrinseci a functiilor s-a realizat un sondaj de opinie în răndul unui esantion de utilizatori reali si potentiali ai aparatului.

Chestionarul administrat solicita răspunsuri la următoarele întrebări:

1) Atribuiti note de le 1 la 100 functiilor frigiderului în raport cu importanta pe care o acordati fiecărei functii în cadrul produsului ideal.

2) Dacă apreciati că formulările functiilor nu sunt corecte, precizati care sunt formulările corecte.

3) Dacă sunt functii lipsă sau în plus, precizati care sunt acestea.

            Analiza functională

            Desi în general lista propusă pentru functii este considerată corectă, s-au primit câteva sugestii:

-         mai multi utilizatori consideră că functia F5-poartă informatii nu interesează în mod deosebit deoarece nu considera un lucru dificil folosirea unui frigider.

-         s-a sugerat existenta unei functii noi: "asigură decongelarea automata". Considerăm această functie ca o componentă a functiei F11: "asigură conditii ergonomice de lucru".

            Stabilirea importantei relative a functiilor.

            Rezultatul acestei analize se regăseste în tabelul ? . In analiză a fost considerată si o altă variantă de punctaj si anume: în raport cu ierarhia obtinută din sondaj s-a acordat functiilor câte o notă de la 14 pentru prima functie la 1 pentru ultima functie si s-a determinat o pondere folosind aceste note.



Stabilirea importantei relative a functiilor-sondaj de opinie            Tabelul 10.1

S

F1

F2

F3

F4

F5

F6

F7

F8

F9

F10

F11

F12

F13

F14

1

100

80

80

80

50

70

100

90

100

90

80

70

50

50

2

100

90

90

80

70

90

100

90

90

90

100

70

60

60

3

100

60

50

40

20

80

100

80

80

90

100

70

40

90

4

100

50

40

50

40

70

100

80

80

80

100

60

30

70

5

100

80

70

60

40

60

90

90

90

70

80

50

40

50

6

100

70

50

50

60

70

100

80

80

80

707070

60

20

40

7

100

70

40

40

60

50

90

80

80

80

90

60

30

60

8

100

90

60

60

70

60

80

70

90

70

80

70

40

40

9

100

60

70

70

60

50

100

90

100

90

80

60

40

70

10

100

50

50

40

40

60

100

90

90

90

90

60

50

60

Total

980

700

600

570

510

660

960

840

880

830

870

630

400

590

Media

98

70

60

57

51

66

96

84

88

83

87

63

40

59

Ordine

1

7

10

12

13

8

2

5

3

6

4

9

14

11

Pondere

   qj

9.78

6.98

5.98

5.68

5.08

6.58

9.58

8.38

8.78

8.28

8.68

6.28

3.99

5.88

uj

0.66

0.5

1

1

1

0.66

0.66

0.75

0.75

0.84

0.87

0.68

0.4

0.6

qj

6.45

3.49

5.98

5.68

5.08

4.34

6.32

6.28

6.58

6.95

7.55

4.27

1.59

3.52

Note de

1-14

14

8

5

3

2

7

13

10

12

9

11

6

1

4

Pondere

    qj

13.3

7.62

4.76

2.85

19

6.66

12.3

9.52

11.4

8.57

10.4

5.71

0.90

3.81

Uj

8.80

3.81

4.76

2.85

19

4.40

8.17

7.14

8.56

7.20

9.1

3.88

0.36

2.28


      Dimensionarea economică a functiilor

            Dimensionarea economică                                                                                                    Tabelul 10.2

Subansam-

blu

Cost

materi-

ale %

Cost

mano-pera%

Cost

total

%

 Repartizare pe functii in % din costul total

F

1

F

2

F

3

F

4

F

5

F

6

F

7

F

8

F

9

F

10

F

11

F

12

F

13

F

14

Motor

32

28.5

   7

30

30

30

-

-

-

-

10

-

10

-

-

-

-

20

Carcasa

24

22.8

6

23.33

-

-

20

20

-

20

-

20

-

-

20

-

-

-

Placa cir-

cuit

20

25.7

1

23.33

-

60

40

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

Rafturi

4

2.86

3.34

-

-

40

30

-

-

-

-

-

-

-

-

30

-

Balcoane

de usa

4

2.86

3.34

-

-

40

20

-

-

-

-

-

-

-

20

20

-

Sertare

8

7.14

7.5

-

-

40

20

-

-

-

-

-

-

-

20

20

-

Comparti-ment oua

2

2.86

2.5

-

-

40

30

-

-

-

-

-

-

-

-

30

-

Termostate

4

4.28

4.16

-

50

-

-

10

-

-

-

-

10

30

-

-

-

Cablu de alimentare

2

2.86

2.5

-

-

-

-

-

-

50

50

-

-

-

-

-

-

Nr.

crt.

Suban-

Samblu

Cost mate-riale

Cost mano-pera

Cost total

Repartizarea pe functii in unitati banesti

F1

F2

F3

F4

F5

F6

F7

F8

F9

F10

F11

F12

F13

F14

1

Motor

800

1000

1800

540

540

-

-

-

-

180

-

180

-

-

-

-

360

2

Carcasa

600

800

1400

-

-

280

280

-

280

-

280

-

-

280

-

-

-

3

Placa cicuit

500

900

1400

-

840

560

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

4

Rafturi

100

100

200

-

-

80

60

-

-

-

-

-

-

-

-

60

-

5

Balcoane de usa

100

100

200

-

-

80

40

-

-

-

-

-

-

-

40

40

-

6

Sertar

200

250

450

-

-

180

90

-

-

-

-

-

-

-

90

90

-

7

Comparti-

ment oua

50

100

150

-

-

60

45

-

-

-

-

-

-

-

-

450

-

8

Termostate

100

150

250

-

125

-

-

25

-

-

-

-

25

75

-

-

-

9

Cablu de alimentare

50

100

150

-

-

-

-

-

-

75

75

-

-

-

-

-

-

10

Total cost-cj

2500

3500

6000

540

150

1240

515

25

280

255

355

180

25

355

130

23

5

360

11

Pondere in cost-pj

41.66

58.3

100

9

25

20.6

8.51

0.4

4.66

4.25

5.9

3

0.4

5.9

2.2

3.9

6

Dimensionare economică-cij                                                       Tabelul 10.3

Dimensionare economică- Materiale                                                                             Tabelul 10.4

Nr.

crt.

Suban-

samblu

Costul

materialelor

Repartizarea pe functii

F1

F2

F3

F4

F5

F6

F7

F8

F9

F10

F11

F12

F13

F14

1

Motor

800

240

240

-

-

-

-

80

-

80

-

-

-

-

160

2

Carcasa

600

-

-

120

120

-

120

-

120

-

-

120

-

-

-

3

Placa circuit

500

-

300

200

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

4

Rafturi

100

-

-

40

30

-

-

-

-

-

-

-

-

30

-

5

Balcoane de usa

100

-

-

40

20

-

-

-

-

-

-

-

20

20

-

6

Sertare

200

-

-

80

40

-

-

-

-

-

-

-

40

40

-

7

Comparti-

ment oua

50

-

-

20

15

-

-

-

-

-

-

-

-

15

-

8

Termostate

100

-

80

-

-

10

-

-

-

-

10

30

-

-

-

9

Cablu de

alimentare

500

-

-

-

-

-

-

25

25

-

-

-

-

-

-

10

TOTAL MATERIAL

2500

240

590

500

225

10

120

105

145

80

10

150

60

105

160

11

Pondere in materiale

100

9.6

23.6

20

9

0.4

4.8

4.2

5.8

3.2

0.4

6

2.4

4.2

6.4

12

Pondere in cost

41.66

4

9.8

8.3

3.7

0.2

2

1.8

2.4

1.3

0.2

2.5

1

1.7

2.6


Stabilirea importantei relative a functiilor- sondaj de opinie                                 Tabelul 10.5

S

F1

F2

F3

F4

F5

F6

F7

F8

F9

F10

F11

F12

F13

F14

1

100

80

80

80

50

70

100

90

100

90

80

70

50

50

2

100

90

90

80

70

90

100

90

90

90

100

70

60

60

3

100

60

50

40

20

80

100

80

80

90

100

70

40

90

4

100

50

40

50

40

70

100

80

80

80

100

60

30

70

5

90

80

70

60

40

60

90

90

90

70

80

50

40

50

6

100

70

50

50

60

70

100

80

80

80

70

60

20

40

7

100

70

40

40

60

50

90

80

80

80

90

60

30

60

8

100

90

60

60

70

60

80

70

90

70

80

70

40

40

9

90

60

70

70

60

50

100

90

100

90

80

60

40

70

10

100

50

50

40

40

60

100

90

90

90

90

60

50

60

Total

980

700

600

570

510

660

960




840

880

830

870

630

400

590

Medie

98

70

60

57

51

66

96

84

88

83

87

63

40

59

Ordine

1

7

10

12

13

8

2

5

3

6

4

9

14

11

Pondere

qj

9.78

6.98

5.98

5.68

5.08

6.58

9.58

8.38

8.78

8.28

8.68

6.28

3.99

5.88

uj

0.66

0.5

1

1

1

0.66

0.66

0.75

0.75

0.84

0.87

0.68

0.4

0.6

Uj

6.45

3.49

5.98

5.68

5.08

4.34

6.32

6.28

6.58

6.95

7.55

4.27

1.59

3.52

Note de 1-14

14

8

5

3

2

7

13

10

12

9

11

6

1

4

Pondere qj

13.3

7.62

4.76

2.85

19

6.66

123

9.52

11.4

8.57

10.4

5.71

0.90

3.81

Uj

8.80

3081

4.76

2.85

19

4.40

8.17

7.14

8.56

7.20

9.1

3.88

0.36

2.28


      Dimensionarea economică a functiilor

            Dimensionarea economică -pij -%                                                                           Tabelul 10.6

Suban-samblu

Cost mate-riale

%

Cost

ma-no-pera

%

Cost total

Repartizarea pe functii in % din costul total

F

1

F

2

F

3

F

4

F

5

F

6

F

7

F

8

F

9

F

10

F

11

F

12

F

13

F

14

Motor

32

28.5

 7

30

30

30

-

-

-

-

10

-

10

-

-

-

-

20

Carcasa

24

22.8

  6

23.33

-

-

20

20

-

20

-

20

-

-

20

-

-

-

Placa circuit

20

25.7

  1

23.33

-

60

40

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

Rafturi

4

2.86

3.334

-

-

40

30

-

-

-

-

-

-

-

-

30

-

Balco-ane de usa

4

2.86

3.34

-

-

40

20

-

-

-

-

-

-

-

20

20

-

Sertare

8

7.14

7.5

-

-

40

20

-

-

-

-

-

-

-

20

20

-

Com-par-timent

oua

2

2.86

2.5

-

50

40

30

-

-

-

-

-

-

-

-

30

-

Termos-tate

4

4.28

4.16

-

-

-

-

10

-

-

-

-

10

30

-

-

-

Cablu de alimentare

2

2.86

2.5

-

-

-

-

-

-

50

50

-

-

-

-

-

-


Dimensionare economică -cij                                                                                                Tabelul 10.7.

Nr.

crt.

Subansam-         blu

Cost

materi-ale

Cost mano-pera

Cost

total

Repartizarea pe functii in unitati banesti

F

1

F

2

F

3

F

4

F

5

F

6

F

7

F

8

F

9

F

10

F

11

F

12

F

13

F

14

1

Motor

800

1000

1800

540

540

-

-

-

-

180

-

180

-

-

-

-

360

2

Carcasa

600

800

1400

-

-

280

280

-

280

-

280

-

-

280

-

-

-

3

Placa

circuit

500

900

1400

-

840

560

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

4

Rafturi

100

100

200

-

-

80

60

-

-

-

-

-

-

-

-

60

-

5

Balcoane

de usa

100

100

200

-

-

80

40

-

-

-

-

-

-

-

40

40

-

6

Sertare

200

250

450

-

-

180

90

-

-

-

-

-

-

-

90

90

-

7

Comparti-ment oua

50

100

150

-

-

60

45

-

-

-

-

-

-

-

-

450

-

8

Termostate

100

150

250

-

125

-

-

25

-

-

-

-

25

75

-

-

-

9

Cablu de

alimentare

50

100

150

-

-

-

-

-

-

75

75

-

-

-

-

-

-

10

Total cost  

2500

3500

600

540

1505

1240

515

25

280

225

355

180

25

335

130

235

360

11

Pondere in

cost-pj

41.66

58.33

100

9

25.08

20.66

8.58

0.42

4.66

4.25

5.9

3

0.4

5.9

2.2

3.9

6


                        Dimensionarea economică- Manopera                                 Tabel 10.8

Nr.

crt.

Suban-

samblu

Cost

Mano-

pera

Repartizarea pe functii

F

1

F

2

F

3

F

4

F

5

F

6

F

7

F

8

F

9

F

10

F

11

F

12

F

13

F

14

1

Motor

1000

300

300

-

-

-

-

100

-

100

-

-

-

-

200

2

Carcasa

800

-

-

160

160

-

160

-

160

-

-

160

-

-

-

3

Placa

circuit

900

-

540

360

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

4

Rafturi

100

-

-

40

30

-

-

-

-

-

-

-

-

30

-

5

Balcoane

100

-

-

40

20

-

-

-

-

-

-

-

20

20

-

6

Sertare

250

-

-

100

50

-

-

-