METODE DE EVALUARE A INTREPRINDERILOR. METODA ACTIVULUI NET CORECTAT

METODE     DE     EVALUARE     A     INTREPRINDERILOR. METODA ACTIVULUI NET CORECTAT

1. Metode de evaluare a intreprinderilor

Conform opiniei diferitilor specialisti in domeniu, valoarea unei firme este  data  de  valorile  actuale  ale  investitiilor  care  au  format  patrimoniul existent,  dar  si  de  valoarea  din  prezent  a  CFW-rilor  viitoare  pe  care investitiile le vor aduce. In mod fundamental, nu exista decat trei modalitati de a ajunge la valoarea unei intreprinderi:

1. Abordarea pe baza de active ( patrimoniala );

 Abordarea pe baza de venit;

3. Abordarea prin comparatie.

Asadar, exista mai multe metode de evaluare, aferente fiecarui tip de abordare.

Metodele de evaluare patrimoniale au un grad inalt de complexitate deoarece este nevoie de un numar mare de specialisti in domenii variate, dar si  de  un  volum  mare  de  munca.  Elementele  de  pornire  in  evaluarile patrimoniale sunt componentele bilantiere de activ si pasiv.

Valoarea intreprinderii = Valoarea Activelor - Valoarea Datoriilor

28

Abordarea pe baza de venit reprezinta calea generala de estimare a valorii unei intreprinderi prin utilizarea uneia sau mai multor metode prin care  valoarea  este  determinata  pe  baza  convertirii  veniturilor  anticipate. Metodele inscrise in abordarea pe baza de venit sunt:

- metoda capitalizarii venitului ( prin multiplu de rezultate );

- metoda actualizarii cash-flow-ului net.

Evaluarea prin multiplu de rezultate are ca principiu determinarea valorii intreprinderii prin rentabilitatea ei. Aceasta se realizeaza pornind de la rezultatul (net, de exploatare, marja bruta) care se multiplica cu rata castigurilor din domeniul de activitate al societatii.

Metoda are ca punct de plecare al evaluarii, determinarea rezultatului ce se considera a fi relevant. Se poate porni de la beneficiul net: aceasta abordare are avantajul simplicitatii, dar acest beneficiu net sau rezultat net este influentat de rezultatele exceptionale ale societatii. Se poate porni in determinarea valorii de la rezultatul de exploatare care elimina veniturile si cheltuielile financiare si exceptionale sau de la rezultatul curent (rezultat de exploatare plus rezultat financiar). Daca consideram valabile criteriile anglo - saxone, atunci rezultatul de pornire va fi EBIT (earnings before interest and tax) respectiv, rezultatul fara venituri si cheltuieli financiare si exceptionale si  impozit  sau  EBITDA  (earning  before  interest,  tax,  depreciation  and amortization) respectiv rezultatul precedent la care se adauga amortizarea.

Valoarea intreprinderii = N  x  Rezultat

In   cazul   evaluarii   prin   fluxuri   de   trezorerie   (cash-flows),   o intreprindere  poate  fi  evaluata  prin  lichiditatile  pe  care  urmeaza  sa  le generaze in viitor. Valoarea ei este data de fluxurile de trezorerie (cash- flows) previzionale susceptibile a fi obtinute in urmatorii ani.

In primul rand trebuie definita metoda de masurare a fluxurilor de trezorerie.   Armonizarea   reglementarilor   contabile   romanesti   cu   cele europene si cu standardele internationale de contabilitate retin  prin ultimul Regulament Contabil din februarie 2001 metoda din Standardul International de Contabilitate IAS7. Cele doua metode, cea directa si cea indirecta, fac distinctia intre fluxurile din activitati de exploatare, activitati de investitii, activitati de finantare.

29

Metoda indirecta porneste de la profitul net inainte de impozitare la care se adauga amortizarile, cheltuielile si pierderile financiare si se scad veniturile din investitii financiare si se ajusteaza cu + sau  - diferentele de stocuri  si  datorii  sau  creante  pentru  obtinerea  fluxului  din  activitati  de exploatare, la care se adauga sau scade fluxul din activitatile de investitii si de finantare.

Fluxurile de trezorerie determinate prin metoda directa se bazeaza pe incasarile de la clienti, din care se scad platile catre furnizori, angajati, comisioane bancare, impozit pe profit, la care se adauga sau scade numerarul rezultat  din  activitati  de  investitii  (achizitia  de  cladiri,  echipamente  sau vanzarea lor) si numerarul rezultat din activitati de finantare ( emisiuni de actiuni,   cumpararea   de   actiuni,   imprumuturi   pe   termen   lung,   plata dividendelor ).

Fluxul de trezorerie sau de lichiditati se exprima in bani, la puterea de cumparare a zilei. Actualizarea sau exprimare in preturi constante necesita ajustari ale valorilor previzionate. Aceasta ajustare se face in primul rand din cauza inflatiei, in al doilea rand, banii pe care urmeaza sa-i primim sunt bani ce nu pot fi investiti acum pentru a produce alte lichiditati imediat.

Actualizarea se poate face plecand de la rata investitiilor fara risc

( imprumuturi de stat ) la care se adauga o prima pentru riscul de tara, riscul intreprinderii si o prima suplimentara pentru riscul datoriilor intreprinderii. Daca aceste riscuri sunt mari se  poate  ca  investitorul  (cumparatorul)  sa considere investitia (achizitia) nerentabila.

Valoarea intreprinderii = Suma fluxurilor de trezorerie previzionate pentru anii viitori

Abordarea prin comparatie reprezinta calea generala de estimare a valorii unei intreprinderi prin utilizarea uneia sau mai multor metode care compara subiectul de evaluat cu intreprinderi care au fost tranzactionate.

30

 Problematica metodei activului net corectat

Dupa modul de prelucrare a bilantului contabil valorile folosite in evaluarea patrimoniala sunt:

a) valori patrimoniale determinate pe baza activului si pasivului:

- Activul Net Contabil (A.N.C.)

- Activul Net Contabil Corectat (A.N.C.C.)

- Valoarea de Lichidare (V.L.)

b) valori patrimoniale determinate pe baza activului utilizat in exploatare:

- Activul Brut Contabil (A.B.C.)

- Valoarea substantiala (V.S.)

- Capitalurile Permanente Necasare Exploatarii (C.P.N.E.)

Diferenta dintre cele doua categorii de valori patrimoniale este data de partile participante la tranzactia de vanzare - cumparare a firmei evaluate.

Prima categorie  de metode corespunde opticii vanzatorului firmei, care este interesat de vanzarea activelor si recuperarea investitiilor, motiv pentru  care  aceste  valori  sunt  cunoscute  si  sub  denumirea  de  valori matematice.

A  doua  categorie  de  metode  corespunde  opticii   cumparatorului, interesat de reconstructia firmei sau de folosirea unor anumite active, fiind denumite si valori functionale.

In cadrul metodelor de evaluare patrimoniale, evaluatorul analizeaza si prelucreaza fiecare post de activ si pasiv in vederea eliminarii influentelor unor factori care nu dau o valore reala firmei.

Asadar, putem spune ca abordarea patrimoniala reprezinta modalitatea de estimare a valorii unei intreprinderi si/sau unui pachet de actiuni, prin utilizarea metodelor de estimare a valorii de piata a activelor individuale ale intreprinderii din care se scade valoarea de piata a datoriilor totale ( deci active totale corectate la valoarea de piata minus datorii totale corectate ).

Aceasta metoda incearca evaluarea intreprinderii prin patrimoniul ei. Valoarea  este  egala  cu  activul  (  imobilizari,  stocuri,  creante,  clienti, disponibilitati banesti ) din care se scad datoriile exigibile (imprumuturi, furnizori, impozite, alte datorii ).

31

Evaluarea se realizeaza pe baza bilantului. Limitarea metodei consta in faptul ca ea nu reflecta cu exactitate realitatea economica. Bilantul contine date istorice, asa cum de altfel se gasesc in toata contabilitatea intreprinderii. Daca disponibilitatile banesti au o valoare reala identica cu cea inscrisa in bilant, valoarea unui imobil, a unor utilaje, masini sau a unui stoc de marfa poate diferi foarte mult de ceea ce este inscris in bilant.

De asemenea, creantele si obligatiile in alte monede, in conditii de inflatie au alta valoare fata de cea inscrisa in bilant. Ajustarea valorilor din bilant  este  uneori  favorabila  vanzatorului  (  reevaluarea  cladirilor  sau terenurilor) alteori favorabila cumparatorului ( stocuri greu vandabile sau utilaje vechi sau chiar hale industriale vechi). Pentru ajustari, fie se tine cont de indicele de inflatie existent de la data achizitiei pana la data curenta, fie se considera valorile de inlocuire ale activelor ( achizitia de noi active pentru inlocuirea celor vechi).

Vanzatorul nu trebuie sa uite ca valoarea activelor unei societati nu este data numai de cea inscrisa in bilant ca activ tangibil. Intreprinderea cumuleaza in timp un anumit nivel de cunostinte, isi cladeste o reputatie si o clientela  solida  sau,  intr-un  cuvant,  are  ceea  ce  se  numeste  goodwill. Valorizarea  goodwill  -  ului  este  bine  a  fi  incredintata  unui  specialist. Renumele sau fondul comercial (goodwill) poate fi mai important decat activele existente intr-un anume moment al existentei intreprinderii.

Aceasta metoda este retinuta si de Legea 31 art. 133 pentru cazul actionarilor  ce  vor  sa  se  retraga  din  societate,  legea  numind  valoarea contabila neta, activ social net, pentru societatile ce nu coteaza pe piata bursiera sau extrabursiera. Legea nu prevede si ajustarile valorilor din bilant, care ar trebui sa faca obiectul negocierii cu ceilalti actionari.

Prin urmare, esenta metodei poate fi rezumata astfel:

Activul Net Corectat  =  Activ total corectat  –  Datorii totale corectate

3. Principii si metode de evaluare a elementelor de activ

Activul net contabil  corectat se determina ca diferenta intre activul corectat si pasivul corectat. Ambele parti ale bilantului sunt supuse unor corectii,  datorate  influentei  unor  factori  economici  (fluctuatii  valutare, regimuri de amortizare, evolutia preturilor etc.). In cazul  acestei  metode activul sufera cele mai multe corectii, iar elementele de pasiv sunt foarte

32

putin sau chiar deloc corectate (eventual datoriile). Elementele din activ care se inlatura sunt considerate nonvalori.

Pentru a se corecta activele unei firme  se urmareste determinarea valorii lor de utilitate. Valoarea de utilitate reprezinta pretul care trebuie platit pentru a achizitiona la un anumit moment, un activ avand aceleasi conditii de folosinta, aceleasi performante, destinatii de folosire si durata prezumata de utilitate reziduala.

Corectiile care se aplica activelor se refera la:

a) active necorporale - in cadrul acestei categorii de active:

- cheltuielile de constituire sunt considerate nonvalori si se elimina;

- cheltuielile de cercetare, dezvoltare sunt considerate nonvalori daca se refera la produsele existente, serviciile oferite, iar in caz contrar se iau in calculul A.N.C.C.;

- alte elemente (licente, brevete, marci, clientela etc.).

Daca acestea nu pot fi evaluate separat de celelalte active ale firmei, sunt  eliminate  din  calculul  A.N.C.C.,  calculandu-se  global  prin  metoda goodwill-ului.

Aceste elemente ar putea fi evaluate (daca exista date suficiente) in functie de redeventele la care acestea dau dreptul de incasare, dupa formula:

n              ₁

=V     r

^{´ å} (         )

n

_{t =1}    1+  _ar

V- valoarea unei marci din C.A.;

r- redeventa (%);

r_a  -rata de actualizare;

t - numar de ani.

ex.: r = 3%, r_a  = 10%;  t = 7 ani, deci V = 14,5% din C.A.

Clientela se evalueaza la valoarea de inlocuire, adica la costul de reformare a retelei de distributie, recrutare, specializare, motivare etc.

b) active corporale se refera la:

- terenuri care sunt evaluate in functie de amplasare, caracterul lor construibil sau nu etc.

33

Exista doua categorii de terenuri:

·   in  exploatare  (evaluatorul  tine  seama  de  faptul  ca  firma  foloseste terenurile in desfasurarea activitatii);

·   in exces (terenul nu e folosit in scop productiv).

Evaluarea  tine  cont  de  pretul  pietei  pe  metru  patrat  al  terenului, respetiv cu constructia aferenta, la care se aplica o diminuare procentuala pentru a se obtine valoarea terenului neconstruit.

- cladiri

In vederea evaluarii unei cladiri se tine cont de caracterul de nou al acesteia. In cazul in care cladirea este noua se poate tine seama de nivelul costurilor ocazionate de ridicarea si finisarea acesteia. Pentru constructiile mai vechi, se tine cont de suprafata construita (m.p.), costul din nou al unui metru patrat de cladire, coeficientul de functionalitate si un coeficient de vechime.

Rationamentul celor doi coeficienti este dat de faptul ca vechimea influenteaza valoarea cladirilor, dar si faptul ca folosirea cladirii in anumite scopuri poate genera o uzura mai mare sau mai mica a acesteia.

V  = S _mp ´ c_lmp ´ c _f  ´ c_v

- masini, utilaje, mijloace de transport  - sunt evaluate la pretul de vanzare  pe  piata  de  ocazie  sau  la  valoarea  neta  contabila  inmultita  cu raportul dintre valoarea actuala noua si valoare de intrare.

- imobilizari in leasing - se includ in valoarea activelor firmei evaluate chiar daca acestea se afla in proprietatile firmei de leasing.

Aceste imobilizari sunt reflectate la valoarea lor neta (in acest caz se ia in considerare si amortizarea aferenta). Amortizarea se scade din suma datorata lunar, fiind trecuta la cheltuieli de exploatare, iar diferenta dintre redeventa si amortizare este cheltuiala financiara. In pasiv este introdusa contrapartida acestei imobilizari, reprezentand o datorie pe termen lung.

c) Imobilizari financiare (I.F.)

In ultimii ani, foarte multe firme au investit in alte firme in anumite cote de  participare, in scopul obtinerii unor avantaje. Cand participatia este importanta,  se  considera  ca  filialele  apartin  companiei  parinte,  nefiind necesara evaluarea suplimentara a acestora. Pentru participatii minoritare se poate folosi valoarea bursiera, valoarea de capitalizare a dividendelor, a profitului net.

34

d) Activele Circulante pot fi evaluate la nivelul costurilor de achizitie (in cazul stocurilor de materii prime), la nivelul costurilor de productie (pentru stocurile de productie in curs si produse finite), la pretul de vanzare (creante clienti).  Evaluarea  elementelor  de  pasiv  conduce  la  determinarea  valorii actuale a acestora.

e) provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Acele provizioane care se vor utiliza in mod cert se retin ca datorii latente si se scad din pasiv.

f) provizioane reglementate - sunt luate in calcul la valoarea actuala din care se scade impozitul viitor. Aceasta deoarece introducerea acestor cheltuieli in suma impozabila a profitului ofera economii fiscale.

g) impozite latente se refera la impozitul datorat pentru plusvaloarea otinuta din  vanzarea  activelor  si  din  impozitul  continut  de  subventiile  pentru investitii si provizioanele reglementate.

Astfel,

A.N.C.C.  =  Activ  Corectat  –  Pasiv  Corectat  =  A.N.C.  +/-  corectii activ/pasiv