Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Particularitati ale organizarii in institutiile publice

Marketing












ALTE DOCUMENTE

Motivarea angajatilor - mustrari sau recompense ?!
Promovarea produselor industriale
Bazele-marketingului
COMPORTAMENTUL PRODUCATORULUI
PROMOVAREA COMERCIALA - Publicitatea
Scurta descriere a organizatiei
EVALUAREA GLOBALA A ACTIVITATII SI PERFORMANTELOR INTREPRINDERII S.C. ELCOM S.A
Analiza factoriala a cheltuielilor cu forta de munca prin prisma indicatorilor de gestiune
Analiza mediului extern
Analiza situatiei financiare cu ajutorul unor

Academia de Studii Economice

Facultatea de Management- Integrare europeana



Particularitati ale organizarii in institutiile publice

2005

Particularitati ale sistemului organizatoric in cadrul institutiei publice

  1. Prezentare

            Organizarea poate fi vazuta ca realizarea unei ordini asociata obtinerii unei utilitati sau atingerii unui scop.din alt punct de vederea organizatia poate fi privita ca reprezentand gradul în care si modurile în care membrii organizatiei pot fi constrânsi si controlati de organizatie, si distributia activitatilor si responsabilitatilor în interiorul procedurilor si normelor organizatiei.

            Pentru organizatia publica ca obiect al managementului tipologia extinsa de scopuri fundamentale este: organizatia tip firma, unde venitul este controlat cu respectarea unor conditii asociate produsului realizat; organizatie de tip birou unde realizarea unui produs cu un anumit standard tehnic si cu respectarea unor limite maximale ale costurilor. Aici se poate spune ca entitatea de ordonat o reprezinta salariatul institutie publice, daca insa institiutia publica ar fi entitatea de ordonat, atunci obiectul managementului devine sectorul public.

            Pentru un ansambul de organizatii publice, tipologia scopurilor fundamentale ale managementului public este: sectorul pubic prin realizarea unui set de servicii cu respectarea unor standarde tehnice si sociale in conditiile unor limite maximale ale costurilor; sectorul pubic si sectorul privat prin realizarea unor transferuri de resurse cu respectarea unui set de reguli; sectorul privat prin respectare unor reguli si prelevarea unor resurse.

2.      Prezentarea punctelor de vedere ale autorilor

            Cand vorbim de o organizatie publica prin asociere vorbim de bunul public, interesul public, finantarea publica sau puterea publica, de aceea organizarea ei dobandeste urmoatoarele caracteristici: acoperirea uniforma a unei zone geografice; formalizarea functionarii; similitudinea structurala; compexitatea structurala; stabilitatea structurala.[1] In functie de natura organizarii se discuta de o organizare procesuala si de o organizare structurala. Atat organizarea structurala cat si organizarea procesuala sunt puternic influentate de elementele din afara organizatiei (reglementari cu caracter restrictiv, mai pronunutat decat in cadrul organizatiilor private.

Exista o tipologie structurala pentru organizatia publica, care implica o raportare la tipurile generale de structuri si anume: structura simpla; structura functionala; structura divizionala; structura matriciala; structura tip holding.Structura se refera la dimensiunea statica a unei organizatii, la elementele sale invariabile care s-u cristalizat într-o configuratie stabila. Forma adoptata de organizatie este influentata, totodata, de centralizare si de specializare. Un element fundamental in realizarea unei structuri organizatorice il reprezinta dist 15315h717p ribuirea autoritatii sau a "puterii create de organizatie".     Organizatiile publice de la nivel local pot fi organizatii cu niveluri de structura  diferentiate dupa aria de exercitarea a acesteia. Organizatiile pubice din punct de vedere ierarhic se clasifica in: organizatii publice la nivel local, regional si central. Organizatiile sunt structuri de interactiune ale oamenilor integrati într-un grup ale carui activitati sunt centrate pe realizarea unor obiective comune specializate. Alocarea responsabilitatilor, gruparea functiilor, alocarea puterii de decizie, coordonarea, controlul si recompensa în urma ducerii la bun sfârsit a unei politici - toate acestea reprezinta cerinte fundamentale pentru operationalizarea continua a unei organizatii.[2]

3.      Analiza continutului abordarilor prezentate

            Tipologia scopurilor este reflectata prin organizare pe trei niveluri distincte: nivelul organizatie publice care se axeaza pe o distributie de roluri intre oameni si grupuri de oameni cu activitati asemanatoare sau compelementare; nivelul grupului de organizatii publice ce au aceeasi misiune unde se vizeaza distributia de sarcini intre organizatii si nivelul ansamblului de organizatii publice si private care se axeaza pe distributia de putere si de sarcini de natura sociala.

            In functie de natura organizarii se discuta de o organizare procesuala si de o organizare structurala. Atat organizarea structurala cat si organizarea procesuala sunt puternic influentate de elementele din afara organizatiei (reglementari cu caracter restrictiv, mai pronunutat decat in cadrul organizatiilor private.

            Cand vorbim de o organizatie publica prin asociere vorbim de bunul public, interesul public, finantarea publica sau puterea publica, de aceea organizarea ei dobandeste urmoatoarele caracteristici:

·        Acoperirea uniforma a unei zone geografice.Zona geografica pe care o deserveste o instituie publica este prescrisa prin reglementari si se asociaza cu o unitate administrativ teritoriala (comuna, oras, judet, district, etc). la limita fiind reprezentata de teritoriul national. Exceptia o reprezinta organizatiile publice care produc bunuri private in conditii concurentiale.

·        Formalizarea functionarii. Functionarea unei organizatii publice este reglementata de un numar de acte normative, ea fiind creata ca urmare a unei legi, care stabileste cu exactitate conditiile de functionare si restrictiile de operare.

·        Similitudinea structurala. Similitudinea este caracterizata de o uniformizare a caracteristicilor unor posturi omoloage pentru organizatii de acelasi tip si de o uniformizare a proceselor. Explicatia acestei convergente este bazata pe teoria "dependentei de resurse"(Pfeffer si Salancik, 1978), cat si pe cea a "izomorfismului institutional (Di Maggio si Powel, 1971); teorii care, desi au fost aplicate pentru firme, se pot aplica fara restrictii si pentru institutiile pubice.Acestea au o cosistenta mai pronuntata in cazul organizatiior publice de tip birou, deoarece biroul depinde de o resursa bugetara, deci trebuie sa satisfaca anumite conditii si pe de alta parte tinde sa obtina trasaturi asemanataore cu ale altor birouri sub presiunea reglementarilor coercitive sau normative.

·        Stabilitatea structurala. Organizatia publica este stabila din punct de vedere al structurii deoarece stabilitatea este generata de reglementari si formalizarea organizatiei ca si de natura produsului, care de cele mai multe ori ramane neschimbat pentru perioade foarte lungi de timp.Stabilitatea mai este accentuata si de faptul ca  modul laborios de generare al reglementarilor. Stabilitatea poate fi interpretata ca pastrarea structurii organizationale. Birourile reprezinta o mare stabilitate, ca si firmele publice care opereaza in sistem de monopol sau pe piete reglementate. Caracteristicile organizarii ca functie a managementului public sunt aceleasi cu caracteristicile celorlalte functii sau subsisteme ale organizatei pubice, ele se inscriu in rationalitatea acestui tip de organizatie.

·        Compexitatea structurala.  "Sunt considerate ca fiind compexe organizatiile publice care niveluri ierarhice sau locatii geogragice numeroase."(Bogdan Bacanu, ). Aceasta caracteristica este evidenta in cazul organizatiior administratie publice, chiar daca se consolideaza o tendita de descentralizare.Organizarea poate fi caracterizata prin centralizare, formalizare si compexitate. La noi in tara inca predomina centralizarea, prin transferarea controlului in afara sa, cu ajutorul mecanismelor formale si informale. Formalizarea arata gradul utilizarii, de catre organizatiile publice, a regulilor si procedurilor de comportament.Daca formalizarea este realizata intr-un grad mai mare de traduce in standardizarea proceselor.



Tipologia structurala

            Exista o tipologie structurala pentru organizatia publica, care implica o raportare la tipurile generale de structuri si anume: structura simpla; structura functionala; structura divizionala; structura matriciala; structura tip holding. In cazul birourilor se poate vorbii doar de structura functionala si structura divizionala.

            Comparitmentarea pe baza functionala reprezinta gruparea posturilor pe baza asemanarilor  de procese sau de competente. Realizarea unui numar mare de produse identice sau procese identice duce la necesitatea acestei comaprtimentari.

            Compartimentarea pe baza divizionala inseamana gruparea posturilor pe baza unor elemente de complementaritate a proceselor sau a competentelor. Acest mod de compartimentare prin divizare implica un numar mai mic de produse atribuite fiecarui segment, astfel realizandu-se o concentrare superioara a eforturilor pentru atingerea unor obiective legate de relatia cu consumatorul. Exista doua tipuri de compartimentare care in practica sunt combinate astfel: divizare teritoriala, urmata de divizare functionala sau divizare functionala, urmata de divizare teritoriala.

            Din punct de vedere al formei creata de caracteristicile ierarhice, organizatiile se impart in organizartii inalte si organizatii plate. Primele au un numar mai mare de niveluri ierarhice si pondere ierarhica mai mica. Organizatiile plate au un numar mic de niveluri ierarhice si putere ierarhica mai mare. Caracteristicile ierarhice sunt determinate de numarul mare de factori care influenteaza, fara a se putea stabili o corelatie intre inaltimea organizatiei si natura organizatiei.

Abordari tipologice

            De la inceput a existat preocuparea pentru gasirea "structurii ideale" .Primul model teoretic care dezbate o organizare eficienta este cel propus de Max Weber (1971). Mai tarziu in anii '60 au aparut si alte abordari.Conform abordarii propuse de Burns si Stalker (1961) exista corelati intre caracteristicile mediului inconjurator si caracteristicile organizationale, si anume: mediul inconjurator instabil genereaza organizatia de tip organic; mediul inconjurator stabil genereaza organizatia de tip mecanicist. Organizatia publica este considerata un mediu stabil, deci din aceasta perspectiva institutia publica trebuie analizata prin prisma tipului "mecanicist". O alta abordare  este cea propusa de Rensis Lickert (1967), care realizeaza o tipologie in 4 trepte, avand urmatoarele caracteristici procesuale: leadership, motivare, comunicare, interactiune, decizie, fixarea obiectivelor, controlul, obiectivele si performanta.

Structuri si retele in cadrul organizatiei publice

            Structura se refera la dimensiunea statica a unei organizatii, la elementele sale invariabile care s-u cristalizat într-o configuratie stabila. O contributie majora în privinta acestui aspect a fost adusa de Mintzberg (1979), pe baza studierii intensive a literaturii de specialitate existente în domeniu. El îsi enunta ideile sub forma a patru aspecte elementare, cu ajutorul carora identifica urmatoarele caracteristici fundamentale ale structurii organizatiei. Fundamentele organizatiei  sunt: componentele de baza; mecanismele de coordonare; sistemul fluxurilor.Parametrii de proiectare sunt: specializarea posturilor; formularea comportamentului; instruirea profesionala si îndoctrinarea; gruparea pe unitati; marimea unitatilor; sistemele de planificare si control; instrumentele de coordonare; descentralizarea pe verticala; descentralizarea pe orizontala. Factorii conjuncturali sunt patru factori cu prezenta consecventa în consideratiile de structura, dupa cum urmeaza: vechimea si marimea; sistemul tehnic; mediul; puterea. Exista cinci variante de configurare dupa cum urmeaza: structura simpla; birocratie profesionala; forma divizionara; adhocratie.

Conform teoriei lui sale, fundamentele unei organizatii se compun în primul rând din partile esentiale ale acesteia, pe care le identifica astfel: apexul strategic adica directorii, directorul executiv si personalul de conducere; linia de mijloc adica managerii de operatii/de linie; nucleul operational  adica operatorii si alt personal direct productiv; tehnostructura  adica angajatii de specialitate (inclusiv angajatii departamentului de personal);personalul auxiliar adica angajatii care sigura servicii directe liniilor operationale.

            Randamentele cuprind si mecanismele de coordonare, cunoscute si sub denumirea de "sistemele de flux", exista cinci mecanisme principale de coordonare pe care organizatia le utilizeaza în operarea structurii sale, dupa cum urmeaza:

·         Ajustarea reciproca este mecanismul care "asigura coordonarea muncii prin simplul proces de comunicare informala"  asa cum se întâmpla în sistemele "organice".

·         Supravegherea (supervizarea) directa apare acolo unde coordonarea se realizeaza prin "însarcinarea unei persoane cu asumarea responsabilitatii pentru munca altor persoane." asa cum se pune accentul în teoria manageriala clasica.

·         Standardizarea proceselor de munca acolo unde coordonarea este intrinseca diverselor activitati de munca: datorita cerintelor tehnice (specificatiilor) procedurilor prestabilite, programelor etc. (adica, în esenta, una din ideile specifice "managementului stiintific").

·         Standardizarea rezultatelor muncii unde coordonarea se realizeaza prin intermediul obiectivelor de productie impuse si al cerintelor asa cum se întâmpla în abordarea "Managementului pe baza obiectivelor".

·         Standardizarea competentelor profesionale unde coordonarea se realizeaza prin instruirea angajatilor în domenii de cunoastere si calificare precis specificate.

            Se prefigureaza astfel cinci tipuri de configuratii sau seturi de caracteristici - care pot servi drept elemente centrale de atentie în studiul organizatiilor. Cele cinci tipuri de configuratii reduc numarul influentelor distincte exercitate de parametrii de proiectare, factorii conjuncturali si celelalte caracteristici-cheie ale organizatiei, la o serie de concepte functionale care pot fi utilizate în studierea organizatiilor sau "in fiecare configuratie structurala altul este mecanismul de coordonare care detine ponderea dominanta, alta este partea din organizatie care joaca rolul cel mai important si altul este tipul de descentralizare folosit."

Vocabularul structurii organizationale

            Diagrama organizationala este o reprezentare grafica a structurii formale a unei organizatii, putând fi utilizata pentru a ilustra relatiile din interiorul echipelor, departamentelor sau unitatilor. Pentru a analiza si a întelege aceste relatii, a fost elaborata o terminologie speciala.

            Exista sapte termeni, legati de aspectele pe care trebui sa le luam în considerare

  1. amploarea controlului;
  2. ierarhia: organizatiile înalte si "plate" (sau ascutite)
  3. centralizarea si descentralizarea;
  4. specializarea;
  5. definirea posturilor;
  6. unitatea de comanda (conducere ierarhizata liniar) si dubla subordonare
  7. comunicarea.

            Structurile organizationale pot adopta una din urmatoarele doua forme:

  • structurile ierarhice traditionale, în care personalul este grupat dupa functiuni, produse, servicii sau amplasare;
  • structurile cu linii de subordonare multiple, cum ar fi echipele de proiect sau structura matriciala.

            Forma adoptata de organizatie este influentata, totodata, de centralizare si de specializare. Oricare ar fi ea, structura unei organizatii reprezinta un echilibru de avantaje si dezavantaje:




  • structurile functionale;
  • structurile pe produse sau servicii;
  • structurile geografice;
  • echipele de proiect;
  • structurile matriciale
  • structurile hibride.

            Structura organizationala formala a unei organizatii defineste tipurile de relatii dintre oameni si dintre pozitiile pe care le ocupa în organizatie. Munca unui manager este mai dificila si mai complexa când activitatea subordonatilor este interconectata. Structura organizationala trebuie sa permita o comunicare cât mai buna între persoanele care trebuie sa schimbe informatii.

            Problemele de structura pot limita eficacitatea unui manager si a echipei sale. Un manager trebuie sa-si poata da seama de situatiile în care problemele cu care se confrunta sunt generate de structuri slabe sau inadecvate, pentru a putea adopta masurile corective corespunzatoare. Burns a identificat doua tipuri de organizatii - cea organica si cea mecanicista - care pot fi plasate la extremitatile unei axe continue. Acesta sugereaza ca organizatia trebuie sa-si adapteze structura pentru a se adapta mediului în schimbare.            Scanarea mediului este o tehnica utila de detectare a schimbarilor din mediul intern si din cel extern. Studiul lui Burns sugereaza, totodata, ca exista înca doua structuri în organizatie, în plus fata de cea formala. Ele sunt:

  • structura politica;
  • structura de cariera.

            Exista doua tipuri de organizatorice  bazate pe structuri

·        organizatii pe verticala, ierarhic-piramidale

·        cele organizate pe orizontala, de tip retea.

            Un mod de categorizare a organizatiilor este cel care ia în calcul gradul de centralism pe care-l contin. Organizarea în "stea", de exemplu este extrem de centralizata, toate canalele (de informatie, putere, decizie etc.) fiind directionate catre un singur centru de decizie, celelalte fiind periferice.

      Procesul decizional în organizatiile moderne nu mai poate fi unul construit pe fundamentele excesiv de rigide si birocratice ale structurilor ierarhice. Decizia trebuie vazuta ca rezultatul unor multiple interactiuni dintre componentele unei "retele", mai degraba decât bazata pe o birocratie stufoasa, extrem de lenta în decizii si ineficienta

            Retelele sunt, de obicei, niste structuri neformale, existente în aproape toate organizatiile. Ele sunt formate din modele de relatii si canale de comunicare, care îi ajuta pe manageri sa-si înfaptuiasca obiectivele.

            Structurile de cariera s-au schimbat în ultimii ani pentru ca, organizatiile au început sa transfere individului raspunderea pentru planificarea carierei.

            Autoritatea

            Un element fundamental in realizarea unei structuri organizatorice il reprezinta distribuirea autoritatii sau a "puterii create de organizatie". Puterea este o altfel de autoritate. Puterea este definita ca fiind o abilitate a unui individ sau a unui grup de a influenta comportamentul sau actiunile altor indivizi sau grupuri, ceea ce in organizatia publica este echivalent cu abilitatea de lua decizii care ii afecteaza si pe ceilalti. Pentru a putea identifica sursele puterii trebuie avute in vedere urmatoarele abordari: abordarea juridica; abordarea psihologica si abordarea sociologica.

            Puterea unui individ in organizatia publica este data de un raport ierarhic pe baza unui mandat. Daca managerul de cel mai inalt rang se bazeaza pe mandat atunci inseamna ca organizatia publica este controlata intr-o mai mare masura din exterior, decat in cazul unei firme private unde managerul poate fi chiar proprietarul. Exista insa influenta politica asupra managementului organizatiei publice prin intermediul puterii de mandat. Distribuirea autoritatii in cadrul unei institutii publice este data de gradul de centralizare, adica de concentrarea intr-o singura persoana a posibilitatilor de a decide. Atat centralizarea cat si descentralizarea pot fi evaluate comparativ,se compara categorii de organizatii, gruparea fiind facuta in functie de un criteriu dat. O prima comparatie poate fi facuta intre organizatiile publice si cele private. In organizatia publica rolul elementelor reglementatoare este mai important decat in organizatia privata si stabilitatea sa ca sistem este mai mare, s-ar putea spune ca decizia poate fi distribuita si nivelurilor ierarhice inferioare.

            În situatiile în care problemele sunt mai complexe, retelele descentralizate sunt cele mai eficiente, datorita numarului mare de canale de comunicare dintre membri.

Flexibilitatea pare sa fie mult mai mare în cazul retelelor descentralizate:deschiderea din partea membrilor; adaptarea comportamentului

            Organizatiile centralizate tind sa fie rigide si închise la posibilitati noi de rezolvare si abordare a problemelor, în scopul rezolvarii lor.

            Influenta gradului de complexitate a sarcinii de îndeplinit arata ca structurile centralizate sunt superioare în cazul sarcinilor simple, iar cele descentralizate sunt superioare în cazul sarcinilor complexe.

            Alte doua tendinte majore care-si fac simtita prezenta sunt: cresterea presiunii pentru aplatizarea structurilor organizationale si democratizarea organizatiilor publice. Aplatizarea organizatiior publice duce la cresterea ponderii ierarhice ceea ce duce la transferarea, insotita sau nu de o suplimentare a reglementarilor existente, anumitor tipuri de decizii catre managerii de rang inferior. Democratizarea organizatiilor este un fenomen cvasigeneral, manifestandu-se in organizatiile publice printr-un control direct al statului prin mecanismele legale care permit implicarea diverselor gurpuri, astfel realizandu-se un control pluralist.

            Organizarea teritoriala a institutiilor publice difera de organizarea teritoriala a firmelor private din mai multe puncte de vedere, in special datorita compexitatii relatiilor existente intre diferitele entitati, cat si prin modul de distribuire a autoritatii.

Organizatia publica centrala si locala

            Organizatiile publice de la nivel local pot fi organizatii cu niveluri de structura  diferentiate dupa aria de exercitarea a acesteia. Astfel acestea se impart in organizatii pubice la nivel central cu competenta asupra intregului teritoriu si organizatii publice la nivel local cu competenta asupra unei anumite arii, bine delimitata, din teritoriul national.

            Organizatiile pubice din punct de vedere ierarhic se clasifica in:

·        organizatii la nivel national care opereaza pe intreg teritoriul tarii si se afla in subordinea guvernelor, organizatii ca ministerele

·        organizatii la nivel regional, care opereaza pe teritorul unei regiuni, iar aici se pot mentiona judetele, in cazul Romaniei

·        organizatii la nivel local, care opereaza pe teritoriul unui oras, unei comune.

  1. Prezentarea punctului de vedere propriu

                  Sistemul este reprezentat de intraga activitatea umana ce se incadreaza in el.Activitatea tehnologica si de cercetare a condus la aparitia sistemelor fizice, tehnice, etc. O serie de discipline fundametale ca economia politica, sociologia, medicina au abordat diverse categorii de sisteme.

                  Definitia sistemului a cunoscut o serie de interpretari, cea mai simpla apartind parintelui teroriei sistemelor Ludwing Von Bertalanffy: "Un ansamblu de elemente aflate in interactiune."

                  Altii considera sistemul  ca fiind: " O multime ordonata de elemente intre care exista anumite relatii."(relatii intre partile sistemului, relatii intre parti si intreg si relatii intre intreg si parti). Cu cat sistemul este mai organizat cu atat el influentaza mai mult functionarea partilor.



                  Intregul mediu economic este constituit din sisteme, un loc aparte fiind reprezentat de sistemul administrativ. Acesta este considerat ca un ansamblu de elemente componente, aflate in interactiune ( institutii publice centrale, teritoriale si locale). Institutia publica  este consituita  si functioneaza ca un sistem complex dinamic cu caracter probabilistic. Este un sistem complex pentru ca reuneste un ansamblu de activitati de baza al caror obiectiv consta in satisfacerea intereului public la nivel local sau central. Este un sistem dinamic deoarece evolutia sa este conditionata de influenta factorului timp. Sistemul instituite publice functioneaza intr-un mediu economic, politic si social pe care-l influenteaza si de care este influentat. Este un sistem probabilistic deoarece atat structura cat si functiile lui sunt supuse influentei unor factori necontrolabli si incerti.

                  O organizatie fie ea publica sau privata pentru a putea functiona corespunzator trebuie sa aiba in vedere sistemele : decizional, informational, organizatoric. Aceste trei sisteme ale unei organizatii interactioneaza.

                  Sistemul organizatoric, la fel ca si cel decizional si cel informtional, este vital in cadrul unei institutii. Organizarea unei organizatii publice este reglementata printr-un numar mare de acte normative (Legea 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului si a ministerelor aflate in subordine, publicata in Monitorul Oficial nr 165/2001; Legea 215/2001 privind adminstratia publica locala, publicata in Monitorul Oficial nr 204/2001).

                  Sistemul organizatoric al institutiei publice se refera la configuratia interna a acesteia, atat la relatiile existente intre subdiviziunile organizatorice, cat si intre persoanele din cadrul institutiei publice,  astfel incat sa se creeze premisele unei functionari optime a organizatiei publice. Efectele unei organizari adecvate se pot masura prin gradul de realizare a obiectivelor insititutiei publice si anume realizarea a gradului de satisfacere a interesului pubic.

  1. Propuneri de imbunatatire a sistemului organizatoric al institutiei publice

            Regimul adminstrativ din Romania este unul  de desconcentrare deoarece aceasta se afla intr-o perioada de tranzit de la un regim centralizat catre unul descetralizat.           Regimul administrativ desemenaza ansamblul relatiilor ce se stabilesc intre stat, colectivitatile locale sin intermediare in privinta functiunilor cat si a organelor administrative. Desconcentrarea inseamna a repartiza mai bine actiunile intre nivelul national si cel teritorial.

            Descentralizarea este favorabila dezvoltarii institutiei publice. Flexibilitatea în actiune a organizatiei creste daca este atribuita nivelurilor ierarhice inferioare, astfel putandu-se atinge obiectivele fundamentale ale organizatiei publice, si anume satisfacerea intersului public.

            Pentru imbunatatirea sistemului organizatoric ar trebui sa existe un singur act nomatic care sa reglementeze organizarea institutiilor publice, astfel  nu vor mai putea exista neconcordante.

            Descentralizarea administrativa este un alt pas care ar putea imbunatatii sistemul organizatoric al organizatiior publice, in acest fel administratia intereselor locale este data in grija organelor alese pe plan local de colectivitatile locale.

            Existenta unor structuri participativ-democratice mai eficiente. Organizatiile sunt structuri de interactiune ale oamenilor integrati într-un grup ale carui activitati sunt centrate pe realizarea unor obiective comune specializate.

  1. Concluziile cercetarii

            Organizarea este o functie a managementului public.Datorita faptului ca organizatia publica reprezinta un "un segment special"din tiparul organizatiilor, se impun anumite restrictii. Organizatia publica ca obiect al managementului public exista doua tipologii  de scopuri si anume: organizatia de tip birou si organizatia de tip firma.     Deoarece organizatia publica are drept obiectiv fundamental interesul public si organizarea ei are anumite caracteristici definitori precum acoperirea integului teritoriu, asemanarea structurilor, formalizarea functionarii, stabilitatea structurala, cat si compexitatea structurala. Din punct de vedere al tipologiei structurale o clasificatie uzuala ar cuprinde: structura simpla, structura functionala, structura divizionala, structura matriciala, structura tip holding. In ceea ce priveste forma generata de aceasta tipologie organizatiile publice se pot impartii in organizatii inalte, organizatii plate. Un element fundamental al structurii organizationale este autoritatea, care este definita ca fiind puterea creata a organizatiei.

            Pentru a putea studia sistemul organizatoric trebuie avute in vedere mai multe aspecte, si anume: tipologia structurala, structurile si retelele in cadrul organizatiei publice, vocabularul structurii organizationale, autoritatea in cadrul organizatiei publice, si nivelurile ierarhice din cadrul organizatiei publice.

Analiza asupra capitolului

" Libera circulatei a persoanelor"

Acquis-ul comunitar in acest capitol pune accentul pe acordarea unui tratament nediferentiat pentru muncitorii angajati legal in alta tara decat tara lor de origine.

Pentru a putea facilita practicarea anumitor profesii acquis-ul comunitar include si cateva reguli specifice referitoare la recunoasterea reciproca a diplomelor si calificarilor, tot aici se regasesc specificate si reguli aspura armonizarii acelui curriculum de traning astfel calificarile sa fie recunoscute automat.

In cazul Romaniei legislatia privind recunoasterea reciproca a certificatelor de atesta a competentelor profesionale este in linii mari in concordanta cu acquis-ul. Romania ar trebui sa ia masuri pentru ca persoanele calificate sa poata intruni cerintele acquis-ului pentru a beneficia de recunoasterea calificarii in toate statele membre UE.

In domeniul drepturilor cetatenesti, dintr-o interpretare corecta si completa a acquis-ului , se arata drepturile cetatenilor Uniunii Europene de a se putea muta in orice stat membru al uniunii liber, impreuna cu familia si de a-si stabili rezidenta fara restrictii. Pentru Romania  acest capitol ramana sa fie confirmat de tarile membre UE.

In privinta dreptului la libera circulatie a fortei de munca pentru Romania in primi doi ani vor exista restrictii sau acorduri bilaterale cu statele membre in privinta intrarii pe piata muncii din UE a fortei de munca din Romania. Acordurile sau restrictiile vor putea continu pentru o perioada de maxim sapte ani de la data integrarii in Uniunea Europeana. Romania la randul ei poate impune restrictii statelor membre.

Un alt punct atins in acest capitol este acela al capacitatii administative a Romanie, capacitate care trebuie dezvoltata in domeniul coordonarii sistemului de securitate sociala.Masuri ar trebui luate si in cazul consolidarii financiare pentru a putea suporta costurile suplimentare ale procesului de impementare a acquis-ului comunitar. De asemenea Romania ar trebui sa continue pregatirile pentru introducerea noului card european de asigurari de sanatate. Pentru a putea incepe negocierile de aderare Romania trebuie sa finalizeze pregatirile pentru aderare prin alinierea legislatiei romanesti cu cea a UE in privinta drepturilor la vot si asupra accesului la educatie.



[1] Bogdan Bacanu - Managementul Organizatiei Publice, ed Infomarket, 2002, pag  102-121

[2] Paul Marinescu - Managementul institutiilor publice, ed Universitatii din Bucuresti, 2003, cap XII













Document Info


Accesari: 5598
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )