Plantele lunii august
ANGELICA
(Angelica
arhangelica)
Iarba celor sapte ingeri
Desi soarele arde naprasnic, sunt semne ca toamna se-apropie. Pe la margine de
padure, fructele de catina si de maces incep sa se rumeneasca, afinele si mura
brumata umplu cosurile culegatorilor, strugurii din vii incep sa prinda
culoarea agatei si a chihlimbarului. In paduri si prin pajisti, florile se
pregatesc si ele pentru ultimul schimb. Incarcate de energia solara raspandita
din belsug in acest anotimp, plantele medicinale din luna august sunt o
adevarata sinteza de forte vindecatoare. Intre ele, la loc de frunte se afla
doua "minuni" ale florei spontane din tara noastra, celebre pentru
forta lor de a tamadui: ANGELICA si BRANCA-URSULUI. Inflorescentele lor, deschise
ca niste umbrele albe pe sub racoarea padurii si a marginilor de rau, asteapta
sa-si dovedeasca puterea. Astazi, vom vorbi despre angelica. Branca-ursului -
un veritabil ginseng romanesc - va face obiectul numarului viitor.
Scurt istoric
In traditia romaneasca, angelica este o planta cu insusiri magice. Asa cum
arata si numele (i se mai spune si ingerica sau iarba celor sapte ingeri), se
zice ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Folclorul nostru, mai ales
cel din satele de munte, este plin de credinte incantatoare, legate de aceasta
planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre
vindecare numai de oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se 10110o1418k
apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca
de la ea. Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau
dupa locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata numai dupa
ce "adoarme", spre inserat.
Raspandita si in alte tari ale
Europei, angelica era considerata in Evul Mediu un adevarat panaceu. In secolul
al VII-lea, de exemplu, este consemnata salvarea de la moarte a unui intreg
oras, in timpul unei epidemii de ciuma, cu ajutorul angelicai. De altfel,
planta intra in componenta diverselor elixiruri benedictine (ordinul calugaresc
al benedictinilor cunostea enorm de multe secrete de vindecare cu plante),
precum si in misteriosul "teriac venetian", un remediu alchimic, care
intra si astazi in componenta bitterului suedez original. Pintea, celebrul
haiduc din Muntii Gutaiului, cunostea si el miraculoasa forta de tamaduire a
plantei. Se spune ca in traista sa din piele avea mereu clondirul cu palinca,
in care lasa la plamadit angelica, un elixir care il apara nu doar de ciuma si
de holera, ci si de suparari, sminteala si lingori. In popor, angelica era
folosita in scaldatorile copiilor care plangeau ori care erau urmariti de boli,
pentru ca se credea ca au fost parasiti de ingerul pazitor, care era chemat
inapoi de puterea plantei. In Ardeal, o inghititura de palinca, in care se
macerasera seminte si tulpini de angelica, era un remediu traditional pentru
dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism, indispozitie si depresii cauzate
de vremea friguroasa si rea. Se mai spunea ca, administrata batranilor, le reda
parte din vigoarea si bucuria tineretii.
Descrierea plantei
Desi este o planta ierboasa, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina
sa puternica putand depasi doi metri inaltime. Are flori alburii, dispuse in
umbrele mari, globulare, seminte cu gust astringent-aromat si un rizom din care
se desprind radacini lungi. Este o planta iubitoare de umezeala si lumina, mare
amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive. Creste
in zona montana si submontana, la 500-1500 de metri, prin locuri pietroase si
umede, pe malul apelor, la margini de padure. Fiind declarata monument al
naturii, angelica nu se recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi.
Culegerea si uscarea
De la aceasta planta foarte rara se culeg toate partile - adica radacina,
tulpina, frunze si flori. Desi este la mare moda folosirea radacinii, efectele
terapeutice cele mai spectaculoase le au florile sale si, mai ales, semintele,
care sunt foarte bogate intr-un ulei aromatic cu efecte cu totul speciale.
Planta se recolteaza imediat dupa-amiaza, in zile insorite, cand are maximum de
principii active.
Ce boli vindeca angelica
- Stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice. Se recomanda o
cura de minimum o luna, cu macerat la rece de angelica. Se beau 4 cani (250 ml)
de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se exclude consumul de alcool,
cafea si tutun. Pentru persoanele foarte labile si anxioase, tratamentul cu
angelica va fi dublat de cel cu sunatoare: 3-4 linguri de pulbere pe zi, luata
cu putina apa (cele doua plante actioneaza extraordinar impreuna).
- Dificultate de concentrare,
intarziere de dezvoltare mentala la copii. In doze mici, uleiul volatil
continut de semintele de angelica este un excitant cerebral foarte bun. Se
foloseste maceratul de angelica (3 pahare pe zi), in care se adauga 2 lingurite
de pulbere de pelin si 2 lingurite de pulbere de menta. Se amesteca bine si se
bea. Triada angelica-pelin-menta este unul din cele mai puternice stimulente
mentale cunoscute in fitoterapie, avand efecte intense si foarte rapide.
- Bulimie. Personal, in
aceasta afectiune am vazut pentru prima oara ce poate cu adevarat sa faca o
planta magica. Cu ani in urma, mi-a fost solicitat un tratament de catre o
adolescenta care suferea de aceasta afectiune de mai bine de doi ani. Cand se
aseza la masa, manca in nestire, dupa care mergea la toaleta si voma tot,
pentru ca, dupa cateva ore, sa o ia de la capat. Practic, ajunsese sa fie
sclava si victima dorintei sale necontrolate de a manca. La inceput, ea mi-a
solicitat un remediu "pentru o prietena", mult dupa aceea recunoscand
ca ea era cea bolnava. I-am recomandat tinctura de angelica (1 lingurita intr-un
pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa). Deja din a doua zi de
tratament, remediul si-a facut efectul si, in mod miraculos, dorinta sa de a
manca a fost mult temperata.
- Colita de fermentatie,
colita de putrefactie, gastrita hipoacida. Se foloseste o combinatie in
proportii egale de tincturi de angelica si pelin (se prepara in acelasi mod ca
si tinctura de angelica). Se iau de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cate 1-2
lingurite din aceasta combinatie de tincturi, dizolvate intr-un pahar cu apa.
- Indigestie, anorexie,
anorexie psihica, digestie dificila. Inainte de a manca, se ia o jumatate de
lingurita de pulbere de angelica, care se tine sub limba 15 minute, dupa care
se inghite cu apa.
- Epidemii de gripa, epidemii
diverse. Este indicat sa se mestece de trei ori pe zi seminte, frunze si flori
de angelica, studiile clinice aratand ca in acest fel, rata imbolnavirilor se
poate reduce cu peste 50%.
- Tulburari de ciclu
menstrual, dereglari hormonale la femei, insotite de simptome diverse (acnee,
hirsutism, tesut adipos in exces). Se iau de patru ori pe zi, inainte de masa,
cate o jumatate de lingurita de pulbere de angelica si o jumatate de lingurita
de pulbere de flori si seminte de telina. O cura dureaza 2-3 luni, perioada in
care se consuma numai vegetale si putine lactate, 40-50% din hrana fiind
alcatuita din cruditati.
- Cancer, boli infectioase
grave (TBC, hepatita virala), scleroza in placi, paralizie, boli grave in
general. In toate aceste afectiuni si in multe altele, angelica este un
adjuvant extraordinar. Prin calitatile sale tonice si psihotrope, ea este
capabila sa elimine starile de blocaj ale celor grav bolnavi, stari
caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a
trai, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este
vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu el insusi, care
este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, este un remediu
cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere
adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic. Se recomanda
angelica sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol,
inainte de masa. Daca senzatia de voma este foarte puternica, atunci se
administreaza cu putina menta; in cazul in care puterea de digestie este foarte
redusa, se adauga putina pulbere de tintaura sau de anghinare.
Frumusete
Mastile cosmetice cu angelica sunt excelente pentru tenul gras, seboreic, cu
multi pori. Pulberea de planta macinata fin, cu rasnita de cafea, se amesteca
cu apa, pana devine ca o pasta. Aceasta pasta se intinde printr-un tifon
subtire pe fata si se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa
calduta. Daca tenul este foarte sensibil, e bine ca alaturi de pulberea de
angelica sa puneti si putin musetel. Pentru tenul patat, angelica face o
combinatie foarte buna cu sanziana galbena.
Atentie: angelica are
proprietati fotosensibilizante, fiind interzisa expunerea la soare mai repede
de patru ore de la folosirea sa externa.
Contraindicatii: angelica este
contraindicata femeilor in perioada de graviditate, avand proprietati avortive.
ILIE TUDOR
PREPARATE DIN ANGELICA
- Maceratul de angelica: 2 lingurite de pulbere de angelica se pun intr-un
litru de apa la macerat, de seara pana dimineata; dimineata, maceratul se
filtreaza si se pune la racoare. Se beau patru cani (250 ml) de macerat pe zi.
- Pulberea de angelica:
florile, tulpinile si semintele se macina fin cu rasnita electrica de cafea sau
se zdrobesc bine in piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure care ar putea
leza mucoasa bucala, se cerne pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina
rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de preferinta in borcanele de
sticla bine inchise. Termenul de valabilitate a pulberii este de doua
saptamani, dupa care mai trebuie macinata o portie.
- Tinctura de angelica:
intr-un borcan cu filet se pun 100 g de angelica (aproximativ 20 de linguri de
pulbere obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 250 ml (o cana)
de apa si 250 ml alcool alimentar de 90¡. Se lasa totul sa se macereze 7 zile,
apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura se pastreaza in sticle bine
inchise, la loc intunecos si racoros.
- Plamadeala de angelica in
tuica : se face cu planta proaspata. O mana de tulpini, frunze, flori si
seminte verzi de angelica se toaca foarte marunt pe o planseta de lemn, dupa
care se pun intr-o sticla cu gatul larg, cu tot cu sucul rezultat. Imediat dupa
aceea, pentru ca planta sa nu apuce sa se oxideze, se toarna peste ea o
jumatate de litru de rachiu tare (40¡). Se lasa la macerat o luna intreaga,
agitandu-se de trei ori pe zi sticla, dupa care se filtreaza printr-un tifon
subtire, pus in doua. Se pastreaza la loc intunecos si rece.
Pentru procurarea acestei plante, va punem la dispozitie telefoanele: STANEASA IOAN (Brasov) - 068/14.07.11, AVRAM IOAN (Alba) - 093/92.84.23
|