ANTIEPILEPTICELE
Antiepilepticele sunt substante anticonvulsivante capabile , in doze terapeutice , sainpiedice specific crizele de epilepsie. Ele pot fi eficace si fata de tipuri de convulsii- ex convulsii febrile, cele din meningita.
Medicamentele antiepilepticele actioneaza simptomatic. Ele impiedica descarcarea neuronilor patogenici din focarul epileptogen si difuzarea excitatiei in afara acestuia .Mecanisml de actiune la nivel molecular este incomplete clarificat dar implica modificari ale canalelor ionice membranare cu impiedicarea depolarizarii sau hiperpolarizare membranara. Este precizata astfel blocarea canaleler de sodium (fenitoina, carbamazepina , acidum valproic) ; blocarea canalelor de tip T din creier cu impiedicarea depolarizarii (etosuximida, trimetadiona ); deschiderea canalelor clorului cu influx de Cl (minus) si hiperpolarizarea (barbiturice , benzodiazepine) . Totodata ar fi influentata actiunea unor neurotransmitatori centali –benzodiazepine si barbituricele faciliteaza actiunea GABA; vigabatrina creste concentratia acestuia iar lamotriginul impiedica eliberarea glutamatului (neurotransmitator excitator
Tratamentul antiepileptic este necesar atunci cand crizele sunt frecvente . Schema de tratament si posologia trebuie individualizate pentru a obtine eficacitatea maxima cu reactii adverse cat mai mici .Se recomanda administrarea initiala a unui singur medicament , incepand cu o doza mica , care se creste progresiv pana la realizarea efectului dorit , adica suprimarea completa cu o viata sociala normala . La nevoie se asociaza doua sau trei substante active , care se introduce pe rand , in aceasi mod. Considerand problemele ridicate de disponibilitate variata a dieritelor preparate farmaceutice , de variatiile individuale in metabolizarea unor epileptice de lipsa de cooperare din partea unor bolnavi (fireasca in conditiile tratamentului de durata) , ca si de interactiunile de ordin farmacocinetic ale asociatiei , este necesar ca dozarea sa fie urmarita cu atentie , folosind criterii clinice si uneori monitorizand nivelurile sanguine de medicamente. Reducerea dozelor sau suprimarea ennui medicament trebuie facuta treptat , deoarece exista pericolul declansarii starii de rau epileptic.
Necesitatea administrarii indelungate determina un risc crescut de reactii adverse serioase anemie , leucopenie, sangerari , osteoporoza , osteomalacie , necroza hepatica , disfunctie ireversibila a cerebelului , tulburari mintale. La inceput sunt obligatorii examene lunare ale urinii si elementelor figurate din sange , ca si examenul neurologic. Ulterior acestea trebuie effectuate trei luni.
Utlizarea in timpul sarcinii impune prudenta, datorita riscului teratogen. Cum insasi epilepsia poate dauna fatului , tratamentul se continua in timpul sarcinii , dar dozele trebuie sa fie cele minime eficace, mai ales in perioada zilelor 20-40.
Antiepilepticele fac parte din grupe chimice variate , hidantoinic, iminostilbenic , dipropilacetic , benzodiazepinic, succinimidic, oxazolidindionic – determina eficacitatea intr-una su alta din formele de epilepsie; Astfel in crizele maore sunt eficace fenitoina, fenobarbitalul , primidona si carbamazepina ; in crizele minor acidul valproic si etosiximida ; in crizele mioclonice clonazepamul si uneori etosuximida , in starea de rau epileptic clonazepamul si diazepamul . Substituentii la nivelul nucleului de baza sunt de asemenea importanti pentru tipul efectului antiepileptic ca si pentru ponderea efectului sedativ .
Fenitoina si alte hidantoine antiepileptice
Hidantoinele , compusi inruditi cu barbituricele , sunt ureide ciclice ale acidului glycolic. Protejeaza animalele fata de convulsiile electrice si sunt eficace in criza de marele rau epileptic, si in crizele focale indeosebi cele jacksonieni. Au avantajul ca sunt lipsite de efecte hipnotie. Fenitoina , difenilhidantoina , este principalul derivate hidantoinic folosit ca antiepileptic. Actiunea s-ardatora blocarii canalelor sodiului si diminuarii permeabilitatii membranare pentru ionii de calciu . Acesta ar explica si scaderea excitabilitatii nervilor periferici(poate fi eficace in nevralgiile de trigemen si durerile tabetice ) ca si actiunea antiaritmica. Efectele nedorite sunt relative frecvente :greata , voma , eruptii cutanate , hiperplazii gingivale , etc. Folosirea cronica poate determina fenomene de hipovitaminoza , datorit cresterii metabolizarii unor factori vitaminici , prin inductie enzimatica
PHENYTOINUM
Fcin. T1/2 20 ore .Conc. plasm.terapeutice 10 -20 ug/ml .Steadystate in cca o saptamana.
Ind. Epilepsia majora, ep. psihomotorie. Status epilepticum .Bulimie . Tinitus. Sughit refrector , persistent. Adjuvant in durere cronica patrunzatoare.
R.a. Ameteli, nervozitate,tremuraturi,dureri oculare, nistagmus, tulburari de vedere , halucinatii, ataxie dizatrie, gastralgii, disfagie, rash, icter, anemie megaloblastica, hiperplazie gingiilor, hipertricoza..
Cind.Insf. hepatica , renala , hipertensiunea arteriala, anemia , leucopenie.
Fenitoin(Gedeon) comp. 100mg
Phenhydan(destin) sol inj. 50mg/ml
Fenobarbitalum si primidona
Fenobarbitalum este un barbituric cu proprietati anticonvulsivante si antiepileptice in doze relative mici, care nu provoaca o deprimare generala marcata a sistemului nervos central.Este eficace in crizele majore tipice , epilepsiile focale si alte forme de epilepsie. E uneori eficace si in crizele minore . eficacitatea antiepileptica s-ar datora favorizarii unor mecanisme inhibitoare , posibil prin cresterea reactivitatii postsinaptice la acidul gamaaminobutiric. Ca reactii adverse poate produce sedare suparatoare , mai ales la inceputul tratamentului. In administrarea prelungita s-au semnalat : eruptii cutanate alercice , anemie megoblastica , osteomalacie, accidente hemoragice la nou nascuti. Fenobarbitalul este contraindicate in porfiriile hepatice.
PHENOBARBITALUM
Fcin. Absorbtie digestive . Pic lasmatic la 6-12 ore . Stead-state in 7 zile.
Fdin . Actiune intense in marele rau epileptic .
R.a Somnolenta , erupti alergice.
Cind. Alergie la barbiturice , porfirie , insuf. hepatica,renala ,cardiaca grave.
Prec. Batrani.
Reprezntantii:
Fenobarbital(Zentiva) comp 100mg
Sol inj. fiol 2ml
Fenobarbital (Arena) comp 100mg
PRIMIDONA
Este un analog al fenobarbitalului lipsit de oxignul carbonilicde la C 2 (dezoxibarbituric ). Este eficace in toate formele de epilepsie cu exceptia crizelor minore. Reactiile adverse, contraindicatiile si interactiunile medicamentoase sunt aceleasi ca ale fenobarbitalului .
CARBAMAZEPIMUN
Este un derivate N- carbamil al iminostilbenului , inrudit chimic cu imipramina. Este eficace indeosebi in crizele majore si epilepsia psihomotorie . Carbamazepina blocheaza canalele sodiului si deprima terminatiile presinaptice, inpiedicand eliberarea si recaptarea noradrenalinei. Poate fi eficace in nevralgiile de trigemen si glosofaringiene, ca si in unele dureri tabetice. Ca reactii adverse poate produce :somnolenta , mai ales la inceputu tratamentului , deprimarea performantelor psihomotorii , potentarea bauturilor alcoolice , iritatie gastrica, actiuni de tip cholinergic – uscaciunea gurii, tulbuari de vedere – hiovitaminoza D si K . Este contraindicate in caz de bloc atrioventricular si afectiuni hepatice severe. De asemenea nu trebuie folosita in primele trei luni de sarcina.
Fcin. Conc. Plasm terapeutice intre 5-12 ug/ml. Biodisponibilitatea orala 85-100 Absorbtia neinfluenta de ingestia alimenteor.
R.a . Somnolenta , ameteli diplopie , ataxe, nistagmus, anorexie, greturi, edeme, anemie, leucopenie , retentie, urinara alergii.
Cind. Hipersensibilitate la carbamazepina , la medicamente inrudite structura ; blo atricoventricular; antecedente de mielosupresie; anteceente de porfirie acuta intermitenta ; asocierea de antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei(IMAO).
Reprezetantii:
Carbamazepina (LPH,bio eel, arena, ) comp 200mg;
Finlepsin 200mg, 400 mg ;
Carbepsil(Ac helcor) 200mg , 400mg ;
Neurotop 200mg, 300mg, 600 mg;
Taver 200mg
Timonil susp oral 100mg/5ml, 150mg, 300mg, 600mg
ACIDUM VALPROICUM
Chimic acid dipropilacetic , este eficace in toate tipurile de epilepsie. Efectele anticonvulsivante s-ar datora blocarii canalelor sodiuui , iar la doze mari si cresterii cantitatii de GABA din creier si scaderea cantitatiide glutamate. Este de ales la bolnavii care asociaza crize minore si majore. Ca reactii adverse poate provoca greata , voma, epigastralgii, alopecie tranzitorie, cresterea ponderata , afectarea hepatica uneori severa . Se impune folosirea cu prudenta si numai in doze mici in sarcina , in special in primul trimestru. Potenteaza efectele neurolepticelor si antidepresivelor triciclice . Creste riscul sangerarilor prin anticoagulantele si acid acetilsaliucilic.
Fcin. Absorbtie orala completa. T1/2 15-17 ore. Conc. serica de echilibru la 3-4 zile. Eliminare urinara
Fdin . Creste concentratia presinaptica a ac. Gama-aminobutiric, principalul neurotransmitator inhibitor din creier. Conc . plasm. Terapeutica 50-100ug/ml
R.a. Toxicitate hepatica , pancreatica , petesii., epistaxis, otoragie, somnolenta, hiperexcitabilitate , tumori, greturi, vome, diaree, hiperglicemie, hipersalivatie, eruptii cutanate , cefalee, insomnie, alopecie, cresterea apetitului si a greutati , hirsutism, infertilitate, ovar polichistic, tulburai menstruale.
Prec. Controlul transaminazelor , amilazei, lipazei, hemostazei la 3 luni , in primul an de administrare , apoi mai rar.
Reprezentantii:
Convulex 150mg, 300mg, 500mg,
Depakine 200mg , 500 mg, sirop 150ml
OXAZOLIDINDIONELE
Compusi din clasa oxazolulu , cresc pragul convulsiilor pentetrazolice, mai putin a celor electrice. Sunt activate in micul rau epileptic, fiid indicate mai ales in cazurile rezintente la etosuximida. S-a descries o actiune specifica asupra nucleilor talamici unde micsoreaza curentii de calciu inpiedicand actiunea de pace- macker a acestora. Utilitatea este limitata de riscul mare de reactii adverse : somnolenta , tulburari de vedere , rareori eruptii cutanate grave, discrazii sanguine, sindrom lupoid, afectarea ficatului sau rinichiului.
Principalul reprezentant al grupei este trimetadiona(trepal).
BIBLIOGRAFIE
|
