Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ASISTENTA PALIATIVA LA DOMICILIU A PACIENTILOR ONCOLOGICI

medicina












ALTE DOCUMENTE

24 de alimente-minune
Vitamine din fructe exotice
ASISTENTA MEDICALA PRIMARA SI SERVICII MEDICALE IN MEDIUL RURAL
AFECŢIUNILE GLANDELOR SUPRARENALE
WEIGHT WATCHERS
RECEPTIA SENZORIALA-SENZATIA SENSIBILITATEA SI LEGILE EI
ALFABETUL SANATATII
BULETIN DE ANALIZE MEDICALE Nr... ANTIBIOGRAMĂ
SOCUL IN PEDIATRIE
Acidul lactic

ASISTENŢA PALIATIVĂ LA DOMICILIU A PACIENŢILOR ONCOLOGICI



ŘCancerul continua, la începutul secolului XXI, sa ramâna o problema de sanatate pretudindeni în lume.

l12,5% din toate decesele (> HIV/SIDA + TBC + malarie)

ŘÎn anul 2000, în întreaga lume:

l10,4 milioane cazuri noi de cancer

l6,5 milioane decese prin cancer

lpeste 25 milioane de persoane în viata cu cancer

ŘCatre anul 2020:

l15 milioane cazuri noi în fiecare an (70% în tarile în curs de dezvoltare)

ŘCancerul tinde sa devina o boala cronica cu supravietuiri îndelungate în stadiile avansate.

ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ

Ř"Studiul si managementul pacientilor cu boala activa, progresiva, foarte avansata, în care prognosticul este limitat si focalizarea se face pe calitatea vietii".

Řspecialitate medicala relativ noua, recunoscuta formal în România

Řarie distincta de practica derivata din îngrijirea spitaliceasca

ŘHospice

lconcept originar în Evul Mediu

lconceptul modern (asistenta pacientilor cu stare terminala) -

lfundamentat de Dame Cicely Saunders (St Christopher's Hospice)

Řhospice-urile si îngrijirile paliative s-au dezvoltat împreuna, într-o miscare mondiala cu obiective comune (ex. terapia durerii în cancer).

CARACTERISTICILE SERVICIILOR DE
ÎNGRIJIRE PALIATIVĂ DOMICILIARĂ

ŘOfera cunostinte si expertiza în controlul simptomelor asociate stadiilor avansate de cancer si recunoasterea faptului ca acestea (ex.: durerea) prezinta, pe lânga componenta fizica, si una sociala, psihologica si spirituala.

ŘRecunoasterea unui rol educational si de cercetare.

ŘÎngrijirea este centrata pe asistenta pacientului la domiciliu, dar include si servicii de îngrijire de zi sau ambulatorii sau servicii de asistenta în caz de doliu/suferinta.

ŘAsistenta este administrata în sistem multidisciplinar, incluzând medici specializati în îngrijiri paliative, asistente (nurse), asistenti sociali, terapeuti ocupationali, asistenti spirituali si psihoterapeuti.

PROBLEME FRECVENTE ÎN CANCERUL AVANSAT

lDurerea (75% dintre pacienti)

lGreturile si varsaturile

lConstipatia

lAstenia fizica

lDispneea

lAscita / pleurezia maligna

lÎngrijirea plagilor

lLimfedemul

lInhibitia maduvei osoase (anemie, limfopenie)

lTulburarile de nutritie (sindromul de anorexie-casexie)

lAnxietatea si depresia

lConfuzia

lReabilitarea si efectele secundare pe termen lung ale tratamentelor

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE LA DOMICILIU (CANCERUL MAMAR)

ŘCunoasterea sechelelor si deficitelor datorate diagnosticului si tratamentului

ŘPotentialul de leziuni tisulare asociate evolutiei tumorii si tratamentului

llimitarea riscului de infectii: evitarea traumatismelor, a procedurilor invazive si a presiunii excesive / constrictiei la bratul homolateral

lfacilitarea circulatiei venoase: exercitii fizice moderate, ridicarea bratului când este posibil, utilizarea masajelor terapeutice sau compresiuni pneumatice conform indicatiilor medicale

lanuntarea medicului terapeut imediat ce este diagnosticat edemul

lasigurarea ca pacienta si-a însusit masurile de precautie, regulile de monitorizare si faptul ca trebuie sa se prezinte imediat la medic când survin simptomele (eritem cutanat, tumefactie, durere la nivelul bratului).

ŘDurerea datorata evolutiei bolii sau tratamentului (chirurgie, RT)

leliminarea sau controlul durerii

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE LA DOMICILIU
(CANCERUL MAMAR)

ŘPerturbari importante ale imaginii corporale datorate bolii sau tratamentului

ŘStresul psihologic datorat diagnosticului, tratamentului, posibilitatii de recidiva

lîncurajarea pacientei cu privire la rezultatele tratamentului

lse vor initia testari psihologice si masuri educative

lse va proceda la reinsertia profesionala si familiala a pacientei

ŘPosibilitatea aparitiei unor perturbari ale comportamentului sexual sau intimitatii, prin modificarile psihologice determinate de boala sau de tratament

levaluarea functiei sexuale prin anamneza si identificarea obstacolelor în cale intimitatii si functiei sexuale

leducarea pacientei despre posibilitatile de tratament a perturbarilor sexuale existente



ASISTENŢA STĂRII TERMINALE

ASISTENŢA STĂRII TERMINALE

ŘChiar si la începutul secolului XXI, circa 1/2 din pacientii diagnosticati cu cancer vor deceda datorita bolii în decurs de câtiva ani.

ŘDatele statistice nu explica în totalitate aspectele reale ale bolii si consecintele pentru individul care traieste cu cancer, familia si prietenii sai.

ŘCând boala maligna atinge stadiul terminal, scopul tratamentului înceteaza sa mai fie vindecarea sau prelungirea supravietuirii.

ŘÎn aceasta perioada stresanta si dificila, terapeutii trebuie sa-si continue eforturile pentru a trata suferinta pacientului si a combate simptomele principale.

PRINCIPIILE ÎNGRIJIRII DE HOSPICE

ŘPromoveaza viata.

ŘNu îsi propune sa grabeasca, dar nici sa amâne moartea, ce este privita ca un proces normal mai curând decât un fenomen biomedical.

ŘTrateaza durerea si alte simptome.

ŘOfera asistenta si sustinere pacientului, în maniera constructiva.

ŘOfera un sistem de sustinere pentru a ajuta oamenii în suferinta sa ramâna cât mai activi si creativi posibil, pâna în momentul mortii.

ŘOfera un sistem de sustinere a familiilor si prietenilor în cursul suferintei, si ulterior, al doliului.

OBIECTIVELE ÎNGRIJIRII DE HOSPICE

ŘPrincipalul obiectiv este tratamentul simptomatic, combaterea suferintei, ameliorarea calitatii vietii, atât a pacientului cât si a familiei sale, aceasta presupunând actiuni în 4 directii: fizic, emotional, spiritual si social.

ŘStarea terminala poate fi definita dupa urmatoarele criterii:

lpierdere ponderala > 8 kg în ultimele 3 luni

lvalorile proteinelor totale < 35 g/l

lnivelul LDH > 700 UI/l

ŘSimptomele frecvente în ultimele 48 de ore de viata:

lDurere                                                 51%

lDispnee                                                           22%

lRespiratie zgomotoasa                         56%

lGreata si varsaturi                                            14%

lConfuzie                                                            9%

lAgitatie                                                            42%

lMiscari necontrolate                            12%

lIncontinenta                                         32%

lRetentie urinara                                                21%

lTranspiratie                                         14%

lAnorexie                                                         80%

DIRECŢII DE ASISTENŢĂ ÎN HOSPICE

ŘÎngrijirile starii terminale sunt multilaterale, dar se concentreaza pe controlul medical al simptomelor si semnelor fizice, elementele principale fiind:

lnecesitatea combaterii optime a durerii

lcombaterea altor simptome cauzatoare de disconfort si suferinta

laplicarea îngrijirilor de catre medici si personal sanitar antrenat care manifesta o atitudine pozitiva pentru îngrijirea paliativa

lrespectul pentru dorintele pacientului

lrelatia de încredere si comunicare deschisa între medic-pacient-familie, ce permite depasirea anxietatii si pregateste familia si pacientul pentru deces

MĂSURI PALIATIVE ÎN STAREA TERMINALĂ

ŘTratarea simptomelor trebuie sa ramâna o prioritate în evolutia finala a cancerelor.

ŘPe masura ce starea generala a pacientului devine mai grava, cauzele simptomelor finale devin tot mai complexe si limiteaza capacitatea clinicianului de a trata factorii etiologici primari.

ŘFrecvent, etiopatogenia simptomelor este multifactoriala sau neclara si/sau cauzele nu pot fi corectate prin tratament.

DUREREA

ŘDurerea continua sa ramâna simptomul dominant, cauzator de teama si de multe ori subtratat la pacientii cu cancer în stadii finale, la care prezinta numeroase dimensiuni si este adesea descrisa ca "durere totala".

ŘTratarea durerii în stadiile terminale presupune:

lEvaluarea permanenta a medicatiei si modificarea acesteia indiferent de doze, pâna la obtinerea disparitiei ei neconditionate, prin utilizarea scalei OMS de tratament antalgic.

lMorfina este cel mai puternic opioid de electie, si trebuie administrata pâna la calmarea totala a durerii.

lDoza optima este considerata aceea care contribuie la calmarea completa a durerii, cu cele mai reduse efecte secundare.

URMĂRIREA ALTOR SIMPTOME

ŘAlte simptome din starile terminale vor fi tratate pe masura ce survin, tinând cont în permanenta ca principalul scop este promovarea confortului pacientului si nu ameliorarea supravietuirii / vindecarea.

ŘSimptomele trebuie evaluate si tratate rapid, interventiile optime fiind cele care prezinta un impact minim asupra calitatii vietii.

ŘOncologul practician va evita acele masuri care nu sunt neaparat necesare, scad confortul pacientului si pot contribui fie la cresterea suferintei acestuia, fie la grabirea evolutiei nefavorabile.

ŘSe contraindica unele masuri ale medicinei traditionale, analizele de laborator si explorarile inutile, ca si monitorizarea permanenta a semnelor vitale.

ADMINISTRAREA MEDICAŢIEI

ŘAtât timp cât calea de administrare orala este utilizabila, se va folosi!

ŘCând deglutitia nu mai este posibila, sau absorbtia gastro-intestinala este alterata, se va cauta o cale alternativa de administrare a medicatiei (transdermala, sublinguala, subcutanata sau rectala/vaginala).




ŘAdministrarea altor medicatii esentiale se poate efectua intravenos (I.V.) numai daca este absolut necesar, si aceasta cale de acces este imediat accesibila.

ŘScopul principal este utilizarea celor mai putin invazive mijloace posibil, pentru a obtine un beneficiu maxim.

ADMINISTRAREA MEDICAŢIEI

ŘSe întrerupe medicatia bolilor asociate: antihipertensive, antiaritmice, diuretice, cardiotonice, hipoglicemiante, antibiotice, laxative, preparate de fier, vitamine, hormoni.

ŘSe vor administra maximum 3 medicamente pe calea orala, din urmatoarele grupe:

lanalgezice

.morfina S.C, fentanil transdermic

lanticonvulsivante

.midazolam S.C., diazepam intrarectal

lanticolinergice (controlul secretiilor)

.hioscina S.C., glicopironium S.C., Scobutil S.C.

lantiemetice

.metoclopramid S.C., domperidon intra-rectal, haloperidol S.C.

ltranchilizante

.haloperidol S.C., levomepromazin S.C., fenobarbital S.C.

HIDRATAREA sI NUTRIŢIA

ŘRefuzul total al pacientului de a mânca si a bea este un stadiu firesc al starii terminale.

ŘFoamea rareori este o sursa de disconfort!

ŘLa cererea familiei, terapeutul tinde sa instituie masuri de hidratare I.V. sau sa instaleze o sonda de nutritie enterala - nu este necesara (nu prelungeste supravietuirea, nu amelioreaza starea de nutritie si pierderea ponderala si nu face pacientul sa se simta mai puternic; de asemenea, au ca efect cresterea distantei emotionale fata de familie)

ŘDeshidratarea în starea terminala scade secretiile pulmonare si creste dispneea, scade debitului urinar cu diminuarea incontinentei, si minimalizeaza posibilitatea aparitiei vomismentelor.

ŘHidratarea prin metode artificiale determina disconfort si se va utiliza numai când pacientul se plânge de sete si nu este capabil sa bea.

PRINCIPII DE SUPORT NUTRITIV
LA PACIENTUL TERMINAL

ŘSe evita tehnicile invazive, cum ar fi nutritia parenterala totala (NPT), si administrarea parenterala a medicatiei; se va prefera o perfuzie S.C. lenta de suplimentare nutritionala (hipodermocliza), care combate deshidratarea.

ŘSe va promova pe cât posibil nutritia orala, însa pacientul nu va fi fortat sa manânce; alimentarea fortata poate accentua senzatia de greata sau creste riscul de aspiratie.

ŘSe indica controlul secretiei salivare etc. - scopolamina (30-60 mg I.V./S.C.), sau hioscina hidrobromid (400-800 mg).

            Igiena cavitatii bucale si umectarea periodica a mucoasei, cu seringa, diminua senzatia de sete si senzatiile neplacute locale.

ŘAnorexia finala nu va fi combatuta prin tentative de alimentatie fortata; nici o medicatie disponibila actual nu este eficace în combaterea acesteia.

«Pacientul nu moare pentru ca nu manânca, ci nu manânca pentru ca moare»

MODIFICAREA STATUSULUI MENTAL

ŘÎn preajma mortii pacientul pare ca intra într-o alta dimensiune, manifestata prin modificarea de scurta durata si tranzitorie a starii de constienta, ce precede coma finala.

lAceasta stare se poate manifesta prin mâhnire, suferinta profunda, agitatie fizica (pâna la punctul în care pacientul doreste sa coboare din pat); daca agitatia se prelungeste, pacientul manifesta dispnee si trebuie sedat în mod adecvat.

ŘÎn acest moment, familia trebuie avertizata ca aceasta stare este un eveniment final, componenta a bolii - probabil datorata hipoxiei profunde - ce necesita sedare, si nu un semn de suferinta fizica sau emotionala, sau de refuz a mortii.

IMPORTANŢA COMUNICĂRII

ŘUn subiect important în îngrijirea terminala este realizarea unei comunicari consistente între membrii echipei de îngrijire, pacienti si familia acestora.

ŘCele 6 subiecte de importanta în comunicarea cu pacientul cu cancer în stare terminala sunt urmatoarele:

la vorbi cu sinceritate si onestitate

la fi capabil sa vorbesti despre moarte

la da vestile proaste într-o maniera sensibila

la asculta pacientii

la încuraja întrebarile pacientilor

la fi sensibil la momentul când pacientul este pregatit sa vorbeasca despre moarte

ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ FAMILIALĂ
ÎNAINTEA MORŢII

ŘFamilia necesita un contact strâns si comunicare cu medicul si personalul de îngrijire atunci când sfârsitul pacientului este aproape.

ŘTerapeutii trebuie sa îndrume familia prin momentul dificil pe care membrii familiei îl parcurg, cu empatie si întelepciunea experientei.

            Fiecare experienta de moarte este unica, individualizata, si poate afecta comportamentul personalului medical de îngrijire.

ŘCea mai frecventa întrebare care i se pune oncologului înaintea mortii este: "Cât timp mai are de trait pacientul?"

ŘCel mai bun raspuns este explicarea în termeni simpli a semnificatiei fiecarui semn care apare (modificarile respiratorii, modificarea culorii pielii, slabirea pulsului, starea de somnolenta etc.), care poate ajuta si ghida familia în decizia asupra timpului de petrecut împreuna cu pacientul si a dorintei de a-si lua ramas-bun.

ŘCel mai important indice al fazei terminale este rata de deteriorare clinica.

CONCLUZII

ŘPacientul terminal trebuie asistat cu dragoste si devotament.

ŘNu va fi fortat sa manânce si nu se vor indica manevre agresive de restabilire a aportului nutritiv (gavaj, tubaj, nutritie parenterala pe vene centrale); se poate recurge la o perfuzie de solutii izotone pe vena periferica sau hipodermocliza.

ŘDecizia terapeutica va tine cont în primul rând de confortul pacientului, în conditiile în care încercarile de suplimentare calorica a pacientilor cu cancer în faza terminala nu au demonstrat un impact semnificativ asupra supravietuirii si a calitatii vietii.

ŘSe va insista predominant asupra ameliorarii simptomelor dominante (dureri, dispnee, somnolenta, varsaturi, hipersecretii, respiratie zgomotoasa, insuficienta sfincteriana), lasând aportul alimentar în plan secundar.

ŘExplicarea situatiei si implicarea, pe cât posibil, a pacientului si familiei în deciziile terapeutice amelioreaza stresul psihologic.













Document Info


Accesari: 14642
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )