Afectuni ale aparatului digestiv
de un deficit de fier. Scaderea ponderala, în absenta semnelor de obstructie a caii de evacuare gastrica, este rara la pacientii cu UD.
Este important de subliniat faptul ca multi pacienti cu ulcer duodenal nu prezinta simptome de ulcer. Aceasta situatie duce la o subestimare semnificativa a frecventei ulcerului duodenal în cadrul populatiei. Studiile care au aplicat examenul endoscopic al tractului gastrointestinal superior sugereaza ca aproximativ o jumatate din cazurile de recurenta a ulcerului duodenal sunt asimpt 242m122c omatice. Studiile endoscopice arata, de asemenea, o discordanta a corelatiilor dintre activitatea ulcerului, rezolutia simptomatologiei si vindecarea ulcerului. Absenta durerii de tip ulceros nu exclude ulcerul duodenal ca fiind cauza potentiala a unei hemoragii gastrointestinale acute sau cronice, a unei obstructii a caii de evacuare a stomacului sau a unei perforatii acute a ulcerului.
La examenul fizic, sensibilitatea epigastrica constituie cel mai frecvent semn clinic abdominal. Zona de sensibilitate este localizata de regula pe linia mediana, la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. La aproximativ 20% dintre pacienti, acesta zona de sensibilitate este localizata la dreapta liniei mediane. Perforatia libera a unui ulcer în cavitatea peritoneala genereaza, de regula, un abdomen rigid, ca de lemn datorita apararii musculare generalizate. Initial, auscultatia abdomenului poate releva sunete intestinale hiperactive, care, o data cu progresia clinica, pot diminua sau chiar disparea. Pacientii cu obstructie a caii de evacuare gastrica secundara unui ulcer duodenal sau de canal piloric pot prezenta clapotaj, produs de lichidul si aerul prezent în stomacul destins.
|
|
|
FIGURA 284-5 Examen radiologie baritat al ulcerului canalului piloric. (Prin amabilitatea lui GaryJ. Whitman, M.D., Houston, Tx). |
Canalul piloric, care are o lungime de l pâna la 2 cm, constituie cea mai îngusta portiune a caii de evacuare a stomacului. Datorita caracteristicilor secretorii si manifestarilor clinice, ulcerele canalului piloric sunt clasificate mai degraba ca ulcere duodenale, decât ca ulcere gastrice (figura 284-5). Ulcerele cu aceasta localizare genereaza frecvent o simptomatologie similara cu cea a ulcerelor duodenale, dar simptomele raspund mai putin la ingestia de alimente sau la antiacide. La pacientii cu ulcer al canalului piloric, mesele mai frecvent agraveaza durerea ulceroasa în loc sa o amelioreze si pot determina varsaturi secundare obstructiei partiale a caii de evacuare a stomacului. Interventia chirurgicala este mai frecvent
FIGURA 284-6 Examen radiologie baritat al UD. De remarcat un ulcer discret în bulbul duodenal (sageata). (Prin amabilitatea lui Gary J. Whitman, M.D., Houston, Tx).
necesara la pacientii cu ulcer al canalului piloric decât la cei cu ulcer al bulbului duodenal.
Dispepsia non-ulceroasa, numita de asemenea dispepsie esentiala sau functionala, este termenul folosit pentru a descrie un grup heterogen de afectiuni caracterizate prin durere persistenta sau recurenta în etajul abdominal superior sau disconfort pentru care nu se detecteaza o cauza organica. Desi H. pylori este cea mai importanta cauza a gastritei si un factor esential în patogenia ulcerului peptic, nu s-a demonstrat ca are rol în patogenia dispepsiei non-ulceroase. Prevalenta infectiei cu H. pylori la pacientii cu dispepsie non-ulceroasa (50%) nu este mai crescuta decât a restului populatiei, si nu exista vreo dovada concludenta ca//, pylori este responsabil de simptomele acestor pacienti. Eradicarea infectiei cu H. pylori cu rezolutia consecutiva histologica a gastritei nu conduce neaparat la rezolutia dispepsiei. Daca nu se poate arata o asociere clara între H. pylori si dispepsia non-ulceroasa, nu este indicat sa se trateze astfel de pacienti pentru H. pylori.
DIAGNOSTIC Examenul baritat al tractului gastrointestinal superior este valoros în identificarea ulcerului duodenal si constituie înca metoda initiala cea mai uzuala utilizata pentru stabilirea diagnosticului. Utilizând tehnicile conventionale de contrast cu substante baritate, 70-80% dintre ulcerele diagnosticate la examenul endoscopic pot fi detectate la examenul radiologie. Prin examen radiologie baritat în dublu contrast, rata detectiei este de aproximativ 90%. La examenul radiologie, ulcerul duodenal tipic se prezinta ca un crater discret al portiunii initiale a bulbului duodenal (figura 284-6).
Deformarea marcata a bulbului duodenal, comuna la pacientii cu ulcer duodenal cronic recurent, poate face dificila sau chiar imposibila identificarea radiologica a ulcerului.
Examenul endoscopic al tractului gastrointestinal superior este cel mai precis mijloc de a diagnostica ulcerul duodenal. Endoscopia nu este necesara pentru diagnosticul ulcerului duodenal atunci când acesta a fost diagnosticat pe baza examenului radiologie baritat. Endoscopia are însa o mare valoare, (1) în detectarea ulcerelor suspectate în absenta imaginii radiologice diagnostice, (2) la pacientii cu modificari radiologice nesigure în ceea ce priveste activitatea ulcerului, (3) în identificarea ulcerelor prea mici sau prea superficiale pentru a putea fi detectate radiologie si (4) în identificarea (sau excluderea) ulcerului ca fiind sursa unei hemoragii gastrointestinale active. Endoscopia permite vizualizarea directa si fotografierea ulcerului si determinarea caracteristicilor sale - marimea, adâncimea si localizarea; permite biopsia de mucoasa antrala pentru
|
