Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza













Bronsita cronica. Emfizemul pulmonar. Obstructia cailor respiratorii.










ALTE DOCUMENTE

VIRNANŢ. Ruta graveolens. Fam. Rutaceae.
BULETIN DE ANALIZE MEDICALE Nr…….LIPIDOGRAMĂ
Tablou clinic pielonefrita cronica
TEHNICA EXAMINĂRII MACROSCOPICE A ORGANELOR sI CARCASELOR: OBSERVARE sI INTERPRETARE
Suc din orz verde
10 motive ca să chemi pediatrul
DESPRE VITA CRYSTAL INSTITUTE
VITAMINA B
AFECŢIUNILE GLANDELOR SUPRARENALE
MEDICAŢIA VEGETATIVĂ sI NEUROMUSCULARĂ


Tema nr. 1

Bronsita cronica. Emfizemul pulmonar. Obstructia cailor respiratorii.

G1101074. Alfa 1-antitripsina este un inhibitor eficient al:

A. elastazei

B. proteazelor leucocitare

C. proteinei bazice majore a eozinofilului

D. elastazei endogene

E. esterazelor

(pag. 1602)

G1101075. Boala pulmonara cronica cu predominanta bronsitei se caracterizeaza prin:

A. PaCO2 = 50-60 mm Hg

B. Hematocrit 35-45%

C. PaO2 = 45-60 mm Hg

D. Hematocrit 50-55%

E. nici una dintre ele

(pag. 1604)

G1101076. Care din urmatoarele afirmatii despre pacientii cu obstructie severa si retentie de CO2 sunt adevarate:

A. In cursul unei infectii respiratorii apare o alterare pronuntata a simptomatologiei

B. supravietuirea este de lunga durata

C. 20-30% dintre pacienti au supravietuire peste 5 ani

D. nu au vreo modificare a capacitatii de munca

E. VEMS>50%

(pag. 1604)

G1101077. Cele mai frecvente bacterii patogene implicate in infectiile respiratorii sunt:

A. Rhinovirusuri

B. Haemophillus influenzae

C. Streptococcus pneumoniae

D. Mycoplasma pneumoniae

E. Moraxella catarrhalis

(pag. 1606)

G1101078. Dintre urmatoarele ß2 stimulante, urmatoarele au mai putine efecte adverse cardiace:

A. izoproterenol

B. albuterol

C. terbutalina

D. metaproterenol

E. betametazona

(pag. 1606)

G1101079. Expunerea pasiva la fumul de tigara se coreleaza cu:

A. tuse

B. wheezing

C. hemoptizie

D. productie de sputa

E. vomica

(pag. 1601)

G1101080. Fumatul indelungat altereaza:

A. miscarea cililor

B. functia macrofagelor alveolare

C. bronhoplegia

D. eliberarea enzimelor proteolitice ale polimorfonuclearelor

E. activarea eozinofilelor

(pag. 1601)

G1101081. Persoanele "blue-bloaters" pot face episoade nocturne de crestere a desaturarii in oxygen prin:

A. Intoarcere venoasa crescuta

B. episoade de apnee in somn

C. tulburare de ritm

D. accentuarea hipoventilatiei

E. hipertensiune pulmonara

(pag. 1605)

G1201082. Caracteristicile bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta bronsitei sunt:

A. prezenta frecventa a infectiilor bronsice

B. hiperinflatia pulmonara depistata prin radiografia toracica

C. dispneea usoara

D. tusea instalata dupa debutul dispneei

E.n repetatele episoade de insuficienta respiratorie

(pag. 258-1)

G1201083. Caracteristicile clinice ale bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta emfizemului sunt:

A. tusea instalata inaintea debutului dispneei

B. sputa redusa, mucoida

C. tusea instalata dupa debutul dispneei

D. sputa abundenta, purulenta

E. frecventa crescuta a cordului pulmonar

(pag. 258-1)

G1201084. Care dintre modificarile de mai jos nu se intalnesc in boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta emfizemului?

A. PaCO2 cronic, - 40 mmHg

B. PaCO2 cronic, - 60 mmHg

C. hematocritul – 55%

D. PaO2 cronic, - 65 mmHg

E. hematocritul - 35%

(pag. 258-1)

G1201085. Cele mai frecvente bacterii patogene implicate in infectiile respiratorii la bolnavii cu boala pulmonara cronica obstructiva sunt:

A. Haemophilus influenzae

B. Streptococul beta-hemolitic

C. Stretococcus pneumoniae

D. Pseudomonas aeruginosa

E. Moraxella catarrhalis

(pag. 1606)

G1201086. Diagnosticul insuficientei respiratorii acute la bolnavi cu obstructia cronica a cailor respiratorii presupune:

A. scaderea PaO2 cu cel putin 10-15 mmHg

B. hipercapnia

C. pH < 7,30

D. pH = 7,45

E. cresterea PaO2 cu cel putin 10-15 mmHg

(pag. 1608)

G1201087. Emfizemul pulmonar se defineste ca:

A. afectiune asociata cu secretia exagerata de mucus la nivel traheobronsic

B. distensia permanenta a spatiilor aeriene de la nivelul bronsiilor principale

C. afectiune in care se distrug septurile alveolare

D. distensia permanenta a spatiilor aeriene distal de bronsiolele terminale

E. afectiune in care se pastreaza septurile alveolare

(pag. 1600)

G1201088. In boala pulmonara cronica obstructiva se gasesc urmatoarele modificari

A. cresterea capacitatii functionale reziduale (CRF)

B. reducerea volumului rezidual (VR)

C. cresterea capacitatii pulmonare totale (CPT)

D. cresterea reculului elastic al plamanului

E. scaderea capacitatii vitale

(pag. 1603)

G1201089. La patogeneza bolii pulmonare cronice obstructive contribuie

A. infectia cu rinovirus

B. nivelul seric crescut al 1antitripsinei

C. fumatul

D. dioxidul de azot (NO2)

E. dioxidul de sulf (SO2)

(pag. 1601/1602)a

G1201090. Oxigenoterapia de durata la bolnavii cu boala pulmonara cronica obstructiva este recomandata in urmatoarele situatii:

A. hipoxemie persistenta si severa (PaO2 de 55-60 mmHg)

B. anemie

C. poliglobulie cu hematocrit peste 50%

D. semne de insuficienta cardiaca dreapta

E. edeme gambiere

(pag. 1607)

G1201091. Semnele obiective la bolnavii cu boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta emfizemului sunt:

A. tahipneea

B. bradipneea

C. hiposonoritatea bazelor pulmonare

D. expirul relativ prelungit

E. galopul presistolic accentuat in timpul inspirului

(pag. 1604)

G1401100. Care dintre urmatoarele afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu

predominanta bronsitei sunt adevarate:

A. percutia toracelui arata hipersonoritate

B. pacientul este de obicei supraponderal

C. PCO2 este cronic scazut

D. volumul rezidual este scazut

E. debitele maximale respiratorii sunt mici

(pag. 1605)

G1401101. Care dintre urmatoarele afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu

predominanta emfizemului sunt adevarate:

A. capacitatea vitala este crescuta

B. volumul rezidual este scazut

C. capacitatea pulmonara totala este crescuta

D. debitele expiratorii maximale sunt diminuate

E. capacitatea plamanului de a transfera CO este crescut

(pag. 1604)

G1401102. Care dintre urmatoarele afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu

predominanta emfizemului sunt adevarate:

A. dispneea este severa

B. radiografia toracica arata un cord marit

C. hematocritul este intre 50 – 55 %

D. hipertensiunea pulmonara la efort este moderata

17 Baza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004 www.rezidentiat2004.ro

Rezidentiat 2018 04 GRUPA MEDICINA DE FAMILIE - INTREBARI - PARTEA I

E. episoadele se insuficienta respiratorie sunt mai frecvente

(pag. 1604)

G1401103. Care dintre urmatoarele afirmatii privind deficitul de α1 antitripsina sunt adevarate:

A. indivizii heterozigoti MS au niveluri serice de α1 antitripsina cuprinse intre 2,5 – 3,5 g/l

B. indivizii heterozigoti MZ au niveluri serice de α1 antitripsina cuprinse intre 2,5 – 3,5 g/l

C. indivizii homozigoti ZZ au niveluri serice de α1 antitripsina cuprinse intre 1,5 – 2,5 g/l

D. indivizii homozigoti SS au niveluri serice de α1 antitripsina < 0,5 g/l

E. indivizii homozigoti ZZ au niveluri serice de α1 antitripsina < 0,5 g/l

(pag. 1602)

G1401104. Care dintre urmatoarele afirmatii privind implicatiile fumatului in patogeneza

bronhopneumopatiei cronice obstructive sunt false:

A. poate produce o crestere acuta a rezistentei cailor respiratorii

B. inhiba antiproteazele

C. renuntarea la fumat asigura reversibilitatea completa a obstructiei severe

D. nu inhiba functia macrofagelor alveolare

E. conduce la hipertrofia glandelor secretoare de mucus

(pag. 1601)

G1401105. in plamanii pacientilor cu boala pulmonara cronica obstructiva apar urmatoarele modificari:

A. edemul

B. fibroza peribronsica

C. hipotrofia musculaturii netede

D. dopuri intraluminale de mucus

E. hipoplazia celulelor mucipare

(pag. 1601)

G1501106. Cele mai frecvente aspecte radiologice intalnite in bronsita cronica sunt:

A. ingrosarea peretilor bronhiilor, manifestata prin umbre tubulare sau "in sina de tren"

B. Accentuarea generalizata a desenului bronhovascular

C. Aspect de "geam mat" in campurile pulmonare inferioare

D. Opacitati confluente hilare

E. Multiple arii infiltrative pulmonare, care ulterior vor cavita

(pag. 1605)

G1501107. Explorarea ventilatorie la bolnavii cu boala pulmonara cronica cu "predominanta enfizemului" evidentiaza:

A. Capacitatea pulmonara totala (CPT) crescuta

B. Volumul rezidual (VR) crescut

C. Scaderea reculului elastic al plamanului

D. Volumul rezidual (VR) scazut

E. Capacitatea vitala (CV) crescuta

(pag. 1603)

G1501108. in bronsita cronica la examenul sputei se izoleaza cel mai frecvent urmatoarele bacterii

patogene:

A. Streptococcus pneumoniae

B. Haemophilus influenzae

C. Staphilococcus aureus

D. Moraxella catarrhalis

E. Pseudomonas aeruginosa  (pag. 1606)

G1501109. Indicatia de utilizare a Aminofilinei in bronsita cronica este justificata de urmatoarele efecte:

A. Bronhodilatatoare

B. Cardiotonice

C. Diuretice

D. Creste contractilitatea diafragmului

E. Antiaritmice

(pag. 1606)

G1501110. Indicatia oxigenoterapiei de durata in Boala pulmonara obstructiva cronica (BPCO) este justificata de:

A. Hipoxia arteriala persistenta si severa (PaO2 de 55-60 mmHg)

B. Asocierea semnelor de cord pulmonar

C. Eritrocitoza

D. Aparitia hipercapniei

E. Lipsa expectoratiei

(pag. 1607)

G1501111. Pacientii cu Boala pulmonara cronica obstructiva (BPCO) cu "predominanta bronsita" prezinta frecvent:

A. Hiperinflatie, bule, cord mic pe radiografia toracica

B. Cord pulmonar cronic rar, exceptand faza terminala

C. Hipertensiune pulmonara in repaus moderata catre severa

D. Capacitate de difuziune scazuta net

E. Recul elastic normal

(pag. 1604)

G1501112. Pacientii cu Boala pulmonara obstructiva cronica (BPCO) cu "predominanta emfizem" prezinta frecvent comparativ cu cei cu "predominanta bronsita":

A. Varsta la diagnostic sub 50 de ani

B. Dispnee severa

C. Sputa redusa, mucoida

D. Infectii bronsice mai frecvente

E. Insuficienta respiratorie in stadiul terminal

(pag. 1604)

G1501113. Urmatoarele bronhodilatatoare sunt eficiente in terapia bronsitei cronice:

A. Bromura de ipratropium

B. Aminofilina

C. Atropina

D. Efedrina

E. Terbutalina

(pag. 1606)

G2501137. Bronsita cronica obstructiva se caracterizeaza prin:

A. Antecedente îndelungate de tuse cu expectoratie.

B. Aparitia târzie a wheezingului.

C. Producerea unei spute mucoase.

D. Debut recent al tusei cu expectoratie.

E. Trecut îndelungat cu whezing.

(pag. 1601)

G2501138. Inflamatia mucoasei bronsice din bronsita se caracterizeaza prin:

A. Aspectul predominant eozinofilic.

B. Localizare predominant peribronsiolara a modificarilor fibrotice.

C. Interventia predominanta a interleukinei 8.

D. Interventia predominanta a elastazei endogene.

E. Interventia predominanta a alfa-1-antitripsinei.

(pag. 1601)

G2501139. Hiperplazia celulelor secretorii de mucus specifica bronsitei cronice este stimulata de:

A. Interleukina 8.

B. Enzimele neutrofilelor.

C. Elastaze.

D. Catepsina G.

E. Interleukina 4.

(pag. 1601)

G2501140. Mecanismele prin care fumatul intervine în patogeneza bronsitei cronice sunt reprezentate de:

A. Alterarea miscarii cililor.

B. Inhibarea functiei macrofagelor alveolare.

C. Hipertrofia si hiperplazia glandelor secretoare de mucus.

D. Stimularea antiproteazelor.

E. Relaxarea musculaturii netede.

(pag. 1601)

G2501141. Bronsita cronica are o prevalenta mai mare la muncitorii din:

A. Fabricile de bumbac

B. Fabricile de mase plastice expusi la diizocianatul de toluen

C. Fabricile de bere

D. Centralele nucleare

E. Centralele electrice

(pag. 1602)

G2501142. Factorii implicati în patogenia bronsitei cronice sunt:

A. Fumatul

B. Poluarea cu oxid de carbon

C. Deficitul de ceruloplasmina

D. Poluarea cu dioxid de sulf (SO2)

E. Infectia bronsica

(pag. 1602)

G2501143. Deficitul congenital de alfa-1-antitripsina se manifesta la homozigoti prin:

A. Niveluri serice întotdeauna sub 0,5 g/l

B. Niveluri serice între 0,5 si 2,5 g/l

C. Niveluri serice peste 3,5 g/l

D. Dezvoltarea unui emfizem panacinar sever în decadele a treia - a patra de viata

E. Dezvoltarea unui emfizem panacinar sever în prima decada de viata

(pag. 1602)

G2501144. Specifice bolnavilor cu boala pulmonara cronica cu predominanta emfizem sunt:

A. Vârsta la diagnostic în jur de 60 ani

B. Dispneea severa

C. Tusea înainte de debutul dispneei

D. Infectii bronsice frecvente

E. Hematocrit 35-45%

(pag. 1604)

G2501145. Specifice bolnavilor cu boala pulmonara cronica cu predominanta bronsita sunt:

A. Vârsta la diagnostic în jur de 50 de ani

B. Tusea înaintea debutului dispneei

C. Dispnee severa de la debut

D. Sputa abundenta purulenta

E. Infectii bronsice rare

(pag. 1604)

G2501146. Explorarea paraclinica a bolnavilor cu boala pulmonara cronica cu predominanta emfizem evidentiaza:

A. Hiperinflatie, bule, cord mic la radiografia toracica

B. Hematocrit 35-45%

C. Recul elastic normal

D. Capacitate de difuziune scazuta

E. PaO2 cronic 65 - 75 mmHg

(pag. 1604)

G2501147. Explorarea paraclinica a bolnavilor cu boala pulmonara cronica cu predominanta bronsita evidentiaza:

A. Hiperinflatie, bule, cord mic la radiografia toracica

B. Hematocrit 50 - 55%

C. Recul elastic normal

D. PaCO2 cronic 50 - 60 mmHg

E. PaO2 cronic 45 - 60 mmHg

(pag. 1604)

G2501148. În boala pulmonara cronica cu predominanta bronsita:

A. Dispneea este usoara

B. Tusea apare înainte de debutul dispneei

C. Sputa este abundenta, purulenta

D. Hipertensiunea pulmonara de repaus este absenta sau usoara

E. Capacitatea de difuziune este constant scazuta

(pag. 1604)

G2501149. În boala pulmonara cronica cu predominanta emfizem probele functionale ventilatorii evidentiaza:

A. Recul elastic cu scadere severa

B. Rezistenta normala spre crestere usoara

C. Capacitate de difuziune scazuta

D. Capacitate de difuziune normala spre scadere usoara

E. Recul elastic normal

(pag. 1604)

G2501150. În boala pulmonara cronica cu predominanta bronsita probele functiuonale ventilatorii evidentiaza:

A. Recul elastic normal

B. Rezistenta mare

C. Recul elastic cu scadere severa

D. Rezistenta normala spre crestere usoara

E. Capacitate de difuziune normala spre scadere usoara

(pag. 1604)

G2501151. Efectele secundare cele mai frecvente determinate de utilizarea dozelor peste 20 mg/l de teofilina ca bronhodilatator în bronsita cronica sunt:

A. Greata si varsaturile

B. Tahiaritmiile

C. Convulsiile

D. Diareea

E. Tusea seaca

(pag. 1606)

G2501152. În bronsita cronica Aminofilina este utilizata în terapie datorita urmatoarelor efecte benefice:

A. Antiaritmice

B. Bronhodilatatoare

C. Cardiotonice

D. Diuretice

E. Scade contractilitatea diafragmului

(pag. 1604)

G2501153. Oxigenoterapia de durata este indicata în bronsita cronica atunci când:

A. Apare hipercapnie persistenta

B. Hipoxia arteriala este persistenta si severa (PaO2 = 55-60 mmHg)

C. Apare eritrocitoza si semnele de insuficienta cardiaca dreapta

D. Tusea devine productiva

E. Dispneea de repaus este constanta

(pag. 1607)

G2501154. Cele mai frecvente bacterii patogene izolate la examenul sputei în bronsita cronica sunt:

A. Escherichia coli

B. Streptococus pneumoniae

C. Haemophilus influenzae

D. Staphilococcus aureus

E. Moraxella catarrhalis

(pag. 1606)

G2501155. Utilizarea Aminofilinei în bronsita cronica în doze terapeutice la un nivel sanguin între 10 si 15 mg/l poate determina ca efecte secundare:

A. Tahiaritmii

B. Convulsii

C. Insomnie

D. Nervozitate

E. Constipatie

(pag. 1606)

G2501156. Principalele aspecte radiologice întâlnite în boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta bronsita sunt:

A. Hiperinflatie, bule, cord mic

B. Îngrosarea peretilor bronhiilor cu aspect de umbre tubulare sau "în sina de tren“

C. Accentuarea generalizata a desenului bronhovascular

D. Infiltrat difuz pe ambele vârfuri pulmonare

E. Opacitati confluente hilare

(pag. 1605)

Tema nr. 2  Pneumoniile

G1102052. Dintre agentii patogeni foarte frecventi, nu pot fi cultivati prin metodele de rutina:

A. Steptoccocus pneumoniae

B. Mycoplasma pneumoniae

C. Chlamydia pneumoniae

D. Legionella pneumophila

E. Pseudomonas aeruginosa

(pag. 1589)

G1102053. Dintre criteriile de spitalizare a pacientilor cu pneumonie nu fac parte:

A. Pacient varstnic (>65 ani)

B. Boli asociate semnificative (renale, cardiace, pulmonare, etc.)

C. Febra >38 °C

D. Cauza probabila a pneumoniei este streptoccocus pneumoniae

Tahipneea (>30 respiratii/minut); tahicardia (>140/minut); hipotensiunea (<90 mmHg sistolica); hipoxemia

(PO2 arteriala <60 mmHg); alterarea acuta a statusului mental

E.

(pag. 1589)

G1102054. In tratamentul pneumoniilor nosocomiale, cauzate de bacili Gram negativi enterici sunt eficiente urmatoarele combinatii de antibiotice, cu EXCEPTIA:

A. Ceftazidin+Fluoroquinolona

B. Ticarcilina/Clavulanat+Aminoglicozid

C. Meticilina+Vancomicina

D. Imipenem+Aminoglicozid

E. Penicilina+Metronidazol

(pag. 1593)

G1102055. Indivizii normali sunt purtatori ocazionali, la nivelul nazofaringelui, de agenti patogeni pulmonari, cum ar fi:

A. Streptoccocus pneumoniae

B. Mycoplasma pneumoniae

C. Haemophilus influenzae

D. Moraxella catarrhalis

E. Nici unul dintre ei

(pag. 1585)

G1102056. La pacientii cu pneumonie dobandita in spital, mai mult de 50% din cazuri sunt induse de:

A. Bacilii enterici Gram negativi

B. Mycoplasma pneumoniae

C. Pseudomonas aeruginosa

D. Haemophilus influenzae

E. Chlamydia pneumoniae

(pag. 1586)

G1102057. La pacientii spitalizati pentru pneumonie dobandita in comunitate, dintre cei mai frecventi patogeni sunt:

A. Pseudomonas aeruginosa

B. Streptoccocus pneumoniae

C. Bacilii enterici Gram negativi

D. Haemophilus influenzae

E. Legionella pneumophila

(pag. 1586)

G1102058. Pentru pneumonia datorata pneumococilor susceptibili antibioticele de electie sunt:

A. Penicilina

B. Metronidazolul

C. Ampicilina

D. Trimetoprim-sulfametoxazolul

E. Vancomicina

(pag. 1591)

G1102059. Se considera ca pune diagnosticul etiologic al pneumoniei, izolarea germenului prin:

A. Hemocultura

B. Lichid pleural

C. Aspirat transtraheal

D. Lavaj bronhoalveolar

E. Biopsie transbronsica

(pag. 1590)

G1102060. Sindromul pneumonic "atipic" (debut gradat, tuse seaca, simptome extrapulmonare, examen fizic pulmonar sarac) este de regula produs de:

A. Mycoplasma pneumoniae

B. Streptoccocus pneumoniae

C. Legionella pneumophila

D. Staphylococcus aureus

E. Chlamydia psittaci   (pag. 1587)

G1202061. Agentii patogeni mai frecvent implicati in etiologia pneumoniilor comunitare la pacientii in varsta cu boala cronica respiratorie subjacenta sunt:

A. L.pneumophila

B. H.influenzae

C. M.catarrhalis

D. Pneumocistis carinii

E. citomegalovirus

 (pag. 1590)

G1202062. Care dintre criteriile de mai jos nu obliga la spitalizarea bolnavilor cu pneumonie ?

A. tahipneea > 30 respiratii/minut

B. leucocitele = 8500/mm3

C. alterarea acuta a statusului mental

D. varsta de 25 ani

E. diabetul zaharat asociat

(pag. 1589)

G1202063. Care sunt agentii microbieni mai frecvent implicati in etiologia pneumoniilor la copiii sub 6 luni ?

A. Legionella pneumophila

B. Haemophilus influenzae

C. Mycoplasma pneumoniae

D. Chlamidia trachomatis

E. virusul respirator sincitial

(pag. 1587)

G1202064. Care sunt criteriile de spitalizare a pacientilor cu pneumonie ?

A. PaO2 < 60 mmHg

B. PaO2 = 90 mmHg

C. frecventa cardiaca = 68 batai/minut

D. frecventa respiratorie > 30/minut

E. TA < 90 mmHg sistolica

(pag. 1589)

G1202065. Care sunt medicamentele active in tratamentul etiologic al unei pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae?

A. doxiciclina

B. eritromicina

C. ciprofloxacina

D. metronidazolul

E. tobramicina

(pag. 1591)

G1202066. In care dintre tipurile etiologice de pneumonii se impune spitalizarea bolnavilor?

A. pneumonia cu Staphylococcus aureus

B. pneumonia cu Klebsiella pneumoniae

C. pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae

D. pneumonia cu anaerobi

E. pneumonia cu Haemophilus influenzae

(pag. 1589)

G1202067. Pentru diagnosticul etiologic al unei pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae pledeaza:

A. un singur titru de anticorpi tip IgM < 1:16

B. un singur titru de anticorpi tip IgM > 1:16

C. un singur titru de anticorpi tip IgG ł 1:128

D. o crestere de 4 ori sau mai mult a titrului IgG obtinut prin imunofluorescenta indirecta

E. un singur titru de anticorpi tip IgE ł de 1:150

(pag. 1590)

G1202068. Sindromul pneumonic “atipic” se caracterizeaza prin:

A. debut brusc cu febra

B. debut gradat

C. predominanta simptomelor extrapulmonare

D. semne de condensare pulmonara

E. tuse seaca

(pag. 1587)

G1202069. Terapia antimicrobiana orala empirica folosita in tratamentul ambulator al pacientilor cu pneumonie comunitara vizeaza urmatorii patogeni probabili:

A. pseudomonas aeruginosa

B. mycoplasma pneumoniae

C. streptococcus pneumonia

D. chlamidia pneumoniae

E. staphylococcus aureus

(pag. 1590)

G1202070. Tratamentul pneumoniei pneumococice cu tulpini care au rezistenta intermediara la penicilina (CMI, 0,1-1 mg/ml) cuprinde:

A. penicilina 800000 u la 12 ore i.m.

B. penicilina 10 mil. u la 12 ore i.v.

C. ampicilina 2 g la 6 ore i.v.

D. cefotaxima 1 g la 6 ore

E. doxiciclina 300 mg/24 ore

(pag. 1592)

G1402085. Agentii patogeni microbieni care produc pneumonie in mediu spitalicesc sunt:

A. fungi

B. chlamydia psittaci

C. streptococcus pneumoniae

D. pseudomonas aeruginosa

E. bacili enterici aerobi gram-negativi

(pag. 1586)

G1402086. Cauze infectioase de cavitatie pulmonara sunt.

A. pseudomonas aeruginosa

B. staphylococcus aureus

C. streptococcus pneumoniae tip I

D. histoplasma capsulatum

E. granulomatoza Wegener

 (pag. 1588)

G1402087. Criterii de spitalizare a pacientilor cu pneumonie:

A. alterarea acuta a statusului mental

B. PO2 arteriala > 60 mmHg

C. imposibilitatea tratarii ambulatorii

D. incapacitatea administrarii orale a tratamentului

E. pacient > 50 de ani

(pag. 1589)

G1402088. Factori incriminati in raspunsul slab la terapia antimicrobiana empirica:

A. flebita

B. atelectazie

C. obstructie endobronsica

D. peritonita

E. empiem

(pag. 1589)

G1402089. Pacientii care au o hipogamaglobulinemie severa (<200mg/dl) au risc de infectii cu:

A. pseudomonas aeruginosa

B. nocardia

C. bacterii incapsulate

D. streptococcus pneumoniae

E. haemophilus influenzae

(pag. 1587)

G1402090. Urmatoarele afirmatii privind bronhoscopia cu fibre optice sunt adevarate:

A. este procedura invaziva standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator superior

B. este procedura invaziva standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator inferior

C. este o metoda relativ bine tolerata

D. nu se efectueaza la copii sub 10 ani

E. nu se efectueaza la copii sub 5 ani

(pag. 1589)

G1502091. Cei mai frecventi agenti etiologici ai pneumoniilor comunitare sunt:

A. Streptococcus pneumoniae

B. Haemophilus influenzae

C. Pseudomonas aeruginosa

D. Chlamydia pneumoniae

E. Legionella pneumophila

(pag. 1586)

G1502092. Cele mai eficiente antibiotice utilizate in pneumonia comunitara cu Haemophylus influenzae sunt:

A. Eritromicina

B. Doxiciclina

C. Amoxicilina + Clavulanat

D. Penicilina

E. Clindamicina

(pag. 1591)

G1502093. Etiologia pneumoniilor dobandite in spital este cel mai frecvent determinata de:

A. Streptococcus pneumoniae

B. Pseudomonas aeruginosa

C. Staphylococcus aureus

D. Mycoplasma pneumoniae

E. Haemophilus influenzae    (pag. 1586)

G1502094. in comunitatile in care infectia cu virusul imunodeficientei umane de tip 1 (HIV-1) este endemica, etiologia pneumoniei este determinata in primul rand de urmatorii agenti patogeni:

A. Chlamydia psittaci

B. Pneumocystis carinii

C. Mycobacterium tuberculosis

D. Stafilococcus aureus

E. Mycoplasma pneumoniae

(pag. 1586-1587)

G1502095. in pneumoniile nosocomiale cu Staphylococcus aureus se intalneste frecvent rezistenta la:

A. Meticilina

B. Oxacilina

C. Penicilina

D. Ampicilina

E. Vancomicina

(pag. 1593)

G1502096. La bolnavii cu forme grave de pneumonii se pot folosi urmatoarele proceduri invazive pentru obtinerea de material biopsic pulmonar:

A. Aspiratia transtraheala

B. Punctia pulmonara transtoracica percutanata

C. Bronhoscopia cu fibre optice

D. Biopsia pulmonara deschisa

E. Biopsia ganglionara

(pag. 1589-1590)

G1502097. Necroza tesutului pulmonar este o complicatie survenita in evolutia pneumoniilor a caror etiologie este determinata de:

A. Anaerobii orali

B. Mycoplasma pneumoniae

C. Pseudomonas aeruginosa

D. Staphylococcus aureus

E. Mycobacterium tuberculosis

(pag. 1588)

G1502098. Principalele cai de patrundere in plaman a germenilor microbieni patogeni care determina producerea de pneumonii sunt reprezentate de:

A. Aspirarea organismelor care colonizeaza orofaringele

B. Inhalarea aerosolilor infectiosi

C. Diseminarea hematogena a infectiei de la un focar extrapulmonar

D. Inocularea directa ca rezultat al intubatiei traheale sau al plagilor injunghiate

E. Diseminarea limfatica a infectiei de la un focar extrapulmonar

(pag. 1585-1586)

G1502099. Utilizarea Amantadinei ca agent terapeutic in pneumonii este recomandata pentru:

A. Prevenirea infectiei cu virusul sincitial respirator

B. Prevenirea aparitiei infectiei cu virusul gripal tip A la pacientii neimunizati in timpul unei epidemii de gripa A

C. Terapia precoce (5 pana la 7 zile) a infectiei cu virusul gripal tip A

D. Tratamentul pneumoniei variceloase

E. Tratamentul pneumoniei cu citomegalovirus

(pag. 1593)

G2502119. Caile de patrundere în plamân a agentilor patogeni microbieni implicati în patogenia pneumoniilor sunt:

A. Aspirarea organismelor care colonizeaza orofaringele

B. Inhalarea aerosolilor infectiosi cu diametrul mai mare de 10 micrometri

C. Diseminarea hematogena a infectiei de la un focar extrapulmonar

D. Diseminarea contigua

E. Inocularea directa

(pag. 1585-1586)

G2502120. Din punct de vedere epidemiologic agentii patogeni cel mai frecvent izolati la pacientii spitalizati pentru pneumonie dobândita în comunitate sunt:

A. Streptococcus pneumoniae

B. Haemophilus influenzae

C. Chlamydia pneumoniae

D. Legionella pneumophila

E. Staphylococcus aureus

(pag. 1586)

G2502121. Din punct de vedere epidemiologic agentii patogeni cel mai frecvent izolati la pacientii  tratati pentru pneumonii dobândite în spital sunt:

A. Haemophilus influenzae

B. Bacilii enterici gram-negativi

C. Pseudomonas aeruginosa

D. Staphylococcus aureus

E. Legionella pneumophila

(pag. 1586)

G2502122. Epidemia de gripa poate creste frecventa pneumoniilor bacteriene secundare cu:

A. Streptococcus pneumoniae

B. Pseudomonas aeruginosa

C. Staphylococcus aureus

D. Haemophilus influenzae

E. Legionella pneumophila

(pag. 1586)

G2502123. În comunitatile în care infectia cu virusul imunodeficientei umane de tip 1 (HIV1) este endemica, cauzele cele mai frecvente de pneumonie comunitara sunt:

A. Moraxella catarrhalis

B. Pneumocystis carini

C. M. Tuberculosis

D. Staphylococcus aureus

E. Legionella pneumophila

(pag. 1587)

G2502124. Cei mai frecventi agenti infectiosi întâlniti în pneumoniile survenite la copiii cu vârsta sub 6 luni sunt:

A. Mycoplasma pneumoniae

B. Chlamydia trachomatis

C. Virusul respirator sincitial

D. Moraxella catarrhalis

E. Staphylococcus aureus

(pag. 1587)

G2502125. Cei mai frecventi agenti infectiosi întâlniti în pneumoniile survenite la adultii tineri sunt:

A. Mycoplasma pneumoniae

B. Staphylococcus aureus

C. Moraxella catarrhalis

D. Chlamydia psittaci

E. Chlamydia pneumoniae

(pag. 1587)

G2502126. Cei mai frecventi agenti infectiosi izolati în pneumoniile survenite la batrânii cu boala cronica pulmonara sunt:

A. Haemophilus influenzae

B. Legionella pneumophila

C. Moraxella catarrhalis

D. Staphylococcus aureus

E. Pseudomonas aeruginosa

(pag. 1587)

G2502127. Terapia cu glucocorticoizi pe termen lung favorizeaza aparitia pneumoniilor cu:

A. Mycobacterium tuberculosis

B. Nocardia

C. Pseudomonas aeruginosa

D. Mycoplasma pneumoniae

E. Chlamydia pneumoniae

(pag. 1587)

G2502128. Neutropenia severa (<500 neutrofile/mm3) creste riscul pentru aparitia de pneumonii determinate de:

A. Pseudomonas aeruginosa

B. Enterobacteriacee

C. Staphylococcus aureus

D. Aspergillus

E. Mycoplasma pneumoniae

(pag. 1587)

G2502129. Pacientii care au hipogamaglobulinemie severa (<200 mg/dl) prezinta risc crescut pentru aparitia pneumoniilor determinate de:

A. Mycobacterium tuberculosis

B. Streptococcus pneumoniae

C. Haemophilus influenzae

D. Staphylococcus aureus

E. Aspergillus

(pag. 1587)

G2502130. Sindromul pneumonic atipic este produs de regula de:

A. Mycoplasma pneumoniae

B. Staphylococcus aureus

C. Mycobacterium tuberculosis

D. Legionella pneumophila

E. Pneumocistis carini

(pag. 1587)

G2502131. Procedurile invazive folosite pentru obtinerea de material bioptic pulmonar la bolnavii cu forme grave de pneumonii cuprind:

A. Punctia pulmonara transtoracica percutana

B. Bronhoscopia cu fibre optice

C. Biopsia ganglionara

D. Biopsia pulmonara deschisa

E. Cateterismul venos

(pag. 1589 - 1590)

G2502132. Pneumoniile determinate de urmatorii germeni patogeni pot determina în evolutie necroza tesutului pulmonar:

A. Staphylococcus aureus

B. Mycobacterium tuberculosis

C. Mycoplasma pneumoniae

D. Haemophilus influenzae

E. Anaerobii orali

(pag. 1588)

G2502133. Complicatiile de tip cavitatie pulmonara pot apare în evolutia pneumoniilor determinate de:

A. Anaerobi orali

B. Pseudomonas aeruginosa

C. Staphilococcus aureus

D. Streptococcus pneumoniae tip III

E. Mycoplasma pneumoniae

(pag. 1588)

G2502134. Tratamentul cu Amantadina în pneumonii este recomandat pentru:

A. Prevenirea aparitiei infectiei cu virusul gripal tip A la pacientii neimunizati în timpul unei epidemii de gripa A

B. Terapia precoce (5 pâna la 7 zile) a infectiei cu virusul gripal tip A

C. Tratamentul pneumoniei din rujeola

D. Tratamentul pneumoniei cu citomegalovirus

E. Prevenirea infectiei cu virusul sincitial respirator

(pag. 1593)

G2502135. În pneumonia cu Haemophilus influenzae eficienta cea mai ridicata o prezinta urmatoarele antibiotice:

A. Eritromicina

B. Penicilina

C. Oxacilina

D. Doxiciclina

E. Amoxicilina + Clavulanat

(pag. 1591)

G2502136. Pentru profilaxia activa a pneumoniilor sunt disponibile actual urmatoarele vaccinuri pentru imunizarea împotriva urmatorilor patogeni pulmonari:

A. Virusurile gripale A si B

B. Haemophilus influenzae tip B

C. Virusul rujeolei

D. Streptococcus pneumoniae

E. Pneumocistis carini

 (pag. 1594)

G2502137. Pneumonia primara virala poate fi data de:

A. Gripa

B. Virusul sincitial respirator

C. Pneumocistis carini

D. Virusurile rujeolei

E. Citomegalovirus

(pag. 1587)

Tema nr. 3  TBC

G1103058. Care din afirmatiile urmatoare privind medicamentele de prima linie in tratamentul tuberculozei sunt adevarate:

A. Realizeaza concentratii serice maxime la 2-4 ore si eliminarea aproape completa in 24 ore

B. Asocierea lor permite scaderea dozelor individuale cu pastrarea efectului

C. Sunt recomandate pe baza activitatii lor bactericide si de sterilizare

D. Administrarea asociata, dar intermitenta, mareste riscul chimiorezistentei

E. Se caracterizeaza printr-o rata scazuta de inducere a chimiorezistentei

(pag. 1117)

G1103059. Care din afirmatiile urmatoare privind monitorizarea raspunsului la tratament in tuberculoza

sunt adevarate:

A. Evaluarea bacteriologica este metoda preferata de monitorizare a raspunsului la tratament

B. Evaluarea radiologica este metoda preferata de monitorizare a raspunsului la tratament

C. La sfarsitul celei de-a treia luni, aproape toti pacientii trebuie sa prezinte culturi negative

D. La unii pacienti conversia (negativarea) frotiului poate urma conversiei culturilor; acest fenomen se datoreaza probabil expectoratiei si vizualizarii microscopice a bacililor morti

E. Prezenta frotiurilor pozitive dupa 5 luni trebuie considerata un indiciu al esecului terapeutic

(pag. 1118)

G1103060. Care din afirmatiile urmatoare privind vaccinarea BCG sunt adevarate:

A. Vaccinarea BCG realizeaza profilaxia tuberculozei secundare

B. Estimarile eficacitatii in cadrul studiilor randomizate a variat intre 80% si 0%

C. Studiile au descoperit existenta unor rate mai inalte ale eficacitatii protectiei la nou nascuti si copii mici fata de meningita tuberculoasa si tuberculoza miliara

D. Efectele secundare cele mai frecvente sunt ulceratia la locul vaccinarii si limfadenita regionala

E. Vaccinarea BCG induce reactivitate la PPD

(pag. 1120)

G1103061. Care din afirmatiile urmatore, privind tuberculoza secundara, sunt adevarate:

A. Este localizata de obicei in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori

B. Gradul afectarii parenchimului pulmonar variaza in limite largi, de la mici infiltrate la boala cavitara extinsa

C. Ganglionii limfatici hipertrofiati pot comprima bronhiile cauzand atelectazie segmentara sau lobara

D. Diseminarea hematogena este frecventa si poate induce cele mai severe manifestari

E. Dupa formarea cavernelor, continutul necrotic lichefiat este descarcat in caile respiratorii, determinand leziuni satelite

(pag. 1112)

G1103062. Imunitatea mediata celular are un rol critic in tuberculoza. Principalii efectori sunt:

A. Limfocitele T

B. Neutrofilele

C. Macrofagele alveolare

D. Limfocitele B

E. Plasmocitele

(pag. 1111)

G1103063. In tratamentul pacientilor cu tuberculoza rezistenta la medicamentele din prima linie sunt

utilizate urmatoarele medicamente din linia a doua, cu EXCEPTIA

A. Kanamicina

B. Pirazinamida

C. Cicloserina

D. Etambutolul

E. Sparfloxacina

(pag. 1117)

G1103064. Sunt considerate medicamente de prima linie in tratamentul tuberculozei, urmatoarele, cu

EXCEPTIA:

A. Cicloserina

B. Izoniazida

C. Pirazinamida

D. Etionamida

E. Rifampicina

(pag. 1117)

G1103065. Sunt creditate cu hepatotoxicitate, punand probleme speciale la pacienti cu boala hepatica activa, urmatoarele medicamente:

A. Streptomicina

B. Rifampicina

C. Pirazinamida

D. Izoniazida

E. Etambutolul

(pag. 1119)

G1103066. Tuberculoza este cauzata de bacterii apartinand complexului Mycobacterium tuberculosis.

Din acest complex fac parte:

A. Mycobacterium leprae

B. Mycobacterium tuberculosis hominis

C. Mycobacterium bovis

D. Mycobacterium avium

E. Mycobacterium africanum

(pag. 1109)

G1203067. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu tuberculoza pericardica

(pericardita tuberculoasa):

A. debutul este, mai adesea, subacut

B. revarsatul pericardic poate fi hemoragic

C. la examenul obiectiv se poate constata frecatura pericardica

D. pot fi prezente simptome cardiovasculare si semne de tamponada cardiaca

E. are manifestari electrocardiografice tipice

 (pag. 1113)

G1203068. Cele mai frecvente localizari extrapulmonare ale tuberculozei sunt:

A. ganglionii limfatici

B. pleura

C. tractul urogenital

D. oasele si articulatiile

E. urechea

(pag. 1113)

G1203069. Clasificarea tuberculozei pulmonare recunoaste, in prezent, urmatoarele tipuri:

A. tuberculoza primara

B. tuberculoza postprimara (secundara)

C. tuberculoza pleurala

D. tuberculoza cailor respiratorii superioare

E. tuberculoza ganglionara

(pag. 1112)

G1203070. Factorii endogeni care favorizeaza riscul de a dezvolta tuberculoza, dupa infectare, pot fi

reprezentati de:

A. varsta

B. coinfectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV)

C. silicoza

D. malnutritia

E. ulcerul gastric

(pag. 1110-1111)

G1203071. Factorii exogeni care influenteaza transmiterea bacilului tuberculozei pot fi reprezentati de:

A. contactul cu un caz-sursa de infectie cu Mycobacterium tuberculosis

B. intimitatea si durata contactului

C. infectiozitatea cazului-sursa

D. aglomerarile umane

E. coinfectia cu virusul hepatitic B (VHB)

(pag. 1110)

G1203072. Factorii implicati in cresterea actuala a incidentei tuberculozei pot fi reprezentati de:

A. cresterea prevalentei infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV)

B. imigrarea din tari cu prevalenta inalta a tuberculozei

C. abuzul de droguri

D. status-ul socio-economic scazut

E. cresterea prevalentei infectiei cu virus hepatitic B (VHB)

(pag. 1110)

G1203073. In tuberculoza pleurala se poate (pot) constata:

A. febra

B. durere toracica cu caracter pleuritic

C. dispnee

D. revarsat pleural cu caracteristici de exsudat

E. revarsat pleural cu caracteristici de transsudat

(pag. 1113)

G1203074. Simptomele care pot sugera tuberculoza pulmonara pot fi:

A. febra

B. transpiratiile nocturne

C. scaderea din greutate

D. hemoptizia

E. durerea precordiala

(pag. 1112)

G1203075. Tuberculoza primara prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici:

A. rezulta in urma unei infectii initiale cu bacilul tuberculos

B. rezulta din reactivarea endogena a unei infectii latente

C. este localizata, de obicei, in campurile pulmonare mijlocii si inferioare

D. este localizata, de obicei, in segmentele apicale si posterioare ale lobilor pulmonari superiori

E. este mai frecventa la copil

(pag. 1112)

G1403086. Agent de prima linie in tratamentul tuberculozei este:

A. kanamicina

B. rifampicina

C. etionamida

D. cicloserina

E. isoniazida

(pag. 1117)

G1403087. Diagnosticul de boală micobacteriană netuberculoasă este susţinut de:

A. absenta factorilor de risc pentru tuberculoză

B. IDR la PPD negativă

C. prezenta de bronsiectazii

D. provenienta pacientului dintr-o zonă cu incidentă crescută a tuberculozei

E. examenul de spută pozitiv pentru BAAR

(pag. 1116)

G1403088. IDR la tuberculină:

A. este utilizată in screening-ul infecţiei cu M. tuberculosis

B. are valoare limitată in diagnosticul tuberculozei active, datorită sensibilitătii si specificitătii sale reduse

C. pot apare reactii fals negative la pacientii imunodeprimati sau la cei cu tuberculoză agresivă

D. pot apare reactii pozitive si după infectii cu micobacterii netuberculoase sau după vaccinarea BCG

E. testul pozitiv confirmă diagnosticul de boală activă

(pag. 1116)

G1403089. in tuberculoza postprimară:

A. leziunile pulmonare sunt polimorfe

B. localizările predilecte sunt in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori si in segmentele superioare ale lobilor inferiori

C. nu se poate vorbi de remisiune spontană

D. răspunsul la tratament este nefavorabil in majoritatea cazurilor

E. aproximativ 1/3 din pacienţii netrataţi decedează prin tuberculoză pulmonară severă in decurs de cateva săptămani sau luni

 (pag. 1112)

G1403090. Medicamentele de linia doua in tratamentul tuberculozei:

A. au un grad mare de intolerantă si toxicitate

B. nivel mai scăzut de eficientă

C. sunt recomandate in formele severe de boală

D. se administrează pe o durată scurtă de timp

E. sunt utilizate in cazul pacientilor cu chimiorezistentă la medicamentele din linia intai

(pag. 1117,1118)

G1403091. Mediile de cultură utilizate pentru izolarea micobacteriilor in diagnosticul tuberculozei sunt:

A. mediul Sabouraud

B. mediul Middlebrook

C. mediul Lowenstein - Jensen

D. mediul geloză - sange

E. mediul Pike

(pag. 1116)

G1403092. Referitor la monitorizarea tratamentului tuberculozei prin evaluare bacteriologică:

A. presupune două examene de spută (la inceputul si sfarsitul tratamentului)

B. peste 80% dintre pacienti vor avea culturile din spută negative la sfarsitul lunii a 2-a de tratament

C. la sfarsitul celei de-a 3-a luni de tratament aproape toti pacientii trebuie să prezinte culturi negative

D. persistenta culturilor pozitive la 3 luni de tratament sau peste această perioadă ridică suspiciunea de esec terapeutic

E. conversia (negativarea) frotiului BAAR se produce inaintea conversiei culturilor

(pag. 1118)

G1403093. Regimul terapeutic de electie in majoritatea cazurilor de tuberculoză, atat la adulti cat si la

copii presupune:

A. o fază initială de 2 luni cu administrarea numai a isoniazidei si rifampicinei

B. o fază de consolidare de 4 luni cu administrarea de isoniazidă si rifampicină

C. fază initială de 2 luni cu administrarea de isoniazidă, rifampicină, pirazinamidă +/- etambutol sau streptomicină

D. asocierea piridoxinei la pacientii cu risc crescut de deficientă a acestei vitamine

E. administrare zilnică obligatorie pe toată durata tratamentului

(pag. 1117)

G1403094. Se suspicionează un esec terapeutic:

A. cand culturile din sputa pacientului sunt pozitive la o lună de tratament

B. cand culturile din sputa pacientului sunt pozitive la 3 luni de tratament

C. frotiul BAAR rămine pozitiv la 5 luni de tratament

D. este necesară testarea chimiosensibitătii doar la medicamentele din a doua linie

E. necesită modificarea schemei terapeutice cu cel putin două medicamente noi (nefolosite anterior in tratament)

 (pag. 1119)

G1403095. Tuberculoza pulmonară primară evoluează spre boală manifestă clinic:

A. in special la copiii cu deficite imune, malnutrisie sau infecţie HIV

B. frecvent sub forma unui revărsat pleural

C. in formele severe poate apare cavitatia acută

D. prin diseminare hematogenă

E. vindecarea se obtine in putine cazuri

(pag. 1112)

G1403096. Tuberculoza pulmonară primară:

A. se intilneste frecvent la copii in zonele cu prevalentă inaltă a tuberculozei

B. este localizată de obicei in campurile pulmonare mijlocii si inferioare

C. se asociază frecvent cu limfadenopatie hilară sau paratraheală

D. leziunea Ghon reprezintă forma activă a bolii

E. leziunile sunt de oicei periferice

(pag. 1112)

G1503097. Afectarea nervului optic in timpul tratamentului chimioterapic al tuberculozei pulmonare ne

sugereaza implicarea anumitor antituberculoase. Care sunt acestea:

A. Streptomicina

B. Pirazinamida

C. Etambutolul

D. Izoniazida

E. Rifampicina

(pag. 1118)

G1503098. Care dintre medicamentele urmatoare folosite in tratamentul tuberculozei pulmonare fac

parte din agentii terapeutici de prima linie utilizati in aceasta afectiune:

A. Kanamicina

B. Izoniazida

C. PAS

D. Pirazinamida

E. Etionamida

(pag. 1117)

G1503099. Diagnosticul definitiv al tuberculozei pulmonare depinde de izolarea si identificarea Mycobacterium tuberculosis intr-o proba de sputa. Probele trebuie:

A. Inoculate pe un mediu pe baza de agar sau cu ou

B. Incubate la 20 °C in atmosfera de CO2 5%

C. Inoculate pe mediul Lowenstein-Jensen

D. Supravegheate 4-8 saptamani pe medii solide deoarece au o crestere lenta

E. Incubate la 37 °C in atmosfera de CO2 5%

(pag. 1116)

G1503100. Izolarea si identificarea Mycobacterium tuberculosis intr-o proba de sputa se face modern

prin utilizarea mediilor lichide. Aceasta presupune:

A. Detectarea radiometrica a cresterii

B. Identificarea prin teste biochimice a tulpinilor micobacteriene izolate

C. Identificarea tulpinilor izolate prin probe pentru acizii nucleici

D. Timp scazut necesar pentru izolarea si stabilirea speciei la 2-3 saptamani

E. Timp necesar pentru izolarea si stabilirea speciei de 4-6 saptamani

(pag. 1116)

G1503101. La pacientii cu boala hepatica severa este contraindicata folosirea urmatoarelor

medicamente tuberculostatice:

A. Izoniazida

B. Rifampicina

C. Etambutolul

D. Pirazinamida

E. Streptomicina

(pag. 1119)

G1503102. La pacientii cu insuficienta renala cronica chimioterapia antituberculoasa trebuie sa

respecte anumite reguli suplimentare:

A. Nu se recomanda utilizarea aminoglicozidelor

B. Etambutolul este utilizat in toate schemele terapeutice fara restrictii

C. Izoniazida, rifampicina si pirazinamida pot fi administrate in dozele uzuale in cazurile de insuficienta renala usoara pana la moderata

D. Dozele de izoniazida si pirazinamida trebuie reduse la toti pacientii cu insuficienta renala cronica in program de hemodializa

E. Pirazinamida se administreaza in doze reduse la toti pacientii cu insuficienta renala cronica severa, cu exceptia celor ce sunt supusi hemodializei

 (pag. 1119)

G1503103. Modalitatile de administrare ale tratamentului in tuberculoza pulmonara sunt:

A. Zilnic pe toata durata curei

B. O data pe luna

C. De trei ori pe saptamana

D. De doua ori pe saptamana

E. Saptamanal

(pag. 1117)

G1503104. Monitorizarea raspunsului la tratament al tuberculozei pulmonare prin examen microscopic

al frotiului BAAR se realizeaza:

A. Daca efectuarea de culturi micobacteriene nu are valoare practica

B. La 2, 5 si 6 luni

C. Lunar

D. La un an

E. Daca TBC este chimiorezistenta

(pag. 1118)

G1503105. Tuberculoza chimiorezistenta este rezultatul:

A. Monoterapiei

B. Terapiei combinate, adica in regimuri de 2-3 chimioterapice antituberculoase

C. Lipsei de complianta a pacientului care nu a luat terapia prescrisa in mod curent

D. Folosirii curelor de 6-9 luni

E. Folosirii curelor de 12-18 luni

(pag. 1119)

G2503130. Dintre speciile patogene apartinând complexului Mycobacterium tuberculosis cele care pot determina infectie la om sunt:

A. Mycobacterium tuberculosis

B. Mycobacterium bovis

C. Mycobacterium africanum

D. Nocardia

E. Rhodococcus

(pag. 1109)

G2503131. Factorii determinanti ai riscului de dezvoltare a bolii dupa infectia tuberculoasa sunt:

A. Vârsta - în special adolescenta si adultul tânar

B. Coinfectia cu HIV

C. Silicoza

D. Hemofilia

E. Infarctul miocardic acut

(pag. 1110 - 1111)

G2503132. În tuberculoza primara se întâlnesc frecvent ca forme de manifestare:

A. Pleurezia

B. Limfadenopatia hilara sau mediastinala

C. Peritonita TBC

D. Tuberculoza miliara

E. Meningita tuberculoasa

(pag. 1112)

G2503133. Probele de sputa prelevate pentru izolarea si identificarea Mycobacterium tuberculosis

trebuie:

A. Incubate la 37 grade C în atmosfera de CO2 5%

B. Inoculate pe un mediu pe baza de agar si ou

C. Incubate la 26 grade C în atmosfera de CO2 5%

D. Inoculate pe mediul Löwenstein - Jensen

E. Supravegheate 4 - 8 saptamâni

(pag. 1116)

G2503134. Utilizarea mediilor lichide pentru izolarea si identificarea M. tuberculosis presupun:

A. Identificarea tulpinilor micobacteriene izolate prin teste biochimice

B. Detectarea radiometrica a cresterii

C. Identificarea tulpinilor izolate prin probe pentru acizii nucleici

D. Timp necesar pentru izolarea si stabilirea speciei de 4-6 saptamâni

E. Timp necesar pentru izolarea si stabilirea speciei de 2 - 3 saptamâni

(pag. 1116)

G2503135. Medicamentele de prima linie folosite în tratamentul tuberculozei pulmonare cuprind:

A. Izoniazida

B. Rifampicina

C. Ciprofloxacina

D. Pirazinamida

E. Etambutolul

(pag. 1117)

G2503136. Agentii terapeutici de prima linie folositi în tratamentul tuberculozei pulmonare cuprind:

A. Izoniazida

B. Kanamicina

C. PAS

D. Etionamida

E. Pirazinamida

 (pag. 1117)

G2503137. Afectarea nervului optic poate apare sub tratamentul cu urmatoarele chimioterapice antituberculoase:

A. Izoniazida

B. Rifampicina

C. Streptomicina

D. Pirazinamida

E. Etambutolul

(pag. 1118)

G2503138. Aparitia chimiorezistentei în terapia tuberculozei este favorizata de:

A. Folosirea curelor scurte de 6 - 9 luni

B. Folosirea curelor lungi de 12 - 18 luni

C. Lipsa de complianta a pacientilor care nu au luat terapia prescrisa în mod curent

D. Monoterapie

E. Terapia combinata, adica în regimuri de 3 - 4 chimioterapice antituberculoase

(pag. 1119)

G2503139. Regulile suplimentare care trebuie respectate în prescrierea chimioterapiei antituberculoase

la pacientii cu insuficienta renala cronica sunt:

A. Evitarea folosirii aminoglicozidelor

B. Utilizarea în doze reduse a pirazinamidei la toti pacientii cu insuficienta renala cronica severa cu exceptia celor ce sunt supusi hemodializei

C. Izoniazida, rifampicina si pirazinamida se administreaza în doze uzuale în cazurile de insuficienta renala usoara pâna la moderata

D. Etambutolul se poate folosi fara restrictie în toate schemele terapeutice

E. Dozele de izoniazida si pirazinamida trebuie reduse la toti pacientii cu insuficienta renala cronica în program de hemodializa

 (pag. 1119)

G2503140. Chimioterapia profilactica în tuberculoza pulmonara este justificata la:

A. Contactii apropiati ai cazurilor contaginoase care prezinta reactii pozitive la testarea cutanata la PPD cu un diametrul mai mare sau egal cu 15 mm al suprafetei indurate

B. Sugarii si copii care au venit în contact cu cazuri contagioase si au test PPD negativ

C. Persoanele infectate cu HIV cu test cutanat la PPD negativ si care au un risc crescut de dezvoltare a tuberculozei si sunt anergice la testarea cu alte antigene ce provoaca hipersensibilitate de tip întârziat, cum ar fi Candida si cele de oreion

D. Reactii pozitive la testarea cutanata PPD cu un diametru mai mare sau egal cu 10 mm la persoanele cu infectie cu HIV

E. Persoane cu risc foarte scazut de dezvoltare a tuberculozei în caz de infectie cu diametrul de 10 mm sau mai mic al suprafetei de induratie

 (pag. 1120)

G2503141. În tuberculoza pulmonara se pot folosi urmatoarele modalitati de administrare a

tratamentului:

A. O data pe luna

B. Zilnic pe toata durata curei

C. De 3 ori pe saptamâna

D. Saptamânal

E. De 2 ori pe saptamâna

(pag. 1117)

G2503142. Reactiile fals negative la intradermoreactia PPD pot sa apara la:

A. Pacientii imunodeprimati

B. Pacientii cu tuberculoza agresiva

C. Pacientii vaccinati BCG

D. Pacientii infectati cu M. tuberculosis, dar fara boala activa

E. Pacienti sensibilizati prin infectii cu micobacterii netuberculoase

(pag. 1116)

G2503143. Reactiile pozitive la intradermoreactia la PPD apar la:

A. Pacientii vaccinati BCG

B. Pacientii imunodeprimati

C. Pacientii infectati cu M. tuberculosis, dar fara boala activa

D. Pacienti sensibilizati prin infectie cu micobacterii netuberculoase

E. Pacientii cu tuberculoza activa

(pag. 1116)

G2503144. La bolnavii hepatici urmatoarele chimioterapice antituberculoase trebuie folosite cu

prudenta datorita hepatotoxicitatii:

A. Izoniazida

B. Etambutolul

C. Rifampicina

D. Pirazinamida

E. Ciprofloxacina

(pag. 1119)

G2503145. Urmatoarele chimioterapice antituberculoase pot fi administrate în siguranta deplina la gravide:

A. Izoniazida

B. Rifampicina

C. Etambutolul

D. Streptomicina

E. Vincristina

(pag. 1119)

G2503146. Esecul tratamentului antituberculos trebuie suspectat atunci când:

A. Culturile din sputa ale pacientului ramân pozitive dupa 2 luni de tratament

B. Frotiurile BAAR ramân pozitive dupa 5 luni de tratament

C. Culturile din sputa ale pacientului ramân pozitive dupa 3 luni de tratament

D. Frotiurile BAAR ramân pozitive dupa 3 luni de tratament

E. Culturile din sputa ale pacientului ramân pozitive dupa 5 luni de tratament

(pag. 1119)

G2503147. Rifampicina folosita în terapia tuberculozei pulmonare poate determina urmatoarele efecte

adverse:

A. Afectare hepatica

B. Trombocitopenie autoimuna

C. Nevrita optica

D. Afectare renala

E. Tulburari cardiace

(pag. 1118 - 1119)

Tema nr. 4  Astmul

G1104043. Astmul bronsic indus de effort este caracterizat prin:

A. lipsa modificarii reactivitatatii cailor aeriene

B. aparitia unor contractii pasagere ale musculaturii netede

C. hiperemie termic indusa la nivelul mucoasei bronsice

D. congestia microvascularizatiei mucoasei bronsice

E. lipsa producerii unor sechele in timp indelungat

(pag. 1569)

G1104044. Functionalitatea ventilatorie a pacientului astmatic este caracterizat prin:

A. VEMS (FEV) scazut

B. hipoxie

C. hipercapnie

D. alcaloza respiratorie

E. volum rezidual crescut

(pag. 1569)

G1104045. In astm se elibereaza urmatorii mediatori cu rol in reactia inflamatorie:

A. leucotriene C, D, E

B. factorul de activare plachetar

C. fosfolipaza A2

D. serotonina

E. bradichinina

(pag. 1567)

G1104046. In astmul bronsic idiosincrazic pot apare:

A. teste cutanate pozitive

B. nivel seric al Ig E in limite normale

C. paroxisme de wheesing ca manifestare initiala

D. accese de dispnee persistenta tardive

E. rinita

(pag. 1567)

G1104047. Infectiile pulmonare care induc exacerbarea acuta a astmului bronsic, sunt mai frecvent

determinate de:

A. Haemophilus influenzae

B. Chlamydia pneumoniae

C. Rhinovirusuri

D. Virusul sincitial respirator

E. Mycoplasma pneumoniae

(pag. 1569)

G1104048. Intre simptomele caracteristice crizei de astm, se numara:

A. dispnee paroxistica respiratorie

B. junghi toracic

C. wheezing

D. puls paradoxal

E. hemoptizie

(pag. 1570)

G1104049. La pacientul cu astm bronsic eliberarea IL-4 si IL-5 are ca actiune:

A. activarea macrofagelor

B. stimularea secretiei de imunoglobuline

C. proliferarea eozinofilelor

D. stimularea cooperarii celulare

E. activarea apoptozei

(pag. 1567)

G1104050. Lichidul de lavaj bronho-alveolar, la pacientul cu astm bronsic contine:

A. celule epiteliale

B. mastocite

C. celule mezoteliale

D. polimorfonucleare neutrofile

E. polimorfonucleare eozinofile

(pag. 1567)

G1104051. Morfopatologic in astmul bronsic se poate evidentia:

A. hipertrofia musculaturii netede bronsice

B. atrofia vaselor mucoasei si submucoasei bronsice

C. edem al mucoasei bronsice

D. infiltrate limfocitare in peretele bronsic

E. ingrosarea marcata a membranei bazale a mucoasei bronsice

(pag. 1569)

G1104052. Poluantii atmosferici implicati in astm pot fi:

A. monoxidul de carbon

B. dioxidul de azot

C. ozon

D. benzen

E. dioxid de sulf

(pag. 1568)

G1104053. Reactia inflamatorie precoce din astm determina local:

A. bronhoconstrictie

B. hipersecretie de mucus

C. proliferare celulara epiteliala

D. congestie vasculara

E. edem local

(pag. 1567)

G1104054. sindromul respirator declansat de aspirina se caracterizeaza prin:

A. rinita vasomotorie pasagera

B. rinosinuzita hiperplazica

C. episoade acute de obstructie a cailor respiratorii

D. xeroftalmie

E. congestie oculara

(pag. 1568)

G1104055. Tratamentul in accesul acut de astm cuprinde:

A. terbutalina

B. salbutamol

C. salmeterol

D. aminofilina

E. glucocorticoizi

(pag. 1571)

G1104056. Urmatoarele medicamente pot fi asociate cu inducerea unor episoade acute de astm:

A. indometacin

B. naproxen

C. captopril

D. atenolol

E. amlodipina

(pag. 1568)

G1204057. Astmul profesional poate apare dupa expunerea la una sau mai multe dintre urmatoarele

noxe:

A. pulberi de lemn sau vegetale

B. agenti farmaceutici

C. chimicale industriale si mase plastice

D. enzime biologice

E. effort

(pag. 1568)

G1204058. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu rezorcinolii (terbutalina, fenoterol) si saligeninele (albuterol-salbutamol) utilizati in terapia astmului bronsic:

A. sunt selective pentru tractul respirator

B. sunt lipsite de efecte cardiace notabile, cu exceptia dozelor mari

C. sunt active pe toate caile de administrare

D. au efect prelungit (4-6 ore)

E. nu se adeministreaza la copil

(pag. 1571)

G1204059. Cele mai eficace mijloace de tratament in astmul bronsic sunt reprezentate de:

A. eliminarea agentilor cauzali din mediul unui astmatic alergic

B. medicamente care inhiba contractia musculaturii netede bronsice

C. medicamente care diminueaza si/sau previn inflamatia

D. antibiotice

E. expectorante   (pag. 1570-1571)

G1204060. Clasificarea etiologica a astmului bronsic recunoaste, in prezent, urmatoarele forme:

A. astm alergic

B. astm idiosincrazic

C. astm profesional

D. astm infectios

E. astm de effort

(pag. 1566)

G1204061. Diagnosticul diferential al astmului bronsic presupune excluderea urmatoarelor entitati:

A. insuficienta ventriculara stanga acuta

B. obstructia cailor aeriene superioare prin tumori

C. Edemul laringian

D. embolia pulmonara recurenta

E. pneumonia

 (pag. 1570)

G1204062. Glucocorticoizii sunt indicati in terapia astmului bronsic in urmatoarele situatii:

A. la orice pacient la care boala nu este controlata prin bronhodilatatoare inhalatorii

B. in criza de astm usoara

C. in criza de astm severa

D. in astmul bronsic cu crize frecvente

E. in criza de astm bronsic care evolueaza concomitent cu pneumonie

(pag. 1572)

G1204063. In astmul alergic se pot constata unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte clinice sau

de laborator:

A. antecedente personale sau familiale de boli alergice

B. leucocitoza

C. eozinofilia

D. cresterea IgE in ser

E. Teste de provocare pozitive la inhalarea unui antigen specific

(pag. 1566-1567)

G1204064. Stimulii care interactioneaza cu reactivitatea cailor aeriene si care pot induce episoade

acute de astm, pot fi reprezentati de:

A. alergeni

B. infectii

C. factori profesionali

D. medicamente - aspirina

E. medicamente - digoxin

(pag. 1567-1569)

G1404080. Astmul bronsic alergic se asociaza adesea cu:

A. urticaria

B. reactii cutanate de tip sclerodermie

C. niveluri crescute de IgA in ser

D. Eczema

E. istoric familial de boli alergice

(pag. 1566)

G1404081. Astmul idiosincrazic se caracterizeaza prin:

A. antecedente heredocolaterale alergice prezente

B. antecedente personale alergice absente

C. testele cutanate sunt negative

D. nivelurile de IgE sunt crescute

E. nivelurile de IgE sunt normale

(pag. 1567)

G1404082. Care din urmatoarele afirmatii privind prevalenta astmului bronsic sunt adevarate:

A. aproape jumatate din cazuri apar peste varsta de 10 ani

B. o treime din cazuri apar pana la varsta de 40 de ani

C. la copii, raportul intre sexe este 2:1, feminin/masculin

D. raportul pe sexe se egalizeaza pana la varsta de 30 de ani

E. apare la toate varstele dar predominant la varstele tinere

(pag. 1566)

G1404083. Care dintre urmatoarele afirmatii privind anticolinergicele in tratamentul astmului bronsic

sunt false:

A. au actiune lenta

B. au potenta foarte mare

C. sunt necesare 60 pana la 90 de minute pana la atingerea bronhodilatatiei maxime

D. bromura de ipratropiu este contraindicata la pacientii cu afectiuni cardiace

E. bromura de ipratropiu este un compus cuaternar de amoniu neabsorbabil

(pag. 1571)

G1404084. in lichidul de lavaj bronhoalveolar se gasesc un numar crescut de:

A. leucotriene F

B. eritrocite

C. limfocite

D. neutrofile

E. celule epiteliale

(pag. 1567)

G1404085. Medicamentele cele mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic sunt:

A. tartrazina

B. agonistii beta-adrenergici

C. agentii de hidroxilare

D. agentii de sulfitare

E. paracetamolul

(pag. 1568)

G1504086. Astmul alergic se asociaza adesea cu:

A. Un istoric personal si/sau familial de rinite, urticarie si eczema

B. Reactii cutanate de tip papula eritematoasa pozitiva la injectare intradermica de extracte din antigenele aerogene

C. Niveluri crescute de IgE in ser

D. Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific

E. Rinoree purulenta

 (pag. 1566, 1567)

G1504087. Cei mai frecventi agenti infectiosi implicati in exacerbarea acuta a astmului la copiii mici sunt:

A. Virusul sincitial respirator

B. Virusul gripal

C. Virusul paragripal

D. Rhinovirusurile

E. Adenovirusurile

(pag. 1569)

G1504088. Efortul fizic provoaca crize de bronhoconstrictie la astmatici in urmatoarele circumstante:

A. Efortul fizic mai intens (de exemplu alergarea)

B. Temperatura aerului inhalat scazuta

C. Temperatura si umiditatea aerului inhalat crescuta

D. Efortul fizic usor

E. Umiditatea aerului crescuta

(pag. 1569)

G1504089. in tratamentul de durata al astmului bronsic sunt recomandati:

A. Beta-2-agonistii

B. Corticoterapia inhalatorie

C. Agentii stabilizatori ai mastocitelor

D. Corticoterapia orala

E. Metotrexatul

(pag. 1572, 1573)

G1504090. Medicamentele cel mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic

sunt:

A. Aspirina

B. Antagonistii beta-adrenergici

C. Colorantii, precum tartrazina

D. Agentii de sulfitare

E. Antibioticele betalactamine

(pag. 1568)

G1504091. Mentionati care din medicamentele urmatoare sunt evitate categoric in astmul bronsic:

A. Opiaceele

B. Sedativele si tranchilizantele

C. Metotrexatul

D. Sarurile de aur

E. Blocantele beta-adrenergice

(pag. 1572)

G1504092. Mentionati care din stimulii urmatori produc episoade acute de astm bronsic prin interactiunea cu reactivitatea cailor aeriene:

A. Efortul fizic intens

B. Ozonul

C. Oxidul de carbon

D. Infectiile virale

E. Stresul emotional

(pag. 1568-1569)

G1504093. Parametrii clinici care atrag atentia asupra riscului de agravare a epidoadelor acute de astm bronsic sunt:

A. Prezenta pulsului paradoxal

B. Folosirea muschilor respiratori accesori

C. Hiperinflatia marcata a toracelui

D. Prezenta de raluri subcrepitante pe ambele arii pulmonare

E. Prezenta de raluri sibilante pe ambele arii pulmonare

(pag. 1572)

G1504094. Printre stimulii care interactioneaza cu reactivitatea cailor aeriene si produc episoade acute de astm bronsic se numara:

A. Alergenii

B. Stimulii farmacologici

C. Infectiile respiratorii

D. Fumatul

E. Efortul fizic

(pag. 1567-1569)

G2504124. Diagnosticul diferential al insuficientei ventriculare stângi fata de astmul bronsic este

sprijinit de evidentierea:

A. Ralurilor sibilante pe ambele arii pulmonare

B. Ralurilor umede la baze

C. Ritmului de galop

D. Sputei cu striuri de sânge

E. Asteniei fizice si psihice

(pag. 1570)

G2504125. Sindromul respirator tipic declansat de aspirina:

A. Începe prin rinita vasomotorie cronica

B. Determina în timp o rinosinuzita hiperplazica cu polipi nazali

C. Este specific numai copiilor

D. Determina astm

E. Asociaza congestii nazale si oculare

(pag. 1568)

G2504126. Absorbtia sistemica crescuta care acompaniaza dozele mari de steroizi inhalatori folositi în

terapia astmului bronsic poate determina:

A. Candidoza orala si disfonie

B. Cataracta

C. Încetinirea cresterii la copii

D. Purpura

E. Alopecie

(pag. 1572)

G2504127. Astmul alergic se caracterizeaza prin asocierea cu:

A. Un istoric personal si/sau familial de boli alergice

B. Reactii cutanate de tip papula eritematoasa pozitive la injectarea intradermica de extracte din antigenele aerogene

C. Niveluri de IgE normale

D. Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific

E. Niveluri de IgG crescute în ser

(pag. 1566 - 1567)

G2504128. Astmul idiosincrazic se caracterizeaza prin:

A. Lipsa antecedentelor heredocolaterale sau personale pentru teren alergic

B. Teste cutanate negative la injectarea intradermica de extracte din antigenele aerogene

C. Niveluri crescute de IgE în ser

D. Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific

E. Niveluri de IgG crescute în ser

(pag. 1567)

G2504129. Atât la subiectii astmatici cât si la cei normali reactivitatea bronsica creste dupa:

A. Infectiile virale ale tractului respirator

B. Expunerea la poluanti atmosferici oxidanti precum ozonul si dioxidul de azot

C. Tratamentul cu inhibitori calciu

D. Folosirea preparatelor antialergice

E. Folosirea teofilinei intravenos

(pag. 1567)

G2504130. Medicamentele cel mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm sunt:

A. Aspirina

B. Coloranti precum tartrazina

C. Antagonisti beta adrenergici

D. Agentii de sulfitare

E. Romerganul

 (pag. 1568)

G2504131. Reactivitatea încrucisata între aspirina si alte inflamatoare nonsteroidiene este importanta pentru recunoasterea riscului de inducere a unor episoade de astm. Exista un grad mare de reactivitate încrucisata între aspirina si:

A. Indometacin

B. Fenoprofen

C. Ibuprofen

D. Acetaminofen

E. Salicilatul sodic

(pag. 1568)

G2504132. Mecanismele obstructiei cailor aeriene în astmul profesional sunt:

A. Formarea de IgE specifice

B. Eliberarea directa de substante vasoconstrictoare

C. Stimularea directa sau reflexa a cailor respiratorii la persoanele cu astm latent sau boala franca

D. Formarea de IgG specifice

E. Inhibarea eliberarii de endotelina

(pag. 1568 - 1569)

G2504133. Exacerbarea acuta a astmului bronsic la copii mici este realizata cel mai frecvent de

urmatorii agenti infectiosi:

A. Virusurile gripale

B. Virusurile paragripale

C. Adenovirusurile

D. Virusul sincitial respirator

E. Rhinovirusurile

(pag. 1569)

G2504134. Exacerbarea acuta a astmului bronsic la copii mari si la adulti este realizata cel mai frecvent

de urmatorii agenti infectiosi patogeni:

A. Virusul gripal

B. Virusul paragripal

C. Adenovirusurile

D. Rhinovirusurile

E. Virusul sincitial respirator

(pag. 1569)

G2504135. Crizele de bronhoconstrictie la astmatici pot fi declansate de efortul fizic în urmatoarele

circumstante:

A. Efort fizic intens (exemplu alergarea)

B. Temperatura aerului inhalat scazuta

C. Temperatura si umiditatea aerului inhalat crescuta

D. Efortul fizic usor

E. Umiditatea aerului crescuta

(pag. 1569)

G2504136. Medicamentele contraindicate categoric în astmul bronsic sunt:

A. Metotrexatul

B. Sarurile de aur

C. Opiaceele

D. Sedativele si tranchilizantele

E. Blocantele beta - adrenergice

 (pag. 1572)

G2504137. Riscul de agravare al episoadelor acute de astm bronsic este evidentiat de urmatorii parametrii clinici sugestivi:

A. Prezenta de raluri subcrepitante pe ambele arii pulmonare

B. Prezenta de raluri sibilante pe ambele arii pulmonare

C. Prezenta pulsului paradoxal

D. Folosirea muschilor respiratori accesori

E. Hiperinflatia marcata a toracelui

(pag. 1572)

G2504138. Principalele dezavantaje ale compusilor cuaternari de amoniu neabsorbabili (metilnitratul de atropina si bromura de ipratropiu) folositi în terapia astmului bronsic sunt:

A. Actiunea lenta

B. Actiunea rapida

C. Potenta relativ modesta

D. Actiunea inotrop negativa

E. Actiunea proaritmica

(pag. 1571)

G2504139. Clearance-ul teofilinei, utila în terapia astmului bronsic, scade odata cu utilizarea concomitenta a urmatoarelor medicamente:

A. Eritromicina

B. Chinolonele

C. Cimetidina

D. Propranololul

E. Fenobarbitalul

(pag. 1571)

G2504140. Clearance-ul teofilinei, utila în terapia astmului bronsic, creste odata cu utilizarea concomitenta a urmatoarelor medicamente:

A. Fenobarbital

B. Fenitoina

C. Eritromicina

D. Chinolone

E. Cimetidina

(pag. 1571)

G2504141. Specifice pentru diagnosticul clinic pozitiv al astmului bronsic sunt:

A. Dispneea

B. Wheezing-ul

C. Tusea cu expectoratie groasa filanta

D. Tusea cu expectoratie mucopurulenta

E. Durerile toracice

(pag. 1570)

G2504142. Examenul microscopic al sputei la bolnavii cu astm bronsic prezinta urmatoarele aspecte

specifice pentru diagnosticul pozitiv:

A. Frecvente polimorfonucleare

B. Frecvente eozinofile

C. Cristale Charcot - Leyden

D. Frecventa flora microbiana Gram pozitiva

E. Frecventa flora microbiana Gram negativa

 (pag. 1570)

G2504143. Diagnosticul diferential al bronsitei cronice fata de astmul bronsic presupune evidentierea:

A. Lipsei perioadelor pur asimptomatice

B. Episoadelor de dispnee si wheezing

C. Tusei cronice cu expectoratie

D. Durerii toracice la efort

E. Degetelor hipocratice

(pag. 1570)

Tema nr. 5  Cancerul

Tema nr. 6

Pleura.

G1105068. Caracterul de exudat al unui revarsat pleural e definit de urmatorii parametri, cu EXCEPTIA:

A. LDH lichid pleural <200U/dl

B. Proteine lichid pleural/proteine ser >0,5

C. LDH lichid pleural/LDH ser >0,6

D. LDH din lichidul pleural >2/3 din valoarea maxima din ser

E. Glucoza pleurala <50mg/dl

(pag. 1624)

G1105069. Care din urmatoarele afirmatii privind chilotoraxul sunt adevarate:

A. Apare prin intreruperea ductului toracic si acumularea limfei in spatiul pleural

B. Cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele si tumorile mediastinului

C. Toracocenteza evidentiaza o mare cantitate de lichid cu aspect adesea laptos

D. Epansamentul are tendinta la rezolutie spontana

E. Tratamentul de electie este toracotomia cu drenaj prelungit

(pag. 1626)

G1105070. Care din urmatoarele afirmatii privind formarea si acumularea lichidului pleural, sunt adevarate:

A. Lichidul intra in spatiul pleural din capilarele pleurei parietale

B Lichidul poate intra in spatiul pleural si din interstitiul pulmonar prin intermediul pleurei viscerale

C. Lichidul poate intra din cavitatea peritoneala prin orificii diafragmatice

D. Lichidul este drenat de limfaticele situate in pleura viscerala

E.Limfaticele pot sa absoarba o cantitate de lichid de 20 ori mai mare decat cea care se formeaza in mod obisnuit

(pag. 1624)

G1105071. Cauza cea mai frecventa a revarsatelor pleurale cu caracter de transudat este insuficienta ventriculara stanga. In care din urmatoarele situatii este necesara toracocenteza diagnostica:

A. Revarsatele nu sunt bilaterale

B. Revarsatele nu sunt in cantitati comparabile

C. Revarsatul diminua sub tratament diuretic

D. Pacientul este febril

E. Pacientul acuza durere toracica pleuritica

(pag. 1624)

G1105072. In revarsatele parapneumonice, oricare din urmatoarele constituie o indicatie pentru practicarea toracotomiei pe tub, cu EXCEPTIA:

A. Prezenta puroiului vascos in spatiul pleural

B. Izolarea agentului etiologic al pneumoniei in sputa

C. Glucoza <50mg/dl in lichidul pleural

D. Durerea severa cu caracter pleuretic

E. Ph-ul lichidului pleural <7,00 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterial

(pag. 1625)

G1105073. Pleurezia tuberculoasa prezinta urmatoarele caractere, cu EXCEPTIA:

A. Exudat

B. Predominenta limfocitelor

C. LDH<200 U/dl

D. Prezenta granulomului pleural la biopsia pe ac

E. Adenozindezaminaza nedetectabila   (pag. 1626)

G1105074. Revarsatele pleurale maligne secundare sunt in proportie de 75% determinate de 3 tipuri de tumori. Aceste sunt:

A. Limfoamele

B. Cancerul pulmonar

C. Melanomul

D. Cancerul mamar

E. Seminomul

(pag. 1625)

G1105075. Revarsatul pleural are caracter de exudat in urmatoarele afectiuni, cu EXCEPTIA

A. Neoplazii

B. Mixedem

C. Tuberculoza

D. Sindrom nefrotic

E. Pneumonii bacteriene

(pag. 1626)

G1105076. Revarsatul pleural are caracter de transudat in urmatoarele afectiuni, cu EXCEPTIA:

A. Ciroza

B. Insuficienta cardiaca congestiva

C. Mezoteliom

D. Tuberculoza

E. Sindrom nefrotic

(pag. 1626)

G1105077. Sindromul Meigs asociaza urmatoarele elemente, cu EXCEPTIA:

A. Febra

B. Tumora ovariana benigna

C. Tumora ovariana maligna

D. Ascita

E. Revarsat pleural cu caracter de exudat

(pag. 1626)

G1205078. Indicatiile pentru toracostomia pe tub sunt:

A. Prezenta puroiului vascos in spatiul pleural

B. Frotiuri Gram negative pentru microorganismele din lichidul pleural

C. Glucoza in lichidul pleural < 50 mg / dl

D. ph- ul lichidului pleural < 7 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterial

E. Glucoza in lichidul pleural > 50 mg / dl

(pag. 1624)

G1205079. Cand calitatea vietii pacientilor cu revarsate pleurale de natura maligna este alterata prin dispnee, ea poate fi ameliorata prin:

A. Toracostomia prin tub de dren cu instilarea de agent sclerozant

B. Toracoscopia cu abraziunea pleurei sau cu insuflare de talc

C. Montarea unui shunt pleuro-peritoneal

D. Montarea unui shunt peritoneo-venos

E. Chimioterapie

(pag. 1625)

G1205080. Cele trei tumori care determina 75 % din revarsatele pleurale maligne sunt:

A. Limfoamele

B. Cancerul pulmonar

C. Cancerul ovarian

D. Cancerul mamar

E. Melanomul

(pag. 1625)

G1205081. Pleurezia parapneumonica din infectiile cu anaerobi evolueaza cu:

A. Tablou clinic de boala subacuta

B. Leucopenie

C. Anemie moderata

D. Istoric de factori care predispun la aspiratie

E. Crestere ponderala

(pag. 1624)

G1205082. Tratamentul pleureziilor inchistate, incomplet drenate prin tub, mai cuprinde:

A. Administrarea intrapleurala de streptokinaza (250.000 unitati)

B. Administrarea intrapleurala de urokinaza (100.000 unitati)

C. Toracotomia cu decorticare

D. Oxigenoterapie

E. Toracoscopia cu desfacerea aderentelor

(pag. 1625)

G1205083. Principalele cauze de exsudat sunt:

A. infectiile virale

B. ciroza hepatica

C. pneumoniile bacteriene

D. neoplaziile

E. insuficienta ventriculara stanga

(pag. 1624)

G1205084. Principalele cauze de transsudat sunt:

A. insuficienta ventriculara stanga

B. ciroza hepatica

C. embolismul pulmonar

D. neoplaziile

E. pneumotoraxul

(pag. 1624)

G1205085. Revarsatul pleural provine din:

A. pleura parietala

B. spatiile interstitiale pulmonare

C. cavitatea peritoneala

D. peretele toracic

E. pericard

(pag. 1623)

G1205086. Tratamentul hidrotoraxului de origine hepatica necontrolat medicamentos presupune:

A. tratamentul medical

B. toracostomia cu drenaj, cu injectarea unui agent sclerozant

C. insertia unui shunt peritoneo-venos

D. insertia unui shunt peritoneo-vezical

E. paracenteza

(pag. 1624)

G1405096. Cele mai frecvente tumori care dau revarsat pleural sint:

A. cancerul pulmonar

B. cancerul de colon

C. cancerul mamar

D. limfoamele

E. hamartomul

(pag. 1625)

G1405097. Chilotoraxul are urmatoarele caracteristici:

A. cantitate mica de lichid

B. lichid laptos, cu trigliceride crescute

C. cauza cea mai frecventa este traumatismul

D. tratamentul de electie este suntul pleuro-peritoneal

E. toracostomia cu drenaj prelungit are rezultate bune pe termen lung

(pag. 1626)

G1405098. In pleurezia maligna, pentru a impiedica refacerea lichidului pleural, se pot aplica urmatoarele procedee:

A. toracoscopia cu abraziunea pleurei sau insuflare de talc

B. tratament cu diuretice

C. toracostomia pe tub, cu instilare de agent sclerozant

D. efectuarea unui sunt pleuro - peritoneal

E. efectuarea unui sunt pleuro - pericardic

(pag. 1625)

G1405099. In revarsatul pleural din insuficienta cardiaca, toracenteza diagnostica este recomandata in urmatoarele situatii:

A. pacient febril

B. durere pleuritica

C. revarsatul pleural este unilateral sau asimetric

D. revarsatul pleural este bilateral

E. cand nu se remite sub tratament diuretic

(pag. 1624)

G1405100. Indicatiile toracostomiei pe tub de dren in revarsatele pleurale parapneumonice sint:

A. puroi viscos in spatiul pleural

B. identificarea germenilor Gram pozitivi in lichidul pleural

C. pH -ul lichidului pleural mai mic de 7,00

D. glucoza mai mica de 50 mg/dl in lichidul pleural

E. nici una din cele de mai sus

(pag. 1625)

G1405101. Pentru diagnosticul revarsatelor pleurale din neoplazii sint utile:

A. frotiuri Gram din lichidul pleural

B. citologie din lichidul pleural

C. biopsie pleurala

D. pleurodeza

E. toracoscopia

(pag. 1625)

G1405102. Pentru hemotorax sint valabile urmatoarele afirmatii:

A. este secundar unor traumatisme, rupturi de vase sanguine, tumori

B. apare cel mai frecvent in embolia pulmonara

C. hematocritul din lichidul pleural este mai mare de 50% fata de cel din singele periferic

D. tratamentul de electie consta in administrarea de anticoagulante

E. toracotomia se indica daca debitul singerarii depaseste 200 ml/ora

(pag. 1626)

G1405103. Revarsatul pleural de origine hepatica:

A. este mai frecvent localizat pe dreapta

B. apare la majoritatea bolnavilor cu ciroza hepatica si ascita

C. este exsudat

D. este in cantitate mica

E. se produce prin transfer direct al lichidului peritoneal in cavitatea pleurala

(pag. 1624)

G1405104. Revarsatul pleural parapneumonic se asociaza cu:

A. bronhopneumopatia cronica obstructiva

B. bronsiectazia

C. pneumoconioza

D. pneumonia bacteriana

E. abcesul pulmonar

(pag. 1624)

G1405105. Revarsatul pleural secundar tromboembolismului pulmonar se caracterizeaza prin:

A. este intotdeauna transsudat

B. poate fi exsudat sau transsudat

C. pentru diagnostic necesita scintigrafie pulmonara si/sau arteriografie pulmonara

D. nu este influentat de tratamentul anticoagulant

E. este in cantitate mare si se reface dupa toracenteza

 (pag. 1625)

G1405106. Revarsatul pleural tuberculos are urmatoarele caracteristici:

A. este exsudat

B. predomina polimorfonuclearele

C. pacientul poate prezenta dispnee, scadere ponderala

D. nu se insoteste de durere toracica

E. de obicei este afebril

(pag. 1625)

G1405107. Tabloul clinic in pneumonia bacteriana cu germeni aerobi si revarsat pleural cuprinde:

A. durere toracica

B. febra

C. tuse seaca

D. leucocitoza

E. leucopenie

(pag. 1624)

G1405108. Un nivel ridicat de amilaze in lichidul pleural sugereaza ca etiologie:

A. afectarea pancreasului

B. ciroza hepatica

C. hernia diafragmatica

D. Sindromul Meigs

E. perforatia esofagului

(pag. 1626)

G1505109. Care din conditiile urmatoare pot pune diagnosticul de exsudat in cazul unui revarsat pleural:

A. proteine lichid pleural/proteine ser > 0,5

B. proteine lichid pleural/proteine ser < 0,5

C. LDH lichid pleural/LDH ser > 0,6

D. LDH lichid pleural/LDH ser < 0,6

E. LDH din lichidul pleural mai mare de 2/3 din valoarea maxima din ser

(pag. 1624)

G1505110. Care din urmatoarele afectiuni pot reprezenta cauze de chilotorax:

A. traumatismele toracice

B. tuberculoza

C. tumorile mediastinului

D. mezoteliomul

E. pneumonia bacteriana

(pag. 1626)

G1505111. Care din urmatoarele afectiuni sunt cauze de revarsat pleural de tip transudat:

A. insuficienta cardiaca congestiva

B. ciroza

C. sindromul nefrotic

D. tuberculoza

E. lupusul eritematos sistemic

(pag. 1626)

G1505112. Care dintre urmatoarele situatii constituie indicatii pentru practicarea toracostomiei si drenajului pleural pe tub:

A. prezenta puroiului vascos in spatiul pleural

B. frotiuri Gram pozitive pentru microorganismele din lichidul pleural

C. glucoza mai mica de 50mg/dl in lichidul pleural

D. pH-ul lichidului pleural mai mic de 7,00 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterial

E. limfocite in lichidul pleural in procent de peste 80%

(pag. 1625)

G1505113. La pacientii cu chilotorax nu se practica de regula toracotomie cu drenaj prelungit deoarece r putea duce la:

A. malnutritie

B. anemie feripriva

C. deficienta imuna

D. hipertrigliceridemie

E. atelectazie

(pag. 1626)

G1505114. Revarsatul pleural exsudativ parapneumonic este asociat cu urmatoarele afectiuni:

A. bronsita cronica

B. bronsiectazia

C. astmul bronsic

D. pneumonia bacteriana

E. abcesul pulmonar

(pag. 1624)

G1505115. Tratamentul revarsatelor pleurale de natura maligna la care toracocenteza terapeutica melioreaza dispneea se poate face prin mai multe metode:

A. toracostomia pe tub de dren cu instilarea unui agent sclerozant, precum talc 5g sau doxiciclina 500mg

B. radioterapie locala

C. injectarea pe tub de dren a unui agent fibrinolitic de tipul streptokinaza 250.000 unitati

D. toracoscopia cu abraziunea pleurei

E. montarea unui sunt pleuroperitoneal

(pag. 1625)

G1505116. Un abces intraabdominal poate fi luat in consideratie drept cauza a unui revarsat pleural de ip exsudat daca prezinta unele din urmatoarele trasaturi:

A. pacientul este febril

B. tuseste si expectoreaza mucopurulent

C. lichidul pleural contine predominant polimorfonucleare

D. pacientul nu are o patologie pulmonara a parenchimului

E. lichidul pleural prezinta trigliceride peste 110mg/dl

(pag. 1626)

G1505117. Unele din urmatoarele situatii pot fi cauze de revarsat pleural tip exsudat:

A. mezoteliomul

B. mixedemul

C. abcesele intraabdominale

D. sindromul Meigs

E. scleroterapia endoscopica a varicelor esofagiene

(pag. 1626)

G2505145. Cele trei tumori care determina aproximativ 75% din revarsatele pleurale maligne  metastatice sunt:

A. cancerul pulmonar

B. cancerul hepatic

C. cancerul mamar

D. limfoamele

E. cancerul de colon

(pag. 1625)

G2505146. Caracteristicile clinico-biologice ale revarsatelor pleurale metastatice sunt:

A. durerea pleurala este pe primul plan al tabloului clinic

B. dispneea este direct proportionala cu nivelul de lichid existent în pleura

C. dispneea este disproportionala fata de cantitatea de lichid

D. revarsatul este un exudat

E. titrul glucozei din lichid este scazut proportional cu marimea tumorii de la nivelul spatiului pleural

(pag. 1625)

G2505147. Urmatoarele afirmatii cu privire la caracteristicile revarsatelor pleurale secundare afectiunilor maligne sunt adevarate:

A. revarsatul este exudat

B. titrul glucozei este superior valorilor glicemiei

C. titrul glucozei poate fi scazut

D. citologia este întotdeauna pozitiva

E. toracoscopia este indicata în cazul în care pacientul este cunoscut cu un neoplasm

(pag. 1625)

G2505148. Metodele terapeutice care pot ameliora dispneea din cadrul revarsatelor pleurale metastatice sunt:

A. toracocenteze terapeutice repetitive

B. montarea unui sunt pleuro-venos

C. toracostomia pe tub de dren, cu instilarea unui agent sclerozant

D. montarea unui sunt pleuro-peritoneal

E. toracoscopia cu abraziunea pleurei sau cu insuflare de talc

(pag. 1625)

G2505149. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la mezotelioamele pleurale sunt false:

A. au originea în celulele mezoteliale care tapeteaza pleura

B. sunt legate de expunerea la arsenic

C. se manifesta prin durere toracica si dispnee

D. durerea toracica se trateaza cu antialgice

E. dispneea se trateaza cu oxigen sau/si opiacee

 (pag. 1625)

G2505150. Semnele radiologice caracteristice mezotelioamelor pleurale sunt:

A. revarsatul pleural

B. îngrosarea generalizata a pleurei

C. deplasarea de partea opusa a mediastinului

D. atelectaziile bazale

E. hemitoracele micsorat de partea afectata

(pag. 1625)

G2505151. Pentru precizarea diagnosticului de mezoteliom pleural sunt utile:

A. radiografia toracica

B. bronhoscopia

C. toracoscopia

D. biopsia pleurala

E. computertomografia

(pag. 1625)

G2505152. Mijloacele terapeutice aplicate în tratamentul mezotelioamelor pleurale sunt:

A. oxigenoterapia

B. kineziterapia

C. opiaceele

D. chimioterapia locala si sistemica

E. decorticarea pulmonara

(pag. 1625)

G2505153. Daca într-un trombembolism pulmonar sub tratament anticoagulant volumul revarsatului pleural creste, pacientul ar putea avea:

A. pleurezie cu eozinofile

B. embolie recurenta

C. hemotorace

D. infectie pleurala

E. mezoteliom

(pag. 1625)

G2505154. Tabloul clinic al pleuritei tuberculoase include:

A. febra înalta

B. scaderea ponderala

C. dispneea

D. durerea toracica pleuretica

E. hemoptizie

(pag. 1625)

G2505155. Într-o pleurita tuberculoasa urmatoarele afirmatii privind lichidul pleural sunt adevarate:

A. lichidul este de tip exudat

B. rapotul LDH lichid pleural/LDH sânge este mai mic de 0,6

C. raportul proteine lichid pleural/proteine sînge mai mare de 0,5

D. predomina leucocitele

E. predomina limfocitele mici  (pag. 1625)

G2505156. În chilotorace, care din urmatoarele afirmatii referitoare la revarsatul pleural sunt FALSE:

A. cea mai frecventa cauza este reprezentata de tumorile mediastinale

B. lichidul este laptos

C. analiza biochimica arata un nivel crescut de peste 110 mg/dl colesterol

D. tratamentul de electie este implantarea suntului pleuro-peritoneal

E. de regula se practica toracotomia cu drenaj prelungit

(pag. 1626)

G2505157. Cele mai frecvente cauze de hemotorace sunt:

A. traumatismele

B. tumorile

C. ruptura vaselor sangvine

D. sindromul post-infarct miocardic

E. tratamentul anticoagulant

(pag. 1626)

G2505158. Revarsatul pleural apare atunci când:

A. creste cantitatea de lichid provenit din pleura parietala

B. creste cantitatea de lichid provenit din spatiile interstitiale pulmonare

C. scade drenajul lichidului de catre limfaticele pleurei parietale

D. creste cantitatea de lichid provenit din cavitatea peritoneala

E. creste drenajul limfatic de catre limfaticele pleurei parietale

(pag. 1624)

G2505159. Principalele cauze ale unui lichid pleural de tip transsudat sunt:

A. insuficienta ventriculara stânga

B. mixedemul

C. ciroza

D. neoplaziile

E. embolismul pulmonar

(pag. 1624)

G2505160. Caracteristicile biochimice ale exudatului pleural sunt urmatoarele:

A. raportul proteine lichid pleural / proteine serice < 0,5

B. raportul LDH lichid pleural / LDH seric > 0,6

C. LDH lichidului pleural este mai mare de 2/3 din valoarea LDH seric

D. nivelul glucozei din lichidul pleural este mai mare de 60 mg%

E. raportul proteine lichid pleural / proteine serice > 0,5

(pag. 1624)

G2505161. Mecanismele producerii revarsatului pleural din insuficienta ventriculara stânga sunt:

A. cresterea cantitatii de lichid provenit din pleura parietala

B. cresterea cantitatii de lichid provenit din spatiile interstitiale pulmonare

C. cresterea cantitatii de lichid provenit din cavitatea peritoneala

D. scaderea capacitatii limfaticelor pleurei parietale de a drena lichidul pleural

E. depasirea capacitatii limfaticelor pleurei parietale de a drena lichidul pleural

(pag. 1624)

G2505162. Toracocenteza diagnostica este necesara în insuficienta ventriculara stânga daca:

A. revarsatul este unilateral

B. revarsatul este bilateral

C. cantitatile de lichid din cavitatile pleurale nu sunt comparabile

D. pacientul este afebril

E. pacientul are durere pleuretica

 (pag. 1624)

G2505163. Urmatoarele afirmatii despre lichidul pleural acumulat în insuficienta ventriculara stânga sunt adevarate:

A. este numai unilateral

B. nu se însoteste de durere pleuretica

C. se trateaza cu diuretice

D. tratamentul diuretic poate modifica caracteristicile biochimice ale lichidului pleural

E. daca revarsatul persista în ciuda tratamentului diuretic, se recomanda toracocenteza diagnostica

(pag. 1624)

G2505164. Revarsatul pleural la pacientii cu ciroza hepatica si ascita:

A. apare la majoritatea pacientilor

B. se produce prin miscarea directa a lichidului peritoneal catre spatiul pleural

C. este localizat, mai frecvent, în pleura dreapta

D. este controlat întotdeauna de tratamentul medical

E. presupune asocierea hipoalbuminemiei

(pag. 1624)

G2505165. Daca tratamentul medical nu reuseste sa controleze ascita si lichidul pleural la pacientii cu ciroza hepatica, vom lua în considerare:

A. insertia unui sunt peritoneo-venos

B. dializa peritoneala

C. toracotomia cu realizarea unei comunicari între cavitatea pleurala si cea peritoneala

D. drenajul cavitatii pleurale prin toracostomie

E. injectarea în cavitatea pleurala a unui agent sclerozant

(pag. 1624)

G2505166. Revarsatul pleural parapneumonic se asociaza cu:

A. pneumonia bacteriana

B. pneumonia virala

C. bronsiectazia

D. bronsitele cronice

E. abcesul pulmonar

(pag. 1624)

G2505167. Pneumonia bacteriana aerogena asociata cu revarsat pleural se caracterizeaza prin:

A. febra mare

B. dispnee

C. durere toracica

D. tuse iritativa

E. leucocitoza

(pag. 1624)

G2505168. Pneumonia bacteriana cu germeni anaerobi care asociaza revarsat pleural se manifesta prin:

A. febra mare

B. scadere ponderala

C. anemie moderata

D. leucocitoza importanta

E. istoric de factori care predispun al aspiratie

(pag. 1624)

G2505169. Urmatoarele situatii reprezinta indicatii pentru practicarea toracostomiei pe tub la un pacient cu pleurezie parapneumonica:

A. prezenta puroiului vâscos în spatiul pleural

B. nivelul glucozei în lichidul pleural peste 50 mg/dl

C. pH-ul lichidului pleural mai mic de 7

D. pH-ul lichidului pleural mai mare cu 0,15 unitati decât cel arterial

E. frotiuri Gram pozitive pentru microorganismele din lichidul pleural

(pag. 1625)

G2505170. În cazul pleureziei parapneumonice închistate se poate apela la:

A. drenajul pe un singur tub de dren

B. injectarea intrapleurala a 250.000 unitati streptokinaza sau 100.000 unitati urokinaza

C. toracostomie cu desfacerea aderentelor

D. injectarea intrapleurala a agentilor sclerozanti

E. toracotomie cu decorticare

(pag. 1625)

G2505171. Care din urmatoarele medicamente pot produce revarsate pleurale:

A. nitrofurantoin

B. dantrolen

C. metisergid

D. bromazepam

E. amiodarona

(pag. 1626)

Tema nr. 7

Boala cardiaca ischemica.

G1207046. Indicatiile tratamentului cu antagonistii canalelor de calciu sunt:

A. pacientii cu angina pectorala si istoric de astm sau boala cronica obstructiva pulmonara

B. sindromul sinusului bolnav sau afectarea importanta a conducerii atrio-ventriculare

C. angina Prinzmetal

D. boala vasculara periferica simptomatica

E. in angina postinfarct miocardic cu unda Q

(pag. 1514)

G1207047. Angina pectorala instabila poate fi precipitata de:

A. hipoxemie

B. tratament beta –blocant

C. anemie

D. tahiaritmie

E. infectie

(pag. 1514)

G1207048. Angina varianta Prinzmetal se caracterizeaza prin

A,atacuri de ischemie severa recurente, prelungite, cauzate de spasmul focal episodic al unei artere coronare epicardice

B. subdenivelare de segment ST in mai multe derivatii

C.se datoreaza spasmului tranzitor ce apare spontan sau dupa administrarea intravenoasa de ergonovina, la arteriografia coronariana

D. durerile anginoase nu raspund la nitroglicerina

E. se asociaza cu aritmii ventriculare severe

(pag. 1514)

G1207049. Complicatiile majore ale angioplastiei coronariene transluminale percutane(PTCA) sunt

A. disectia arterei coronare stenozate

B. tromboza acuta cu obstructie vasculara

C. ischemia necontrolata cu insuficienta ventriculara

D. moartea

E. bradicardie sinusala

(pag. 1514)

G1207050. In angina pectorala, EKG de repaus - 12 derivatii evidentiaza:

A. anomalii de repolarizare

B. subdenivelare a segmentului ST de 0,1 mV

C. unda P bifazica, largita

D. modificari ascendente ale segmentului ST

E. tulburari ale conducerii intraventriculare

(pag. 1509)

G1207051. In boala cardiaca ischemica, angiografia radioizotopica cu Tehnetiu 99m, evidentiaza:

A. perfuzia miocardica

B. volumul ventricular

C. fractia de ejectie in repaus

D. fractia de ejectie in timpul efortului

E. calcificarea arterelor coronare

(pag. 1510)

G1207052. Incidenta testelor de efort fals pozitive este crescuta:

A. la barbatii asimptomatici sub varsta de 40 ani

B. la femei tinere

C. la pacientii digitalizati

D. la femeile in premenopauza, fara factori de risc pentru ateroscleroza prematura

E. la pacientii cu niveluri serice anormale de natriu

(pag. 1509)

G1207053. La auscultatia cordului in timpul unei crize anginoase se poate evidentia ;

A. zgomotul I de intensitate crescuta

B. zgomot III

C. zgomot IV

D. suflu diastolic apical

E. suflu sistolic apical

(pag. 1508)

G1207054. Semnele de pronostic nefavorabil la testul de efort sunt:

A. cresterea insuficienta a presiunii sanguine in timpul testului

B. scaderea presiunii sistolice cu peste 10mmHg in timpul exercitiului

C. prezenta subdenivelarii > 0,2mV a segmentului ST la un efort mic

D. modificari ascendente sau jonctionale ale segmentului ST

E. subdenivelarea segmentului ST care persista mai mult de 2 minute dupa terminarea efortului

(pag. 1510-1511)

G1407070. Angina pectorala instabila cuprinde:

A. Angina cu debut recent sub 2 luni care este severa si/sau frecventa.

B. Angina cu debut sub 2 ani cu episoade rare anginoase.

C. Angina de repaus.

D. Angina la eforturi fizice mari.

E. Angina postprandiala.

(pag. 1515)

G1407071. Angina varianta Prinzmetal:

A. Este cea mai raspandita forma de angina.

B. Se caracterizeaza prin atacuri de ischemie severe recurente, prelungite.

C. Este cauzata de spasmul focal episodic al unei artere coronare epicardice.

D. Se intalneste frecvent la persoane cu varsta peste 60 ani

E. Durerea ischemica apare in repaus.

(pag. 1516)

G1407072. Arteriografia coronariana este indicata la:

A.Pacienti cu angina pectorala cronica stabila sau instabila cu simptomatologie severa in ciuda tratamentului medical si care sunt luati in considerare pentru revascularizatie.

B. Pacienti cu simptome minore si diagnostic cert.

C. Pacienti cu multiplii factori de risc asociati.

D.Pacienti care sunt suspectati a avea risc crescut de evenimente coronariene sustinute indiferent de prezenta sau severitatea simptomelor.

E. Pacienti cu test de efort maximal negativ pentru boala coronariana.

(pag. 1510)

G1407073. By-pass-ul coronarian cu grefon:

A. Este un procedeu neinvaziv de tratament in cardiopatia ischemica.

B.Foloseste un segment al unei vene pentru anastomoza intre aorta si artera coronara distal de leziunea obstructiva.

C. Scade mortalitatea la pacientii cu boala coronariana trivasculara si functie ventriculara stanga deteriorata.

D. Are o rata de mortalitate de 50%.

E. Reprezinta optiunea terapeutica de prima intentie in boala coronariana.

(pag. 1515)

G1407074. Clasele de medicamente utilizate in mod obisnuit in angina pectorala sunt:

A. Nitratii.

B. Betablocantele.

C. Blocantele canalelor de calciu.

D. Antiagregantele plachetare.

E. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei.

(pag. 1512, 1513)

G1407075. Ecocardiografia de stres (efort sau dobutamina) poate vizualiza:

A. Regiuni de akinezie

B. Tulburari minore de conducere intraventriculare

C. Regiuni de diskinezie

D. Prolaps de valva mitrala

E. Depunere de amiloid in miocard

(pag. 1510)

G1407076. Efectele secundare ale medicatiei beta-blocante in boala coronariana sunt:

A. Oboseala.

B. Claudicatia intermitenta.

C. Impotenta.

D. Tahicardia.

E. Accentuarea hipoglicemiei produsa de hipoglicemiantele orale si insulina.

(pag. 1513)

G1407077. Electrocardiograma de repaus in angina pectorala de efort:

A. Evidentiaza supradenivelarea segmentului ST.

B. Este normala la aproximativ jumatate din pacienti.

C. Poate evidentia semne ale unui infarct miocardic vechi.

D. Nu se efectueaza de rutina.

E. Se efectueaza dupa coronarografie.

(pag. 1509)

G1407078. Examenul fizic la pacientii cu angina pectorala stabila:

A. Este adesea normal.

B. Evidentiaza splenomegalie

C. Evidentiaza cianoza.

D. Poate evidentia xantelasma sau xantom.

E. Poate evidentia leziuni cutanate diabetice.

(pag. 1508)

G1407079. in angina pectorala stabila de efort:

A. Episoadele anginoase sunt tipic determinate de efort sau emotie.

B. Episoadele anginoase sunt accentuate de repaus.

C. Pragul de efort care determina aparitia anginei pectorale variaza de la persoana la persoana.

D. Durerea este localizata intru-un punct fix.

E. Durerea este exacerbata de miscarile respiratorii.

(pag. 1508)

G1407080. Indicatorii principali de prognostic la pacientii cu cardiopatie ischemica sunt:

A. Starea functionala a ventriculului stang.

B. Localizarea si severitatea stenozarii arterelor coronare.

C. Severitatea sau evolutia ischemiei miocardice.

D. Sediul durerii.

E. Asocierea patologiei digestive.

(pag. 1510)

G1407081. La instituirea tratamentului ischemiei miocardice asimptomatice se tine seama de:

A. Gradul de pozitivitate al testului de efort.

B. Varsta pacientului.

C. Profesia.

D. Starea medicala generala.

E. Prezenta undei U.

(pag. 1516)

G1407082. Nitratii in tratamentul anginei pectorale:

A. Nu sunt recomandati.

B. Se folosesc numai in administrare parenterala.

C. Reprezinta o clasa de medicamente de mare utilitate.

Actioneaza prin dilatarea arterelor coronariene epicardice si cresterea fluxului sanguin prin vasele

colaterale.

D.

E. Actioneaza prin producerea venodilatatiei sistemice.

(pag. 1512)

G1407083. Planul de tratament in cardiopatia ischemica ar trebui sa cuprinda:

A. Informarea si linistirea pacientilor.

B. Identificarea si tratarea conditiilor agravante.

C. Numai terapia medicamentoasa.

D. Adaptarea activitatii.

E. Revascularizatia mecanica de prima intentie.

(pag. 1511)

G1407084. Testul de efort poate avea o sensibilitate mai mare prin administrarea intravenoasa de:

A. Esmolol.

B. Taliu 201

C. Digoxin.

D. Tehnetiu 99m.

E. Dobutamina.

(pag. 1516)

G1407085. Testul de efort:

A. Este cel mai larg utilizat in diagnosticul de cardiopatie ischemica.

B.Implica inregistrarea unui ECG cu 3 derivatii inainte, in timpul si dupa efortul fizic pe covor rulant sau bicicleta ergometrica.

C. Nu se efectueaza la femei cu varsta peste 60 ani.

D. Nu necesita prezenta medicului, ci doar a personalului mediu.

E. Poate fi efectuat la 7 zile dupa infarctul miocardic.

(pag. 1509)

G1407086. Verapamilul in cardiopatia ischemica se poate administra:

A. in doza de 10-50 mg de 2 ori pe zi.

B. in doza de 80-120 mg de 3 ori pe zi.

C. in angina varianta.

D. in asociere cu betablocante la pacientii cu disfunctie ventriculara stanga.

E. in asociere cu nifedipina.

 (pag. 1513)

G1507087. Angina pectorala instabila cuprinde urmatoarele situatii:

A. angina cu debut recent (<2 luni) care este severa si frecventa (mai mult de 3 episoade pe zi)

angina stabila cronica la care crizele anginoase devin mai frecvente, mai prelungite sau precipitate de

eforturi mai mici decat anterior

B.

C. angina de repaus

D. angina cu prag fix de aparitie a durerii dupa un anumit efort

E. angina varianta Prinzmetal

(pag. 1515-16)

G1507088. Angina pectorala instabila poate fi consecinta urmatoarelor aspecte morfopatologice:

A. leziuni aterosclerotice cu tromboza supraadaugata

B. spasm segmentar in vecinatatea placilor de ateroscleroza

C. ocluzia persistenta a unei artere coronare epicardice

D. striuri lipidice multiple

E. dilatarea sinusului coronar

(pag. 1516)

G1507089. Ascultatia cordului in timpul unui acces anginos poate decela:

A. zgomot III sau IV

B. clacment de deschidere al mitralei

C. suflu sistolic apical de insuficienta mitrala

D. suflu diastolic de regurgitatie Graham-Steel

E. frecatura pericardica

(pag. 1508-09)

G1507090. Beta-blocantele scad necesarul de oxigen al miocardului prin urmatoarele mecanisme:

A. inhibarea cresterii frecventei cardiace

B. inhibarea cresterii contractilitatii miocardice produse de stimularea adrenergica

C. venodilatatia sistemica

D. dilatarea arterelor coronare epicardice

E. bronhodilatatie

(pag. 1513)

G1507091. Care dintre urmatoarele clase de medicamente sunt utilizate obisnuit in tratamentul anginei pectorale:

A. nitratii

B. biguanidele

C. blocantele receptorilor beta-adrenergici

D. blocantele canalelor de calciu

E. aminele simpatomimetice

(pag. 1512-13)

G1507092. Care dintre urmatoarele trasaturi sunt tipice pentru durerea anginoasa din angina pectorala stabila:

A. durere retrosternala ca o senzatie de constrictie

B. durere precordiala sub forma de intepatura

C. durata de 5-10 secunde

D. iradiere spre umarul stang, fata ulnara a antebratului si mainii

E. declansata de efort sau emotie

(pag. 1508)

G1507093. Combaterea urmatorilor factori de risc reduce circumstantele de aparitie ale infarctului miocardic si ale decesului la subiectii cu angina cronica:

A. hipertensiunea arteriala

B. diabetul zaharat

C. nivelul crescut al LDL-colesterolului

D. nivelul crescut al HDL-colesterolului

E. fumatul

(pag. 1511-12)

G1507094. Durerea anginoasa in absenta bolii coronariene poate aparea in urmatoarele situatii:

A. insuficienta mitrala

B. stenoza aortica

C. insuficienta aortica

D. cardiomiopatia hipertrofica

E. defectul septal interatrial

(pag. 1509)

G1507095. Un test de efort pozitiv pentru diagnosticul de cardiopatie ischemica corespunde urmatoarelor modificari electrocardiografice:

A. subdenivelare orizontala sau descendenta a segmentului ST

B. modificari ascendente sau jonctionale ale segmentului ST

C. subdenivelare a segmentului ST cu mai mult de 0,1mV

D. aparitia de tulburari de conducere

E. aparitia de aritmii ventriculare

(pag. 1509)

G2207105. In angina pectorala, EKG de repaus – 12 derivatii evidentiaza:

A. anomalii de repolarizare

B. subdenivelare permanenta a segmentului ST de 0,1 mV

C. poate fi normala

D. modificari ascendente ale segmentului ST

E. tulburari ale conducerii intraventriculare.

(pag. 1508)

G2207106. Examinarile paraclinice efectuate la pacientii cu angina pectorala sunt:

A. dozare de hormoni tiroidieni

B. radiografie toracica

C. urocultura

D. fluoroscopie toracica

E. exudat faringian

(pag. 1509)

G2207107. Incidenta testelor de efort fals pozitive este crescuta:

A. la barbatii asimptomatici sub varsta de 40 ani

B. la femei tinere

C. la pacientii digitalizati

D. la femeile in premenopauza , fara factori de risc pentru ateroscleroza prematura

E. la pacientii cu niveluri serice anormale de natriu

(pag. 1509)

G2207108. Afirmatiile urmatoare sunt corecte:

A. testul de efort este utilizat in diagnosticul cardiopatiei ischemica

B. testul de efort nu este intrerupt cand apare ameteala, oboseala, senzatie de sufocare

C. testul de efort este intrerupt cand apare subdenivelare a segmentului ST

D. testul de efort urmareste sa evidentieze limitarea performantei cardiace la effort

E. modificarile ascendente ale segmentului ST sunt specifice testului pozitiv

(pag. 1509)

G2207109. Pentru diagnosticul de cardiopatie ischemica:

A. testele de efort negative, cand frecventa cardiaca tinta nu este atinsa, nu au valoare diagnostica

B. rezultate fals pozitive sau fals negative pot aparea in 50% din cazuri

C. testul de efort pozitiv la barbatii peste 50 ani sugereaza diagnosticul de cardiopatie ischemica in procent de 98%

D. gradul subdenivelarii segmentului ST aparute in timpul testului de efort nu sunt importante

E. la testul de efort, nu sunt riscuri de aparitie a complicatiilor cardiace.

(pag. 1509)

G2207110. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

A. in timpul testului de efort, nu poate aparea discomfort toracic

B. raspunsul normal la efort nu include o crestere progresiva a frecventei cardiace si a presiunii sanguine

C. medicul ar trebui sa fie prezent pe tot parcursul testului de effort

D. bolala obstructiva a arterei coronare circumflexe poate determina un test de efort fals negativ

E. testul de efort are o sensibilitate mai mare prin administrarea intravenoasa de taliu 201 in timpul exercitiului

(pag. 1509)

G2207111. Semnele de prognostic nefavorabil la testul de efort sunt:

A. cresterea insuficienta a presiunii sanguine in timpul testului

B. scaderea presiunii sistolice peste 10 mmHg in timpul exercitiului

C. prezenta subdenivelarii > 0,2 mV a segmentului ST, la un efort mic

D. modificari ascendente sau jonctionale ale segmentului ST

E. subdenivelarea segmentului ST care persista mai mult de 2 minute dupa terminarea efortului

(pag. 1510, 1511)

G2207112. In boala cardiaca ischemica, angiografia radioizotopica cu Tehnetiu 99m, evidentiaza:

A. perfuzia miocardica

B. volumul ventricular

C. fractia de ejectie in repaus

D. fractia de ejectie in timpul efortului

E. calcificarea arterelor coronare

(pag. 1510)

G2207113. Indicatorii principali de prognostic la pacientii cu cardiopatie ischemica sunt:

A. starea functionala a ventriculului stang

B. localizarea stenozarii arterelor coronare

C. severitatea stenozarii arterelor coronare

D. severitatea ischemiei miocardice

E. starea functionala a rinichilor

(pag. 1510)

G2207114. La testul de efort apar urmatoarele semne, care indica un risc mare la evenimente coronariene:

A. aparitia ischemiei la efort fizic mic 0,1 mV, subdenivelarea segmentului ST in stadiul I a testului de effort

B. subdenivelarea segmentului ST>0,2mV in orice stadiu

C. subdenivelarea ST pentru mai mult de 2 minute, dupa incetarea efortului

D. scaderea presiunii sistolice peste 5 mmHg in timpul exercitiului

E. cresterea fractiei de ejectie a ventricului stang in timpul efortului

(pag. 1511)

G2207115. Urmatoarele afirmatii sunt reale:

A. disfunctia ventriculara stanga, la pacientii coronarieni, are un prognostic sever

B. prognosticul este influentat de suprafata miocardului irigat de vasele cu obstructie critica

C. leziunile obstructive proximale ale arterei coronare drepte au cel mai mare risc de mortalitate

D. Placile arterosclerotice segmentare din arterele epicardice trec prin 2 faze de activitate

E. Debutul tardiv a simptomelor, un test de efort negativ la pacientii coronarieni, reflecta evolutia rapid progresiva a leziunilor coronariene.  (pag. 1511)

G2207116. La cateterismul cardiac, cele mai importante semne de disfunctie ventriculara stanga, sunt:

A. cresterea presiunii sistolice in ventriculul stang

B. cresterea presiunii telediastolice a ventriculului stang

C. scaderea volumului ventriculului stang

D. Fractia de ejectie scazuta

E. Fractia de ejectie crescuta

(pag. 1511)

G2207117. Adaptarea activitatii pacientului coronarian consta in:

A. restrangerea activitatii dupa amiaza

B. mese frecvente si abundente

C. controlul stressului fizic

D. controlul stressului psihic

E. evitarea unui program specific de exercitiu

(pag. 1511)

G2207118. Tratarea conditiilor agravante, la pacientii coronarieni, consta in:

A. tratamentul obezitatii

B. tratamentul hipertiroidismului

C. tratamentul ulcerului gastric

D. corectarea afectiunilor osteo-articulare

E. tratamentul polineuropatiei toxice

(pag. 1511)

G2207119. Factorii de risc aterogeni, la femeile dupa menopauza, sunt:

A. scaderea LDL colesterolului

B. cresterea HDL colesterolului

C. fumatul

D. hipertensiunea arteriala

E. diabetul zaharat

(pag. 1512)

G2207120. Reactiile adverse ale nitroglicerinei sunt:

A. cefaleea

B. senzatie de pulsatie in cap

C. tuse

D. hematurie

E. proteinurie

(pag. 1513)

G2207121. Disconfortul toracic poate fi cauzat de:

A. hipertensiunea pulmonara

B. angina pectorala stabila

C. colica renala dreapta

D. cardiomiopatie hipertrofica

E. bursita subacromiala

(pag. 66)

G2207122. In angina pectorala stabila putem avea:

A. ischemie miocardica permanenta

B. disconfort retrosternal central

C. durere in gat la mers rapid

D. durere in epigastru, determinata de stress, de suparare

E. dispnee.

(pag. 1508)

G2207123. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu exceptia:

A. Episoadele de angina sunt determinate de effort

B. Angina de decubit apare in timp ce pacientul este culcat

C. Angina nocturna este produsa de o scadere a dimensiunilor cordului si a miocardului

D. Pragul de efort care determina aparitia anginei pectorale nu variaza de la persoana la persoana

E. Fiziopatologia anginei nocturne este asemanatoare cu cea a dispneei paroxistice nocturne.

(pag. 1508)

G2207124. Bolnavii cu angina pectorala pot avea:

A. prag fix de effort

B. prag variabil de la o zi la zi

C. simptome dimineata, dupa un efort minor

D. discomfort toracic determinat de un pranz bogat

E. durere surda prelungita peste 30’ in regiunea submamala stanga.

 (pag. 1508)

G2207125. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. angina pectorala poate aparea la barbati in proportie de aproximativ 70% din totalul de pacienti

B. episoadele de angina nu sunt atenuate de repaus

C.la pacientii cu angina pectorala pot aparea variatii ale aportului de oxigen datorate modificarilor tonusului vascular coronar

D. angina pectorala poate sa nu fie strict legata de factorii declansatori

E. angina pectorala nu este precipitata de expunerea la frig.   (pag. 1508)

G2207126. Pentru diagnosticul de angina pectorala este important:

A. anamneza amanuntita a pacientului cu suspiciunea de cardiopatie ischemica

B. antecedentele familiale de cardiopatie ischemica prematura la rudele de gradul intai barbati, peste 45 ani

C. o durere toracica ascutita de scurta durata 2-3 secunde

D. anamneza pacientului sa cuprinda diabet, hiperlipidemie, hipertensiune

E.antecedentele familiale de cardiopatie ischemica prematura la rudele, de gradul intai de sex feminin sub 55 ani.

(pag. 1508)

G2207127. La pacientii cu angina pectorala putem avea:

A. examen fizic normal

B. leziuni cutanate diabetice

C. semne de anemie

D. xantelasma

E. dureri toracice osoase.

(pag. 1508)

G2207128. Examenul fizic la pacientii cu angina pectorala poate evidentia:

A. pete nicotinice pe varfurile degetelor

B. cardiomegalie

C. raluri bronsice romflante

D. murmur vezicular cu expir prelungit

E. puls absent la arterele pedioase.

(pag. 1508)

G2207129. La auscultatia cordului in timpul unei crize anginoase se poate evidentia:

A. zgomotul I de intensitate crescuta

B. zgomotul III

C. zgomotul IV

D. suflu diastolic apical

E. suflu sistolic apical

(pag. 1508)

G2207130. Examenul fundului de ochi la pacientii cu angina pectorala:

A. poate fi normal

B. poate evidentia reflexe luminoase accentuate

C. poate aparea inelul Hayser-Fleischer

D. nu poate aparea edem papilar

E. nu pot aparea incrucisari arteriovenoase

(pag. 1508)

G2207131. In tratamentul anginei pectorale, blocantele receptorilor beta-adrenergici produc:

A. scaderea necesarului de oxigen al miocardului

B. cresterea frecventei cardiace

C. cresterea contractilitatii miocardice

D. ameliorarea ischemiei

E. scaderea fluxului sanguin prin arterele coronare epicardice

(pag. 1513)

G2207132. Indicatiile tratamentului cu antagonistii canalelor de calciu sunt:

A. la pacientii cu angina pectorala si istoric de astm sau boala cronica obstructiva pulmonara

B. sindromul sinusului bolnav sau afectarea importanta a conducerii atrio-ventriculare

C. angina Prinzmetal

D. boala vasculara periferica simptomatica

E. in angina postinfarct miocardic cu unda Q

(pag. 1514)

G2207133. Antagonistii canalelor de calciu sunt:

A. Nifedipina

B. Molsidomina

C. Amlodipina

D. Indapamina

E. Diltiazemul

(pag. 1513)

G2207134. Tratamentul insuficientei cardiace congestive, la pacientii cu angina pectorala se face cu:

A. digitala

B. agenti antiadrenergici centrali

C. inhibitori ai enzimelor de conversie

D. diuretice

E. nitrati

(pag. 1513)

G2207135. Complicatiile majore ale angioplastiei coronariene transluminale percutane (PTCA) sunt:

A. disectia arterei coronare stenozate

B. tromboza acuta cu obstructie vasculara

C. ischemia necontrolata cu insuficienta ventriculara

D. moarte

E. bradicardie sinusala

(pag. 1514)

G2207136. Eficacitatea angioplastiei coronariene transluminale, la pacientii coronarieni consta in:

A. cresterea diametrului luminal > 20%

B. asigurarea unui diametru de obstructie reziduala < 50%

C. ameliorarea anginei pectorale

D. restenozarea vaselor dilatate

E. aparitia dispneei

(pag. 1514)

G2207137. Indicatiile bypassului coronarian sunt:

A. barbat coronarian, simptomatic, sub 75 de ani cu stenoze severe ale catorva artere coronare epicardice

B. la pacientii coronarieni controlati prin tratament medical

C. la pacientii diabetici si boala trivasculara

D. pacientii cu boala bi sau trivasculara si fractie de ejectie a ventriculului stang < 45%

E. pacienti cu boala univasculara, asimptomatica fractie de ejectie >50%

(pag. 1515)

G2207138. Angina pectorala instabila poate fi precipitata de:

A. hipoxemie

B. tratament beta-blocant

C. anemie

D. tahiaritmie

E. infectie

(pag. 1514)

G2207139. Angina pectorala instabila apare la urmatoarele grupe de pacienti:

A. pacientii cu angina, cu debut recent (< 2luni), care este severa si sau frecventa 3 episoade pe zi

B. pacientii cu disconfort toracic cu durata de 1’ – 5’ determinat de efort fizic, atenuat in repaus

C. pacientii cu durere toracica ascutita, declansata de tuse, de 1-2 secunde

D. pacientii cu crize anginoase frecvente severe, prelungite, la eforturi mai mici

E. pacientii cu angina de repaus

(pag. 1515)

G2207140. Avantajele angiopastiei coronariene transluminale percutane in angina pectorala instabila, consta in:

A. procedeu putin invaziv

B. obtinerea unei revascularizari complete

C. Eficace in ameliorarea simptomelor

D. rezultate excelente pe termen lung

E. nu exista risc de restenozare

(pag. 1516)

G2207141. Angina pectorala Prinzmetal se caracterizeaza prin:

A.atacuri de ischemie severa recurente, prelungite, cauzate de spasmul focal episodic al unei artere coronare epicardice

B. subdenivelare de segment ST in multiple derivatii

C.se datoreaza spasmului tranzitor ce apare spontan sau dupa administrarea intravenoasa de ergonovina, la arteriografia coronariana

D. durerile anginoase nu raspund la nitroglicerina

E. se asociaza cu aritmii ventriculare severe

(pag. 1514)

G2507142. Aspectul general al pacientului cu angina pectorala stabila poate dezvalui:

A. Xantoame

B. Xantelasme

C. Pete nicotinice pe vârfurile degetelor datorate fumatului

D. Semne de anemie

E. Stelute vasculare

(pag. 1508)

G2507143. Pe parcursul testului la efort este important sa se masoare:

A. Timpul pâna la aparitia disconfortului toracic

B. Durata totala a efortului

C. Intensitatea disconfortului toracic

D. Lucrul mecanic intern

E. Lucrul mecanic extern

 (pag. 1509)

G2507144. Semne importante de prognostic nefavorabil la testul de efort sunt:

A. Cresterea presiunii sanguine

B. Scaderea presiunii sanguine

C. Prezenta durerii la efort mic

D. Subdenivelarea mare a segmentului ST la efort mic

E. Subdenivelarea segmentului ST, care persista mai mult de 5 minute dupa terminarea efortului.

(pag. 1510)

G2507145. Risc crescut pentru evenimente coronariene nefavorabile au:

A. Angina pectorala veche

B. Angina pectorala cu debut recent

C. Angina instabila

D. Semne ecografice de marire a cordului

E. Angina pectorala care raspunde slab sau deloc la tratamentul medical   (pag. 1510)

G2507146. Nitritii actioneaza prin:

A. Venodilatatie

B. Dilatarea arterelor coronare epicardice

C. Arteriodilatatie

D. Scaderea frecventei cardiace

E. Scaderea contractilitatii

(pag. 1512)

G2507147. Efectele secundare ale blocantelor receptorilor beta adrenergici sunt:

A. Agravarea tulburarilor de conducere

B. Claudicatie intermit

C. Tahicardie

D. Impotenta

E. Extremitati reci

(pag. 1513)

G2507148. Verapamilul si diltiazemul pot produce:

A. Tahiaritmii

B. Bradiaritmii

C. Efect inotrop negativ

D. Efect inotrop pozitiv

E. Perturbari simptomatice ale conducerii cardiace

(pag. 1513)

G2507149. Amlodipina este un antagonist de Ca

A. Bine tolerat de pacientii cu disfunctie ventriculara stânga

B. Nu e tolerat de pacientii cu disfunctie ventriculara stânga

C. Folosit în tratamentul anginei la pacientii cu insuficienta cardiaca

D. Nu e folosit în tratamentul anginei la pacientii cu insuficienta cardiaca

E. Are foarte multe efecte adverse, motiv pentru care este foarte rar folosit.

(pag. 1514)

G2507150. Agonistii canalelor de calciu sunt indicati la pacientii cu:

A. Angina Prinzmetal

B. Sindromul sinusului bolnav

C. Lipsa istoricului de boala cronica obstructiva pulmonara

D. Reactii adverse la betablocanti

E. Boala vasculara periferica simptomatica

(pag. 1514)

G2507151. Urmatoarele grupe de pacienti pot fi considerate a avea angina pectorala instabila:

A. Pacientii cu angina cu debut recent (sub 2 sapt.)

B. Pacientii cu angina agravata

C. Pacientii cu angina de efort

D. Pacientii cu angina stabila cronica la care crizele anginoase devin mai frecvente

E. Pacientii cu angina de repus

(pag. 1515)

G2507152. Avantajele angioplastiei coronariene percutane transluminale sunt:

A. Putin invaziva

B. Usor de repetat

C. Posibilitatea de a obtine o revascularizare completa

D. Îmbunatatirea supravietuirii la anumite subc

E. Incidenta crescuta a revascularizarii incomplete

(pag. 1515)

G2507153. Dezavantajele by-pass-ului coronarian cu grefon sunt:

A. Cresterea riscului de repetare a procedeului datorita închiderii grefonului

B. Restenozare

C. Rezultate slabe la diabeticii cu boala bicoronariana

D. Costul

E. Aplicabilitate larga

(pag. 1515)

G2507154. Angina varianta Prinzmetal:

A. Este frecventa la batrâni

B. Durerea ischemica apare în repaus

C. Pe EKG apare subdenivelare de segment ST în mai multe derivatii

D. Este cauzata de spasmul focal episodic al unei artere coronare subendocardice

E. Pe EKG apare supradenivelare de segment ST în mai multe derivatii

(pag. 1516)

G2507155. Tratamentul anginei variante Prinzmetal cuprinde:

A. Nitroglicerina sublingual în atacul acut

B. Nifedipina cu actiune scurta în tratamentul cronic

C. Antagonistii de calciu pentru atacul acut

D. Nitratii cu actiune prelungita pentru tratamentul cronic

E. Revascularizarea mecanica la pacientii cu leziuni obstructive severe

(pag. 1516)

G2507156. Ascultatia cordului în timpul unui acces anginos nu poate decela:

A. Zgomot III sau IV

B. Clacment de deschidere al mitralei

C. Suflu diastolic de regurgitatie Graham- Steel

D. Suflu sistolic apical de insuficienta mitrala

E. Frecatura pericardica

 (pag. 1508-1509)

G2507157. Care clasa de medicamente nu este utilizata în terapia initiala a anginei Prinzmetal:

A. Aminele simpatomimetice

B. Inhibitorii enzimei de conversie

C. Blocantele beta adrenergice

D. Agonistii canalelor de calciu

E. Diureticele de ansa

(pag. 1516-1517)

G2507158. Care sunt reactiile adverse ale diltiazemului:

A. Constipatia

B. Edemul

C. Blocurile atrioventriculare

D. Agravarea insuficientei cardiace

E. Bronhospasmul

(pag. 1512)

G2507159. Reactiile adverse ale propanololului sunt:

A. Depresie

B. Constipatie

C. Impotenta

D. Bronhospasm

E. Toleranta dupa 24 de ore

(pag. 1512)

G2507160. Reactiile adverse ale nitroglicerinei administrate transdermic sunt:

A. Bronhospasmul

B. Congestia fetei

C. Cefaleea

D. Toleranta dupa 24 de ore

E. Impotenta

(pag. 1512)

G2507161. Contraindicatiile administrarii diltiazemului sunt:

A. Bloc de conducere AV

B. Functia VS deteriorata

C. Badicardie

D. Tahicardie

E. Astm

(pag. 1512)

G2507162. Contraindicatiile administarii propranololului sunt:

A. Cefalee

B. Constipatie

C. Astm

D. Blocuri atrioventriculare

E. Insuficienta cardiaca

(pag. 1512)

G2507163. Contraindicatiile adminisrarii nitroglicerinei transdermice sunt:

A. Constipatie

B. Intoleranta la reactiile adverse

C. Impotenta

D. Agravarea ischemiei la întreruperea medicamentului

E. Bradicardie

(pag. 1512)

G2507164. Manevra de stress cu injectare de radiotrasor arata un defect de perfuzie când apare ca:

A. O imagine de stress anormala

B. O imagine de stress normala

C. O imagine de repaus anormala

D. O imagine de repaus normala

E. O imagine înârziata de repaus

(pag. 1510)

G2507165. Pacientul tipic cu angina este:

A. Un barbat în vârsta de 20-30 ani

B. Un barbat în vârsta de 50-60 ani

C. O femeie în vârsta de 65-75 ani

D. O femeie în vârsta de 50-60 ani

E. O femeie în vârsta de 40-50 ani

(pag. 1508)

G2507166. Durerea din angina pectorala stabila este:

A. Durere ca o greutate, presiune, strivire

B. Iradiaza spre umarul stâng

C. Iradiaza spre gât, maxilar, epigastru, dinti

D. Iradiaza spre ambele brate

E. Durere în punct fix

(pag. 1508)

G1108072. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de manifestarile clinice din infarctul miocardic

acut:

A. durerea debuteaza cel mai frecvent dupa –amiaza

B. infarctul inferior se poate insoti semne de hiperactivitate parasimpatica

C. durerea poate lipsi la diabetici

D.distensia venelor jugulare fara raluri pulmonare ridica suspiciunea de infarct miocardic de perete anterior alventriculului stang

E. dispneea poate fi simptomul dominant la varstnici

(pag. 1493)

G1108073. Heparina urmata de anticoagulante orale sunt indicate in infarctul miocardica acut cand exista:

A. istoric de embolism

B. fibrilatie atriala

C. insuficienta cardiaca congestiva

D. infarct inferior

E. tromb intraventricular detectat ecografic

(pag. 1499)

G1108074. Indicatiile tratamentului fibrinolitic in infarctul miocardic acut cu ST supradenivelat sunt urmatoarele:

A. In primele 3 ore de la debutul simptomelor este optim

B. In primele 6 ore de la debutul simptomelor

C.pina la 12 ore de la debutul simptomelor daca persista durerea si supradenivelarea de segment ST in derivatiile fara noi unde Q

D. absenta durerii si prezenta undelor Q

E. supradenivelare de segment ST tranzitorie

(pag. 1497)

G1108075. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de aritmiile din infarctul miocardic acut:

A. tratamentul tahicardiei sinusale asociata cu sindromul hiperadrenergic este cu digoxina

B. electrosocul se administreaza in fibrilatia atriala cu hipotensiune arteriala

C. ritmul idioventricular accelerat are o frecventa > 100 b/min

D. ritmul idioventricular accelerat apare tranzitor in momentul repefuziei

E. betablocantele sunt alternativa la digoxin in fibrilatia atriala fara insuficienta cardiaca

(pag. 1503)

G1108076. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de examenul ecocardiografic in infarctul miocardic acut:

A. Diferentiaza infarctul acut de infarctul sechelar

B. Evalueaza functia ventriculului stang

C. Identifica infarctul de ventricul drept

D. Detecteaza complicatiile mecanice

E. Detecteaza tromboza intraventriculara

(pag. 1495)

G1108077. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de tratamentul trombolitic in infarctul miocardic acut (IMA):

A. obiectivul terapiei este obtinerea unui flux de grad TIMI 1

B. dintre trombolitice, streptokinaza are cel mai mare risc de hemoragie intracraniana

C. reduc riscul relativ de mortalitate

D. par sa reduca dimensiunea infarctului si disfunctia ventriculara stanga

E. sunt mai eficiente in IMA anterior decat in IMA inferior

(pag. 1497)

G1108078. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, legate de bradiaritmii din infarctului miocardic acut (IMA):

A. bradicardia sinusala fara deteriorare hemodinamica nu necesita tratament

B. blocul atrioventricular total permanent se asociaza cu IMA anterior intins

C. blocul atrioventricular total din IMA inferior are o mortalitate mai mare decit cel din IMA anterior

D.in IMA posteroinferior cu bloc atrioventricular complet si insuficienta cardiaca, pacing-ul electric temporar pare a fi util

E. daca IMA de ventricul drept se asociaza cu IMA posteroinferior si bloc atrioventricular complet, raspunsul la pacing-ul ventricular este mai putin eficient

(pag. 1504)

G1108079. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, legate de tratamentul antiaritmic in infarctul miocardic acut:

A. betablocantele scad extrasistolele ventriculare, dar nu previn fibrilatia ventriculara

B. tratamentul profilactic cu antiaritmice este recomandat de rutina

C. lidocaina creste riscul de bradicardie si asistolie

D. torsada virfurilor este o forma de tahicardie supraventriculara

E. electrosocul se aplica de urgenta in tahicardia ventriculara sustinuta cu hipotensiune arteriala

(pag. 1504)

G1108080. Diagnosticul ECG al infarctului miocardic transmural se bazeaza pe:

A. prezenta undei Q de necroza

B. amputarea undelor R

C. modificari tranzitorii de segment ST

D. modificari persistente ale undei T

E. modificari tranzitorii ale undei T

(pag. 1493)

G1208081. Agentii antitrombotici utilizati in terapia infarctului miocardic acut sunt reprezentati de:

A. aspirina

B. blocantii receptorilor glicoproteici II b/III a

C. heparina

D. xilina

E. procainamida

(pag. 1499)

G1208082. Cauze mecanice de insuficienta cardiaca in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de:

A. asistolie

B. disociatia electromecanica

C. ruptura de perete liber

D. defectul septal ventricular

E. insuficienta mitrala

(pag. 1503)

G1208083. Contraindicatiile clare (absolute) la agentii trombolitici in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de:

A. istoric de hemoragie cerebrala in orice moment

B. suspiciunea de disectie de aorta

C. hemoragiile interne active (exclusiv menstrele)

D. graviditatea

E. diateza hemoragica cunoscuta

(pag. 1498)

G1208084. Contraindicatiile relative la terapia trombolitica in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de:

A. resuscitarea cardiopulmonara prelungita (> 10 minute)

B. diateza hemoragica cunoscuta

C. conditia oftalmica hemoragica

D. boala ulceroasa peptica activa

E. istoric de hemoragie cerebrovasculara in orice moment

(pag. 1498)

G1208085. Controlul durerii din infarctul miocardic acut se realizeaza cu:

A. morfina

B. nitroglicerina

C. betablocante

D. xilina

E. chinidina

(pag. 1496)

G1208086. Durerea din infarctul miocardic acut poate simula durerea din:

A. pericardita acuta

B. embolia pulmonara

C. disectia acuta de aorta

D. costocondrita

E. sindromul cardiovascular hiperkinetic

(pag. 1493)

G1208087. In aproximativ jumatate din cazuri se identifica un factor precipitant anterior infarctului miocardic, cum ar fi:

A. eforul fizic sustinut

B. stresul emotional

C. bolile medicale

D. bolile chirurgicale

E. somnul

(pag. 1493)

G1208088. In infarctul de ventricul drept, semnificativ din punct de vedere clinic, constatam:

A. hipertensiune arteriala

B. hipotensiune arteriala

C. distensia venelor jugulare

D. semnul Kussmaul

E. hepatomegalia

(pag. 1502)

G1208089. In infarctul miocardic acut, ca semne de disfunctie ventriculara, ce pot fi prezente sunt – in ordine descrescatoare a incidentei:

A. zgomotul IV

B. zgomotul III

C. intensitatea diminuata a zgomotelor cardiace

D. dedublarea paradoxala a zgomotului II

E. hipertensiunea arteriala sistemica

(pag. 1493)

G1408100. Amrinona:

A. din punct de vedere farmacologic se aseamana cu dobutamina

B. este un agent inotrop pozitiv cu structura catecolaminica

C. actioneaza prin inhibarea fosfodiesterazei

D. doza initiala este de 0,25 mg/Kg

E. are actiune vasoconstrictoare

(pag. 1502)

G1408101. Cauzele mecanice de insuficienta cardiaca in IMA sunt:

A. ruptura de perete liber

B. pericardita

C. insuficienta mitrala

D. DSV

E. Aritmiile supraventriculare

(pag. 1503)

G1408102. Despre imagistica cardiaca in IMA se poate spune:

A. ecocardiografia bidimensionala este cea mai frecventa modalitate imagistica in IMA

B. anomaliile de cinetica parietala sunt aproape general prezente

C. infarctul acut poate fi diferentiat ecocardiografic de o cicatrice miocardica veche

D. anomaliile de cinetica parietala se evidentiaza doar atunci cand exista supradenivelare de segment ST

E. ecocardiografia bidimensionala poate identifica prezenta infarctului de VD

(pag. 1495)

G1408103. Despre tratamentul IMA sunt adevarate urmatoarele:

A. repausul la pat este obligatoriu in primele 24 de ore

B. absenta alimentatiei orale cu exceptia lichidelor limpezi in primele 4-12 ore

C. in absenta complicatiilor pacientii pot sta in pozitie sezanda in primele 24 de ore

D. in jurul zilei 4-5 postinfarct, plimbarile nu trebuie sa depaseasca 600 de pasi pe zi

E. sedarea cu tranchilizante este contraindicata in primele 24 de ore

(pag. 1499)

G1408104. Factorii asociati cu o crestere a riscului cardiovascular dupa recuperarea initiala in urma IMA sunt:

A. tahicardie sinusala prelungita

B. hipertensiune arteriala

C. aparitia modificarilor ST in repaus fara angina

D. o electrocardiograma semnal – mediata anormala

E. aritmii ventriculare asimptomatice

(pag. 1495)

G1408105. Factorii de risc pentru dezvoltarea in spital a socului cardiogen sunt:

A. varsta inaintata

B. fractia de ejectie a VS scazuta la internare

C. insuficienta renala cronica

D. diabetul zaharat

E. infarct miocardic in antecedente

(pag. 1501)

G1408106. Inhibitorii enzimei de conversie:

A. nu influenteaza mortalitatea secundara infarctului miocardic

B. au beneficiu maxim la pacientii cu IMA in antecedente

C. scad rata recurentei infarctului

D. sunt utili si la pacientii cu IMA dar fara modificari a segmentului ST

E. determina reducerea remodelarii ventriculare dupa infarct scazand riscul insuficientei cardiace congestive

(pag. 1500)

G1408107. La pacientii cu infarct de ventricul drept

A. clinic poate aparea semnul KUSSMAUL

B. EKG arata frecvent in primele 12 ore subdenivelare ST in precordialele drepte

C. Ecocardiografia bidimensionala este utila in stabilirea gradului de disfunctie ventriculara dreapta

D. Expansiunea volemica cu mentinerea presarcinii VD este contraindicata

E. Cateterismul VD evidentiaza un model hemodinamic asemanator cu pericardita constrictiva

(pag. 1502)

G1408108. Nivelele markerilor serici cardiaci pot ramane crescute:

A. cTnI timp de 10-14 zile

B. cTnT timp de 10-14 zile

C. cTnT revine la normal dupa 48-72 ore

D. cTnI timp de 7-10 zile

E. mioglobina revine la normal in 24 de ore de la debutul infarctului    (pag. 1494)

G1408109. Socul cardiogen asociat IMA se caracterizeaza prin:

A. tensiune arteriala sistolica mai mica de 80 mmHg

B. indexul cardiac mai mare de 1,8 L/min/m2

C. presiunea de umplere a VS mai mica de 18 mmHg

D. indexul cardiac mai mic de 1,8 L/min/m2

E. o rata a mortalitatii de > 70%

(pag. 1501)

G1408110. Toti pacientii cu suspiciune de IMA cu unda Q (respectiv supradenivelare de segment ST pe EKG) trebuie sa primeasca:

A. aspirina

B. betablocant

C. heparina obligatorie la pacientii tratati cu streptokinaza

D. antitrombinic

E. glucocorticoizi

(pag. 1496)

G1408111. Urmatorii agenti trombolitici au fost aprobati de administratia FOOD AND DRUG pentru utilizarea i.v. in IMA:

A. streptokinaza

B. activatorul tisular al plasminogenului

C. urokinaza

D. complexul activator streptokinaza plasminogen anisoilar (APSAC)

E. prourokinaza

(pag. 1497)

G1508112. Beta-blocantii administrati intravenos sunt utili in controlul durerii din infarctul miocardic acut si pot reduce mortalitatea intraspitaliceasca in special la pacientii cu risc inalt. Pentru folosirea lor in deplina siguranta trebuie sa se asigure pacientului urmatorii parametri:

A. Un puls mai mare de 60 batai pe minut

B. O presiune sistolica mai mare de 100 mmHg

C. Un interval PR mai mic de 0,24 secunde

D. Raluri care sa nu fie mai sus situate decat la 10 cm de la diafragm

E. Un puls mai mic de 60 batai pe minut

(pag. 1496)

G1508113. Blocul AV complet care complica evolutia infarctului miocardic acut:

A. Apare in infarctul miocardic acut anterior

B. Apare in infarctul miocardic acut inferior

C. Are o mortalitate mare indiferent de localizarea infarctului miocardic acut

D. Are o mortalitatea mai mare in infarctul miocardic acut anterior

E.Este determinat intotdeauna si indiferent de localizare numai de disfunctia ischemica a sistemului de conducere

(pag. 1504)

G1508114. Contraindicatiile majore ale folosirii agentilor trombolitici in infarctul miocardic acut includ:

A. Un istoric de hemoragie cerebrovasculara in orice moment

B. Suspiciunea de disectie de aorta

C. Boala ulceroasa peptica activa

D. Graviditatea

E. Istoric de hipertensiune severa care este in mod obisnuit controlata adecvat

(pag. 1498)

G1508115. Creatinfosfokinaza izoenzima MB (CK-MB) este utila in diagnosticul infarctului miocardic acut deoarece:

A. Creste in 4-8 ore si in general revine la normal dupa 48-72 de ore de la debutul infarctului

B. Nu este prezenta in concentratii semnificative in tesutul extracardiac

C. Cardioversia electrica si miocarditele nu determina cresterea nivelului ei seric

D.Eliberarea ei in infarctul miocardic produce o crestere care atinge un varf la aproximativ 20 de ore dupa debutul ocluziei coronariene

E. Raportul CK-MB2:CK-MB1<1,5 este inalt specific pentru diagnosticul de infarct miocardic, in special dupa 4-6 ore de la producerea ocluziei coronariene

(pag. 1494)

G1508116. Ecocardiografia bidimensionala este utila la pacientii cu infarct miocardic acut pentru ca:

A. Depisteaza precoce anomaliile de cinetica parietala

B. Evalueaza functia ventriculului stang

C. Identifica prezenta infarctului ventriculului drept

D. Apreciaza dimensiunile infarctului

E. Diferentiaza infarctul acut de o cicatrice miocardica veche sau de ischemia acuta severa

(pag. 1495)

G1508117. in faza de tratament spitalicesc a infarctului miocardic acut pacientii beneficiaza de utilizarea de rutina a urmatorilor agenti terapeutici cu eficienta favorabila dovedita:

A. Aspirina

B. Antagonistii de calciu

C. Beta-blocantele

D. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei

E. Glucocorticoizii    (pag. 1499,1500)

G1508118. Mentionati care dintre agentii medicamentosi enumerati trebuie evitati in conditiile unui bolnav cu infarct miocardic acut, deoarece pot altera vindecarea infarctului si pot creste riscul de ruptura miocardica:

A. Blocantii de calciu

B. Beta-blocantele

C. Glucocorticoizii

D. Agentii antiinflamatori nesteroizi

E. Aspirina

(pag. 1497)

G1508119. Preventia secundara a infarctului miocardic acut presupune folosirea de rutina a:

A. Aspirinei

B. Beta-blocantelor pe cale orala pentru cel putin doi ani

C. Antagonistilor de calciu pe cale orala pentru cel putin doi ani

D. Warfarinei la pacientii cu risc crescut de embolie

E. Amrinonei

(pag. 1506)

G1508120. Tratamentul socului cardiogen, care complica infarctul miocardic acut, presupune folosirea:

A. Nitroglicerinei

B. Dopaminei

C. Dobutaminei

D. Glucocorticoizilor

E. Amrinonei

(pag. 1502)

G2508158. În infarctul miocardic acut determinarea nivelului seric al creatinfosfokinazei izoenzima MB (CK - MB) este utila pentru ca:

A. Este specifica, nefiind prezenta în concentratii semnificative în tesutul extracardiac

B. Creste în 4 - 8 ore si revine la normal dupa 48 - 72 de ore de la debutul infarctului

C. Cardioversia electrica si miocarditele nu determina cresterea nivelului ei seric

D. Atinge un vârf la aproximativ 20 de ore dupa debutul ocluziei coronariene

E.Raportul CK - MB2 : CK - MB1 < 1,5 este înalt specific pentru diagnosticul de infarct miocardic, în special dupa 4 - 6 ore de la producerea ocluziei coronariene

(pag. 1494)

G2508159. Folosirea ecocardiografiei bidimensionale la pacientii cu infarct miocardic acut este utila pentru:

A. Diferentierea infarctului miocardic acut de o cicatrice miocardica veche sau de ischemia acuta severa

B. Aprecierea dimensiunilor infarctului

C. Identificarea prezentei infarctului ventriculului drept

D. Evaluarea functiei ventriculului stâng

E. Depistarea precoce a anomaliilor de cinetica perietala

(pag. 1495)

G2508160. Utilizarea în deplina siguranta a beta-blocantelor în infarctul miocardic acut presupune respectarea urmatorilor parametrii clinici si electrocardiografici:

A. Puls mai mic de 60 de batai pe minut

B. Puls mai mare de 60 de batai pe minut

C. Presiunea sistolica mai mare de 100 mmHg

D. Intervalul RR mai mic de 0,24 secunde

E. Absenta ralurilor de staza situate mai sus de 10 cm de la diafragm

(pag. 1496)

G2508161. Urmatorii agenti medicamentosi trebuie evitati în terapia infarctului miocardic acut deoarece altereaza vindecarea si favorizeaza ruptura miocardica:

A. Glucocorticoizii

B. Agentii inflamatori nesteroizi

C. Blocantii de calciu

D. Beta - blocantele

E. Aspirina

(pag. 1497)

G2508162. Folosirea terapiei trombolitice în infarctul miocardic acut prezinta contraindicatii clare în urmatoarele situatii clinice:

A. Istoric de hipertensiune severa, care este în mod obisnuit controlata adecvat

B. Graviditatea

C. Boala ulceroasa peptica activa

D. Un istoric de hemoragie cerebrovasculara în orice moment

E. Suspiciunea de disectie de aorta

(pag. 1498)

G2508163. Urmatorii agenti terapeutici au eficienta dovedita în tratamentul spitalicesc al infarctului miocardic acut:

A. Glucocorticoizii

B. Antagonistii de calciu

C. Aspirina

D. Beta - blocantele

E. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei

(pag. 1499 - 1500)

G2508164. socul cardiogen din infarctul miocardic acut beneficiaza de terapia cu:

A. Dopamina

B. Dobutamina

C. Amrinona

D. Nitroglicerina

E. Glucocorticoizi

(pag. 1502)

G2508165. Caracterele specifice ale blocului AV complet din infarctul miocardic acut sunt:

A.Este determinat întotdeauna si indiferent de localizare numai de disfunctia ischemica a sistemului de conducere

B. Are o mortalitate mare indiferent de localizarea infarctului miocardic acut

C. Apare în infarctul miocardic acut anterior

D. Apare în infarctul miocardic acut inferior

E. Are o mortalitate mai mare în infarctul miocardic acut anterior

(pag. 1504)

G2508166. Pentru realizarea preventiei secundare a infarctului miocardic acut se folosesc de rutina:

A. Amrinona

B. Antagonistii de calciu pe cale orala pe o perioada de cel putin 2 ani

C. Aspirina

D. Beta - blocantele pe cale orala pentru cel putin 2 ani

E. Warfarina la pacientii cu risc crescut de embolie

(pag. 1506)

G2508167. În cazuri rare infarctul miocardic acut se poate datora ocluziei arterei coronare determinata de:

A. Embolii coronariene

B. Anevrisme aortice

C. Anomalii congenitale

D. Spasm coronarian

E. Tromboembolismul pulmonar recurent

(pag. 1493)

G2508168. Urmatorii markeri serici cardiaci cresc în primele 4 - 8 ore de la debutul infarctului miocardic acut:

A. Creatinfosfokinaza

B. Mioglobina

C. GPT

D. Gamaglutamiltranspeptidaza

E. Fosfataza alcalina

(pag. 1494)

G2508169. Urmatorii markeri serici cardiaci se mentin la niveluri crescute timp de cel putin 7 - 10 zile de la debutul infarctului miocardic acut:

A. Creatinfosfokinaza (CK)

B. Troponina T cardiac - specifica (c TnT)

C. Troponina I cardiac - specifica (c TnI)

D. Mioglobina

E. Fosfataza alcalina

(pag. 1494)

G2508170. Tratamentul initial în departamentul de urgenta al infarctului miocardic acut presupune utilizarea:

A. Aspirinei

B. Morfinei

C. Nitroglicerinei

D. Antiinflamatoarelor steroide

E. Beta - blocantelor

(pag. 1495 - 1496 - 1497)

G2508171. Contraindicatiile utilizarii nitroglicerinei în tratamentul initial în departamentul de urgenta a infarctului miocardic acut sunt:

A. Presiunea arteriala sistolica scazuta < 100 mmHg

B. Suspiciunea de infarct de ventricul drept

C. Presiunea arteriala diastolica scazuta < 80 mmHg

D. Suspiciunea de bloc AV gradul II

E. Suspiciunea de infarct posteroinferior

(pag. 1496)

G2508172. Efectele adverse ale utilizarii morfinei în tratamentul initial în departamentul de urgenta a infarctului miocardic acut sunt:

A. Hipotensiunea arteriala

B. Greata

C. Bradicardia

D. Grade avansate de blocuri cardiace în special la bolnavii cu infarct posteroinferior

E. Tahicardia

(pag. 1495 - 1496)

G2508173. Utilizarea beta - blocantelor în departamentul de urgenta pentru terapia initiala a infarctului miocardic acut este justificata de:

A. Controlul durerii

B. Reducerea mortalitatii intraspitalicesti la pacientii cu risc înalt

C. Efectul de scadere a TA

D. Evitarea complicatiilor tromboembolice

E. Efectul de reducere a nivelului de tromboxan A2

(pag. 1496)

G2508174. Subgrupele de pacienti la care PTCA (Angioplastia coronariana percutana transluminala primara) directa poate asigura un beneficiu special fata de terapia trombolitica în infarctul miocardic acut includ:

A. Pacientii cu soc cardiogen

B. Pacientii cu risc înalt datorita vârstei avansate > 70 de ani

C. Pacientii tineri 25 - 40 de ani

D. Femeile

E. Pacientii cu infarct de ventricul drept

(pag. 1498)

G2508175. Factorii de risc pentru dezvoltarea în spital a socului cardiogen ca o complicatie a infarctului miocardic acut includ:

A. Vârsta înaintata

B. Fractia de ejectie a ventriculului stâng scazuta la internare

C. Infarct mare

D. Lipsa unui infarct miocardic în antecedente

E. Istoric de diabet zaharat

(pag. 1501)

G2508176. Ritmul idioventricular accelerat (RIVA) întâlnit ca o complicatie a infarctului miocardic acut:

A. Este un ritm ventricular cu o frecventa de 60 - 100 batai / minut

B. Se întâlneste la 25% din pacientii cu infarct miocardic acut

C. Adesea se întâlneste tranzitor în timpul tratamentului trombolitic în momentul reperfuziei

D. Întotdeauna este malign si prevesteste dezvoltarea tahicardiei ventriculare clasice

E. Necesita terapie de urgenta datorita riscului major de degenerare într-o aritmie mai severa

(pag. 1504)

Tema nr. 8

HTA.

G1210069. Care din urmatoarele medicamente fac parte din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei:

A. Fosinopril

B. Lisinopril

C. Quinapril

D. Isradipina

E. Losartan

(pag. 1533)

G1210070. Care din urmatoarele medicamente au o actiune imediata in tratamentul hipertensiunii maligne:

A. Enalapril

B. Nitroprusiat

C. Diazoxid

D. Trimetafan

E. Labetalol

(pag. 1534)

G1210071. Care din urmatoarele medicamente se pot administrate in hipertensiunea din sarcina:

A. Metildopa

B. Hidralazina

C. Losartan

D. Nitroprusiat

E. Captopril

(pag. 1536)

G1210072. Care din urmatoarele medicamente utilizate in tratamentul hipertensiune maligne au o actiune intarziata:

A. Enalapril

B. Hidralazina

C. Nitroglicerina

D. Nifedipina

E. Trimetafanul

(pag. 1534)

G1210073. Care din urmatoarele medicamente utilizate in tratamentul hipertensiunii maligne sunt preparate orale disponibile:

A. Nitroprusiatul

B. Diazoxidul

C. Trimetafanul

D. Hidralazina

E. Labetalol

(pag. 1534)

G1210074. Care din urmatorii antagonisti ai canalelor de calciu pot incetini conducerea atrioventriculara?

A. Nifedipina

B. Felodipina

C. Amlodipina

D. Diltiazemul

E. Verapamilul

(pag. 1534)

G1210075. Care din urmatorii factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii

A. Rasa alba

B. Sexul masculin

C. Presiunea sistolica persistenta >160 mmHg

D. Diabetul zaharat

E. Hiperuricemia

(pag. 1526)

G1210076. Care din urmatorii factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii?

A. Fumatul

B. Consumul de cafea

C. Consumul exagerat de alcool

D. Obezitatea

E. Varsta inaintata

(pag. 1526)

G1210077. Care din urmatorii factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii?

A. Presiunea diastolica persistenta >115mmHg

B. Consumul exagerat de alcool

C. Sexul masculin

D. Insuficienta cardiaca congestiva

E. Hipertrigliceridemia

(pag. 1526)

G1210078. in care din urmatoarele hidralazina este contraindicata sau exista precautii in administrare:

A. Lupusu eritematos

B. Boala coronariana severa

C. Diabetul zaharat

D. Hiperuricemie

E. Ulcer peptic

(pag. 1532)

G1210079. in care din urmatoarele tiazidicele sunt contraindicate sau exista precautii in administrare:

A. Diabet zaharat

B. Hiperuricemie

C. Hiperaldosteronism primar

D. Feocromocitom

E. Ulcer peptic

(pag. 1531)

G1410089. Cele mai frecvente antihipertensive folosite la gravidele cu HTA sunt

A. betablocantele

B. IECA

C. Metildopa

D. Hidralazina

E. Blocantele calcice

(pag. 1536)

G1410090. Despre antagonistii canalelor de calciu urmatoarele afirmatii sunt false, cu exceptia

A. dihidropiridinele induc bradicardie reflexa

B. diltiazemul si verapamilul incetinesc conducerea atrioventriculara

C. benzotiazepinele induc tahicardie reflexa

D. sunt utili in angina pectorala

E. pot fi utilizati fara precautii in insuficienta cardiaca

(pag. 1534)

G1410091. Despre antagonistii receptorilor de angiotensina II urmatoarele afirmatii sunt false, cu exceptia

A. sunt mai eficienti decat IECA

B. nu cauzeaza tuse

C. inhiba competitiv subtipul de receptor AT1 al angiotensinei II

D. cauzeaza mai frecvent angioedem

E. utilitatea este similara cu a IECA

(pag. 1534)

G1410092. Despre antihipertensivele folosite in HTA maligna sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia

A. diazoxidul are efect predominat venodilatator

B. trimetafanul este arterio si venodilatator

C. nitroglicerina este predominant arteriodilatator

D. labetalolul se administreaza la pacienti cu insuficienta cardiaca

E. nitroprusiatul de sodiu este arterio si venodilatator

(pag. 1537)

G1410093. Despre Diazoxid sunt adevarate urmatoarele

A. este un derivat tiazidic

B. este un diuretic tiazidic

C. scade toleranta la glucide

D. se administreaza per os

E. provoaca retentie de sodiu

(pag. 1534)

G1410094. Dintre agentii terapeutici utilizati in HTA maligna, urmatorii au actiune imediata

A. nitroprusiatul de sodiu i.v.

B. labetalolul i.v.

C. enalaprilatul i.v.

D. diazoxidul i.v. in bolus

E. trimetafanul i.v.

(pag. 1534)

G1410095. IECA sunt eficienti in urmatoarele cazuri

A. in HTA renala sau renovasculara

B. in HTA accelerata sau maligna

C. in stenoza bilaterala de artera renala

D. la gravide cu HTA

E. in HTA usoara

(pag. 1534)

G1410096. in boala coronariana asociata cu HTA se pot folosi urmatoarele antihipertensive

A. enalapril

B. hidralazina

C. amlodipina

D. minoxidil

E. diltiazem

(pag. 1536)

G1410097. Inhibarea secretiei de renina este realizata de urmatorii agenti antihipertensivi

A. clonidina

B. IECA

C. Betablocante

D. Antagonistii receptorilor de angiotensina II

E. Metildopa

(pag. 1534)

G1410098. Singurii agenti antihipertensivi care s-au dovedit a scadea mortalitatea sunt

A. betablocantele

B. IECA

C. Diureticele

D. Antagonistii canalelor de calciu

E. Antagonistii receptorilor angiotensinei II

(pag. 1535)

G1410099. Urmatoarele pot fi modalitati de prezentare ale pacientului cu HTA maligna

A. poliuria

B. oliguria

C. cefaleea

D. varsaturile

E. asimptomatic

(pag. 1537)

G1410100. Urmatoarele reprezinta motive de raspuns terapeutic slab la pacientii hipertensivi

A. aport excesiv de sodiu

B. folosirea contraceptivelor orale

C. alimentatie bogata in potasiu

D. efecte medicamentoase antagoniste

E. forme secundare de HTA

(pag. 1536)

G1510101. Care dintre urmatoarele afectiuni endocrine sunt cauze de hipertensiune arteriala:

A. feocromocitomul

B. insuficienta corticosuprarenala cronica

C. sindromul Cushing

D. acromegalia

E. diabetul insipid

(pag. 1523)

G1510102. Care dintre urmatoarele clase de medicamente sunt folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale:

A. diureticele

B. tonicardiacele digitalice

C. inhibitorii enzimei de conversie

D. antagonistii receptorilor angiotensinei

E. antagonistii canalelor de calciu

(pag. 1530-34)

G1510103. Care dintre urmatoarele diuretice pot fi administrate impreuna cu un diuretic tiazidic pentru a reduce eliminarea urinara de potasiu:

A. Spironolactona

B. Triamterenul

C. Amiloridul

D. Furosemidul

E. Bumetanida

(pag. 1530-31)

G1510104. Care dintre urmatoarele modificari retiniene se intalnesc in hipertensiunea arteriala:

A. vase retiniene palide, fara reflex

B. vase de neoformatie

C. hemoragii

D. exsudate

E. edem papilar

(pag. 1527-28)

G1510105. Care dintre urmatoarele situatii reprezinta contraindicatii in administrarea beta-blocantelor:

A. angina stabila

B. astmul bronsic

C. blocul cardiac de gradul II sau III

D. extrasistolele atriale si ventriculare

E. sindromul de sinus bolnav

(pag. 1532-33)

G1510106. Care dintre urmatorii factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiuniarteriale:

A. fumatul

B. hipercolesterolemia

C. hiponatremia

D. diabetul zaharat

E. obezitatea

(pag. 1525-26)

G1510107. Cauze frecvente de deces la pacientii cu hipertensiune sunt:

A. infarctul miocardic

B. tromboembolismul pulmonar

C. insuficienta cardiaca congestiva

D. accidentul vascular cerebral

E. insuficienta renala

(pag. 1527)

G1510108. Encefalopatia hipertensiva consta din urmatorul complex de simptome:

A. hipertensiune severa

B. cresterea presiunii intracraniene

C. retinopatie cu edem papilar

D. staza jugulara

E. tulburari ale constientei

(pag. 1528)

G1510109. in hipertensiunea secundara afectiunilor renale angiotensina II circulanta creste presiunea arteriala prin mai multe mecanisme:

A. vasoconstrictie directa

B. stimularea secretiei de aldosteron ce determina retentie sodica

C. hiperinsulinemie si rezistenta la insulina

D. stimularea sistemului nervos adrenergic

E. cresterea colesterolului plasmatic

(pag. 1526)

G2510128. Cauze de hipertensiune arteriala cu volum bataie crescut sunt:

A. insuficienta aortica

B. coarctatia de aorta

C. tromboembolismul pulmonar

D. tireotoxicoza

E. poliarterita nodoasa

(pag. 1523)

G2510129. Cauze endocrine de hipertensiune arteriala cu rezistenta vasculara crescuta sunt:

A. acromegalia

B. mixedemul

C. insuficienta corticosuprarenala cronica

D. sindromul Cushing

E. feocromocitomul

(pag. 1423)

G2510130. Afectiunile renale care sunt cauze de hipertensiune arteriala cu rezistenta vasculara periferica crescuta sunt:

A. glomerulonefrita acuta

B. glomerulonefrita cronica

C. pielonefrita acuta

D. pielonefrita cronica

E. boala renala polichistica

(pag. 1423)

G2510131. Factorii de risc care indica un pronostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale sunt:

A. sexul feminin

B. fumatul

C. hipercolesterolemia

D. diabetul zaharat

E. hiponatremia

(pag. 1525-26)

G2510132. Corelatiile dintre hipertensiunea arteriala si obezitate prezinta urmatoarele aspecte:

A. cresterea în greutate este asociata cu o frecventa crescuta a hipertensiunii

B. la pacientii obezi cu hipertensiune scaderea în greutate reduce tensiunea arteriala

C.la pacientii obezi hipertensivi tratati medicamentos scaderea în greutate reduce intensitatea tratamentului necesar

D. cresterea în greutate reduce efectele hipertensiunii asupra ratelor de mortalitate

E. obezitatea nu este factor de risc al hipertensiunii

(pag. 1525)

G2510133. În hipertensiunea secundara afectiunilor renale angiotensina II circulanta creste presiunea arteriala prin mai multe mecanisme:

A. vasoconstrictie directa

B. stimularea secretiei de aldosteron ce determina retentie sodica

C. hiperinsulinemie si rezistenta la insulina

D. stimularea sistemului nervos adrenergic

E. cresterea colesterolului plasmatic

(pag. 1526)

G2510134. Urmatoarele semne de afectare de organ indica un pronostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale:

A. cardiomegalia

B. arteriopatiile obliterante la nivelul membrelor inferioare

C. exudatele si hemoragiile retiniene

D. accidentul vascular cerebral

E. polineuropatia periferica

(pag. 1526)

G2510135. Care dintre urmatoarele modificari retiniene se întâlnesc în hipertensiunea arteriala:

A. vase retiniene palide, fara reflex

B. vase de neoformatie

C. hemoragii

D. exsudate

E. edem papilar

(pag. 1527)

G2510136. Encefalopatia hipertensiva consta din urmatorul complex de simptome:

A. hipertensiune severa

B. cresterea presiunii intracraniene

C. retinopatie cu edem papilar

D. staza jugulara

E. tulburari ale constientei

(pag. 1528)

G2510137. Care dintre urmatoarele manifestari hemoragice se întâlnesc frecvent la pacientii

hipertensivi:

A. epistaxisul

B. hemoptizia

C. hematemeza

D. hematuria

E. metroragia

(pag. 1528)

G2510138. Anumite aspecte furnizate de istoric, examen fizic sau explorari de laborator uzuale pot sugera o cauza secundara de hipertensiune arteriala:

A. debutul hipertensiunii la pacienti cu vârsta sub 25 de ani

B. prezenta cefaleei occipitale, predominent matinale

C. hipertrofia ventriculara concentrica

D. prezenta unui suflu abdominal

E. hemoragiile si exudatele retiniene

(pag. 1528)

G2510139. Care dintre urmatoarele diuretice pot fi administrate împreuna cu un diuretic tiazidic pentru a reduce eliminarea urinara de potasiu:

A. Furosemidul

B. Bumetamida

C. Triamterenul

D. Amiloridul

E. Spironolactona

(pag. 1530-31)

G2510140. Contraindicatiile si precautiile în administrarea beta-blocantelor la pacientii hipertensivi sunt:

A. extrasitolele atriale si ventriculare

B. sindromul de sinus bolnav

C. blocul cardiac de gradul II sau III

D. angina stabila

E. astmul bronsic

(pag. 1532-33)

G2510141. Care dintre urmatoarele medicamente fac parte din clasa antagonistilor canalelor de calciu:

A. Amlodipina

B. Felodipina

C. Guanetidina

D. Hidralazina

E. Nifedipina   (pag. 1533)

G2510142. Medicamentele din urmatoarele grupe pot fi utilizate ca prima linie terapeutica în tratamentul hipertensiunii arteriale:

A. diureticele

B. vasodilatatoarele periferice

C. beta-blocantele

D. inhibitorii enzimei de conversie

E. antagonistii canalelor de calciu

(pag. 1535)

G2510143. Daca hipertensiunea arteriala nu este controlata sub asociere medicamentoasa în doza completa trebuie luate în consideratie anumite aspecte:

A. vârsta înaintata

B. un aport mare de sodiu

C. eventuala prezenta a unei cauze secundare de hipertensiune

D. hiperinsulinemia

E. prezenta insuficientei cardiaca

(pag. 1535-36)

G2510144. Blocantii receptorilor alfa-adrenergici folositi în tratamentul hipertensiunii arteriale sunt:

A. Amrinona

B. Diazoxidul

C. Fentolamina

D. Losartanul

E. Prazosinul

(pag. 1531-33)

G2510145. Blocantii receptorilor beta-adrenergici au urmatoarele efecte ce îi recomanda în tratamentul hipertensiunii arteriale:

A. scad volumul sanguin circulant

B. cresc natriureza

C. blocheaza efectele sistemului nervos simpatic asupra cordului

D. blocheaza eliberarea reninei din celulele juxtaglomerulare renale

E. scad influxul de calciu în celule

(pag. 1533)

G2510146. Hipertensiunea arteriala maligna se caracterizeaza prin:

A. leziunea vasculara caracteristica este necroza fibrinoida a peretilor arterelor mici si arteriolelor

B. prezinta manifestari de encefalopatie hipertensiva

C. prezinta semne de anemie hemolitica microangiopatica

D. nu determina afectare renala

E. edem papilar la nivel retinian

(pag. 1537)

Tema nr. 9

Insuficienta cardiaca

G1111072. Caracterizeaza activitatea nervos-simpatica din insuficienta cardiaca:(

A. Nivelul crescut al norepinefrinei cardiace in forma severa de boala

B. Preventia deteriorarii miocardice prin administrarea beta blocantelor treptat si in doze progresive

C. Densitatea redusa a receptorilor adrenergici in forma cronica de boala

D. Posibilitatea disparitiei efectului adrenergic de ameliorare a contractilitatii ventriculare in forma severa de

boala

E. Nivelul scazut al norepinefrinei plasmatice in insuficienta cardiaca

(pag. 1419)

G1111073. Caracterizeaza insuficienta cardiaca acuta:

A. Posibila aparitie prin necroza miocardica acuta intinsa

B. Preponderenta formei diastolice de boala

C. Scaderea tensiunii arteriale sistemice

D. Absenta edemelor la membrele inferioare

E. Asocierea cu un debit cardiac crescut

(pag. 1421)

G1111074. Criteriile majore (Framingham) pentru diagnosticul insuficientei cardiace congestive includ:

A. Cardiomegalie

B. Dispnee de efort

C. Dispnee paroxistica nocturna

D. Pleurezie

E. Galop (Z3)

(pag. 1424)

G1111075. De electie, in tratamentul edemelor cardiace cronice moderate se indica:

A. Furosemidul

B. Metolazona

C. Spironolactona

D. Clorotiazida

E. Bumetanida

(pag. 1427)

G1111076. In care din urmatoarele cauze de insuficienta cardiaca NU se asociaza un gradient de

oxigen arterio-venos normal sau scazut:

A. Hipotiroidism

B. Boala cardiaca ischemica

C. Boala Paget

D. Cardiomiopatia dilatativa

E. Stenoza aortica

(pag. 1421)

G1111077. In insuficienta cardiaca, la cresterea postsarcinii ventriculare contribuie urmatoarele

influente:

A. Cresterea concentratiei serice a catecolaminelor circulante

B. Activarea sistemului renina-angiotensina

C. Inhibarea peptidului natriuretic atrial

D. Cresterea probabila a nivelului hormonului antidiuretic in ser

E. Activarea sistemului nervos adrenergic

(pag. 1422, 1427)

G1111078. La un bolnav cu insuficienta cardiaca refractara care prezinta slabiciune, tensiune arteriala

sistolica 75 mmHg, azotemie prerenala, natriemie 130 mEq/l pot fi utile:

A. Dobutamina intravenos

B. Amrinona

C. Nitroprusiat de sodiu

D. Amiloridul

E. Inhibitorii enzimei de conversie

(pag. 1431)

G1111079. Sunt cauze de insuficienta cardiaca fara modificari decelabile ale functiei miocardului:

A. Miocarditele virale

B. Embolia pulmonara masiva

C. Criza hipertensiva acuta

D. Infarctul miocardic acut

E. Excesul de solutii si electroliti parenteral

(pag. 1420)

G1111080. Sunt factori asociati cu un prognostic nefavorabil in insuficienta cardiaca:

A. O fractie de ejectie sub 25%

B. Natriemia = 145 mEq/l

C. Potasemia = 2,9 mEq/l

D. Absorbtia maximala de oxigen = 14 (ml/Kg)/min.

E. Extrasistole ventriculare frecvente

(pag. 1432)

G1211081. in managementul disfunctiei ventriculare imbunatatirea relaxarii ventriculare se poate

realiza cu:

A. Agonisti beta-adrenergici

B. Tratarea ischemiei

C. Blocanti ai canalelor de calciu (In cardiomiopatia hipertrofica)

D. Spironolactona

E. Dializa sau plasmafereza

(pag. 1430)

G1211082. Care din urmatoarele diuretice nu trebuiesc administrate sigure la pacientii cu

hiperkaliemie, insuficienta renala sau hiponatremie:

A. Spironolactona

B. Triamterenul

C. Amiloridul

D. Furoseminul

E. Bumetanida

(pag. 1427)

G1211083. Care din urmatoarele medicamente duc la cresterea concentratiei plasmatice a digitalei la

pacientii digitalizati:

A. Chinidina

B. Verapamilul

C. Amiodarona

D. Propafenona

E. Nitroglicerina

(pag. 1429)

G1211084. Care din urmatoarele vasodilatatoare actioneaza aproape numai la nivelul venelor:

A. Hidralazina

B. Prazosinul

C. Minoxidilul

D. Nitroglicerina

E. Izosorbid dinitratul

(pag. 1428)

G1211085. Factori asociati cu un prognostic nefavorabil in insuficienta cardiaca sunt:

A. Fractia de efectie mult scazuta (< 25%)

B. Cresterea concentratiei sanghine a sodiului ( >133 mEq/l)

C. Incapacitatea de a merge pe plan orizontal in pas normal 9 minute

D. Scaderea concentratiei sanghine a potasiului (< 3mEq/l)

E. Extrasistole supraventriculare frecvente la monitorizarea Holter

(pag. 1432)

G1211086. Folosind criteriile Framingham pentru diagnosticul insuficientei cardiace, se poate stabili

diagnosticul clinic de insuficienta cardiaca in prezenta:

A. Dispnee paroxistica nocturna, tuse nocturna, tahicardie ≥ 120 b/min

B. Dilatarea venelor gatului, edeme periferice, raluri

C. Dispnee de efort, hepatomegalie, pleurezie

D. Tahicardie ≥ 120 b/min, hepatomegalie, tuse nocturna

E. Galop (Z3), cardiomegalie, tuse nocturna

(pag. 1424)

G1211087. Folosind criteriile Framingham pentru diagnosticul insuficientei cardiace, se poate stabili

diagnosticul clinic de insuficienta cardiaca in prezenta:

A. Edem pulmonar acut,, cardiomegalie, hepatomegalie

B. Reflux hepatojugular prezent, hepatomegalie, tahicardie≥ 120 b/min

C. Edeme periferice, hepatomegalie, pleurezie

D. Dispnee de efort, hepatomegalie, edeme periferice

E. Dispnee paroxistica nocturna, galop (Z3), tahicardie≥ 120 b/min

(pag. 1424)

G1211088. in managementul disfunctiei diastolice care din urmatoarele categoriide droguri previn

fibroza si promoveaza regresia fibrozei:

A. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

B. Diureticele de ansa

C. Spironolactona

D. Agentii antiischemici

E. Restrictia de sare

(pag. 1430)

G1211089. Insuficienta cardiaca cu debit crescut apare la pacienti cu:

A. Hipertiroidism

B. Valvulopatii

C. Cardiomiopatii dilatative

D. Anemie

E. Sarcina

(pag. 1421)

G1211090. Insuficienta cardiaca cu debit scazut apare secundar:

A. Bolii cardiace ischemice

B. Bolilor pericardului

C. Fistulei arteriovenoase

D. Bolii Paget

E. Hipertensiunii

(pag. 1421)

G1211091. La un bolnav cu edeme cardiace cronice usoare sau moderate, fara hiperglicemie, fara

hiperuricemie sau fara hipokaliemie, care sunt diureticele de electie in administrare orala:

A. Spironolactona administrata singur

B. Amiloridul administrat singur

C. Metolazona

D. Tiazidicele

E. Acidul etacrinic

(pag. 1427)

G1211092. Pot reduce toleranta pacientilor la digitala:

A. Varsta tanara

B. Ischemia

C. Insuficienta renala

D. Hipocalcemia

E. Depletia de magneziu

(pag. 1429)

G1211093. Pot reduce toleranta pacientilor la digitala:

A. Cardioversia electrica

B. Hipotiroismul

C. Accidentul vascular cerebral

D. Infarctul miocardic acut

E. Varsta inaintata

(pag. 1429)

G1411103. Care din urmatoarele afectiuni pot produce insuficienta cardiaca cu debit crescut:

A. hipertiroidismul

B. hipertiroidismul

C. sarcina

D. endocardita infectioasa

E. anemia

(pag. 1421)

G1411104. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la digoxin sunt false:

A. are un timp de injumatatire de 3 zile

B. 85% este excretat prin urina

C. raportul intre clearence-ul digoxinului si cel al creatininei endogene este de 0,8

D. spironolactona poate inhiba secretia tubulara de digoxin

E. la pacientii cu functie renala normala se atinge un platou al concentratiei plasmatice si tisulare dupa 3 zile

de administrare zinica, fara doza de incarcare

(pag. 1428)

G1411105. Care din urmatoarele masuri se aplica simultan in tratamentul edemului pulmonar acut din

insuficienta cronica:

A. administrarea repetata de morfina iv

B. oxigen 100%

C. flebotomie

D. furosemid 40-100 mg iv

E. dopamina

(pag. 1430)

G1411106. Care din urmatoarele simptome si semne reprezinta criterii majore pentru diagnosticul

insuficientei cardiace:

A. dispneea paroxistica nocturna

B. edemele periferice

C. dilatarea venelor gatului

D. hepatomegalia

E. dispneea de effort

G1411107. Care din urmatoarele vasodilatatoare actioneaza asupra patului arterial si venos:

A. hidralazina

B. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

C. prazosinul

D. minoxidilul

E. nitroprusiatul de sodiu

(pag. 1428)

G1411108. Care sunt cele mai eficiente amine simpatomimetice folosite in tratamentul insuficientei

cardiace:

A. norepinefrina

B. dopamina

C. epinefrina

D. isoproterenolul

E. dobutamina

(pag. 1430)

G1411109. Care sunt factorii ce reduc toleranta la digitala:

A. varsta avansata

B. infarctul miocardic acut

C. cardioversia electrica

D. hipermagneziemia

E. hipertiroidismul

(pag. 1429)

G1411110. Diuretice economisitoare de potasiu sunt:

A. acidul etacrinic

B. spironolactona

C. metolazona

D. amiloridul

E. indapamida

(pag. 1426)

G1411111. Factori de prognostic nefavorabil in insuficienta cardiaca sunt:

A. fractia de ejectie sub 25%

B. cresterea concentratiei de peptid natriuretic atrial circulant

C. hipernatremia

D. hiperpotasemia

E. extrasistole atriale frecvente la monitorizarea Holter

(pag. 1432)

G1411112. in insuficienta cardiaca ascita masiva apare cel mai frecvent la pacientii cu:

A. valvulopatii tricuspidiene

B. valvulopatii aortice

C. valvulopatii mitrale

D. valvulopatii pulmonare

E. pericardita constrictiva

(pag. 1424)

G1411113. Printre semnele de intoxicatie digitalica se numara:

A. anorexie, greata, varsaturi

B. crestere in greutate

C. nevralgii, delir

D. vedere colorata in galben

E. tulburari de ritm si de conducere

(pag. 1429)

G1411114. Pulsus alternans se observa cel mai adesea la pacientii cu insuficienta cardiaca din:

A. cardiomiopatii

B. hipertensiune arteriala

C. insuficienta mitrala

D. fibrilatie atriala

E. defect septal atrial

(pag. 1424)

G1411115. Reactiile adverse ale diureticelor tiazidice sunt:

A. acidoza metabolica

B. hiperuricemia si hiperglicemia

C. rash-ul cutanat

D. trombocitopenii si granulocitopenii

E. tusea

(pag. 1426)

G1411116. Scaderea postsarcinii cu ajutorul diverselor vasodilatatoare determina:

A. reducerea presiunii telediastolice a ventriculului stang

B. scaderea consumului de oxigen

C. scaderea volumului bataie si a debitului cardiac

D. scaderea usoara a presiunii aortice

E. cresterea presiunii capilare pulmonare

(pag. 1428)

G1511117. Actiunea digitalicelor glicozidice la nivelul cordului prezinta unele din urmatoarele aspecte:

A. efect inotropic pozitiv

B. cresterea automatismului

C. cresterea activitatii electrice ectopice

D. cresterea vitezei de conducere a influxului

E. prelungirea perioadei refractare efective a nodului atrio-ventricular

(pag. 1428-29)

G1511118. Care dintre urmatoarele masuri terapeutice se aplica in tratamentul edemului pulmonar acut

secundar insuficientei ventriculare stangi:

A. oxigenoterapie cu presiune pozitiva

B. mentinerea pacientilor in pozitie sezanda, cu picioarele atarnand la marginea patului

C. administrarea de morfina intravenos, repetat la nevoie

D. administrarea de beta-blocante intravenos

E. administrarea de diuretice de ansa intravenos

(pag. 1431-32)

G1511119. Care dintre urmatoarele semne clinice pot face parte din tabloul clinic al insuficientei

cardiace:

A. edeme declive asimetrice, predominant la nivelul membrului inferior drept

B. frecatura pleurala

C. zgomot III sau IV la ascultatia cordului

D. hepatomegalie pulsatila cu semne de hipertensiune venoasa sistemica

E. ascita

(pag. 1423-24)

G1511120. in care din urmatoarele situatii patologice se poate instala o insuficienta cardiaca acuta:

A. defectul septal interatrial

B. infarctul miocardic acut intins

C. ruptura unei valve cardiace

D. cardiomiopatia dilatativa

E. pericardita cronica constrictiva

(pag. 1421)

G1511121. in insuficienta cardiaca cronica severa se produce o scadere ponderala importanta

mergand pana la casexie prin urmatoarele mecanisme:

A. tulburarea absorbtiei intestinale datorata congestiei venelor intestinale

B. dezvoltarea frecventa a neoplasmului hepatic

C. anorexia, greata si varsaturile de cauza centrala produse prin intoxicatie digitalica

D. cresterea ratei metabolismului datorita travaliului crescut al muschilor respiratori si cresterii necesarului de

oxigen al cordului hipertrofiat

E. instituirii dietei hiposodate cu un aport zilnic de sare sub 6g

(pag. 1424)

G1511122. Insuficienta cardiaca congestiva este caracterizata de o serie de mecanisme adaptative

neuroumorale printre care:

A. activarea sistemului nervos adrenergic

B. activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron

C. producerea de substante vasodilatatoare (bradikinina, prostaglandine)

D. cresterea eliberarii de hormoni tiroidieni

E. cresterea eliberarii de hormon antidiuretic

(pag. 1422)

G1511123. Printre efectele adverse ale administrarii diureticelor tiazidice se numara:

A. hipopotasemia

B. hipocalcemia

C. alcaloza metabolica

D. acidoza metabolica

E. hipoglicemia

(pag. 1426)

G1511124. Redistribuirea debitului cardiac scazut ca mecanism compensator in insuficienta cardiaca

are drept scop asigurarea necesarului de oxigen la urmatoarele organe vitale:

A. tegument

B. musculatura scheletica

C. miocard

D. viscere abdominale

E. creier

(pag. 1422)

G1511125. Tabloul clinic al intoxicatiei digitalice poate cuprinde urmatoarele manifestari:

A. anorexie, greata si varsaturi

B. oligurie

C. tulburari de ritm ventriculare (extrasistolie ventriculara, tahicardie ventriculara)

D. tahicardie atriala nonparoxistica cu bloc atrio-ventricular variabil

E. insuficienta hepatica

(pag. 1429)

G2511155. Factorii precipitanti ai insuficientei cardiace sunt:

A. scaderea aportului alimentar de sodiu

B. infectiile

C. anemia

D. aritmiile

E. transfuziile de sânge

(pag. 1420)

G2511156. În care din urmatoarele afectiuni se poate instala o insuficienta cardiaca acuta:

A. defectul septal interatrial

B. ruptura unei valve cardiace

C. cardiomiopatia dilatativa

D. infarctul miocardic acut întins

E. pericardita cronica constrictiva

(pag. 1421)

G2511157. Redistribuirea debitului cardiac scazut ca mecanism compensator în insuficienta cardiaca

asigura un aport de oxigen normal sau aproape normal la urmatoarele organe:

A. creier

B. viscere abdominale

C. miocard

D. musculatura scheletica

E. tegument

(pag. 1422)

G2511158. Insuficienta cardiaca congestiva este caracterizata de o serie de mecanisme adaptative

neuroumorale printre care:

A. activarea sistemului nervos adrenergic

B. activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron

C. producerea de substante vasodilatatoare (bradikinina, prostaglandine)

D. cresterea eliberarii de hormoni tiroidieni

E. cresterea eliberarii de hormon antidiuretic

(pag. 1422)

G2511159. Edemele periferice, hepatomegalia de staza si distensia venoasa sistemica pot apare tardiv

in insuficienta cardiaca determinata de o valvulopatie aortica veche datorita urmatoarelor mecanisme:

A. instalarii hipertensiunii pulmonare

B. cresterii gradientului arterio-venos al oxigenului

C. cresterii rezistentei de umplere ventriculara

D. modificarilor biochimice (depletia de norepinefrina si alterarea activitatii ATP-azei miozinei)

E. retentiei de apa si sare

(pag. 1422)

G2511160. Edemul pulmonar acut ca manifestare clinica a insuficientei cardiace prezinta urmatoarele

semne si simptome:

A. febra

B. junghi toracic

C. dispnee intensa

D. expectoratie purulenta

E. raluri în ambele câmpuri pulmonare

(pag. 1423-24)

G2511161. În evolutia insuficientei cardiace pot apare urmatoarele semne si simptome:

A. febra

B. zgomotul III sau IV la ascultatia cordului

C. hepatomegalia de staza

D. ascita

E. icterul

(pag. 1423-24)

G2511162. Icterul, ca semn ce apare în evolutia insuficientei cardiace, are urmatoarele caracteristici:

A. apare precoce în evolutia insuficientei cardiace

B. este secundar stazei hepatice prelungite

C. se datoreaza cresterii numai a nivelului sanguin al bilirubinei directe

D. se datoreaza cresterii nivelului sanguin atât al bilirubinei directe cât si indirecte

E. se însoteste adesea si de cresteri ale nivelului sanguin al transaminazelor

(pag. 1424)

G2511163. Casexia care poate apare în evolutia insuficientei cardiace cronice se datoreaza

urmatoarelor mecanisme:

A. cresterea ratei metabolismului datorita travaliului crescut al muschilor respiratori si cresterii necesarului de

oxigen al cordului hipertrofiat

B. tulburarea absorbtiei intestinale datorata congestiei venelor intestinale

C. anorexia, greata si varsaturile de cauza centrala produse prin intoxicatie digitalica

D. diminuarea producerii de acid clorhidric datorita instalarii unei atrofii gastrice

E. cresterea concentratiei sanguine a factorului de necroza tumorala

(pag. 1424)

G2511164. Controlul starii de insuficienta cardiaca are urmatoarele obiective:

A. reducerea presarcinii

B. cresterea postsarcinii

C. controlul retentiei excesive de apa si sare

D. cresterea contractilitatii miocardului

E. cresterea excitabilitatii miocardului

(pag. 1425)

G2511165. Reducerea lucrului mecanic al inimii ca si obiectiv al tratamentului insuficientei cardiace se

poate realiza prin:

A. reducerea activitatii fizice si repausul

B. scaderea ponderala la pacientii obezi

C. sedarea usoara a pacientilor

D. administrarea de amiodarona

E. administrarea de vasodilatatoare

(pag. 1425)

G2511166. Printre efectele adverse ale administrarii diureticelor tiazidice se numara:

A. hipopotasemia

B. hipocalcemia

C. alcaloza metabolica

D. acidoza metabolica

E. hipoglicemia

(pag. 1426)

G2511167. Tabloul clinic al intoxicatiei digitalice poate cuprinde urmatoarele manifestari:

A. anorexie, greata si varsaturi

B. vedere colorata în galben

C. oligurie

D. tulburari de ritm ventriculare (extrasisolie ventriculara, tahicardie ventriculara)

E. tahicardie atriala nonparoxistica cu bloc atrio-ventricular variabil

(pag. 1429)

G2511168. Cresterea contractilitatii miocardice în controlul insuficientei cardiace se poate realiza cu

urmatoarele medicamente:

A. Digoxinul

B. Dopamina si Dobutamina

C. Procainida si Flecainida

D. Amrinona si Milrinona

E. Losartanul

(pag. 1428-30)

G2511169. Tratamentul edemului pulmonar acut secundar insuficientei ventriculare stângi necesita

urmatoarele masuri terapeutice:

A. oxigenoterapie cu presiune pozitiva

B. mentinerea pacientilor în pozitie sezânda, cu picioarele atârnând la marginea patului

C. administrarea de morfina intravenos, repetat la nevoie

D. administrarea de beta-blocante intravenos

E. administrarea de diuretice de ansa intravenos

(pag. 1431)

G2511170. Actiunea digitalicelor glicozidice la nivelul cordului prezinta unele din urmatoarele aspecte:

A. efect inotropic pozitiv

B. cresterea automatismului

C. cresterea activitatii electrice ectopice

D. cresterea vitezei de conducere a influxului

E. prelungirea perioadei refractare efective a nodului atrio-ventricular

(pag. 1428-29)

G2511171. Factorii asociati cu un prognostic nefavorabil în insuficienta cardiaca sunt:

A. fractie de ejectie mult scazuta (<25%)

B. extrasistole ventriculare frecvente la monitorizarea Holter

C. cresterea concentratiei sanguine a sodiului (>145mEq/l)

D. scaderea concentratiei sanguine a potasiului (<3mEq/l)

E. scaderea peptidului atrial natriuretic circulant

(pag. 1432)

G2511172. Administrarea de morfina intravenos în tratamentul edemului pulmonar acut cardiogen are

urmatoarele efecte:

A. inotropic pozitiv

B. scade vasoconstrictia adrenergica asupra patului venos

C. stimuleaza centrul respirator

D. creste excretia de sodiu

E. reduce axietatea

(pag. 1431)

G2511173. În tratamentul insuficientei cardiace refractare pot fi utile:

A. Nitroprusiatul de sodiu

B. Tosilatul de bretiliu

C. Dobutamina

D. Amrinona

E. Metoprololul

(pag. 1431)

G2511174. Pacientii cu insuficienta cardiaca si urmatorii factori de risc aditionali ar trebuii sa

primeasca tratament anticoagulant:

A. hipertensiune arteriala

B. fibrilatie atriala

C. tromboza venoasa

D. embolie pulmonara sau sistemica

E. infectii pulmonare

(pag. 1430)

Tema nr. 10

TEP

Tema nr. 11

Moartea subita. Stopul cardiac. Colapsul.

G1212070. Care dintre afirmatiile referitoare la resuscitarea cardio-respiratorie sunt corecte:

A. Se indeparteaza corpii straini sau dantura falsa

B.O insuflare a plamanului se realizeaza dupa fiecare 5 compresii toracice, daca resuscitarea este realizata de 2 persoane

C.Doua insuflari ale plamanului se realizeaza dupa 5 compresii toracice, daca resuscitarea este realizata de o singura persoana

D. Sternul este apasat cu o rata de aproximativ 80-100/min

E. Compresia toracelui va comprima cordul cu 3-5 cm

(pag. 249)

G1212071. Care dintre afirmatiile urmatoare sunt corecte, referitor la incidenta mortii subite cardiace:

A. Este scazuta pana la varsta de 6 luni

B. Are un nivel scazut toata copilaria si adolescenta

C. Are un varf intre 45 si 75 de ani

D. Inaintarea in varsta este un factor de risc important

E. La varstnici, incidenta la barbati ramane superioara celei de la femei

(pag. 246)

G1212072. Colapsul cardiovascular poate fi cauzat de:

A. Sincopa vasovagala

B. Hipotensiunea arteriala cu sincopa

C. Sincopa neurocardiogena

D. Extrasistolia ventriculara

E. Stopul cardiac

(pag. 247)

G1212073. Colapsul cardio-vascular se caracterizeaza prin:

A. Oprirea ireversibila a tuturor functiilor biologice

B. Oprirea brutala, ireversibila, a functiei de pompa a inimii

C. Pierdere subita a fluxului sanguin

D. Reversibilitate posibil spontana

E. Reversibilitate prin interventii, in stopul cardiac

(pag. 245)

G1212074. Dupa faza acuta a infarctului mioocardic, riscul pe termen lung de moarte subita cardiaca

este prezis de:

A. Intinderea leziunii miocardului produsa in timpul evenimentului acut

B. Prezenta complexelor ventriculare premature frecvente, pana la 5-10/ora

C. Prezenta tahicardiei ventriculare nesustinute

D. Prezenta fractiei de ejectie sub 50 %

E. Prezenta insuficientei cardiace

(pag. 248)

G1212075. Factorii de risc ereditari specifici pentru moartea subita cardiaca sunt

A. Ateroscleroza

B. Sindroamele miopatice si displazice

C. Hiperlipoproteinemiile genetice

D. Sindromul QT scurt congenital

E. Bolile valvulare

(pag. 246)

G1212076. Interventia initiala si suportul vital de baza, in colapsul cardio-vascular, presupun:

A. Observarea miscarilor respiratorii

B. Stabilirea prezentei sau absentei pulsului carotidian

C. Aplicarea sistematica a unei lovituri precordiale, chiar in lipsa posibilitatilor de monitorizare si defibrilare

D. Degajarea cailor respiratorii

E. Efectuarea resuscitarii cardio-respiratorii

(pag. 249)

G1212077. Manoperele din cadrul suportului vital avansat cuprind:

A. Compresia toracelui

B. Respiratia gura-la-gura

C. Intubatia cu sonda endotraheala

D. Defibrilarea si/sau electrostimularea

E. Asigurarea unei linii venoase

(pag. 249)

G1212078. Tratamentul stopului cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistolelor cuprinde:

A. Intubarea prompta

B. Continuarea resuscitarii cardio-respiratorii

C. Socul electric extern

D. Controlul hipoxemiei si acidozei

E. Administrarea de adrenalina si/sau atropina

(pag. 250)

G1412084. Care din urmatoarele reprezinta afectiuni cardiace ce pot fi responsabile de moarte subita:

A. cardiomiopatia hipertrofică obstructivă

B. miocardita

C. fascicule anormale din WPW

D. aritmii supraventriculare de cauza functională

E. prolaps de valvă mitrală

(pag. 246)

G1412085. Decesul prin insuficienta circulatorie este caracteizat prin:

A. frecvent se produce prin fibrilatie ventriculară

B. de obicei durată scurta a stării terminale

C. se produce prin asistolă

D. apare la pacienţi inactivi si comatosi

E. evenimentele cardiace sunt dominante inainte de instalarea stării terminale

(pag. 247)

G1412086. Despre anatomopatologia mortii subite sunt adevărate urmatoarele afirmatii:

A. boala coronariană prevalează ca factor structural major

B. 75% din victimele mortii subite prezintă cel putin 2 coronare cu stenoză de minim 75%

C. 50% din pacientii decedati prin moarte subită prezentau un infarct miocardic acut

D. 70-75% prezentau un infarct miocardic in antecedente

E. persistă o incidenta crescută a hipertrofiei ventriculare stangi

(pag. 246)

G1412087. Despre epidemiologia mortii subite se pot afirma următoarele:

A. incidenta morţii subite prezintă primul varf intre 0-6 luni

B. al doilea varf de incidenta se situeaza intre 35-75 ani

C. barbatii si femeile au susceptibilitate diferită odată cu avansarea in varstă

D. inaintarea in varstă este un factor important de risc pentru moartea subită cardiacă

E. incidenta mortii subite prezintă primul varf intre 0-6 ani

(pag. 246)

G1412088. Dintre modalitătile terapeutice folosite la pacientii supravietuitori ai unei morti subite la care

s-a suspicionat implicarea unui maecanism ischemic cele mai eficiente s-au dovedit:

A. antiaritmicele din clasa Ic

B. betablocantele

C. blocantele de calciu

D. metodele de revascularizare miocardică

E. antiaritmicele din clasa III-a

(pag. 248)

G1412089. Precizati care din mecanismele electrice enuntate sunt implicate cel mai frecvent in stopul

cardiac:

A. fibrilatia ventriculară

B. bradicardia sinusală

C. tahicardie ventriculară sustinută

D. disociatie electromecanică

E. asistola

(pag. 247)

G1512090. Care dintre urmatoarele situatii clinice reprezinta cauze de stop cardiac prin scaderea acuta a debitului cardiac:

A. embolia pulmonara masiva

B. anafilaxia intensa

C. ruperea unui anevrism de aorta

D. ruptura cordului

E. pericardita postinfarct

(pag. 247)

G1512091. Care dintre urmatorii factori functionali asociati pot determina o anomalie structurala sa

devina instabila clinic si sa conduca la moarte subita cardiaca:

A. dezechilibrele electrolitice (ex. hipopotasemia)

B. hipoxemia, acidoza

C. efectele proaritmice ale medicatiei

D. starile febrile

E. toxinele cardiace (ex. intoxicatia cu cocaina)

(pag. 246)

G1512092. Colapsul cardiovascular poate fi cauzat de:

A. tahicardia sinusala

B. bradicardia severa tranzitorie

C. hipertensiunea arteriala in puseu

D. cresterea fractiei de ejectie a ventriculului stang peste 30%

E. sincopa vasovagala

(pag. 247)

G1512093. Combaterea stopului cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistolei se poate face prin

urmatoarele manevre:

A. soc electric extern

B. administrarea de adrenalina intravenos

C. administrarea de atropina intravenos

D. resuscitarea respiratorie si masajul cardiac extern

E. administrarea de lidocaina intravenos

(pag. 250)

G1512094. Debutul stopului cardiac poate fi caracterizat prin simptome tipice unui eveniment cardiac

acut precum:

A. durerea de debut din infarctul miocardic

B. dispneea acuta sau ortopneea

C. palpitatiile

D. ametelile instalate brusc

E. febra

(pag. 247)

G1512095. in cazul unei defibrilari initiale nereusite in stopul cardiac prin fibrilatie ventriculara sau

persistentei instabilitatii electrice se pot administra intravenos urmatoarele medicamente:

A. lidocaina

B. procainamida

C. digoxinul

D. nitroprusiatul de sodiu

E. heparina

(pag. 250)

G1512096. O tehnica corecta a masajului cardiac extern cuprinde urmatoarele manevre:

A. aplicarea palmei mainii in dreptul socului apexian

B. aplicarea unei forte care va trebui sa comprime cordul cu 3-5cm

C. relaxarea dupa comprimare sa fie lenta

D. rata de compresie sa fie de aproximativ 80-100/minut

E. masajul cardiac sa se faca cu bratele intinse

(pag. 249)

G1512097. Reusita incercarii de a resuscita un pacient cu stop cardiac depinde de:

A. starea de constienta a pacientului

B. timpul scurs de la instituirea resuscitarii

C. mecanismul care a determinat evenimentul

D. starea clinica a pacientului inaintea stopului cardiac

E. sexul pacientului

(pag. 247)

G1512098. Suportul vital avansat pentru asigurarea ventilatiei adecvate, controlului aritmiilor cardiace si stabilizarea statusului hemodinamic cuprinde urmatoarele manevre terapeutice:

A. intubatie cu sonda endotraheala

B. defibrilare/cardioversie si/sau electrostimulare

C. asigurarea unei linii intravenoase

D. efectuarea manevrei Heimlich

E. anestezie generala

(pag. 249)

G2512104. Anumite anomalii sistemice metabolice sunt factori functionali asociati ce pot determina o

anomalie structurala sa devina instabila clinic si sa conduca la moarte subita cardiaca:

A. dezechilibrele electrolitice (ex. hipopotasemia)

B. alcaloza

C. acidoza

D. hiperglicemia

E. hipoxemia

(pag. 246)

G2512105. Reperfuzia spontana a miocardului ischemic ce poate determina o instabilitate

electrofiziologica si aritmie si sa conduca la moarte subita cardiaca se poate produce prin:

A. modificari vasomotorii în vasele coronare

B. embolizare

C. deficienta proteinei C si S

D. tromboliza spontana

E. administrarea de streptokinaza

(pag. 246)

G2512106. Care dintre urmatoarele situatii clinice reprezinta cauze de stop cardiac prin scaderea acuta

a debitului cardiac:

A. ruptura cordului

B. ruperea unui anevrism de aorta

C. pericardita postinfarct

D. embolia pulmonara masiva

E. anafilaxia intensa

(pag. 247)

G2512107. Mecanismele stopului cardiac cu prognosticul cel mai defavorabil al ratei de succes a

resuscitarii initiale si supravietuirii dupa resuscitare sunt:

A. bradiaritmia

B. tahicardia ventriculara

C. fibrilatia ventriculara

D. disociatia electromecanica

E. asistolia

(pag. 247)

G2512108. Stopul cardiac se deosebeste de sincopa prin urmatoarele caracteristici:

A. în general necesita o interventie pentru resuscitare

B. nu este tranzitoriu

C. pacientul nu îsi redobândeste constienta în mod spontan

D. nu produce pierderea fluxului sanguin efectiv

E. nu apare la pacientii sub 45 de ani

(pag. 246-247)

G2512109. Colapsul cardiovascular poate fi cauzat de:

A. tahicardia sinusala

B. bradicardia severa tranzitorie

C. hipertensiunea arteriala în puseu

D. cresterea fractiei de ejectie a ventriculului stâng peste 30%

E. sincopa vasovagala

(pag. 247)

G2512110. Cauzele cele mai frecvente ale decesului survenit în cursul spitalizarii dupa un stop cardiac

resuscitat cu succces sunt:

A. aritmiile recurente

B. tromboembolismul pulmonar

C. encefalopatia anoxica

D. infectiile ulterioare asistarii prelungite a respiratiei

E. denutritia

(pag. 247)

G2512111. Debutul stopului cardiac poate fi caracterizat prin simptome tipice unui eveniment cardiac

acut precum:

A. febra

B. durerea de debut din infarctul miocardic

C. dispneea acuta sau ortopneea

D. palpitatiile

E. ametelile instalate brusc

(pag. 247)

G2512112. O tehnica corecta a masajului cardiac extern cuprinde urmatoarele manevre:

A. aplicarea palmei mâinii în dreptul socului apexian

B. aplicarea unei forte care va trebui sa comprime cordul cu 3-5 cm

C. relaxarea dupa comprimare sa fie lenta

D. rata de compresie sa fie de aproximativ 80-100/minut

E. masajul cardiac sa se faca cu bratele întinse

(pag. 249)

G2512113. Resuscitarea cardiorespiratorie ca suport vital de baza în cazul stopului cardiac cuprinde

urmatoarele elemente:

A. defibrilarea sau cardioversia

B. plasarea unui cateter Swan - Ganz

C. administrarea de digoxin intravenos

D. compresia toracelui

E. stabilirea si mentinerea ventilatiei plamânilor

(pag. 249)

G2512114. Suportul vital avansat pentru asigurarea ventilatiei adecvate, controlul aritmiilor cardiace si

stabilizarea statusului hemodinamic cuprinde :

A. efectuarea manevrei Heimlich

B. intubatie cu sonda endotraheala

C. anestezie generala

D. asigurarea unei linii intravenoase

E. defibrilare/cardioversie si/sau electrostimulare

(pag. 249)

G2512115. Combaterea stopului cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistolei se poate face prin

urmatoarele manevre:

A. soc electric extern

B. administrarea de adrenalina intravenos

C. administrarea de atropina intravenos

D. resuscitarea respiratorie si masajul cardiac extern

E. administrarea de lidocaina intravenos

(pag. 250)

G2512116. Prognosticul dupa stopul cardiac intraspitalicesc asociat cu boli extracardiace este mai

favorabil în cazul urmatoarelor afectiuni:

A. insuficienta renala

B. boli acute ale sistemului nervos central

C. dezechilibre electrolitice

D. tratament cu medicamente proaritmice

E. anomalii metabolice

(pag. 250)

G2512117. În cazul unei defibrilari initiale nereusite în stopul cardiac prin fibrilatie ventriculara sau

persitentei instabilitatii electrice se pot administra intravenos urmatoarele medicamente:

A. Digoxinul

B. Nitroprusiatul de sodiu

C. Lidocaina

D. Procainamida

E. Hidralazina

(pag. 250)

Tema nr. 12

Ciroza

G1238102. Care afirmatii privind diagnosticul peritonitei bacteriene spontane prin analiza lichidului ascitic sunt adevarate?

A. PMN>250/microlitru si cultura bacteriana pozitiva

B. limfocite > 300/microlitru

C. PMN < 250/microlitru si cultura bacteriana pozitiva (monomicrobiana)

D. limfocite > 500/microlitru

E. leucocite > 10.000/microlitru si cultura bacteriana pozitiva (pentru mai multe microorganisme)

(pag. 1890)

G1238103. Care din urmatoarele semne sugereaza ciroza hepatica de etiologie alcoolica?

A. marirea de volum a glandelor parotide

B. ascita sub tensiune

C. hipertrofia falangelor distale

D. sindromul hemoragipar

E. flapping tremor

(pag. 1879)

G1238104. Care din urmatorii parametrii de laborator sunt specifici cirozei biliare primitive?

A. anticorpii antimitocondriali, titrul >1:40

B. fosfataza alcalina crescuta

C. cresterea aminotransferazelor serice

D. VSH crescuta

E. nivelul crescut de IgM

(pag. 1882)

G1238105. Care sunt factorii precipitanti ai encefalopatiei hepatice?

A. hemoragiile gastrointestinale

B. excesul de glucide din alimentatie

C. constipatia

D. consumul exagerat de legume

E. hipopotasemia

(pag. 1891)

G1238106. Care sunt medicamentele utilizate in tratamentul asictei din ciroza hepatica si actioneaza prin economisirea de potasiu?

A. spironolactona

B. acidul etaclinic

C. furosemidul

D. trianterenul

E. amilolidul

(pag. 1889)

G1238107. Care sunt semnele si simptomele in ciroza biliara primitiva?

A. pruritul

B. fatigabilitatea

C. icterul

D. dureri osoase

E. dispneea

(pag. 1882)

G1238108. Cauzele cirozei biliare secundare sunt:

A. litiaza coledociana

B. pancreatita cronica

C. alcoolul

D. virusul B

E. colangita sclerozanta primara

(pag. 1883)

G1238109. Ciroza biliara primitiva se poate asocia cu urmatoarele boli autoimune:

A. tiroidita autoimuna

B. pielonefrita cronica

C. acidoza tubulara renala

D. sindromul CREST

E. glomerulonefrita cronica

(pag. 1881)

G1238110. Subliniati mijloacele terapeutice ce pot fi utilizate in tratamentul encefalopatiei hepatice:

A. lactuloza

B. metronidazolul

C. diazepamul

D. proteine alimentare pana la 150-200 g/zi

E. ampicilina

(pag. 1892)

G1438122. Care din afectiunile de mai jos pot reprezenta cauze probabile ale cirozei postnecrotice.

A. Bruceloza.

B. Toxoplasmoza.

C. Boala Gaucher.

D. Betablocantele.

E. Inhibitorii de pompa protonica.

(pag. 1881)

G1438123. Cele mai precoce simptome in ciroza biliara primitiva sunt:

A. Greata.

B. Pruritul.

C. Anorexia.

D. Meteorismul abdominal.

E. Fatigabilitatea.

(pag. 1882)

G1438124. Ciroza biliara primitiva poate fi asociata cu o multitudine de afectiuni de natura presupus autoimuna cum ar fi:

A. Sindromul CREST.

B. Sindromul Claude-Bernard-Horner.

C. Sindromul sicca.

D. Tiroidita autoimuna.

E. Acidoza tubulara renala.

(pag. 1881)

G1438125. Ciroza postnecrotica se caracterizeaza morfopatologic prin:

A. O pierdere extensiva, confluenta de celule hepatice.

B. Colaps al stromei si fibroza.

C. Prezenta de noduli neregulati de hepatocite regenerative.

D. Corpi Mallory.

E. Reducerea numarului ductelor biliare.

(pag. 1880)

G1438126. Encefalopatia hepatica poate fi precipitata cel mai frecvent de:

A. Sangerari gastrointestinale.

B. Constipatie.

C. Schimbarea de mediu.

D. Infectii.

E. Diuretice.

(pag. 1891)

G1438127. Factorii care contribuie la sangerarea varicelor gastro-esofagiene din ciroza hepatica includ:

A. Gradul hipertensiunii portale.

B. Marimea varicelor.

C. Gradul de afectare renala.

D. Prezenta factorilor de risc cardiovasculari.

E. Prezenta nodulilor de regenerare hepatica.

(pag. 1886)

G1438128. Hepatita alcoolica se caracterizeaza din punct de vedere morfopatologic prin:

A. Degenerarea si necroza hepatocitara.

B. Prezenta infiltratului de leucocite polimorfonucleare.

C. Prezenta infiltratului de limfocite.

D. Aspectul de colangita cronica distructiva nesupurativa.

E. Reducerea numarului ductelor biliare.

(pag. 1878)

G1438129. in afectiunile alcoolice hepatice avansate testele de laborator pot evidentia:

A. Anemie.

B. Poliglobulie.

C. Hipoalbuminemie.

D. Hipercolesterolemie.

E. Timp de protrombina

(pag. 1879)

G1438130. in ciroza biliara primitiva:

A. Nu exista terapie specifica.

B. Colchicina s-a demonstrat a avea o eficacitate limitata.

C. Tratamentul este in general orientat catre ameliorarea simptomelor.

D. Tratamentul cu ursodiol determina vindecarea in peste 50% din cazuri.

E. Transplantul hepatic este tratamentul de electie.

(pag. 1883)

G1438131. in ciroza hepatica indusa de alcool:

A. Icterul, ascita si encefalopatia se pot reduce in cazul abstinentei la alcool.

B. Unii pacienti mor datorita exacerbarilor acute.

C. Chiar si dupa abstinenta completa la alcool vindecarea clinica poate fi intarziata.

D. Cazurile pot fi descoperite accidental la laparotomie sau autopsie.

E. Starea de nutritie a pacientului este buna.   (pag. 1878-1879)

G1438132. in gastropatia portala hipertensiva din ciroza hepatica:

A. Este eficienta blocarea beta-adrenergica cu propranolol.

B. Antagonistii de receptori H2 nu sunt utilizati.

C. Administrarea de diuretice are efect benefic.

D. Tratamentul chirurgical este de electie.

E. Mucoasa gastrica apare umpluta cu sange si friabila.

(pag. 1887)

G1438133. in hipertensiunea portala din ciroza:

A. Administrarea propranololului poate duce la vindecarea bolii.

B. Decompresiunea chirurgicala se aplica in special la pacientii cu sangerari de la nivelul varicelor esofagiene.

C. Transplantul hepatic poate fi benefic.

D. Corticoterapia are efecte spectaculare.

E. Edemul pulmonar acut este cea mai frecventa cauza de deces.

(pag. 1886)

G1438134. Leziunile hepatice induse de alcool sunt denumite:

A. Ficatul gras alcoolic.

B. Hepatita alcoolica.

C. Colecistita alcoolica.

D. Colangita alcoolica.

E. Ciroza alcoolica.

(pag. 1878)

G1438135. Manifestarile clinice majore ale hipertensiunii portale includ:

A. Hemoragiile din varicele gastro-esofagiene.

B. Splenomegalia cu hipersplenism.

C. Ascita.

D. Encefalopatia hepatica acuta

E. Astenia.

(pag. 1885)

G1438136. Sindromul Budd-Chiari:

A. Se poate asocia frecvent cu stenoza de artera renala.

B. Afecteaza in special sistemul arterial hepatic.

C. Este rezultat din ocluzia venelor hepatice sau a venei cave inferioare.

D. Reprezinta o forma de fibroza hepatica congenitala.

E. Poate fi confundat cu hepatomegalia congestiva acuta.

(pag. 1884)

G1438137. Tabloul biologic din ciroza biliara primitiva releva:

A. Cresterea nivelurilor fosfatazei alcaline serice.

B. Pozitivitatea testului anticorpilor antimitocondriali.

C. Hipertrigliceridemie.

D. Hipofosfatemie.

E. Hipoprotrombinemie.

(pag. 1882)

G1538138. Aparitia trombocitopeniei la pacientii cu ciroza hepatica alcoolica se datoreaza:

A. anticorpilor antitrombocitari

B. sindromului antifosfolipidic asociat

C. carentei de acid folic

D. hipersplenismului

E. efectului inhibitor al alcoolului asupra maduvei osoase

(pag. 1879)

G1538139. Diagnosticul peritonitei bacteriene spontane la pacientii cu ciroza hepatica este sustinut de:

A. prezenta unui lichid tulbure la paracenteza

B. culturile bacteriene din lichidul de ascita pozitive

C. numarul neutrofilelor este 150/microlitru

D. debut acut cu febra, frisoane, dureri abdominale difuze

E. rectoragii recidivante

(pag. 1890)

G1538140. Encefalopatia hepatica este un sindrom neuropsihiatric complex caracterizat prin:

A. modificari ale starii de constienta

B. nevroza obsesivo-fobica

C. areflexie osteotendinoasa

D. asterixis

E. modificari electroencefalografice distincte

(pag. 1890)

G1538141. in patogeneza ascitei din ciroza hepatica sunt implicati urmatorii factori:

A. hipoalbuminemia

B. scaderea rezistentei vasculare intrahepatice

C. cresterea volumului intravascular efectiv

D. reducerea presiunii oncotice plasmatice

E. scaderea perfuziei renale

(pag. 1888)

G1538142. Indicati manifestarile autoimune care pot fi intalnite in cadrul cirozei biliare primitive:

A. sindrom Sicca

B. poliarterita nodoasa

C. sindrom CREST

D. anemie pernicioasa

E. acidoza tubulara renala

(pag. 1882)

G1538143. Modificarile anatomo-patologice caracteristice stadiului I al cirozei biliare primitive sunt:

A. distrugerea ductelor biliare mici si medii

B. infiltrat cu celule inflamatorii si granuloame periductale

C. proliferarea canaliculelor biliare de dimensiuni mici

D. fibroza periportala sub forma unei retele de tesut conjunctiv cicatricial

E. diminuarea numarului hepatocitelor

(pag. 1882)

G1538144. Principalele caracteristici ale sindromului hepato-renal sunt:

A. azotemie

B. hipotensiune

C. hipernatremie

D. oligurie

E. concentratia urinara a sodiului peste 5mmol/l

(pag. 1890)

G1538145. Reducerea dozelor de spironolactona in tratamentul ascitei din ciroza hepatica este impusa

de:

A. cresterea azotemiei

B. hiperpotasemie

C. scaderea densitatii urinare

D. aparitia hematuriei

E. hipomagneziemie

(pag. 1889)

G1538146. Tratamentul medical al hemoragiilor acute de la nivelul varicelor eso-gastrice se face cu:

A. beta-adrenergice

B. vasopresina

C. octreotide

D. somatostatina

E. nitroglicerina in perfuzie

(pag. 1886)

G2238163. Ciroza hepatica asociaza :

A. manifestari clinice necaracteristice

B. leziune cronica ireversibila parenchimatoasa

C. absenta distorsiunilor patului vascular

D. colapsul retelei de reticulina

E.absenta miofibroblastelor cu proprietati contractile la locul leziunii, deoarece nu stimuleaza formarea de collagen

(pag. 1)

G2238164. Caracteristicile morfopatologice cardinale ale cirozei hepatice sunt:

A. fibroza extensiva

B. formare de noduli regenerativi

C. necroza hepatocitara

D. hipertrofia retelei de reticulina

E. neoformatie vasculara

(pag. 1)

G2238165. Manifestarile clinice ale cirozei au particularitatile:

A. adesea ele nu reflecta severitatea lezarii hepatice

B. ele reflecta mai degraba etiologia bolii

C. icterul si tulburarile de coagulare se datoreaza disfunctiei hepatocelulare

D. fibroza si modificarile vasculare conduc la hipertensiune venos portala

E. edemele se datoreaza atat insuficientei hepatocelulare cat si hipertensiunii portale

(pag. 1)

G2238166. Ascita si encefalopatia hepatica se caracterizeaza prin:

A. se datoreaza doar insuficientei hepatocelulare

B. sunt generate doar de hipertensiunea portala

C. sunt rezultatul insuficientei hepatocelulare si hipertensiunii portale

D. ascita se reface dupa paracenteza

E. encefalopatia hepatica este reversibila

(pag. 1)

G2238167. Caracteristicile morfologice ale hepatitei alcoolice includ:

A. degenerarea si necroza hepatocitara

B. prezenta corpilor Mallory

C. infiltrat monocitar

D. mari vacuole citoplasmatice de lipide

E. aspect de balon a hepatocitelor    (pag. 1)

G2238168. Corpii Mallory sunt:

A. material intens eozinofilic perinuclear

B. filamente intermediare agregate

C. specifici pentru hepatita alcoolica

D. prezenti si in boala Wilson

E. inalt sugestivi pentru hepatita alcoolica

(pag. 1)

G2238169. Stoparea consumului de alcool in hepatita alcoolica determina:

A. vindecare clinica intirziata

B. persistenta peste 6 luni a anomaliilor histologice

C. neinfluentarea icterului

D. persistenta ascitei

E. reducerea encefalopatiei hepatice

(pag. 1)

G2238170. Manifestarile clinice in hepatita alcoolica cuprind:

A. greturi

B. crestere ponderala

C. icter

D. hipotermie

E. febra

(pag. 1)

G2238171. Examenul fizic in ciroza alcoolica releva:

A. hepatomegalie

B. ficat de volum normal

C. dimensiuni reduse ale ficatului

D. atrofia glandelor parotide

E. hipertrofia masei musculare

(pag. 1)

G2238172. Modificarile hematologice in hepatopatiile induse de alcool sunt:

A. anemie hiposideremica

B. anemie carentiala-acid folic si vitamina B12

C. anemie hemolitica

D. leucopenie si trombopenie

E. trombocitoza

(pag. 1)

G2238173. Coma hepatica din ciroza este precipitata de:

A. infectii intercurente

B. consum de alcool

C. disfunctii renale progresive

D. hemoragii de la nivelul varicelor esofagiene

E. administrare de paracetamol

(pag. 1)

G2238174. Deteriorarea starii clinice a unui cirotic anterior stabil se datoreaza:

A. trombozei de vena porta

B. asocierii carcinomului hepato–celular

C. aparitiei ascitei

D. infectiei

E. hipokalemiei

(pag. 1)

G2238175. Factorii de prognostic nefavorabil pe termen scurt in hepatita alcoolica sunt:

A. flatulenta

B. prelungirea timpului de protrombina de 1,5 ori fata de control

C. ascita

D. macrocitoza

E. cresterea creatininei serice

(pag. 1)

G2238176. Urmatoarele afectiuni ereditare si metabolice pot fi cauze probabile ale cirozei posnecrotice:

A. boala Wilson

B. fenilcetonuria

C. intoleranta ereditara la fructoza

D. sindromul Fanconi

E. tirozinemia ereditara

 (pag. 1)

G2238177. In absenta comei hepatice, regimul alimentar al bolnavului cirotic trebuie sa continaA :

A. 1g de proteine per Kg de greutate corporala

B. 1000 Kcal pe zi

C. 0,4 g proteine per Kg de greutate corporala

D. 2000–3000 Kcal pe zi

E. 1,4 g proteine per Kg de greutate corporala

(pag. 1)

G2238178. In stadiul I ciroza biliara primitiva se caracterizeaza prin:

A. distrugerea ductelor biliare mici

B. distrugerea ductelor biliare medii

C. distrugerea ductelor biliare mari

D. usoara fibroza

E. infiltrat de celule inflamatorii de faza acuta si cronica.

(pag. 1)

G2238179. In evolutia cirozei biliare primitive pot apare:

A. icter

B. melanoza

C. ascita

D. insuficienta hepatocelulara

E. scaderea nivelului colesterolului seric

(pag. 1)

G2238180. In ciroza biliara primitiva pot apare:

A. steatoree

B. osteomalacie

C. osteoporoza

D. orbire diurna

E. orbire nocturna

(pag. 1)

G2238181. Urmatoarele afirmatii referitoare la ciroza biliara primitiva sunt reale:

A. examenul fizic poate fi normal in stadiul incipient al bolii

B. hepatomegalia este prezenta in toate cazurile inca de la inceputul bolii

C. mai tarziu in evolutia bolii poate aparea hipertrofia falangelor distale

D. mai tarziu in evolutia bolii poate aparea hipertrofia falangelor proximale

E. in timp pot aparea glosita si dermatita

(pag. 1)

G2238182. La pacientii cu ciroza biliara primitiva se pot intalni cu frecventa crescuta:

A. artrita reumatoida

B. sindromul CREST

C. dermatomiozita

D. sclerodermia

E. anemia pernicioasa

(pag. 1)

G2238183. In ciroza biliara primitiva pot fi prezente:

A. lipoproteina X

B. hiperglicemie

C. steatoree

D. alterarea absorbtiei vitaminelor liposolubile

E. hipoprotrombinemie

(pag. 1)

G2238184. Ciroza biliara secundara poate apare la pacientii cu:

A. pericolangita

B. colangita sclerozanta primara

C. ciroza hepatica postvirala

D. chisturi de coledoc

E. ciroza hepatica indusa de alcool

(pag. 1)

G2238185. In ciroza biliara secundara febra si/sau durerile de hipocondru drept:

A. reflecta atacuri de colangita

B. reflecta colici biliare

C. sunt tipice

D. se intalnesc rar

E. nu se intalnesc niciodata

(pag. 1)

G2238186. In ciroza biliara secundara se constata aproape intotdeauna:

A. scaderea albuminelor serice

B. cresterea fosfatazei alcaline

C. cresterea bilirubinei neconjugate

D. cresterea bilirubinei conjugate

E. cresterea 5-nucleotidazei serice

(pag. 1)

G2238187. Cand ciroza biliara secundara se complica cu colangita sunt mai pronuntate:

A. cresterea nivelurilor aminotransferazelor

B. cresterea fosfatazei alcaline

C. leucocitoza

D. cresterea bilirubinei conjugate

E. cresterea gama-glutamiltranspeptidazei

(pag. 1)

G2238188. In ciroza cardiaca putem intalni urmatoarele modificari biochimice:

A. bilirubina serica usor crescuta

B. bilirubina serica intotdeauna mult crescuta

C. cresteri usoare/moderate ale fosfatazei alcaline

D. alungirea timpului de protrombina

E. scaderea timpului de protrombina

(pag. 1)

G2238189. Pentru ciroza cardiaca sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. semnele si simptomele insuficientei cardiace umbresc de obicei afectarea hepatica

B. din punct de vedere clinic afectarea hepatica este intotdeauna pe primul plan

C. sangerarea de la nivelul varicelor esofagiene este frecventa

D. sangerarea de la nivelul varicelor esofagiene este rara

E. encefalopatia cronica poate fi importanta

 (pag. 1)

G2238190. Prezenta unui ficat ferm, marit de volum, cu semne de afectare cronica trebuie sa sugereze diagnosticul de ciroza cardiaca la un pacient cu:

A. valvulopatie cardiaca

B. fibrilatie atriala

C. pericardita constrictiva

D. cord pulmonar cronic de lunga durata (>10 ani)

E. cardiopatie ischemica

(pag. 1)

G2238191. In ciroza cardiaca biopsia hepatica:

A. poate confirma diagnosticul

B. nu poate confirma diagnosticul

C. de obicei este contraindicata datorita prezentei ascitei

D. de obicei este contraindicata datorita prezentei coagulopatiei

E. de obicei este contraindicata datorita afectiunii cardiace

(pag. 1)

G2238192. Sindromul Budd-Chiari poate rezulta din:

A. tromboza venelorhepatice

B. invazia tumorala a venei cave inferioare

C. tromboza de vena porta

D. obstructia membranoasa idiopatica a venei cave inferioare

E. tromboza venei cave superioare

(pag. 1)

G2538205. Aspectul de corpi Mallory este dewscris la nivelul hepatocitului în:

A. hepatita autoimuna

B. boala Wilson

C. diabetul zaharat slab controlat

D. by-pass-ul jejuno-ileal

E. hepatita alcoolica

(pag. 1878)

G2538206. Anemia în ciroza alcoolica se datoreaza:

A. hipersplenismului

B. deficientei de acid folic

C. sângerarilor gastro-intestinale

D. hemolizei

E. infiltratiei limfocitare hepatice

(pag. 1879)

G2538207. Ciroza biliara primitiva este mai frecventa la:

A. barbati

B. varstnici

C. copii

D. femei

E. între 35 si 60 ani

(pag. 1882)

G2538208. Simptomele precoce în ciroza biliara primitiva sunt:

A. fatigabilitatea

B. pruritul palmo-plantar

C. aparitia echimozelor

D. steatoreea

E. ascita

(pag. 1882)

G2538209. În stadiul presimptomatic al cirozei biliare primitive, diagnosticul paraclinic este orientat de:

A. cresterea fosfatazei alcoline serice

B. cresterea 5-nucleotidazei

C. titrul anticorpilor antimitocondriali peste 1/40

D. hiperamoniemie

E. hipoprotrombinemie    (pag. 1882)

G2538210. În ciroza biliara primitiva este indicat tratament cu:

A. ursodiol (acid ursodeoxicolic)

B. colestiramina

C. vitamina K parenteral

D. vitamina A parenteral

E. sulfasalazina

(pag. 1883)

G2538211. Sindromul Budd-Chiari este favorizat de:

A. folosirea contraceptivelor orale

B. policitemia rubra vera

C. hipertensiunea portala

D. ascita

E. sindroame mieloproliferative

(pag. 1884)

G2538212. Din complicatiile majore ale cirozei hepatice fac parte:

A. encefalopatia hepatica

B. peritonita bacteriana spontana

C. sindromul Raynaud

D. sindromul sicca

E. sindromul hepato-renal

(pag. 1885)

G2538213. Manifestarile de hipertensiune portala sunt:

A. icterul

B. hemoragiile variceale gastro-esofagiene

C. splenomegalia

D. ascita

E. encefalopatia hepatica

(pag. 1885)

G2538214. În tratamentul hipertensiunii portale se folosesc:

A. transplantul hepatic

B. inhibitorii de pompa de protoni

C. blocantii de calciu

D. propranololul

E. inhibitori ai enzimei de conversie

(pag. 1886)

G2538215. Tratamentul hemoragiilor acute la nivelul varicelor eso-gastrice include.

A. heparina