Chlamydia trachomatis, limfogranulomatoza veneriana

Chlamydia trachomatis, limfogranulomatoza veneriana

Infectia cu Chlamydia trachomatis este cea mai raspândita afectiune sexual transmisibila. Începând cu anii'70, infectiile provocate de chlamidii au început a prevala asu 18118j915s pra celor gonococice. În SUA si Marea Britanie incidenta uretritelor negonococice (echivalentul infectiei cu chlamidii la barbati) este de ori mai mare decât a celor gonococice. În tarile Scandinave infectia cu chlamidii se determina de ori mai frecvent ca gonoreea.

În SUA numarul total de cazuri noi depistate depaseste cifra de 3-4 milioane, încât pentru tratamentul consecintelor infectiei cu chlamidii se cheltuiesc anual circa mlrd dolari.

De mult timp Chlamydia trachomatis este recunoscuta ca agentul patogen al trahomului, o afectiune hiperendemica în multe tari in curs de dezvoltare, considerata cea mai frecventa cauza a orbirii, în afara de aceasta Chlamydia trachomatis provoaca conjunctivita la nou-nascuti si e agentul patogen al limfogra-nulomatozei veneriene. Începând cu anii'80, infectia chlamidiana a tractului genital si consecintele transmiterii ei perinatale au devenit o importanta problema atât medicala, cât si socio-economica.

Circa mii de cazuri de salpingita descrise anual în Europa, a patra parte dintre care se termina cu sterilitate tubara, sunt consider­ate urmari ale infectiei cu Chlamydia trachomatis. Femeile care sufera de sterilitate tubara în din cazuri au semne de infectie chlamidiana recenta sau suportata. Peste dintre barbatii cu epididimita sunt infectati cu chlamidii. O data cu cresterea frecventei infectiilor provocate de acest agent patogen a crescut brusc si incidenta sarcinii ectopice în toate tarile dezvoltate.

Infectia cu Chlamydia trachomatis se considera si o cauza a multor complicatii ale sarcinii, fiind totodata sursa chlamidiozelor la nou-nascuti.

Limfogranulomatoza este o boala infectioasa, produsa de Chlamydia trahomatis Se transmite pe cale sexuala. Perioada de incubatie este de 3-30 de zile. Omul este singura gazda naturala a Chlamydiei trahomatis. Se vizualizeaza prin coloratie Giemsa. Chlamydiile nu penetreaza pielea sau mucoasa intacta. Poarta de intrare poate fi chiar si o leziune mica.Chlamydia trahomatis are 15 serotipuri. Tipurile A, B si C produc trahomul, tipurile D-K produc chlamidiaza urogenitala. Ambele tipuri afecteaza uretra, cervixul, endometrul si mucoasa trompelor uterine. Tipurile LI, L2, L3 afecteaza tesutul limfatic si provoaca aparitia limogranulomatozei.

Limfogranulomatoza se întâlneste mai mult în regiunile tropicale. Este o maladie endemica în Estul si Vestul Africii, India, în regiunile Sud-Estice ale Asiei, în America de Sud si regiunea Caraibilor. Poate fi o maladie sporadica în America de Nord, Europa, Australia, majoritatea regiunilor Asiei si în America de Sud.

În SUA se depisteaza circa de cazuri pe an, majoritatea la barbati, raportul aproximativ fiind de l fata de femei. Schacheter considera ca aceasta diferentiere sexuala are loc datorita drenarii limfei din regiunea bazinului, care la femeie conduce la adenopatia iliaca profunda, iar la barbati la adenopatia inghinala. Maladia e mai caracteristica persoanelor din localitatile urbane si din paturile sociale inferioare. Ca infectie transplacentara congenitala nu a fost identificata, însa contaminarea la trecerea prin caile de nastere infectate poate aparea.

Manifestari clinice

Chlamidiaza urogenitala nu are manifestari clinice specifice. De obicei, infectia decurge asimptomatic sau are manifestari clinice ne­semnificative. Focarul primar de infectie se afla în uretra, la barbati, si în canalul cervical, la femei. Chlamydia trahomatis poate afecta si alte zone tapetate cu epiteliu cilindric: faringele, rectul, bursele sinoviale, conjunctiva oculara.La barbati, sînt înregistrate urmatoarele manifestari clinice: uretrita, epididimita si prostatita. în cazul femeilor: salpingita, oforita, pelviperitonita. Studiile au aratat ca 70% de cazuri de sterilitate tubara sînt cauzate de chlamydia trahomatis, care provoaca procese autoimune în organele pelviene. Perioada de incubatie este de 10-14 zile, dupa care, la barbati, apare o secretie mucoasa sau mucopurulenta neabundenta din uretra, iar la femei - din cervix.

n cazul limfogranulomatozei apare o eroziune de 5-8 mm, de culoare roz-rosie, cu baza moale, suprafata neteda, nedureroasa, ce se vindeca fara cicatrizare. De obicei, este neobservata. Mai tîrziu, poate aparea adenoptia regionala, unilaterala (în o treime dintre cazuri -bilaterala), inflamatorie la palpatie, ce se situeaza pe ambele parti ale ligamentului inghinal. Regreseaza spontan, în 8-12 saptamîni.