Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza













EFICIENTA PROGRAMELOR DE KINETOTERAPIE IN RECUPERAREA COXARTROZEI PRIMITIVE

medicina



loading...











ALTE DOCUMENTE

BAZELE TEORETICE ALE PSIHANALIZEI
MANEVRE CLINICE - EXAMEN CLINIC
Angina pectorala
Industria farmaceutica romaneasca
ACTUALITATI IN DIAGNOSTICUL CONTUZIILOR CEREBRALE
PATOLOGIA CHIRURGICALA A CAILOR BILIARE
Test grila - Bronsita acuta
Antigene, Anticorpi, Molecule HLA
Sindromul Turner
Hemoleucograma completa


Universitatea "Spiru Haret", Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea Kinetoterapie

EficienTa programelor de kinetoterapie In recuperarea

coxartrozei primitive

PARTEA GENERALA

Cuprins:

PARTEA GENERALA

Introducere

Anatomia soldului

I.                  Suprafete articulare

II.               Sisteme trabeculare

III.           Capsula articulara

IV.            Vascularizatia extremitatii superioare a femurului

V.               Inervatia soldului

VI.            Biomecanica articulatiei coxofemurale

1.     Miscarea de flexie - extensie

2.     Miscarea de abductie - adductie

3.     Miscarea de rotatie interna si rotatie externa

4.     Miscarea de circulatie

Conditiile echilibrului bazinului in pozitie monopodala

Mecanismele lubrefierii

Teoriile patogenice in coxartroza

Coxartroza primitiva

I.                  Factori etiologici in coxartroza

II.               Tabloul clinic al coxartrozei

III.           Semne radiologice

IV.            Clasificarea etiologica a coxartrozelor

1.     Coxartroza primitiva

2.     Coxartroza secundara

V.               Evolutia clinica a coxartrozelor

1.     Debutul

2.     Perioada de stare

3.     Perioada terminala

VI.            Diagnostic pozitiv

VII.        Diagnostic diferential

VIII.     Forme clinice ale coxartrozei primitive

1.     Coxartroza primitiva simpla

2.     Coxartroza primitiva rapid degenerativa

3.     Coxartroza primitiva anchilozanta

IX.            Prognosticul

X.               Complicatii

PARTEA SPECIALA

Tratamentul complex al coxartrozei primitive

Tratamentul recuperator

I.                  Scaderea durerilor

II.               Recuperarea mobilitatii articulare

III.           Refacerea fortei musculare

IV.            Refacerea stabilitatii, miscarii controlate si abilitatii

Igiena ortopedica a soldului

Material si metode de lucru

1.     Descrierea lotului de pacienti

2.     Scala de parametri urmariti

3.     Schema terapeutica folosita

Rezultate si discutii

Concluzii

INTRODUCERE

Suferintele soldului reprezinta un capitol de patologie de larg interes pentru recuperarea medicala.

Coxartroza, reumatismul degenerativ al soldului este o afectiune invalidanta a varstei a III-a si nu numai, ce a devenit din ce in ce mai frecventa prin cresterea mediei de varsta.

Coxartoza apare in conditii etiologice foarte variate, dar cu acelasi rezultat final, deformarea articulara invalidanta.

Coxartroza reprezinta o entitate patologica cu incidenta crescuta ce afecteaza 2-4% din populatia adulta intre 40 - 70 ani, ajungand la 10% peste varsta de 70 ani.

Diagnosticul precoce are o deosebita valoare, permitand aplicarea unei terapii medico-chirurgicale cu valente patogenice si al carui rezultat este bun si de durata.

Anatomia coldului

coldul, cea mai mare articulatie a corpului, este sediul a numeroase afectiuni si traumatisme.

Articulatia soldului reprezinta o enartroza situata la jonctiunea dintre trunchi si membrele inferioare. Articulatia participa si asigura ortostatismul si locomotia si realizeaza transmiterea greutatii corpului de la pelvis spre femur, in faza sprijinului mono sau bipodal, in faza de pendulare a membrului necesara locomotiei.

I. Suprafete articulare

Sunt reprezentate de cavitatea acetabulara si capul femural care formeaza o articulatie sferoidala cu trei grade de libertate dotata cu o stabilitate intrinseca si cu o mobilitate remarcabila.

I.1. Acetabulul are forma unei hemisfere cu diametrul 60 de mm si cuprinde 2/3 ale capului femural si este orientat lateral, inferior si anterior. Prezinta un compartiment medial neraticular numit fosa acetabulara, constituit din lama patrulatera acoperita de periost. Compartimentul lateral este articular fiind reprezentat de fata lunata cu forma unei potcoave.

MATERIAL cI METOD~ DE LUCRU

Acest capitol cuprinde:

- descrierea lotului de pacienti

- parametrii urmariti in acest studiu

- mijloace terapeutice folosite

1.     Descrierea lotului de pacienti

 

Am studiat coxartroza pe un lot format din 30 de bolnavi internati in Clinica de Medicina Fizica, Balneoclimatologie si Recuperare Medicala din cadrul Spitalului Universitar Bucuresti in perioada 30.01.2003 - 01.02.2004. Bolnavii au fost internati cu diagnosticul de coxartroza primitiva, diagnostic confirmat in urma mai multor internari anterioare.

Dintre cei 30 de bolnavi luati in studio, 20 aveau coxartroze primitive vechi, cu diagnosticul confirmat in urma mai multor internari anterioare. Din aceasta categorie, 4 au fost supusi interventiei chirurgicale de implantare de proteza totala de sold si au fost internati pentru recuperare. Ceilalti 10 au fost diagnosticati cu coxartroza primitiva incipienta, 6 din ei fiind la prima internare.

Diagnosticul a fost pus pe baza examenului clinic coroborat cu examenele paraclinice, in principal cu cel radiologic, la bolnavii vechi reconfirmandu-se diagnosticul precizat in urma mai multor internari anterioare (boala fiind crinica).

La 20 din cei 30 de bolnavi luati in studio coxartroza era bilaterala, la ceilalti 10 fiind unilaterala. Dintre cei 10 numai 2 aveau coxartroza primitiva incipienta.

Bolnavii au urmat tratamente recuperatorii ale leziunilor determinate de coxartroza primitiva in spital si o parte din ei au continuat aceste tratamente in ambulator, sub supravegherea colectivului clinicii. Din lotul de bolnavi, 25 au fost urmariti personal si 5 pacienti au fost urmariti din foile de observatie.

Luandu-se in considerare consecintele functionale ale afectarii articulatiei soldului, scopul principal al tratamentului este recuperarea fortei musculare a stabilizatorilor soldului in coxartroza primitiva.

REZULTATE cI DISCU|II

Realizand - pe baza parametrilor descrisi in capitolul precedent - o evaluare clinica comparativa a pacientilor inainte si dupa aplicarea tratamentului, am urmarit evidentierea eficientei reale a programului complex recuperator in patologia studiata, respective in coxartrozele primitive.

Asa cum am mai afirmat, recuperarea fortei musculare a stabilizatorilor soldului este un obiectiv important al kinetoterapiei in coxartroze primitive.

Studiind evolutia parametrului mobilitate observam ca scorurile de lot sunt foarte joase pentru toate miscarile, atat la evaluarea cu genunchiul flectat cat mai ales la evaluarea cu genunchiul extins, deci 8 pacienti prezentau unghiuri normale si 22 aveau miscare limitata. Pentru o evaluare suficient de elocventa a implicatiei reale a programelor kinetoterapeutice in recuperarea mobilitatii am grupat de la inceput pacientii pe sectoare de miscare astfel: din cei 30 pacienti studiati am spus ca la inceput 8 (27%) pacienti efectuau miscari de flexie la unghiuri normale (testarea cu genunchiul extins), restul de 22 realizand miscarea sub 90º. Dintre acestia limitare severa (miscare intre 0-30º) prezentau la inceputul tratamentului 5 pacienti (17%), in intervalul 31-60º se incadrau 6 pacienti (20%) iar intervalul 61-90º restul de 11 pacienti (37%).

Dupa tratamentul fizical kinetic aplicat constatam ca la determinarea cu genunchiul extins flexia ajunge sa depaseasca 91º (sectorul 91-120º) in 13 cazuri (43%) si ajunge intre 61-90º in 17 cazuri (57%) iar scorul acestei miscari 8 la 27 puncte, ceea ce dovedeste o crestere a cursei de miscare cu 70,4% la aceasta determinare. Dovedim astfel eficienta exercitiilor de asuplizare pregatite corespunzator prin procedurile fizice in ameliorarea flexiei.

La inceputul tratamentului la determinarea flexiei active cu genunchiul flectat majoritatea pacientilor se plasau in sectoarele sub 90º (17 pacienti - 57%) restul de 13 pacienti (43%) depasind de la inceput 90º de flexie active, dar de regula pe un sector limitat. {n acest caz scorul flexiei a fost 13 puncte.

Dupa aplicarea programului kinetic constatam ca majoritatea pacientilor (29 cazuri 96,66%) se incadreaza in grupa de flexie 91-120º, nedepasind-o insa, doar un singur pacient(3,33%) ramanand la o valoare in jur de 80º scorul flexiei ajungand la 29 puncte ceea ce reprezinta o crestere cu 55,2% fata de scorul obtinut inaintea tratamentului.

Flexia pasiva a reprezentat de la inceput un parametru limitat in 23 cazuri (77%), doar 7 pacienti prezentand de la inceput flexie posibila peste 90º.

Dupa tratament majoritatea pacientilor raman in aceleasi repartitii de miscare, diferenta fiind minima: 20 pacienti (66,66%) intre 31-66ºde flexie pasiva, datorita faptului ca flexia pasiva poate fi mai putin influentata de programul kinetic propriu-zis, ea fiind determinata la cazurile noastre de modificarile putin reversibile cu potential de compensare mic aparute datorita modificarilor de parti moi, modificari secundare procesului degenerativ.

{n consecinta, scorul 7 obtinut inaintea tratamentului se va mentine si dupa aplicarea acestuia.

Evolutia parametrului flexie sub cele 3 aspecte de determinare exprima de fapt posibilitatea reala a programului kinetic de asuplizare de a imbunatati unghiul de miscare la solduri coxotic. Posibilitatile reale sunt limitate, dar totusi programul poate sa asigure la majoritatea pacientilor unghiuri care sa permita angulatia si chiar unele tipuri de activitate.

EVOLU|IA PARAMETRULUI "LIMITAREA FLEXIEI" CU GENUNCHIUL EXTINS

EVOLU|IA PARAMETRULUI "LIMITAREA FLEXIEI" CU GENUNCHIUL FLECTAT

Evident ca este esentiala precocitatea instituirii tratamentului si nivelul de afectare functionala de la care pornim. Este deci dovedita eficienta exercitiilor de asuplizare pregatite corect prin procedurile electro-termo-masoterapice care asigura o imbunatatire in medie cu 39% a flexiei sub toate aspectele ei.

{NAINTEA

TRATAMENTULUI

DUP~

TRATAMENT

SCORUL

CREcTE CU

FLEXIE ACTIV~

GENUNCHI EXTINS

8

27

70.37

FLEXIE ACTIV~

GENUNCHI FLECTAT

13

29

55.17

FLEXIE PASIV~

7

7

0

FLEXIE {N GENERAL

28

63

55.55

O evolutie paralela cu a flexiei constatam si in cazul extensiei, atat active cat si pasiva. Se constata ca in cea mai mare parte la determinarea extensiei cu genunchiul extins la inceputul tratamentului se incadrau in grupa intre 11-15º: 17 cazuri - 57% si doar 3 pacienti depaseau la aceasta determinare 15º: o parte importanta a lotului (11 pacienti - 36,66%) se incadrau sub 100º de extensie active cu genunchiul extins.

Dupa programul kinetic aplicat constatam ca 24 pacienti (80%) reusesc sa faca extensia cu genunchiul extins peste 10º, dintre care 5 pacienti chiar spre 20º .

Scorul extensie cu genunchiul extins evolueaza deci de la 3 la 5 puncte inregistrand o crestere cu 40%. Aceasta ameliorare evoca acelasi aspect al oportunitatii tratamentului kinetic de asuplizare, dar se constata totusi ca nu se poate depasi pragul de 10-15º extensie decat de un numar relativ mic de cazuri.

Extensia activa cu genunchiul flectat a fost de la inceput puternic limitata (sub 5º-25 cazuri 83,33%) scorul fiind de 5 puncte.

Chiar si dupa tratament nu se reuseste decat in 16 cazuri (53%) ameliorarea doar cu 5º (pana la 10º amplitudine de miscare) pentru acest tip de miscare scorul ajungand la 16 crescand deci cu 68,75%. Este confirmata astfel constatarea aparuta si in alte studii, conform careia posibilitatile reale de imbunatatire a extensiei sunt net limitate fata de cele ale flexiei.

EVOLU|IA PARAMETRULUI "LIMITAREA EXTENSIEI" CU GENUNCHIUL EXTINS

EVOLU|IA PARAMETRULUI "LIMITAREA EXTENSIEI" CU GENUNCHIUL FLECTAT

{NAINTEA

TRATAMENTULUI

DUP~

TRATAMENT

SCORUL

CREcTE CU

EXTENSIE ACTIV~

GENUNCHI EXTINS

3

5

40

EXTENSIE ACTIV~

GENUNCHI FLECTAT

5

16

68.75

EXTENSIE PASIV~

0

0

0

EXTENSIE {N GENERAL

8

21

61.90

Extensia pasiva a prezentat si ea o afectare semnificativa inca de la inceputul tratamentului. Astfel, 16 cazuri (53%) prezentau extensie pasiva sub 10º, 3 pacienti chiar sub 5º, iar 11 cu putin peste 11º.

Dupa tratament imbunatatirea a fost putin semnificativa, repartitia fiind schimbata nesemnificativ: 13 pacienti peste 11º si 17 pana la 10º amplitudine.

Ca si in cazul flexiei, extensia pasiva nu prezinta posibilitati de compensare, fiind influentata in principal de modificarile ireversibile ale partilor moi.

Miscarile de abductie, adductie cu genunchiul extins si flectat au fost afectate la cea mai mare parte din pacientii de la inceputul tratamentului, evolutia dupa recuperare fiind semnificativa: adductia cu genunchiul extins se imbunatateste in 5 cazuri (16,6%), cu genunchiul flectat in 9 cazuri (30%), in vreme ce abductia se imbunatateste in 4 cazuri cu genunchiul extins (13,3%) si 6 cazuri (20%) cu genunchiul flectat.

evolu|ia parametrului "abduc|Ie cu genunchiul extins"

evolu|ia parametrului "abduc|ie cu genunchi flectat"

INAINTEA

TRATAMENTULUI

DUP~

TRATAMENT

SCORUL

CREcTE CU

ABDUC|IE GENUNCHI EXTINS

5

9

44.44

ABDUC|IE

GENUNCHI FLECTAT

6

10

40

SCOR GENERAL

11

19

42.10

Din punct de vedere al scorului, abductia a evoluat de la 5 la 9 puncte la miscarea cu genunchiul extins si de la 6 la 10 puncte cu genunchiul flectat, crescand cu 44,44% in primul caz, respectiv cu 40% in cel de-al doilea.

{n cazul adductiei, evolutia a fost de la 5 la 8 puncte (cu genunchiul extins) si de la 5 la 11 puncte (cu genunchiul flectat) scorul crescand cu 37,5% respectiv 54,54%

evolu|ia parametrului "adduc|ie cu genunchi extins"

evolu|Ia parametrului "adduc|ie cu genunchi flectat"

INAINTEA

TRATAMENTULUI

DUP~

TRATAMENT

SCORUL

CREcTE CU

ADDUC|IA GENUNCHI EXTINS

5

8

37.5

ADDUC|IE

GENUNCHI FLECTAT

5

11

54.54

SCOR GENERAL

10

19

47.36

Rotatia interna cu genunchiul extins nu poate fi imbunatatita decat in 4 cazuri (13,33%), iar cu genunchiul flectat la doar 3 cazuri (10%). in primul caz scorul evolueaza de la 3 la 7 puncte, deci creste cu 57,14%, iar in al doilea caz de la 9 la 12 puncte respectiv 25%.

evolu|ia parametrului "rota|ie intern~ cu genunchi extins"

evolu|ia parametrului "rota|ie intern~ cu genunchi flectat"

INAINTEA

TRATAMENTULUI

DUP~

TRATAMENT

SCORUL

CREc TE CU

ROTA|IE INTERN~ GENUNCHI EXTINS

3

7

57.14

ROTA|IE INTERN~ GENUNCHI FLECTAT

9

12

25

SCOR GENERAL

12

19

36.84

Rotatia externa se amelioreaza dupa tratament la determinarea cu genunchiul extins in 6 cazuri (20%) si cu genunchiul flectat in 7 cazuri (23,33%) scorul crescand de la 6 la 11 (cu 45,45%) respectiv de la 7 la 14 (50%) la determinarea cu genunchiul flectat.

evolu|ia parametrului "rota|ie extern~

cu genunchi extins"

evolu|ia parametrului "rota|ie extern~

cu genunchi flectat"

{NAINTEA

TRATAMENTULUI

DUP~

TRATAMENT

SCORUL

CREcTE CU

ROTA|IE EXTERN~ GENUNCHI EXTINS

6

11

45.45

ROTA|IE EXTERN~ GENUNCHI FLECTAT

7

14

50

SCOR GENERAL

13

25

48

Acest aspect evoca posibilitatile reale limitate ale grupelor musculare rotatorii, afectate de procesul degenerativ sa raspunda efectiv programului de asuplizare.

Rezultatele prezentate mai sus dovedesc ca programul kinetoterapeutic sustinut prin mijloace fizicale adaptate patologiei studiate, permit recuperarea mobilitatii la unghiuri utile, in general in plan sagital si mult mai putin in plan frontal si/sau transversal. Acest rezultat nu trebuie sa impiedice insa instituirea cat mai precoce a programului de asuplizare, care alaturi de cel de tonifiere urmareste sa conserve o functionalitate la parametri cat mai inalti a soldului coxotic incercand sa evite limitarea drastica a mobilitatii care in timp antreneaza infirmitatea, influentand prin limitarea cursei de miscare flexia efectiva in grupele musculare care actioneaza asupra soldului.

Tipul de sprijin este sugestiv atat din punct de vedere al evolutiei functionale a durerii (cu cat durerea este mai accentuata, cu atat sprijinul este mai dificil) cat si datorita faptului ca tipul de sprijin evoca gradul afectarii globale functionale a articulatiei si a intregului membru inferior.

Astfel daca la inceputul tratamentului 10 cazuri prezentau mers cu sprijin in baston si 8 aveau mers cu sprijin intermitent, restul incadrandu-se in grupul de mers fara sprijin, astfel incat totalul scorului pe grup a fost de 65 puncte, la final 2 pacienti au ramas in grupul de mers cu sprijin permanent in baston, 8 au ajuns in grupul de mers cu sprijin intermitent, majoritatea de 20 ajungand in grupul de mers fara sprijin. Deci scorul final a ajuns la nivelul de 80 de puncte, ceea ce reprezinta o crestere globala a valorii parametrului cu 18,75%.

evolu|ia parametrului "tip de sprijin"

TIPUL DE SPRIJIN

INAINTEA

TRATAMENTULUI

DUP~

TRATAMENT

MERS CU SPRIJIN {N BASTON

3

7

MERS CU SPRIJIN INTERMITENT

9

12

MERS F~R~ SPRIJIN

12

19

SCORUL PE GRUP

65

80

evolu|ia parametrului "mers cu sprijin {n baston"

Parametrul "perimetrul de mers" a avut o evolutie ascendenta, ca si celelalte criterii clinice urmarite.

Astfel, daca la inceputul tratamentului, in grupa avand perimetrul de mers mai mic de 500 m se incadrau 3 pacienti, in grupa cu perimetrul cuprins intre 500-1000 m se incadrau 10 cazuri si in grupa cu perimetrul mai mic de 100 m 3 persoane astfel incat scorul general initial a fost la acest parametru de 66 puncte din care in grupa de gravitate minima (perimetru mai mare de 1000 m) s-au incadrat 14 cazuri, la finalul tratamentului doar un pacient a ramas in grupa de gravitate maxima (perimetru mai mic de 100 m) 2 pacienti au ramas in grupa cu perimetru mai mic de 500 m si numai 3 in grupa cu perimetrul cuprins intre 500 si 1000 m, restul de 24 ajungand in grupa de gravitate minima cu perimetrul de mers mai mare de 1000 m, astfel incat scorul clinic general final a ajuns la 80 de puncte.

{n consecinta, constatam o crestere a valorii generale a parametrului cu 18%, crestere care s-a realizat mai ales pe seama cresterii grupei de gravitate minima.

Parametrul reprezentat de tulburarile de mers a fost asociat tipului de sprijin si perimetrului de mers, existand o concordanta clara in cadrul acestei triade clinice. Astfel, la inceput tulburarile de mers au fost prezente la 24 cazuri in vreme ce dupa tratament au ramas doar 7, ceea ce reprezinta o ameliorare de 65,4% a acestui parametru, ameliorare care este convergenta cu evolutia favorabila a celorlalti parametri de mai sus.

evolu|ia parametrului "tulbur~ri de mers"

{n ceea ce priveste evolutia parametrului "hipotrofia coapsei", s-au constatat urmatoarele: daca la inceput hipertrofia coapsei, comparata la 10 cm suprapatelar cu coapsa sanatoasa, a aratat o hipotrofie intre 1-3 cm in 20 de cazuri, la final acest parametru n-a mai fost prezent decat la 3, ceea ce a aratat ca dupa tratamentul complex recuperator 27 din cei 30 pacienti ai lotului s-au incadrat in aceste limite fiziologice, acest parametru disparand, ceea ce a reprezentat o ameliorare a parametrului cu 90%.

Hipotrofia coapsei

Un alt parametru clinic urmarit a fost forta musculara globala pe stabilizatorii soldului afectat.

Astfel, scaderea de forta musculara sub 4 s-a inregistrat in 9 cazuri si sub 5 in 16 cazuri, deci scorul initial pentru acest parametru a fost de 3.

Dupa tratamentul recuperator se constata ca forta musculara a stabilizatorilor s-a imbunatatit, ajungand in limitele normale la 20 dintre pacientii urmariti, ceea ce reprezinta o ameliorare cu 85%.

Ameliorarea parametrului "for|a muscular~ stabilizatori"

Pozitiile vicioase s-au inregistrat doar in patru cazuri si din pacate au ramas prezente si dupa tratament in doua dintre acestea. Explicatia consta in aceea ca instalarea pozitiei vicioase este rezultatul final al evolutiei lanturilor fiziopatologice caracteristice suferintei reprezentand rezultatul insumarii mai multor tipuri de tulburari clinice (legate de articulatii, de musculatura, de functionalitatea globala articulara) ceea ce explica de ce odata instalate aceste pozitii sunt foarte greu reductibile.

Evolu|ia parametrului "pozi|ii vicioase"

Parametrul reprezentat de "durerea referita" la nivelul genunchiului,

Evolu|ia parametrului "gonalgia reflex~"

respectiv gonalgia reflexa, a fost prezent doar in 5 cazuri si nu s-a ameliorat semnificativ, ramanand in continuare prezenta si dupa tratament in 4 cazuri.

Ultimul parametru cercetat a fost capacitatea de urcare si coborare a scarilor sau pantelor, parametrul care exprima de fapt capacitatea functionala a soldului afectat.

Deficitul sau a fost decelat in 20 din cazurile studiate in lot. La finalul tratamentului acest factor s-a ameliorat cu 52,63%, deficitul fiind inca prezent la 10 din pacientii lotului.

Ameliorarea acestui parametru functional trebuie interpretata ca un succes important al terapiei, atat timp cat avem de a face cu o suferinta cronica la care afectarea functionala este o constanta a tabloului clinic si ameliorarea stari functionale reprezinta obiectivul final al oricarui program recuperator. Urcatul si coboratul scarilor sau a pantelor este o activitate importanta atat in interesul global functional al pacientului, cat si ca mijloc de evaluare imediata a eficientei terapiei.

Evolu|ia parametrului "capacitatea de urcare ci coborAre a sc~rilor"

Ameliorarea sa trebuie privita si in contextul in care eventualele suferinte degenerative instalate compromit functionalitatea mult mai greu reversibil.

Daca la inceput in clasa I de gravitate s-au incadrat 10 bolnavi ceea ce reprezinta 33,33%, deci aproximativ o treime din lot, 12 pacienti s-au incadrat in clasa a II-a de gravitate (40%) si numai 8 s-au incadrat in clasa a III-a prezentand urme usoare de boala.

Dupa tratament, evolutia a fost net favorabila in sensul ca in clasa de gravitate maxima au ramas doar doua cazuri (6,6%) in vreme ce in clasa de gravitate mica (clasa a III-a) au ajuns 16 cazuri, reprezentand 53,33%. in clasa a II-a de gravitate s-au mentinut acelasi numar de pacienti - 12, ceea ce reprezinta 40%.

Concluzia este ca repartitia dupa tratament a fost net favorabila, ponderea pacientilor crescand in favoarea clasei a III-a de gravitate mica (de la 26,6% la 40%).

CONCLUZII

1.     Patologia soldului reprezinta in general un capitol divers, care cuprinde afectiuni variate al caror numitor comun il reprezinta limitarea functionalitatii articulatiei coxo-femurale, articulatie portanta, deosebit de importanta in statica si locomotie.

2.     Coxartroza primitiva este o afectiune invalidanta, cu incidenta mare la populatia de varsta a treia si nu numai, care a devenit din ce in ce mai frecventa, prin cresterea mediei de varsta.

3.     Recuperarea medicala reprezinta un complex terapeutic deosebit de util pentru compensarea alterarilor frunctionale aparute in cursul evolutiei acestei suferinte si de asemeni reprezinta singura modalitate care asigura exploatarea maxima a restantului functional.

4.     Programele de recuperare in aceste cazuri se concentreaza pe kinetoterapie, care foloseste totalitatea tehnicilor si a mijloacelor specifice, urmarind sa intretina stabilitatea statica si dinamica, mobilitatea utila si functionalitatea globala necesare pastrarii articulatiei in conditii de activitate suficienta pentru impiedicarea invaliditatii.

5.     {n recuperarea soldului care este o articulatie portanta deci pentru care e cu mult mai importanta stabilitatea, refacerea fortei musculare a stabilizatorilor soldului ramane un obiectiv important si necesita un program kinetic eficient,

6.     Chiar daca restantul functional real este limitat, programul kinetic reuseste sa antreneze ameliorari semnificative de pana la 66% pentru miscarile de flexie si abductie. Chiar daca raspund mult mai putin, adductia si extensia manifesta o tendinta limitata de ameliorare, nesemnificativa statistic. Rotatiile raspund mai slab la programul kinetic.

7.     {n orice caz, in coxartroxele neoperate sau operate, inainte si dupa interventia chirurgicala, programul kinetic reprezinta o modalitate de intretinere a functionalitatii pacientilor si de mentinere a autonomiei lor in viata.

8.     Mijloacele fizicale auxiliare (hidro-, termo-, electro-, masoterapice, etc) sustin corespunzator programul kinetic, combatand eficient durerea si inflamatia articulara si contribuind la imbunatatirea parametrilor de functionalitate musculo-ligamentara.

Rezultatele obtinute si in cadrul acestui studiu, confirmand alte studii cunoscute din literatura, dovedesc implicatia favorabila a programelor complexe recuperatorii in coxozele primitive, sanctionate sau nu chirurgical.

Bibliografie

1.     BACIU, C. - Anatomia functionala si biomecanica aparatului locomotor, Editura "Sport-Turism", Bucuresti - 1977

2.     BACIU, C. - Aparatul locomotor, Editura Medicala, Bucuresti - 1981

3.     Conf. Dr. POPESCU, Mihai - Artrologie si biomecanica. Articulatia centurii pelvine si ale membrelor inferioare. Biomecanica centurii pelvine si a membrelor inferioare, 1999

4.     DENISCHI, A. - Coxartroza, Editura "Publistar" - 1998

5.     PAPILIAN, V. - Anatomia omului - 1977

6.     POPESCU, Eugen, IONESCU, Ruxandra - Compendiu de reumatologie, editia a treia, Editura Tehnica - 1999

7.     R~DULESCU, A. - Electroterapia, Editura Medicala, Bucuresti - 1995

8.     KISS, I. - Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala, Editura Medicala - 1999

9.     SIDENCO, Elena Luminita - Evaluare mioarticulara in kinetoterapie si medicina sportiva, Editura "Fundatia Romania de Maine", Bucuresti - 2003

10.           SBENGHE, T. - Kinetologia profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti - 1987

11.           SBENGHE, T. - Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului, Editura Medicala, Bucuresti - 1996

12.           SBENGHE, T., DUMITRESCU, S. - Principii si metode de recuperare a soldului posttraumatic, Editura Medicala - 1987


Document Info


Accesari: 4431
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )