Erizipelul
Definitie: erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentelor, foarte rar a mucoaselor, caracterizata clinic prin aparitia locala a unui placard dermitic si fenomene generale infectioase.
Erizipelul are o evolutie ciclica, cu tendinta de vindecare spontana si nu determina imunitate.
Etiologie: agent etiologic este streptococul β-hemolitic de grup A (streptococ piogen).
Epidemiologie: Boala apare sporadic, mai ales în zonel 525s1810f e umede si temperate, cu incidenta maxima în sezonul rece, frecvent la adulti si vârstnici.
Sursa o reprezinta bolnavii cu boli streptococice si purtatori sanatosi. Transmiterea este pe cale directa, prin picaturi Flügge si indirecta, prin obiecte contaminate (contagiozitate redusa).
Poarta de intrare: solutii de continuitate ale tegumentelor sau mucoaselor. Erizipelul nu lasa imunitate, ci din contra predispune la recidive (sensibilizarea organismului la antigenele streptococice).
Patogenie: infectia tegumentelor se produce prin solutii de continuitate ale pielii (plagi, dermatomiozita, arsuri, ulcer varicos al gambei, plagi ombilicale la nou nascut) prin contiguitate de la o mucoasa învecinata infectata cu streptococ (angina, rinofaringita, otita superioara, dacriocistita).
Streptococii se multiplica în spatiile limfatice ale dermului, realizând o dermatita acuta, caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii celulare rezultând un placard dermitic cu tendinta extensiva, centrifuga. Exudatul inflamator poate patrunde între straturile epidermului determinând un clivaj al acestora, cu formarea de flictene si/sau bule. Epidermul se poate necroza, în special în zona centrala.
Propagarea infectiei în hipoderm duce la un edem si/sau la procese supurative: celulite, abcese, flegmoane. Propagarea procesului infectios pe cale limfatica explica limfangita si adenita, ca si raritatea tromboflebitelor si septicemiilor, mult mai frecvente în infectiile stafilococice.
Tablou clinic. Incubatia dureaza 1-3 zile, maxim 7 zile.
Debutul este brusc, cu frisoane intense si febra ridicata (38-40oC). placardul erizipelatos apare dupa 6-12 ore de la debut precedat de senzatie de tensiune localizata si tumefierea a ganglionilor regionali. Succesiunea: fenomene generale (febra, frison) → fenomene locale (placard dermitic) = caracteristic
Perioada de stare: placard + adenopatie + fenomene generale
Placardul poate apare în orice zona a corpului, în vecinatatea solutiei de continuitate a tegumentelor sau mucoaselor; de obicei, este unic; tumefactie uniforma, placardul este usor reliefat fata de tesuturile învecinate; pielea îsi pierde supletea, devine lucioasa; la periferia ariei dermitice, tumefactia este mai accentuata, constituind asa-numitul "burelet marginal"; culoarea este rosie-caramizie, uneori poate deveni albastru-violacee; temperatura ascensioneaza cu 2-3oC; durerea locala putin accentuata, suportabila, palparea placardului fiind posibila (exceptie pavilionul urechii, pielea capului). În epiderm se pot dezvolta flictene (erizipel flictenular, bulos, vezicular) cu continut citrin sau tulbure. Mai rar necroza epidermului duce la erizipel necrotic sau gangrenos.
Edemul tesutului celular subcutanat poate determina deformari importante în localizarile la nivelul pleoapelor, fetei.
Placardul se extinde repede în suprafata (câtiva cm/zi, din aproape în aproape, în "pata de ulei"); viteza de extindere depinde de structura tesutului: în zonele unde este dens (la plici), placardul se opreste; asa se explica aspectul în "aripi de fluture" la nivelul fetei, care cuprinde nasul si obrajii, respectând buza superioara.
Dupa modul de extindere, erizipelul poate fi migrator, serpiginos (extindere în fâsii), eratic (progresie în salturi).
Ganglionii sunt tumefiati, durerosi, între ei si placard apar trenee de limfangita.
Fenomenele generale: febra (4-8 zile) în cazurile netratate, fenomene nervoase si digestive.
Examenul sângelui: leucocitoza, VSH crescut.
Evolutia: sub tratament cu antibiotice este favorabil, cu scaderea în 24-48 ore a febrei, în 7-15 zile a fenomenelor locale.
Forme clinice: erizipelul fetei (evolutie favorabila); erizipelul membrelor inferioare (evolutie trenanta, deseori cu complicatii septice).
Complicatii: necroze ale tegumentelor, abcese sau flegmoane ale tesuturilor subjacente, adenoflegmon, limfangite; foarte rar, complicatii septice la distanta.
Pot apare sechele dupa erizipelele recidivante, si anume tulburari de circulatie venolimfatica (elefantiazis).
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice.
Diagnosticul diferential
eritem (solar, raze X, urticarie, edem Quincke, boala serului, postvaccin);
dermite (medicamentoase, eczeme acute, zona Zoster, infectii: abces, flegmon, stafilococie maligna a fetei, celulita);
Prognostic: favorabil cu vindecare completa, chiar si în absenta tratamentului etiopatogenic. Erizipelul ombilical la noi nascuti sau perigenital postpartum evolueaza sever; cel al membrelor inferioare evolueaza cu complicatii si recidive, rezultând de multe ori tulburari ale circulatiei venolimfatice: erizipelul "bronzat" cu tegumente pahidermice, îndeosebi la gambe.
Tratament
Penicilina (antibioticul de electie) 1,6-3,2 mil./zi - 7 zile;
- primele zile se prefera Penicilina G, apoi se poate continua cu Moldamin pâna la 3 saptamâni.
Eritromicina în caz de sensibilitate la Penicilina.
Tratamentul local - aplicatii de comprese umede cu antiseptice slabe (acid boric 4%);
- forma complicata cu abcese, flegmon sau/si necroza cutanata necesita tratament chirurgical.
|
