ALTE DOCUMENTE |
Epilepsia
Cauza
Exista numerosi factori implicati in aparitia epilepsiei deseori acestia fiind greu de identificat.
1. factori care actioneaza asupra embrionului si fatului si care ar putea produce:
- oprirea in dezvoltare a creierului;
- dezvoltarea anormala a creierului;
- distrugerea structurilor cerebrale normal formate initial.
a. infectii ale mamei anterioare sarcinii sau dobandite in timpul acesteia care duc la malformatii cerebrale:
- toxoplasmoza,
- infectia cu
- citomegalvirus,
- infectia cu virus
- herpetic tip 2;
- infectia cu virus varicelo-zosterian ("varsat de vant");
- sifilis.
b. toxice exogene: - medicamente,alcool, droguri, tutun, poluanti industriali
toxice endogene: - diabetul zaharat matern.
Tutun:
- intarzierea cresterii in uter a copilului=nou nascut cu greutate mica la
nastere;
Alcool
- posibile efecte asupra dezvoltarii cognitive.
- intarzierea cresterii in uter a copilului,
- malformatii cerebrale,
- facies dismorfic;
Cocaina:
- afectarea vaselor cerebrale avand ca rezultat malformatii cerebrale traduse clinic prin semne neurologice, afectare intelectuala,
c. patologia feto-placentara:
- pozitii necorespunzatoare ale fatului in uter,
- placenta jos situata,
- cordon ombilical scurt, innodat, situat in jurul gatului copilului.
d. Anomalii de travaliu
- travaliu prea lent sau prea rapid,
- operatia de cezariana: prin anastezie sau prin modificarea brusca a presiunii.
e. Traumatisme ale mamei, in special cele direct pe abdomen.
2 Factori care actioneaza in momentul nasterii si in prima luna de nastere.
a. Toate cauzele care determina o nastere dificila avand ca efect oxigenarea necorespunzatoare a creierului cu aparitia de leziuni cerebrale secundare sau afectare cardio respiratorie cu aceleasi consecinte pe creier.
b. Infectii determinate de bacterii, virusuri: encefalite, meningite, accese cerebrale.
c. hemoragiile intracraniene produse prin traumatism obstretical sau spontane (vasele cerebrale ale nou nascutului sunt extrem de fragile).
d. factori metabolici: hipoglicemia, hipocalcemia.
3. Factori care actioneaza dupa prima luna de viata si care sunt cel mai frecvent implicati in producerea crizelor epileptice:
a. infectii acute ale creierului: encefalite, meningoencefalite, accese cerebrale determinate de bacterii, virusuri, paraziti sau infectii cronice TBC (tuberculoza), neurosifilis. Ele au risc scazut de a determina ulterior epilepsie; riscul creste cand apar crize epileptice in perioada acuta si cand infectia este foarte severa.
b. traumatisme craniene: crizele epileptice se pot produce:
- imediat (secunde, minute);ele nu sunt considerate epilepsie de majoritatea specialistilor,
- in prima saptamana (epilepsie precoce);
- dupa luni si ani (chiar 10 ani) (epilepsie tardiva).
Riscul de a face epilepsie scade pe masura trecerii anilor: 50% din cei cu traumatisme pot face crize in primul an si doar 25% mai fac crize dupa 4 ani.
c. Tumori cerebrale: sunt cauze rare de epilepsie la copii.
d. Factori toxici (din acestia facand parte si medicamentele).
4. Factori genetici presupun mostenirea de la alti membrii ai familiei a predispozitiei creierului de a face crize (nu este obligatoriu ca membrii fiecarei generatii sa faca crize) sau mostenirea unei boli ce determina o leziune cerebrala cu potential epileptogen.
Aspecte clinice
Exista doua tipuri mari de crize epileptice:
- crize partiale (focale) care afecteaza numai o parte a corpului, de exemplu membrul superior si membrul inferior drept sau jumatatea stanga a gurii si ochiul stang. Starea de constienta poate fi pastrata la inceput sau pe toata durata crizei (in cazul crizelor mai usoare) sau pierduta de la debutul manifestarii. Uneori pacientul poate sa nu fie total inconstient, dar cu constienta afectata executand acte automate, cum ar fi mersul. Aceste crize apar prin descarcarea unui grup de neuroni dintr-o parte a creierului.
- crize generalizate care afecteaza intregul corp de la inceput sau initial numai o parte a corpului ca apoi sa se generalizeze. Presupun abolirea starii de constienta cel putin in faza generalizata. Se datoreaza descarcarii electrice a tuturor neuronilor creierului. Aspectul crizelor este diferit. Pot fi:
- motorii manifestate prin:
- incordare si/sau contractii involuntare ale membrelor drepte sau stangi sau ale tuturor membrelor (pacientul este inconstient si se zbate)
- devierea involuntara a capului si a ochilor spre stanga sau dreapta,
- contractii involuntare ale coltului gurii si ale pleoapelor.
- senzitive: dureri, furnicaturi, amorteli, intepaturi pe una sau mai multe zone ale corpului cum ar fi: limba, fata, membrul superior, membrul inferior.
- vizuale: vederea de luminite care palapaie, pete colorate, figuri geometrice, imagini ca dintr-un film;
- auditive: auzirea de zgomote sau voci care nu exista.
ATENTIE ! ar putea fi vorba de halucinatii auditive in cadrul unor boli psihice; in acest caz pacientul poate avea si halucinatii vizuale, este mai confuz, episodul dureaza mult timp.
- olfactive: perceperea unor mirosuri cel mai adesea dezagreabile; se insotesc frecvent de senzatii gustative.
- cu simptome psihice: senzatii de frica ( pot fi usor confundate cu atacurile de panica), senzatii de vis, sentimentul de familiaritate, de cunoastere(deja vu, deja connu), sentimente de instrainare (jamais vu, jamais connu).
- crize tip absenta: manifestare prin suspendarea brusca a starii de constienta, pacientul intrerupe orice activitate cum ar fi vorbitul, mancatul, scrisul, joaca, timp de cateva secunde, cu reluarea ulterioara a acesteia.
Crizele prezentate mai sus sunt doar cateva din tipurile de crize cel mai frecvent intanlite. Exista mai multe tipuri de crize, exista si mai multe sindroame epileptice.
Analize necesare pentru diagnosticul epilepsiei
A.Investigatii biochimice
Analizele uzuale de sange sunt mai putin importante pentru diagnostic, ele au semnificatie in:
- convulsiile nou-nascutului,care pot fi cauzate de hipoglicemie, hipocalcemie, hiponatremie.
- in prescrierea unui tratament antiepileptic care presupune o functie hepatica si a maduvei osoase (locul unde se produc celulele din sange) normala.
- in urmarirea ulterioara a posibilelor efecte negative ale medicatiei asupra organismului.
B. EEG
Este o metoda importanta pentru diagnosticarea bolii deoarece pe traseu (pe inregistrare) apar elemente patologice sugestive pentru epilepsie. Un traseu EEG normal nu exclude diagnosticul de epilepsie. Prezenta unor elemente patologice pe EEG la un copil care nu face clinic crize de epilepsie nu impune un tratament si nu inseamna ca acesta are epilepsie. Un copil normal poate avea modificari pe EEG fara ca aceasta sa insemne ca are epilepsie.
C. Investigatiile imagistice:
Tomografia cerebrala si rezonanta magnetica cerebrala sunt importante atunci cand cautam o cauza a epilepsiei care poate fi:
- o tumora,
- o malformatie arterio-venoasa, ex.:cavernomul,
- o parazitoza cerebrala: cisticercoza, toxoplasmoza,
- un tuberculom (localizare cerebrala a unei infectii TBC),
- un abces cerebral dat de o infectie: sinuzita, otita de vecinatate.
Toate acestea ar putea fi tratate neurochirurgical ceea ce presupune eliminarea medicatiei sau scaderea numarului de anticonvulsivante.
Cauza epilepsiei ar putea fi si o malformatie cerebrala prezenta inca din viata intrauterina, neoperabila pe care doar o identificam.
Intotdeauna prezenta unor modificari la nivelul creierului (malformatii, calcificari) determina clinic crize mai severe si mai greu controlabil terapeutic.
Uneori aceste investigatii sunt fara modificari,atunci fie leziunile sunt prea mici si nu pot fi identificate, fie sunt modificari la nivelul substantelor chimice care transmit informatiile intre celulele creierului (neuroni).
D. Anamneza
Este unul dintre cele mai importante elemente pentru stabilirea diagnosticului.
De aceea informatiile trebuie obtinute de la persoana care a fost de fata in timpul crizei, chiar daca aceasta a fost impresionata de ce a vazut. Ar fi important ca persoana care a fost de fata in timpul crizei, sa poata raspunde la unele intrbari ale medicului cum ar fi:
- ce a declansat criza,
- bolnavul dormea sau era treaz,
- era palid sau vinat,
- cum erau ochii (privirea spre stanga, dreapta, peste cap), capul (pe spate, in stanga sau dreapta), gura (inclestata, deviata spre stanga sau dreapta),
- criza a fost pe o parte sau pe intregul corp,
- pacientul a fost constient sau inconstient,
- s-a zbatut, a fost incordat, a fost moale,
- era febril sau afebril,
- cat timp a durat criza,
- ce s-a intamplat dupa criza: a fost somnolent, a adormit, a acuzat cefalee, nu a putut vorbi, sau a avut o mana sau un picior mai moale o perioada de timp.
Detaliile acestea ne ajuta sa facem diferenta intre o criza si alte manifestari nenepileptice sau ne sugereaza tipul si originea crizei (locul din creier de unde pleaca excitatiile).
Tratament
Exista mai multe medicamente folosite in tratamentul epilepsiei. Ele sunt recomandate de medicul neurolog pediatru in functie de:
- tipul crizelor - de ex. exista medicamente mai eficente in crizele partiale iar altele mai bune in crizele generalizate; in absente poate fi folosit un medicament specific, in general ineficient in alte crize;
- varsta copilului - exista medicamente contraindicate la anumite varste;
- prezenta altor boli ale copilului in special cele hepatice.
Introducerea unui medicament se face treptat, incepand cu dozele mici si crescand doza la cateva zile. Prevenim astfel aparitia unor reactii adverse care i-ar putea inspaimanta pe parinti 21421y248v si care i-ar determina sa intrerupa tratamentul. Unele dintre reactiile adverse, cum ar fi ameteala, somnolenta sunt trecatoare, dispar pe masura ce
organismul se obisnuieste cu medicamentul. In cazul crizelor frecvente si severe doza trebuie sa fie crescuta mai rapid.
Medicamentele se administreaza odata de doua sau de trei ori pe zi, nu neaparat la ore fixe ca un antibiotic dar trebuie sa tinem seama de faptul ca cele administrate odata pe zi au durata de actiune 24 ore, de doua ori pe zi, 12 ore, iar cele administrate de trei ori pe zi actioneaza 8 ore.
Tratamentul este de lunga durata, 2-3 ani, poate 5 ani de la ultima criza sau chiar mai mult.
Nu intrerupeti niciodata tratamentul fara aviz medical. Intreruperea brusca a medicatiei poate declansa crize de epilepsie.
Marea majoritate a crizelor poat fi controlate cu un singur medicament antiepileptic. La 5-10 % din pacienti, crizele pot fi controlate cu 2 medicamente antiepileptice. La 15-25 % dintre pacienti, crizele nu pot fi controlate niciodata. La acestia este important sa reducem cat mai mult numarul de crize folosind combinatii de medicamente.
Alte metode de tratament folosite: acupunctura, homeopatia, bioenergia nu au dat rezultate semnificative.
Chirurgia epilepsiei este o metoda care poate fi utilizata
in unele tipuri de epilepsii in care s-a identificat cu precizie zona din
creier producatoare de excitatii. Este o metoda putin folosita la noi in
Supraveghiati-va copilul chiar daca o faceti de la distanta in privinta administrarii tratamentului. Incercati sa-l responsabilizati si sa-i explicati cat de important este sa-si ia fiecare doza
As dori sa stiu daca trebuie sa merg cu baiatul meu la psiholog. Are 4 ani si 9 luni, este un copil vesel, zglobiu, dar a contactat o boala grea: epilepsia. Se afla sub tratament (depakine si tanakan). Pana acum a facut 2 crize in somn. Eu personal cred ca este datorita divortului nostru si a faptului ca tatal a intrerupt orice legatura cu el. V-as ruga sa ma invatati cum sa procedez sa fie mai bine pt el. Va multumesc.
In primul rand, cred ca dumneavoastra aveti nevoie de o consultatie terapeutica. Sunteti foarte afectata emotional de divort, iar diagnosticul copilului v-a bulversat de tot. Epilepsia este o afectiune neurologica iar declansarea ei nu este conditionata de situatiile emotionale pe care copilul le parcurge. Prin urmare sotul nu are nici o contributie la aparitia bolii baietelului, chiar daca pentru dumneavoastra ar fi "convenabil" sa-l gasiti vinovat.
In realitate, el se face vinovat de faptul ca si-a parasit familia producandu-va multa suferinta. Din moment ce a fost in stare sa-si abandoneze copilul intrerupānd orice legatura, presupun ca simtul patern nu a fost niciodata o calitate a lui iar caracterul probabil ca lasa de dorit.
Pentru a va putea ajuta baietelul trebuie sa deveniti o mamica puternica, iar acest lucru se poate realiza numai daca va vindecati mai intai "ranile sufletului" depasind trauma divortului.
Apoi, va puteti concentra pe relatia mama-fiu fara a mai avea "balast emotional". Important este sa nu va transformati intr-o o mama hiperprotectiva si sa nu percepeti afectiunea baietelului ca pe un handicap.
Psihologul va poate invata cum sa "construiti" relatia cu copilul astfel incat sa gestionati in mod eficient afectiunea de care sufera, din acest motiv o consultatie psihologica este necesara.
Nu ati specificat diagnosticul complet de aceea nu pot sa-mi dau sema de gradul de severitate al bolii. Exista mai multe tipuri de epilepsie cu debutul in copilarie dar unele sunt mai grave, iar altele(mai frecvente), se vindeca in prejma adolescentei. S-ar putea ca baietelul dumneavoastra sa fie mai norocos si sa aiba un diagnostic care face parte din ultima categorie.
Diana Paula Stoian,
Specialist in Psihologia Copilului
ntroducere
Epilepsia este o afectiune cronica ce se manifesta prin crize convulsive recurente, datorate unei descarcari electrice excesive a neuronilor cerebrali.
Epilepsia se poate manifesta la orice varsta, dar este cu mult mai frecventa la copil decat la adult, deoarece creierul sugarului si copilului este mai vulnerabil, fiind imatur din punct de vedere al dezvoltarii.
In numeroase cazuri, frecventa crizelor de epilepsie scade odata cu inaintarea in varsta, acestea dispar intr-un interval de timp variabil. Acesta este cazul convulsiilor familiale benigne neonatale care survin doar in primele luni de viata, pentru ca apoi sa dispara, fara a lasa sechele.
Cauzele epilepsiei
In unele cazuri, epilepsia apare in urma unui traumatism cranian sever, unor dificultati la nastere sau a unor infectii grave care afecteaza creierul, precum meningita. Epilepsia a carei cauza este cunoscuta se numeste epilepsie simptomatica.
n majoritatea cazurilor insa, cauza nu este identificata -vorbim atunci de epilepsie idiopatica.
Studiile recente au demonstrat rolul factorilor genetici in unele forme de epilepsie. In prezent este general admis ca epilepsiile idiopatice au o predispozitie genetica, care combina actiunea mai multor gene si a factorilor de mediu.
Diagnostic
Orice persoana poate face o criza la un moment din viata; vorbim de epilepsie doar atunci cand crizele se repeta in decurs de cateva luni sau ani.
Atunci cand copilul sufera mai multe crize, medicul de familie ii recomanda un specialist pentru stabilirea diagnosticului.
Deseori, medicul pune diagnosticul folosind o descriere a crizei facuta de un martor precum si alte informatii despre antecedentele medicale ale copilului. Sunt utilizate si cateva investigatii specifice:
- un examen clinic si uneori o analiza de sange
-
- o electroencefalograma
Aceste teste nu stabilesc diagnosticul de epilepsie, dar furnizeaza informatii care pot contribui la descoperirea cauzelor crizelor. Rezultatele normale la aceste teste nu exclud diagnosticul de epilepsie.
Tratament
Majoritatea copiilor care sufera de epilepsie sunt tratati cu medicamente antiepileptice. Acestea nu vindeca boala dar evita recidivarea crizelor. Odata ce descopera medicamentul potrivit sau combinatia potrivita de medicamente, la numerosi pacienti crizele dispar.
O alta optiune de tratament pentru copiii ai caror crize nu pot fi controlate cu ajutorul medicamentelor este dieta cetogenica -bogata in grasimi si cu continut scazut de carbohidrati. Raspunsul copilului la aceasta dieta va fi atent monitorizat atat de medicul specialist cat si de medicul nutritionist.
Uneori crizele copilului sunt provocate de anumiti agenti declansatori: stres, agitatie, plictiseala sau lipsa somnului. Parintii pot tine o evidenta a crizelor pentru a vedea daca se repeta anumiti factori, caz in care se recomanda evitarea pe cat posibil a acestora.
Evolutie
Pe masura cresterii copilului, tipul si frecventa crizelor se poate modifica. La unele fete, crizele de epilepsie devin mai frecvente in perioada menstruatiei. Unii copii depasesc boala spre sfarsitul adolescentei (remisie spontana).
Daca intr-un interval de cativa ani, copilul nu a mai suferit nicio criza, medicul poate lua in considerare posibilitatea reducerii treptate a medicatiei si, in cele din urma, intreruperea completa a acesteia.
Cum afecteaza epilepsia viata copilului?
Activitatile din timpul liber
Majoritatea copiilor bolnavi de epilepsie pot participa la activitatile obisnuite pentru varsta lor. Unele sporturi (inotul, mersul cu bicicleta) necesita totusi masuri suplimentare de precautie in cazul acestor copii.
De asemenea, marea majoritate a tinerilor bolnavi de epilepsie pot merge la discoteca, utiliza computere si se pot uita la televizor fara ca aceste activitati sa creasca riscul unei crize. Cu toate acestea, in cazul unui tip de epilepsie -epilepsia fotosensibila- crizele sunt provocate de stimulari luminoase intermitente. Acest tip de epilepsie este depistat cu ajutorul unei electroencefalograme si se trateaza cu medicamente.
Scoala
Majoritatea copiilor bolnavi de epilepsie au acelasi coeficient de inteligenta si acelasi potential intelectual ca si copiii sanatosi. Totusi crizele frecvente de epilepsie pot intrerupe ritmul de invatare al copilului. Dificultatile scolare ale acestor copii au drept cauza tulburarile de atentie legate de tratament, absenteism din cauza crizelor si tulburarile de caracter.
Unii copii bolnavi de epilepsie pot avea deficiente intelectuale, necesitand ajutor suplimentar la scoala. Parintii acestora pot lua in considerare varianta alegerii unei scoli speciale, cu personal specializat, care sa-i ofere copilului sprijinul de care are nevoie.
Comportament
Epilepsia nu schimba caracterul unei persoane, dar la unii copii se observa modificari ale dispozitiei sau comportamentului, acestia devenind iritabili sau retrasi. Comportamentul iritabil sau agitat poate sa apara ca efect advers al medicamentelor antiepileptice.
Copiii sunt sfatuiti sa discute despre sentimentele legate de boala lor. De asemenea, este important ca acestia sa nu fie tratati in mod diferit fata de fratii sau de prietenii lor.
Epilepsia este o boala caracterizata prin repetarea crizelor convulsive. Ea survine, in principiu, independent de orice febra, cu o mare diferenta de convulsiile febrile.
Exista diferite tipuri de crize epileptice:
- cea mai frecventa este forma completa, aceasta criza debutand printr-o pierdere brutala a constiintei cu cadere. Corpul se intepeneste apoi este animat de zguduituri ritmate ale membrelor si ale fetei, ochii sunt ficsi si bulversati. Fata este cianotica si respiratia blocata. Dupa cateva momente criza se opreste, respiratia se reia, zgomotos, si copilul este fara cunostinta, in relaxare musculara completa cu pierdere de urina. Dupa cateva minute, copilul adoarme si, la trezire, nu pastreaza nicio amintire a crizei.
- exista in aceeasi masura si crize incomplete, limitate la un simplu acces de intepenire sau, din contra, de moliciune, la o simpla bulversare oculara, la cateva zdruncinaturi localizate.
- exista forme partial limitate la fata, survenind in deplina constiinta, cu imposibilitatea de a vorbi, dar intelegerea ramane intacta, iar crizele, in raport cu somnul, survin fie la adormire fie la trezire.
Important este sa cautati cauzele epilepsiei. Este cumva de origine organica, adica legata de o leziune cerebrala? In prezent, raspunsul poate fi dat gratie tomografiei sau a Imagisticii prin Rezonanta Magnetica (RMI).
Anumite crize pot fi declansate de stimulari luminoase repetate (rol nociv au ecranele televizoarelor, computerele, jocurile video) la persoanele predispuse.
Cand cauza epilepsiei nu a putut fi gasita, vorbim de epilepsie primara esentiala.
Copilul subiect al epilepsiei va urma un tratament medicamentos zilnic ce va trebui luat pe timpul mai multor ani. Absenta crizei timp de 3 ani poate determina medicul sa opreasca progresiv tratamentul.
Este important de stiut ca epilepsia la copil nu este o maladie de necombatut (cerand un tratament pe viata).
Astazi, epilepsia poate fi considerata in anumite cazuri benigna si limitata in timp.
Va trebui sa organizati un program regulat pentru copil, evitand riguros lipsa de somn.
Jocurile si activitatile sportive nu ii sunt interzise.
Forum...discutii
Trimis la - 10/05/2007 : 18:05:45
Deschid acest subiect pentru ca am un baietel de 12 ani care sufera de epilepsie de la 3 ani.Marea noastra problema este ca,desi am respectat intocmai indicatiile medicilor,el face crize zilnice.E foarte greu sa-ti vezi copilul chinuit zi de zi...E clar ca tratamentele medicamentoase nu duc nicaieri pentru el si asa ca am incercat si alte solutii:bioenergie,homeopatie,etc,degeaba.Am gasit pe net cate ceva despre implantul unui stimulator al nervului vag,care mi se pare o solutie demna de incercat,cel putin in cazul puiului meu.Va rog mult,daca stiti vreun spital/clinica in Romania unde se poate realiza acest implant,sa-mi spuneti!Va multumesc din suflet!
idoina
Mi-Ka
membru junior
Membru din:22/01/2005
980 Mesaje Trimis la: - 11/05/2007 : 09:16:50
idoina, imi pare rau ca eu nu va pot ajuta cu informatii... mi se rupe sufletul cand aud de copii bolnaviori... am intrat numai sa va spun sa va ajute Doamne-Doamne si sa va faceti bine!
Multa sanatate
Printesa noastra,Alexia
idoina
membru incepator
Membru din:07/05/2007
129 Mesaje Trimis la: - 11/05/2007 : 11:23:16
multumim,mi-ka,si va uram si voua sanatate multa,si bucurii!Te pup.
idoina
anda141
membru senior
Membru din:05/11/2003
voluntari
(ILFOV)
3933 Mesaje Trimis la: - 11/05/2007 : 15:18:44
Daca nici sfaturi medicale pentru un copilas aflta in criza nu ne lasati sa dam...asta e chiar exagerare. Disperare mare cu reclama asta. Ce avantaje ar fi putu avea Gandacel din acea trimitere ?????
Sa il ajutam pe Alexandru
idoina
membru incepator
Membru din:07/05/2007
129 Mesaje Trimis la: - 11/05/2007 : 16:32:43
Multumesc,din nou,fetelor!Se vede ca va pasa!Din pacate linkul trimis de Gandacel nu m-a dus mai departe decat stiam...Va pup!
idoina
Gandacel
Mititel, dar voinicel!
Membru din:26/10/2004
bucuresti
(BUCURESTI)
1762 Mesaje Trimis la: - 12/05/2007 : 11:42:22
Hai, ca asa cum am promis, am sters raspunsurile. Cred ca mi-ai citit mesajul de pe PM, imi pare rau ca nu iti este de folos. Nu iti ramane decat sa mai consulti un alt medic specialist. Sanatate multa!
Gandacel, Bogdanel (14.11.2005) si Stefania (16.04.2007)
sanziana72
membru matur
Membru din:16/04/2005
(
1534 Mesaje Trimis la: - 14/05/2007 : 11:08:48
Idoina, din pacate nu te pot ajuta cu un raspuns la intrebarea ta, dar as vrea sa iti pun o intrebare.
Fetita mea a inceput de 4 luni sa faca niste miscari involuntare in somn, care initial au fost diagnosticate ca epilepsie. Insa dupa un control mai amanuntit (EEG de veghe si de somn, RMN, EMG...) s-a ajung la concluzia ca nu este vorba de epilepsie, dar nici nu stiu ce este sau cum sa o trateze.
Unde a fost diagnosticata epilepsia baietelului tau ? Cum arata crizele pe care le face ? Ce medicamente i-au dat ?
Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut
"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari - doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)
idoina
membru incepator
Membru din:07/05/2007
129 Mesaje Trimis la: - 14/05/2007 : 13:25:09
Gandacel,orice sfat e binevenit,mai ales cand vine din inima.Oricand ai nevoie,poti apela,voi face tot ce pot sa te ajut!
Sanziana,imi pare rau pentru ce ti se intampla,dar spera!Micuta ta NU are epilepsie,daca traseele EEG nu au pus in evidenta asa ceva(am inteles ca epilepsia da niste unde specifice,e greu de confundat)Doar ca va trebui investigata mai mult...La ce spital ati fost?Daca ai gasit un neurolog bun,care sa mai fie si OM,continuati sa lucrati cu el!Curaj si succes!Va pup pe toti si toate!
idoina
CHONGA
nou venit
Membru din:14/05/2007
11 Mesaje Trimis la: - 14/05/2007 : 14:00:35
IDOINA,baietelului meu i sa pus diagnosticul EPILEPSIEacum o luna,incearca branca ursului,ptraf sau capsule,dai 2 lingurite de praf branca ursului intrun pahar cu suc de morcovi pe zi,si nu uita bineinteles medicatia.o sa vezi crizele micutului se rareste,sanatate si putere de a lupta
balasa,M
idoina
membru incepator
Membru din:07/05/2007
129 Mesaje Trimis la: - 14/05/2007 : 14:12:24
Chonga,multumesc pentru idee!As fi incercat de mult branca ursului,dar mi-e frica.Din cat am citit eu,e destul de toxica,iar peste tratamentul antiepileptic ma gandesc sa nu-i fac ficatul praf copilului.Stii sigur ca doza descrisa de tine nu e periculoasa?
Va pup pe toti si pe toate!
idoina
idoina
membru incepator
Membru din:07/05/2007
129 Mesaje Trimis la: - 15/05/2007 : 21:43:03
Va rog mult,chiar nu stie nimeni daca in
idoina
Pagina: din 7 Subiect
Ce este epilepsia?
Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.
Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.
Ce determina aparitia epilepsiei?
Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
- traumatismele craniene
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale
- accidente vasculare cerebrale
Cauzele epilepsiei
Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
- traumatismele craniene
- accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
- ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- boala Alzheimer
- abuzul de bauturi alcoolice
- abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare
Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.
Simptome
Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o "aura" inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
- partiale
- generalizate
Cum se produce?
Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.
Factori de risc
Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
- istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
- traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
- accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- intoxicatia cu plumb
- intoxicatia alimentara
- expunerea la fumuri toxice
- tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
- abuzul de droguri
- convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
- boala Alzheimer
Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.
Diagnosticarea epilepsiei
Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:
Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?
Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
- dureri de cap cu caracter de migrena
- spasme musculare
- ticuri
- tulburari de somn
- convulsii psihogenice
- intervale de timp de apnee (fara respiratie)
Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.
Convulsiile sunt determinate de epilepsie?
Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
- febra
- anumite medicamente
- dezechilibre electrolitice
- inhalarea de fumuri toxice
Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.
In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?
Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in "gol" si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).
Tratamentul epilepsiei
Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata - nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor - tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.
Prevenirea
Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul biciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.
Tratamentul ambulatoriu
Controlarea crizelor convulsive determinate de epilepsie necesita o urmare zilnica a schemei de tratament recomandata de medic. Medicamentele antiepileptice trebuie administrate conform prescriptiei, fara nici o abatere de la aceasta. Nerespectarea schemei de tratament este unul din principalele motive ale ineficientei controlarii crizelor convulsive.
Medicamentele antiepileptice sunt eficiente doar atunci cand nivelul seric adecvat al medicamentelor este mentinut constant. Medicul are in vedere acest fapt, recomandand o schema specifica fiecarui medicament in parte (un anumit dozaj, o anumita schema de adminsitrare etc). Neadministrarea unei doze compromite intreg tratamentul.
Aceeasi regula se aplica si in cazul bolnavilor care urmeaza o dieta cetogenica (excluderea completa a grasimilor si proteinelor din alimentatie) recomandata de medicul specialist intocmai pentru a imbunatati
controlul epilepsiilor dificil de tratat. Dieta cetogenica poate fi dificil de respectat dar este obligatorie respectarea ei stricta.
In plus fata de tratamentul medicamentos, medicul recomanda indentificarea si evitarea lucrurilor, faptelor care determina aparitia convulsiilor, cum ar fi:
- lipsa somnului adecvat
- consumul de bauturi alcoolice
- consumul de droguri
- stresul emotional
- reducerea numarului de mese zilnice
- consumul de bauturi sau alimente care contin cafeina
- privitul la televizor pentru mai multe ore
- folosirea indelungata a computerelor
- expunerea intempestiva la soare
Medicamente
Medicamentele folosite pentru prevenirea convulsiilor se numesc antiepileptice. Scopul consta in gasirea unei medicatii antiepileptice eficiente care sa determine cele mai putine efecte adverse.
Eficienta antiepilepticelor in prevenirea convulsiilor este de 60-70%. Desi multe persoane sufera efecte adverse ale acestor medicamente, acesta este cel mai bun mod de a preveni convulsiile. Beneficiile depasesc de obicei neajunsurile acestor medicamente.
Exista pe piata multe tipuri de medicamente antiepileptice (denumite si anticonvulsivante), dar nu toate trateaza acelasi tip de convulsii.
Primul pas in alegerea anticonvulsivantelor este diagnosticarea corecta a tipului de epilepsie si de convulsii pe care le are bolnavul.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Monoterapia (folosirea unui singur medicament) este ferm recomandata, fiind tratamentul de prima intentie. Monoterapia determina mai putine efecte adverse si nu are riscul de a interactiona cu alte medicamente. De asemenea, sansele de a uita sau de a gresi ora administrarii medicamentului sunt mult mai mici in monoterapie fata de un tratament compus din mai multe medicamente.
Atunci cand monoterapia este ineficienta, adaugarea unui al doilea medicament poate imbunatatii controlul convulsiilor. De asemenea, in cazul bolnavilor cu mai multe tipuri de convulsii, este nevoie de mai mult de un singur medicament.
Interventii chirurgicale
Interventiile chirurgicale pot imbunatatii considerabil calitatea vietii in cazul unor bolnavi de epilepsie. Desi tratamentul medicamentos este cel mai frecvent folosit in cazul acestei boli, acesta nu este intotdeauna eficient. In aproximativ o treime din cazuri, medicatia nu poate controla adecvat convulsiile (sau chiar deloc in unele cazuri). Aceasta proportie este chiar mai mare in cazul bolnavilor de epilepsie focala.
Se recomanda interventia chirurgicala in uramtoarele cazuri:
Crizele convulsive sunt destul de severe si de dese pentru a influenta semnificativ viata bolnavului.
Convulsiile au tendinta de a provoca traumatisme (de exemplu, cele care determina frecvent caderea bolnavului la pamant).
Modificari ale constientei.
Convulsiile nu sunt controlate eficient de medicamente.
Bolnavul nu poate tolera efectele adverse ale medicamentelor.
Alte tratamente
Timp de multi ani, medicamentele antiepileptice au fost singurul tratament disponibil in cazul bolnavilor de epilepsie. Acest lucru este inca valabil in multe cazuri, cu toate ca, in momentul de fata, chirurgia este o optiune intr-unele dintre cazuri.
Crizele convulsive care nu pot fi controlate cu medicamente sau tratate prin interventia chirurgicala, pot raspunde la alte tratamente.
Tratamente alternative
Tratamentele alternative care pot fi adaugate medicamentelor si interventiilor chirurgicale includ:
Dieta cetogenica, care forteaza organismul sa foloseasca mai multe grasimi pentru obtinerea energiei (in locul glucozei folosite in mod obisnuit) prin limitarea severa a carbohidratilor (cum ar fi painea, pastele, anumite fructe si legume, anumite lichide) si a caloriilor din alimentatie.
Stimulatorul nervului vag, care consta intr-un dispozitiv mic implantat sub piele, langa clavicula. Acesta este programat sa transmita impulsuri nervoase usoare regulate la nivelul nervului vag (care se afla in vecinatatea gatului) si la nivelul creierului. Aceste impulsuri trebuiesc trasmise la intervale regulate de timp, pentru a reduce frecventa aparitiei convulsiilor. Stimulatorul nervului vag ajuta la controlarea convulsiilor partiale severe, necontrolate atat la adulti cat si la copii.
Sursa: sfatulmedicului.ro
Inapoi sus
Miri Postat: Friday, November 03, 2006 11:25:30 PM
Nivel: SAFIR
Intrat: 2/26/2006
Postari: 15,094 Un lucru important, daca vreodata veti avea nenorocul sa asistati la o criza epileptica:Nu incercati sa asezati persoana in sezut, sau sa o sprijiniti.Cel mai bine e sa o lasati culcata la pamint, intoarsa intr-o parte si sa ii asezati ceva sub cap, ca sa nu isi produca leziuni, in timpul crizei!
Majoritatea epilepticilor sunt confuzi,imediat dupa criza,astfel ca nu puteti obtine prea multe informatii de la ei.
Inapoi sus
Utilizatori in acelasi subiect
Epilepsia la copil si adolescent
Epilepsia este o afectiune neurologica, care se caracterizeaza prin aparitia repetitiva a crizelor. Este frecventa la copii si adolescenti, intrucat 50% dintre crize apar inainte de 10 ani si 70% inainte de 20 de ani.
Anca Pietraru, psiholog si specialist TopSanatate
Epilepsia constituie una dintre afectiunile neurologice cele mai severe. Este de multe tipuri, are multe cauze, multe forme de manifestare atat ca frecventa cat si ca aspect clinic, multe variante de tratament. Progresele din plan medical au dus la cercetari ample in privinta antiepilepticelor.
Epilepsia poate fi traumatica, in urma unor leziuni cerebrale, a unor tumori sau a unor atingeri neuronale sau functionala. Ea este asociata cu diverse alte tulburari si descrisa sub multe forme si denumiri legate de numele celor care le-au identificat si studiat, forma respectiva, de varsta debutului, de forma crizei, de frecventa sau amplitudinea crizelor.
De asemenea, se aduce des in discutie ereditatea epilepsiei doar ca ea nu raspunde unui mecanism simplu, existand forme care se transmit ereditar si forme care apar din alte cauze. Vom descrie anumite crize si ne vom ocupa mai mult de impactul asupra copilului sau adolescentului si familiei lui, de aspectele legate de scoala si relatiile sociale, de o eventuala abordare psihoterapeutica a copilului sau a parintilor.
Care sunt cauzele?
In jurul epilepsiei circula multe mituri, superstitii si idei preconcepute. Incepand cu cele legate de diavolul intrat in corp si pana la cele care sustin o degenerescenta a familiei, toate afecteaza inconstient atitudinea parintilor si a pacientilor. De unde abundenta acestor prejudecati? Cea mai importanta cauza o constituie aspectul crizei epileptice care ingrozeste, uimeste, aduce sentimentul de neputinta tuturor celor prezenti, angoasa de moarte. Cu atat mai mult cu cat este vorba despre un copil sau un adolescent. Panica si groaza apar imediat si chiar dupa ce criza trece, urmele lor raman ca si amintirea crizei sau crizelor la care parintii au asistat. Este o amintitre ce nu poate fi stearsa. Fireste, asta este situatia cand vorbim despre criza de "grand mal" si nu despre cea de "petit mal" care consta doar intr-o scurta absenta, ce poate trece neobservata.
Decesul in timpul crizelor este destul de rar
Sunt insa forme de epilepsie cand crizele sunt deosebit de ample, cu pierderea constiintei, miscari tonico-clonice, emisie de urina, muscat, inclestatul gurii, perioada lunga de inconstienta dupa criza sau forme in care sunt cateva crize pe zi. Desi decesul in timpul crizelor de epilepsie este rara si accidentele majore de asemenea, asta nu produce nicio linistire anturajului. In plus, ne putem referi din punct de vedere psihologic la modul in care copilul sau adolescentul resimte aceste crize precum si schimbarile in personalitatea lui care au loc. Uneori, se instaleaza o anxietate enorma, alteori o retragere din relatiile sociale, un esec sau abandon scolar sau manifestari agresive. Pentru toate acestea ajutorul psihoterapeutic este binevenit intrucat este dificil sau imposibil de elaborat psihic o asemenea manifestare cum este criza epileptica cu toata incarcatura ei.
Sigur ca toate aceste consideratii, precum si discutiile cu copilul sau adolescentul, ajutorul in a elabora psihic o asemenea boala se fac in conditiile unui diagnostic cert de epilepsie, dupa un diagnostic diferential facut de un medic neurolog. Diagnosticul diferential se discuta cu: spasmul hohotului de plans, despre care vom vorbi separat intr-un alt articol, crizele neepileptice cum ar fi sincopa si crizele isterice. In niciun caz, familia si anturajul nu trebuie sa puna eticheta de "epileptic" unui copil sau adolescent in functie de comportamentul lui sau sa-l trateze batjocoritor in cazul in care are aceasta boala.
Interferentele cu viata pacientului sunt numeroase si studiile arata o corelatie intre un mediu incarcat afectiv, tensionat, conflictual si producerea crizelor epileptice. Abordarea este insa foarte ampla din acest punct de vedere psihopatologic si etiologic si depaseste cadrul medical al diagnosticului si tratamentului medicamentos. O psihoterapie in care este implicata toata familia ar fi cea in masura sa descopere sensuri inconstiente ale conflictelor, ale anumitor relatii dintre membrii familiei, ale unor secrete sau mandate transmise de-a lungul generatiilor, ale crizei epileptice ca simptom care "spune" ceva sau care reprezinta singura "iesire" posibila la un moment dat dintr-o situatie insuportabila pentru subiect.
Influenta asupra parintilor
Atitudinile familiale oscileaza intre supraprotectie si interzicerea oricarei distractii si activitati sportive sau solicitante pentru copilul sau adolescentul cu epilepsie si respingere, retragerea afectiva si dezgust. Copilul este considerat incurabil, fara viitor, adesea retras de la scoala sau descurajat in privinta oricarei activitati de care se apuca. De multe ori, "rusinea" este cea care apare in prim planul afectivitatii familiei, ceea ce conduce la atitudini total neproductive pentru copil, pe care simt nevoia sa-l ascunda mai degraba decat sa-l ajute.
Din punct de vedere psihoterapeutic, in functie de cererile
familiei, de varsta copilului sau de gravitatea bolii, de posibilitatile de
timp si de energie alocate terapiei se pot face diferite amenajari ale
cadrului, incluzand consilierea psihologica a parintilor, ajutor
psihoterapeutic pentru copil sau adolescent care sa elaboreze psihic si sa
exprime ce simte, terapie de familie sau in diada parinte-copil. Intotdeauna
este nevoie de
Special: Efectele epilepsiei asupra pacientului, familiei sale si asupra medicului
Cu toate progresele remarcabile ale ultimelor decenii in domeniul neurologiei si, implicit, in cel al epilepsiei, in ceea ce priveste clasificarea clinica, investigatiile si tratamentul, se constata ca aspectele psihice si psiho-sociale ale bolii ocupa un loc mai putin important in arsenalul terapeutic atat al epileptologiei, cat si al altor boli neurologice si nu numai.
de prof. dr. Sanda Magureanu, sef lucr. dr. Dana Craiu, asist. dr. Oana Tarta-Arsene;
Clinica de Neurologie Pediatrica a Spitalului Clinic de Psihiatrie 'Profesor Dr. Alexandru Obregia',
Bucuresti, Centrul National de Referinta Impotriva Epilepsiei, Sectiunea Copii
Aproximativ 70-80% dintre copiii cu epilepsie nu au asociate comorbiditati deosebite (disabilitati cognitive, neurologice, comportamentale), avand un prognostic relativ bun din punct de vedere al epilepsiei. Acesti pacienti, precum si familiile lor) sunt cei mai expusi pentru dezvoltarea problemelor psihologice.
Din acest punct de vedere, este foarte importanta prezentarea impactului epilepsiei asupra pacientului si asupra familiei sale, cu consecinte esentiale in ceea ce priveste tratamentul, precum si discutarea rolului medicului in procesul de diagnosticare, tratament si acceptare a bolii.
Impactul epilepsiei asupra pacientului
Va puneti, probabil, intrebarea: 'Care pacienti sunt cei mai afectati psihologic?'. Un numar restrans de pacienti (20-30%), care prezinta epilepsii refractare la tratament, asociate cu handicap neurologic si cognitiv, beneficiaza de obicei de interventie multidisciplinara implicand actiunea neuropediatrului, psihologului, kinetoterapeutului, logopedului etc.; in schimb, marea majoritate a pacientilor cu epilepsie care au intelect normal, epilepsii idiopatice sau care raspund bine la tratament sunt neglijati din punct de vedere psihologic.
Criza epileptica, indiferent de etiologie, determina o traire particulara, in special in cazul crizelor care asociaza modificarea starii de constienta. Bolnavul traieste o ruptura, o discontinuitate in aprecierea timpului, pierde controlul asupra functiilor corporale si asupra limitelor sale.
In conditiile in care constienta nu este total pierduta, bolnavul asista la derularea crizei sau deduce existenta ei din privirile spectatorilor, ceea ce duce la alterarea imaginii de sine si la compromiterea independentei sale. Aceasta experienta catrastofala de dezorganizare brutala si complexa il face sa resimta o depreciere a modului sau de a exista in lume, a continuitatii sale in timp si spatiu, facandu-l sa resimta o mare rusine. De fapt, bolnavul sufera mai mult de consecintele psihologice ale crizelor decat de crizele propriu-zise.
Factori bine cunoscuti ca varsta de debut, tipul crizei, etiologie, precum si factori psihologici determinati de atitudinea anturajului pot duce la constituirea unei adevarate personalitati patologice, cu atat mai mult cu cat este vorba de o personalitate in formare.
Interventia psihoterapeutica a medicului alaturi de o echipa multidisciplinara trebuie sa evalueze factorii psihologici pentru a evita formarea acestei personalitati si a influenta o evolutie favorabila.
Astazi se insista asupra formarii unui nou tip de bolnav care sa lupte mai putin impotriva bolii sale si sa invete sa traiasca alaturi de ea, sa o gestioneze cat mai bine. Pentru aceasta este necesara o buna relatie, interactiva, a pacientului cu profesionistii terapeuti.
In afara de constientizarea si acceptarea acestei boli considerate 'rau famate', exista si problema acceptarii unui tratament medicamentos de lunga durata, adesea cu efecte secundare (in special, in cazul adolescentilor, prin definitie opozanti). In aceste cazuri este pusa in discutie complianta medicamentoasa. In plus, se adauga o serie de restrictii ale regimului de viata, nu intotdeauna justificate, pe care le fac unii medici insuficient instruiti si care fac pacientul sa traiasca un complex de inferioritate (in special adolescentul).
Reaparitia unei crize dupa o perioada de control duce la prabusirea sperantelor de 'vindecare' si, de asemenea, la aparitia neincrederii in medic, care este vazut ca incapabil sa rezolve problema medicala a pacientului. Acelasi efect negativ il are si esecul unui medicament antiepileptic nou introdus care fusese investit pozitiv de medic si care fie nu ajuta, fie chiar agraveaza situatia clinica. Este posibil sa apara chiar o stare depresiv-anxioasa, care ar putea fi evitata daca i se ofera pacientului toate informatiile in legatura cu toate aspectele bolii si tratamentului (discutii cu medicul si cu echipa multidisciplinara), astfel incat pacientul sa devina un partener activ.
Impactul epilepsiei asupra familiei pacientului
Familia traieste si ea o experienta brutala, infricosatoare, reprezentata de criza in sine, dar si de posibilele consecinte (deces, sechele mintale sau neurologice).
Anuntul diagnosticului determina o adevarata psihotrauma in familie, cu o dinamica ce implica mai multe faze. Initial, apare o perioada de blocaj, de siderare psihica si afectiva a membrilor familiei ce refuza sa accepte boala, evitand chiar si cuvantul 'epilepsie'. Urmeaza o perioada dominata de anxietate determinata de posibilele repetari ale crizei, in care familia asteapta anxios o noua criza, devenind hiperprotectoare fata de copil. Faza de depresie este reprezentata de o adevarata reactie de 'doliu' fata de disparitia copilului ideal plasat in fantasmele familiei, diagnosticul de epilepsie fiind asimilat cu un handicap. Recunoasterea si acceptarea existentei bolii reprezinta un moment esential spre o evolutie favorabila. Acest moment implica intelegerea si acceptarea unui tratament de lunga durata, a eventualelor reactii adverse, a faptului ca aspectul clinic se poate modifica in timp (creierul copilului fiind un creier in dezvoltare), acceptarea posibilitatii aparitiei unor modificari cognitive sau comportamentale tranzitorii ori permanente sau chiar a unor noi crize.
Impactul epilepsiei asupra medicului
Medicul are un rol dificil, de a clarifica toate aspectele legate de diagnostic, de tratament, conditiile de viata pe care trebuie sa le urmeze pacientul, precum si explicarea posibilei evolutii si a prognosticului bolii. Medicul trebuie sa raspunda la toate intrebarile familiei, sa consilieze pacientul si familia, ajutandu-l sa ajunga cat mai repede la faza de acceptare.
In ceea ce priveste diagnosticul, medicul se confrunta adesea cu problema primei crize, trebuie sa faca diagnosticul diferential intre epilepsie si alte fenomene paroxistice neepileptice asemanatoare si sa decida asupra oportunitatii initierii tratamentului. Daca tratamentul este temporizat, medicul va trebui sa raspunda la intrebarile legitime ale familiei: perioada de asteptare este daunatoare? O noua criza este daunatoare? Obtinerea unei inregistrari video a crizei (home-video) poate oferi informatii foarte valoroase pentru diagnostic si de asemenea da parintilor posibilitatea de a contribui activ, de a se simti utili, de a-si ajuta copiii.
In ciuda arsenalului modern de investigatii disponibil in prezent, diagnosticul sau etiologia nu se pot stabili cu certitudine intotdeauna. De exemplu, IRM (investigarea prin rezonanta magnetica) cu aspect normal nu infirma o displazie, iar existenta unei leziuni nu reprezinta intotdeauna cauza crizei epileptice. Electroencefalografia (EEG) are rol confirmativ, nu exclusiv. In anumite forme de epilepsie (epilepsia mioclonica juvenila, absente), electroencefalograma poate fi suficienta pentru diagnostic. In alte cazuri pot fi necesare EEG de lunga durata, video-EEG, EEG de somn.
Explicarea rolului tratamentului duce la o buna complianta. Medicul trebuie sa explice pacientului si familiei modalitatea de initiere, mentinere si scoatere, durata tratamentului, faptul ca este doar simptomatic, ca necesita o buna complianta. Trebuie prezentate potentialele reactii adverse si modalitatea de evitare, control. Tratamentul trebuie individualizat in functie de tipul de crize, sindrom, etiologie, varsta pacientului, afectiunile asociate, alte medicamente aflate in tratamentul pacientului.
In ceea ce priveste durata tratamentului, medicul nu poate preciza cu certitudine de la inceput, deoarece in epilepsie nu exista teste specifice (ca in alte boli). Un criteriu pentru eficienta tratamentului este disparitia crizelor. Totusi, existenta tulburarilor cognitive si de comportament impune continuarea tratamentului si in lipsa manifestarilor critice. Medicul trebuie sa explice ca evolutia nu depinde numai de tratament; chiar un tratament corect condus poate sa nu fie eficace intotdeauna.
Consilierea pacientului si a familiei este o parte importanta a interventiei terapeutice. Medicul trebuie sa ofere familiei informatii in legatura cu incadrarea scolara, familiala, vaccinari, interventii chirurgicale, respectarea unor conditii de viata. De asemenea, medicul trebuie sa explice parintilor necesitatea evitarii atitudinilor parentale extreme - sunt de evitat comportamente anxioase, intolerante ale familiei, care pot conduce la conduite demisionare, depresive sau agresive ale pacientului; de asemenea, supraprotectia poate determina infantilizarea personalitatii copilului. Trebuie incurajati parintii suporteri care ajuta integrarea copilului in viata familiala si, precoce, in viata sociala si profesionala.
In concluzie, medicul nu trebuie sa uite ca cei mai expusi
pacienti pentru a dezvolta complicatii psihologice sunt in special cei cu
intelect normal si cu epilepsii cu prognostic bun, acestia trebuind sa fie
abordati multidisciplinar. Este esentiala informarea familiei si pacientului in
legatura cu toate aspectele discutate mai sus. Intotdeauna trebuie lasata
pacientului 'o
Astazi se insista asupra formarii unui nou tip de bolnav care sa lupte mai putin impotriva bolii sale si sa invete sa traiasca alaturi de ea, sa o gestioneze cat mai bine. Pentru aceasta este necesara o buna relatie, interactiva, a pacientului cu profesionistii terapeuti.
Explicarea rolului tratamentului duce la o buna complianta. Medicul trebuie sa explice pacientului si familiei modalitatea de initiere, mentinere si scoatere, durata tratamentului, faptul ca este doar simptomatic, ca necesita o buna complianta.
Epilepsia - Ghidul profesorului
Nota:
Materialul a fost preluat de pe site-ul organizatiei Epilepsy Action - https://www.epilepsy.org.uk/ - cu acordul conducerii acesteia. Textul a fost preluat la data de 10/01/2006. Mentionam ca informatiile incluse au fost adaptate la mediul romanesc.
Epilepsia este cea mai grava afectiune neurologica ce afecteaza una din 131 de persoane īn Marea Britanie. Īn Marea Britanie sunt afectati de epilepsie unul din 242 de copii sau aproximativ 58.000 de copii si tineri sub 18 ani.
Este posibil ca multi profesori, de-a lungul carierei lor, sa aiba īn clasa copii cu epilepsie. Rolul profesorului este foarte important. Tratarea cu calm si īntelegere a epilepsiei va fi īn beneficiul copilului si colegii sai vor avea o atitudine corecta, de acceptare a bolii.
Trebuie mentionat ca exista īn jur de 40 de tipuri diferite de crize si o buna identificare a principalelor tipuri poate fi vitala īn ajutarea unui copil sa-si dezvolte potentialul si īn aplicarea tratamentului corect. De exemplu, crizele de tip absenta pot face sa para ca si cum copilul ar visa cu ochii deschisi cānd de fapt el se afla īn criza, parānd neatent la lectie si devenind victima glumelor facute de colegi pe seama sa.
Profesorii pot ajuta la identificarea unui tip de crize si anume crizele sub-clinice, care nu sunt detectabile prin observatie simpla. Indiciile care sunt la īndemāna pentru profesor ar fi scaderea nivelului atentiei la ore a copilului precum si capacitatea sa de munca sub asteptari.
Acolo unde se suspecteaza ca ar fi vorba de epilepsie, problema trebuie adusa la cunostinta parintilor imediat.
Rolul profesorului
Profesorul poate fi de mare ajutor īn diagnosticarea tipului de epilepsie a unui copil, printr-o descriere scrisa detaliata a crizelor. Comunicarea dintre profesor, parinti si doctor este extrem de importanta. Aceasta ajuta nu doar la diagnosticare ci si īn a sprijini copilul sa nu devina inhibat sau retras sau sa īntāmpine probleme nedorite īn procesul de īnvatare.
Acordarea primului ajutor īn clasa
In cazul crizelor de tip absenta cel mai important este ca aceasta sa fie abordata cu īntelegere si acceptare. Trebuie sa fim atenti ca la iesirea din criza copilul sa nu devina victima glumelor colegilor si sa recupereze toata informatia pierduta īn timpul crizei.
Daca un copil are o criza tonico-clonica īn timpul orei, colegii vor astepta ca profesorul sa īi īndrume. Fiti calm, linistiti-i pe ceilalti copii si aveti grija ca copilul aflat īn criza sa nu se raneasca. Nu īncercati sa miscati copilul aflat īn criza decāt daca se afla īn apropierea unor obiecte ascutite, fierbinti sau aproape de instalatii electrice. Apoi urmati pasii de mai jos:
1. Sprijiniti capul pe ceva moale ex. o jacheta īmpaturata, dar nu īncercati sa-i blocati miscarile.
2. Nu introduceti nimic intre dinti sau īn gura.
3. Nu-i dati sa īnghita lichide pana cānd nu a trecut criza.
4. Descheiati īmbracamintea īncheiata īn jurul gatului dar cu atentie deoarece puteti speria copilul, daca acesta se afla īn stare de semi-constienta.
5. Chemati ambulanta sau doctorul doar daca criza dureaza mai mult de cāteva minute (status epilepticus).
6. Īntoarceti copilul pe o parte cat de repede posibil (in pozitie de recuperare) pentru a facilita respiratia. stergeti saliva din jurul gurii.
7. Īncurajati copilul si fiti īntelegator īn perioada de confuzie care urmeaza adesea dupa acest tip de criza. Copilul s-ar putea sa aiba nevoie sa se odihneasca īn liniste sau sa doarma putin, de preferat intr-un spatiu mai retras, privat.
8. Daca criza a fost īnsotita de incontinenta urinara acoperiti copilul cu o patura pentru ca acesta sa nu se simta jenat.
Faceti īn asa fel īncāt sa aveti haine de schimb la scoala daca crizele au loc cu regularitate. De obicei nu este necesar sa trimiteti copilul acasa dupa criza, dar fiecare copil este diferit. Daca profesorul considera ca starea de confuzie se prelungeste, ar fi bine sa contacteze parintii. Ideal ar fi sa se ia o decizie īmpreuna cu parintii, dupa ce s-a discutat starea copilului si s-a stabilit de comun acord o procedura de "interventie" pentru aceste situatii.
Īngrijirea de urgenta
Cu toate ca īn general crizele convulsive nu constituie o urgenta medicala, exista doua exceptii de care profesorul trebuie sa stie:
1. Cānd criza nu da semne sa se opreasca dupa cāteva minute SAU
2. Cānd are loc o serie de crize fara ca pacientul sa-si revina complet intre ele:
Cānd acest lucru se īntāmpla se numeste Status Epilepticus - una dintre rarele urgente medicale asociate cu epilepsia si care presupun supraveghere medicala de urgenta. O criza de cinci minute nu constituie īn sine un episod de status epilepticus si poate īnceta natural fara tratament. Totusi, luarea unor masuri de precautie dupa scurgerea celor cinci minute, va asigura faptul ca se poate interveni īn mod eficient daca criza continua. Asemenea precautii sunt foarte importante mai ales daca istoricul medical al copilului prezinta antecedente de status epilepticus.
Īngrijirea de urgenta este necesara īn cazul īn care un copil nediagnosticat cu epilepsie are o criza convulsiva - chiar daca aceasta īnceteaza dupa cinci minute. īn acest caz, starea poate fi cauzata de o infectie existenta sau de o problema metabolica.
Atāt medicii cat si parintii trebuie sa fie informati īn cazuri de acest gen.
Medicatia
Din fericire, medicatia anti-epileptica da posibilitatea multor copii cu epilepsie sa duca o viata normala. Exista multe tipuri de medicamente dar toate sunt prezentate sub forma de tablete, capsule sau īn cazul copiilor mici, sirop. Acesta se administreaza de obicei, dimineata si seara, evitāndu-se astfel administrarea lor īn timpul orelor. Oricare ar fi prescriptia medicala, important este ca copilul sa ia doza corecta la timpul potrivit stabilit. Daca medicamentul trebuie administrat īn timpul zilei, sprijinul scolii si al profesorului vor fi de mare ajutor.
Daca numarul crizelor creste sau copilul devine somnolent, hiperactiv sau neatent, s-ar putea sa fie necesara ajustarea medicatiei. Daca profesorul remarca un asemenea comportament este bine sa discute problema cu parintii, pentru ca acestia sa poata discuta problema cu medicul copilului.
Profesorii, asistentele, profesorii specializati si restul personalului trebuie sa fie atenti de asemenea la tulburarile de īnvatare care pot fi asociate uneori cu epilepsia. Doar cunoscānd acest aspect vor putea lucra eficient cu acesti copii ajutāndu-i sa-si desfasoare potentialul.
Activitati scolare
Punānd restrictii copiilor bolnavi de epilepsie nu vom face decāt sa-i facem sa se simta si sa para diferiti. Cu supraveghere adecvata nici o activitate nu trebuie interzisa, cu toate ca nu este o idee buna sa lasam copilul sa se catere pe frānghii sau spaliere daca are un istoric de crize frecvente si imprevizibile.
Īnotul trebuie īncurajat si normal nu ar trebui sa provoace probleme, cu conditia ca īn apa sau lānga, sa existe un supraveghetor informat si specializat, gata sa intervina daca ar fi nevoie. Multe scoli adopta sistemul de parteneriat pentru toti copii, ceea ce īnseamna ca nu trebuie atrasa atentia īn mod special asupra copiilor cu epilepsie.
Informatii esentiale:
Este recomandabil ca profesorii sa ceara cat mai multe informatii posibile de la parinti privind boala copilului. Unele dintre īntrebari s-ar putea referi la:
. Ce tip de crize are copilul.
. Cat dureaza si cum se manifesta.
. Cum trebuie intervenit īn cazul unei crize si de cat timp are nevoie copilul pentru a-si reveni.
. Daca exista vreun factor special care ar putea declansa criza.
. Cat de des se administreaza medicatia si ce efecte adverse poate sa aiba.
. Daca copilul prezinta vreun avertisment (aura) care sa anunte criza.
. La ce activitati, recomanda parintii sau doctorii, sa nu participe, daca exista astfel de limitari.
. Daca copilul mai sufera si de alte boli.
De asemenea, este foarte util de stiut cat de bine īntelege copilul fata de boala lui si fata de tratament.
Text tradus de Delia Rednic
prin intermediul Programul de voluntariat https://www.traduceri.minim.ro/
Ghid pentru parinti
Nota:
Materialul a fost preluat de pe site-ul organizatiei Epilepsy Action - www.epilepsy.org.uk - cu acordul conducerii acesteia. Textul a fost preluat la data de 10/01/2006. Mentionam ca informatiile incluse au fost adaptate la mediul romānesc.
Multi oameni care sufera de epilepsie au prima criza īnainte de vārsta de 20 de ani. Asadar, daca copilul tau are aceasta boala, nu esti singur si īn ziua de azi sunt sanse ca boala copilului tau sa fie bine tinuta sub control.
Care sunt cauzele epilepsiei?
Īn multe cazuri, cauza epilepsiei este necunoscuta. Īn altele, epilepsia poate avea legatura cu o boala, cum ar fi meningita, o malformatie a creierului, probleme cu metabolismul copilului sau leziuni ale creierului. Aceste leziuni pot fi cauzate de o lovitura puternica la cap sau de o nastere dificila.
De ce s-a īmbolnavit copilul meu de epilepsie ?
Majoritatea parintilor cauta sa gaseasca un motiv pentru aparitia bolii īn cazul copilului lor. Ei se īntreaba daca ar putea fi vina lor sau daca s-a mostenit din familie. Mostenirea bolii este o problema complicata. Chiar si acolo unde s-a gasit o legatura genetica pentru un anumit tip de epilepsie (cum ar fi Epilepsia Juvenila Mioclonica) deseori nu exista nici un membru īn familie cu aceasta boala. Doctorul poate sa īti dezvaluie de ce a aparut aceasta boala, dar e bine de stiut ca pentru multi, multi copii acesta e doar "unul din acele lucruri care ti se īntāmpla".
Este vina mea?
Ca multi parinti te poti īntreba daca ceva ce tu ai facut sau nu ai reusit sa faci a declansat boala copilului tau si cautarea cauzei face parte din īncercarea ta de a te īmpaca cu starea copilului tau. Totusi, e putin probabil ca ceva ce tu ai facut sa fie cauza crizelor de epilepsie ale copilului tau si, īn multe cazuri, cauza epilepsiei ramāne un mister.
Depistarea epilepsiei īn copilarie
Poate fi īnspaimāntator sa vezi ca copilul tau are ceea ce pare a fi o criza. Totusi, e important sa īti pastrezi calmul, astfel īncāt sa-i poti descrie doctorului exact ceea ce s-a īntāmplat. Epilepsia e deseori dificil de diagnosticat si nu este īntotdeauna clar daca copilul a avut o criza. Daca copilul tau sufera un colaps din orice motiv contactati medicul. Copiii, ca si adultii, pot avea atāt crize generalizate, cāt si partiale. Alte stari pot fi uneori confundate cu epilepsia si este important ca doctorul sa le excluda. Acestea pot include convulsii febrile si apnee.
Convulsiile febrile
Aceste crize convulsive sunt cauzate de o crestere rapida a temperaturii si sunt legate de bolile copilariei, cum ar fi amigdalita si cresterea primilor dinti. Din fericire, cei mai multi copii nu mai au astfel de crize īn jurul vārstei scolare. A se vedea si Convulsiile febrile.
Apneea
Aceasta este o reactie extrema la soc sau frustrare. Īn loc sa tipe de frica, durere sau furie, copilul tipa o data, inspira profund ca si cānd ar vrea sa continue si apoi īsi tine respiratia atāt de mult īncāt lesina. Aceasta īl face pe copil sa nu īsi mai tina respiratia. Desi alarmant pentru cei de fata, copilul tau nu-si poate face rau din punct de vedere fizic pe termen lung īn timpul unei astfel de crize.
Epilepsiile dificil de controlat
Desi prognosticul este bun pentru majoritatea copiilor bolnavi de epilepsie, unii au forme severe care sunt greu de tinut sub control cu ajutorul medicamentelor si continua sa aiba crize. Acestea pot include diverse sindroame. Un sindrom este alcatuit dintr-o serie de simptome. Medicul specialist poate identifica un sindrom epileptic dupa tipul de crize prezentat de copilul dumneavoastra, dupa momentul cānd apar acestea si dupa alte semne si simptome de identificare. Copiii care au o epilepsie greu de controlat pot avea alte probleme, cum ar fi o dezvoltare īntārziata si dificultati de īnvatare.
Diagnosticul
Observatiile tale si cunoasterea propriului copil sunt vitale pentru ca doctorul sa stabileasca un diagnostic. Īn afara de testele obisnuite de diagnosticare, cum ar fi testele de sānge, EEG-ul si tomografiile, copilul tau poate fi supus unor evaluari privind dezvoltarea si comportamentul sau care sa evalueze īntregul progres al copilului.
Discutiile despre boala
Vei avea nevoie de foarte mult timp pentru a pune īntrebari si pentru a da glas temerilor pe care le-ai putea avea īn legatura cu diagnosticul copilului tau. Doctorul īti poate da informatii si sfaturi, dar īntr-un cabinet medical aglomerat nu este īntotdeauna timp pentru discutii prelungite. Īntrebati daca se poate stabili o alta īntrevedere pentru a discuta mai multe detalii sau daca exista un consilier care sa va ofere mai multe informatii. S-ar putea sa fii socat sa descoperi ca copilul tau are epilepsie, dar aminteste-ti ca 8 din 10 copii care sufera de aceasta boala au o viata frumoasa, lipsita de necazuri.
TRATAMENTUL sI CONTROLUL BOLII
Tratamentul medicamentos
Scopul tratamentului medicamentos este cel de a controla tendinta copilului de a avea crize de epilepsie, astfel īncāt sa īsi poata continua viata avānd cāt mai putine crize. Evitarea factorilor care pot cauza aceste crize si administrarea de medicamente anti-epileptice sunt principalele modalitati de a obtine acest lucru.
Īn mod normal copilul va trebui sa fie sub tratament anti-epileptic pāna cānd va ajunge la stadiul īn care nu va avea nici o criza timp de mai multi ani (īntre 2 si 5 ani, medicul va hotarī daca a venit momentul ca tratamentul sa fie īntrerupt) si, īn anumite cazuri, s-ar putea sa fie nevoit sa continue tratamentul pentru o perioada nedeterminata de timp. Īn majoritatea cazurilor copiii īsi vor schimba medicul pediatru cu unul de adulti īn jurul vārstei de 18 ani.
Alte optiuni
Alte optiuni care pot fi luate īn considerare uneori sunt operatia pe creier si o dieta mai deosebita bazata pe grasimi, īn special īn cazurile unde epilepsia nu pare sa raspunda la tratamentul medicamentos. Īn unele cazuri un implant numit stimulator al nervului vag poate fi de ajutor daca medicatia nu a reusit sa controleze crizele.
Va scapa copilul meu de epilepsie?
Aceasta este de obicei o īntrebare la care este imposibil sa raspunzi. Unele epilepsii apar īn copilarie si dintre acestea aproximativ o treime dispar o data cu trecerea la vārsta adulta. Alte epilepsii sunt prezente īntreaga viata. Doctorul īti poate da informatii despre caracterul bolii copilului tau.
Gāndirea pozitiva
Bunul simt, experienta si intuitia te vor ghida sa īti īngrijesti cel mai bine copilul. Cunoasterea cāt mai multor lucruri despre aceasta boala te va ajuta sa īti īntaresti īncrederea īn propriile tale forte, precum si abilitatea de a raspunde necesitatilor lui. Īncearca sa nu fii prea protector sau sa īti canalizezi īntreaga ta atentie asupra copilului cu epilepsie.
Ceilalti oameni
E posibil sa-ti fie teama ca prietenii, vecinii si rudele vor reactiona negativ la aflarea vestii ca copilul tau are epilepsie. Reactiile negative apar atunci cānd oamenilor le e teama de aceasta boala sau nu o īnteleg. Consideram ca sinceritatea e modul cel mai bun de a combate orice stigmat care īnsoteste aceasta boala si vei descoperi ca majoritatea oamenilor sunt īntelegatori si de ajutor daca stiu cum sa ajute.
Epilepsia si comportamentul
E rar ca problemele comportamentale sa fie un rezultat direct al epilepsiei si conceptul "personalitatii epileptice" este un mit. E important de retinut ca doar pentru simplul motiv ca un copil are epilepsie nu īnseamna ca orice problema pe care acesta o are este de asemenea legata de aceasta boala. Uneori problemele sociale pot afecta comportamentul copilului tau, cum ar fi: stresul, o tulburare emotionala si plictiseala. Problemele comportamentale si dificultatile de īnvatare ar putea fi de asemenea cauzate de gravitatea sau tipul crizelor, orice vatamare a creierului, precum si de anumite medicamente anti-epileptice.
Daca copilul tau are o problema, īncearca sa descoperi care este cauza daca poti. Profesionistii care sunt implicati īn tratarea copilului tau pot de asemenea sa te ajute; asa ca sa nu-ti fie teama sa vorbesti cu ei si sa le ceri ajutorul.
Intimidarea si tachinarea
Unii copii cu epilepsie sunt necajiti la scoala de catre colegii lor. Aceasta se īntāmpla deoarece ceilalti copii nu īnteleg epilepsia si/sau copilul cu epilepsie nu se simte īn stare sa se afirme. Semnele pot include izbucniri isterice, violenta sau comportament neadecvat cum ar fi absenteismul de la scoala sau nervozitatea. Vorbeste cu profesorul copilului daca esti īngrijorat si asigura-te ca copilul tau stie ca are tot sprijinul si īncurajarile tale pentru ca el sa se afirme.
Ajutorul dat copilului pentru a accepta epilepsia
Informarea corecta si o perspectiva pozitiva te vor ajuta pe tine si pe copilul tau sa va bucurati de copilaria acestuia. Spune-i cāt de mult crezi ca poate īntelege despre epilepsie si īncepe sa-i arati modalitati simple de a tine īn frāu aceasta boala.
Pe masura ce copilul tau creste poti sa-l īncurajezi sa īsi asume din ce īn ce mai mult responsabilitatea pentru propria persoana.
Va avea drept copilul meu la vreun beneficiu?
Daca boala copilului tau este atāt de grava īncāt are nevoie de mai multa grija si supraveghere decāt un alt copil de aceeasi vārsta, copilul poate primi un ajutor de invaliditate.
EDUCAŢIA
Educatia la cresa/ gradinita
Copiii mici vor putea sa se desparta de mama si sa beneficieze de crese si mai apoi de gradinite, dar asigurati-va ca personalul si toti voluntarii stiu ca acestia au epilepsie si ce sa faca īn cazul unei crize.
Educatia de la 3 la 16 ani
Majoritatea copiilor si a tinerilor cu epilepsie urmeaza cursurile scolilor, colegiilor si universitatilor obisnuite. scoala este o parte foarte importanta din viata copilului tau si ar trebui sa poata sa ia parte la majoritatea activitatilor ca oricare alt copil. Daca īnteleg despre ce este vorba, cei mai multi profesori pot fi de ajutor. De exemplu ei trebuie sa stie ca copiii nu trebuie sa fie trimisi acasa dupa fiecare criza, ci se pot īntoarce la ora dupa ce au avut un timp sa īsi revina dupa criza.
Epilepsia si īnvatarea
Majoritatea copiilor cu epilepsie sunt la fel de capabili sa īnvete ca si alti copii si multi dobāndesc succese foarte mari. Din pacate, unii copii au probleme cu abilitatile de īnvatare la scoala si daca ai impresia ca copilul
tau nu face progrese la scoala cum ar trebui sa faca, poarta o discutie cu profesorii si doctorul. Problema lui poate sa nu fie legata de epilepsie, dar īn unele situatii poate fi.
Dificultati la īnvatare
Daca un copil cu epilepsie are dificultati la īnvatare (termen folosit pentru a descrie un copil care īnvata mai greu decāt majoritatea copiilor de vārsta lui sau care are un handicap care īl face sa se foloseasca cu greu de facilitatile oferite de scoala) s-ar putea sa aiba nevoie de ajutor special pentru ca el sa-si foloseasca īntregul potential.
Din fericire, majoritatea dificultatilor de īnvatare sunt usoare si pot fi depasite destul de repede, dar uneori dureaza mai mult si sunt mai serioase. E foarte posibil ca copilul tau sa se confrunte cu probleme serioase de acest gen daca are crize severe sau necontrolate si/sau probleme fizice si mentale asociate cu epilepsia.
Nevoi educationale speciale
Daca copilul tau ramāne mult īn urma altor copii de vārsta lui sau daca ai impresia ca nu primeste tot sprijinul de care are nevoie la scoala s-ar putea sa fie vorba de nevoi educationale speciale. Pentru a afla aceasta, īn Marea Britanie, poti ruga autoritatea locala pentru educatie (LEA) sa faca o evaluare a situatiei copilului tau. Aceasta presupune culegerea informatiilor īn legatura cu progresul realizat de copilul tau de la tine, de la profesorii copilului, de la un psiholog educational si de la oricine ar putea sa ajute la alcatuirea unui portret al nevoilor copilului tau.
Copiii si telefoanele celulare
Telefoanele celulare fac acum parte din viata de zi cu zi a multor tineri. Exista īnca multe pareri pro si contra sigurantei telefoanelor celulare, de aceea, aceasta poate fi un motiv de īngrijorare pentru multi parinti care au copii cu epilepsie.
De la adolescenta la viata de adult
Unii adolescenti pot avea nevoie de ajutor pentru a īnvata sa se accepte asa cum sunt. Deseori, adolescentii cu epilepsie se folosesc de situatia lor ca de un motiv pentru toate starile lor de anxietate si de nemultumire, ca de exemplu atunci cānd se revolta ca iau pastilele. Oricāt de īngrijorator ar fi acest lucru, īncercati sa nu faceti un caz prea mare. Cu cāt adolescentul īntelege mai multe despre medicatia sa cu atāt mai bine va putea sa ia decizii responsabile
Cu sprijin, adolescentul poate īnvata ca epilepsia nu trebuie sa-i conduca viata. Daca īnteleg ce e bine si ce nu e bine pentru ei si nu īsi asuma riscuri care nu sunt necesare, nu exista nici un motiv pentru care tinerii cu epilepsie n-ar trebui sa ia parte la activitatile sportive, calatorii, frecventarea discotecilor sau sa aiba prieteni sau prietene.
Ca si parinte poate sa-ti fie greu sa accepti faptul ca copiii tai au dorinte "adulte". Totusi, la un moment dat va trebui sa vorbesti despre sex si relatii. Baietii si fetele au nevoie sa stie ca epilepsia nu īi va opri de la placerea de a face sex. Fetele ar trebui sa stie ca medicamentele anti-epileptice pot afecta absorbtia pilulei contraceptive si ca s-ar putea sa fie nevoie sa discute aceasta problema cu doctorul. si ambele sexe trebuie sa stie ca nu exista absolut nici un motiv pentru care ei sa nu aiba un partener sau copii.
Mai presus de toate, adolescentul are nevoie de īntelegerea ta. Dorinta puternica de apartenenta poate īngreuna situatia atunci cānd ei nu pot fi ca si prietenii lor datorita problemelor legate de epilepsie. De exemplu, ei nu vor putea sa īnvete sa sofeze, aceasta īi poate face sa se simta exclusi cānd toti prietenii īnvata sa sofeze. A īnvata cum sa se descurce cu astfel de probleme - cu sprijinul tau - face parte din procesul īnvatarii conceptului de a fi independent, de a īnvinge boala si de a recunoaste ca epilepsia nu trebuie sa le conduca viata.
Pregatirea pentru viata adulta
Folositi lista urmatoare pentru a fi siguri ca adolescentul are toate informatiile de care are nevoie:
. stie ce servicii īl pot ajuta si cum sa le gaseasca?
. Īntelege de ce are nevoie de medicatie si ce sa faca daca crizele ies de sub control?
. Tabletele sunt responsabilitatea lui? Trebuie sa aiba o doza suplimentara īn cazul īn care nu ajunge acasa la timp.
. stie cum sa se foloseasca de asistenta medicala?
Educatia - peste 16 ani
Mai tārziu copilul tau va trebui sa decida daca vrea sa-si continue studiile. O idee buna ar fi sa īl īncurajezi sa tinteasca cāt mai sus pentru a putea concura pe piata locurilor de munca atunci cānd soseste momentul - factor foarte important pentru oamenii cu epilepsie.
Nu exista nici un motiv pentru care copilul tau nu s-ar putea bucura de fiecare aspect al vietii de student. Va fi nevoie ca el sa decida cui sa spuna despre boala sa si ce anume sa spuna. Consideram ca onestitatea e cea mai buna politica. Fiind sinceri se vor putea evita astfel situatiile stānjenitoare si vor putea primi ajutorul de care ei au nevoie atunci cānd situatia o cere; acest lucru poate demola unele mituri nesanatoase despre epilepsie.
Ca toti studentii, copilul tau va trebui sa decida singur pozitia sa īn ceea ce priveste alcoolul, drogurile si cum īsi organizeaza viata sociala. Facānd aceste alegeri, el va fi nevoit, bineīnteles, sa ia īn considerare modul īn care aceste aspecte le pot influenta boala.
COPILUL CU EPILEPSIE
Epilepsia este o boala ce se manifesta prin crize care se repeta. Criza reprezinta manifestarea clinica a unei descarcari electrice a unui grup mare de neuroni, care dureaza de la cateva secunde pana la cateva minute. In restul timpului, creierul functioneaza in mod normal.
Pentru a preintampina aparitia unor crize epileptice, bona trebuie sa cunoasca factorii care pot provoca aceste crize:
intreruperea brusca a medicamentelor antiepileptice;
lipsa de somn;
hiperventilatia (respiratia prea frecventa sau prea adanca);
febra;
stimularea luminoasa intermitenta (televizor, calculator);
In cazul in care inevitabilul s-a produs, bona trebuie sa ofere primul ajutor. Parintii sunt cei mai in masura sa va arate cum procedeaza in astfel de situatii. De aceea va propunem cateva intrebari utile:
Cum se manifesta copilul atunci cand face o criza?
Care sunt semnalele de alarma, care indica aparitia unei crize?
Cat timp dureaza o criza in mod normal?
Cat de des se produc crizele?
Cum se comporta copilul dupa o criza?
Carea este reactia celorlalti membri ai familiei la o criza a copilului?
Cum poate fi linistit copilul dupa o criza?
Cum sa ii ofer primul ajutor?
Pe cine trebuie sa anunt despre criza copilului?
Va oferim varianta noastra de prim ajutor:
Intoarceti copilul pe o parte, pentru a nu se ineca si asezati-l pe o suprafata neteda si moale;
Eliberati-i zona gatului, pentru a facilita respiratia si nu ii introduceti nimic in gura;
Nu hraniti copilul si nu ii oferiti nimic de baut imediat dupa criza;
Protejati copilul in timpul crizei de obiectele care l-ar putea lovi;
Schimbati pozitia copilului numai in caz de pericol (scari, apa adanca, foc);
Supravegheati copilul in permanenta si oferiti-i suport emotional;
Dupa ce s-a linistit, sunati parintii si cereti noi instructiuni;
Pastrati-va calmul. Odata ce criza s-a produs, nimic nu o mai poate opri;
Nu incerca sa tii copilul in frau;
Noteaza cat mai in detaliu cum s-a comportat copilul inainte, in timpul si dupa criza, ora la care s-a intamplat si perioada de recuperare dupa criza;
Lasati copilul sa se odihneasca, apoi incurajati-l sa reia o activitate;
Epilepsia si īnotul
Īnotul reprezinta o modalitate excelenta de a ne mentine īn forma; cu toate acestea, multi oameni sunt īngrijorati ca ei sau vreunul dintre membrii familiei lor sau vreun prieten ar putea avea o criza de epilepsie īn apa. Aceste informatii demonstreaza ca, luānd cāteva precautiuni practice, persoanele epileptice se pot bucura, īn siguranta, de toate beneficiile īnotului.
Īnotul este adesea o activitate sociabila. Copiii, spre exemplu, se pot simti dati la o parte daca le este interzis īnotul doar din cauza bolii, īn timp ce toti ceilalti colegi de clasa se joaca sau īnvata sa īnoate īn piscina. O astfel de "discriminare" accentueaza sentimentul de a fi "diferit" sau a fi un strain Alti copii ar putea atunci reactiona nepotrivit si copilul epileptic s-ar putea simti respins.
Toti ar trebui sa īnvete sa īnoate, si mai ales copii cu epilepsie - īi ajuta la īntarirea īncrederii īn sine, la dezvoltarea capacitatilor de sociabilizare si relationare cu ceilalti si, cel mai important, este distractiv!
De multe ori, persoanele cu epilepsie doresc sa īnoate dar sunt opriti de familie, prieteni, profesori sau personalul angajat de la piscina. Cāteodata, altii īsi īnchipuie ce e mai rau si decid singuri ca nu merita riscul.
Cercetarile demonstreaza ca, de fapt, putine crize au loc īn apa. Acest lucru se explica prin faptul ca, atunci cānd oamenii sunt antrenati īntr-o activitate placuta, riscul unei crize de epilepsie este mai putin probabil. Sportul si activitatile recreative, inclusiv īnotul, pot ajuta la īmbunatatirea tipului de criza la unii oameni.
Īntrucāt īntotdeauna exista posibilitatea aparitiei unei crize, este important sa nu subestimam riscurile potentiale. Puteti cere sfatul medicului dumneavoastra, sa discutati probleme cum ar fi tipul si frecventa crizei si oricare alti factori ce v-ar putea afecta siguranta īn timpul īnotului. O supraveghere adecvata īn timpul īnotului, daca este posibil cu un supraveghetor personal, este esentiala.
Mai īntāi de toate siguranta
Prietenii buni stau īmpreuna
Persoanelor cu epilepsie li se va parea deranjant sa fie "supravegheati", mai ales daca ei sunt singurii supravegheati. Īnotul īn pereche este o idee nascuta īn America si poarta numele de Sistemul de Parteneriat.
Este folositor mai ales īn timpul orelor de īnot deoarece fiecare are cāte un partener, transferānd atentia de la persoana cu epilepsie. De asemenea, ajuta la īnvatarea regulilor de prim-ajutor īn perechi si ne īnvata pe toti cum sa avem grija de siguranta celorlalti.
Cel putin o data sau de doua ori pe timpul sedintei, cineva da semnalul, la care dumneavoastra trebuie sa va atingeti partenerul imediat. Daca nu puteti, īnseamna ca sunteti prea departe unul de celalalt si, prin urmare, "ati pierdut". O penalizare poate fi ulterior impusa. Daca aceasta metoda de parteneriat nu poate fi utilizata, este mai bine ca "supraveghetorul" sa stea afara din apa īn cazul īn care este necesara o interventie prompta. Oricare metoda ar fi folosita, supravegherea trebuie sa fie discreta.
Cum sa faceti fata unei crize īn apa
Crizele partiale sau absenta acestora
De regula, acestea nu necesita actiuni de urgenta, dar trebuie avut grija ca persoana sa nu se īnece. Protejati persoana de pericol si, dupa ce isi revine, verificati daca doreste sa iasa afara din apa, īntrucāt este posibil sa se simta confuz si sa aiba nevoie de odihna.
Convulsii tonico-clonice
Principii de baza
Cānd sa chemati ambulanta
Daca vreti sa īnotati, gasiti o modalitate sigura si potrivita pentu aceasta, respectānd toate recomandarile mentionate mai sus. Oamenii cu epilepsie nu ar trebui sa permita degradarea calitatii vietii lor, iar faptul de a nu fi īnotator este mult mai periculos decāt a īnvata īnotul īntr-un mediu sigur si supravegheat.
Introducere
Epilepsia este o afectiune cronica ce se manifesta prin crize convulsive recurente, datorate unei descarcari electrice excesive a neuronilor cerebrali.
Epilepsia se poate manifesta la orice varsta, dar este cu mult mai frecventa la copil decat la adult, deoarece creierul sugarului si copilului este mai vulnerabil, fiind imatur din punct de vedere al dezvoltarii.
In numeroase cazuri, frecventa crizelor de epilepsie scade odata cu inaintarea in varsta, acestea dispar intr-un interval de timp variabil. Acesta este cazul convulsiilor familiale benigne neonatale care survin doar in primele luni de viata, pentru ca apoi sa dispara, fara a lasa sechele.
Cauzele epilepsiei
In unele cazuri, epilepsia apare in urma unui traumatism cranian sever, unor dificultati la nastere sau a unor infectii grave care afecteaza creierul, precum meningita. Epilepsia a carei cauza este cunoscuta se numeste epilepsie simptomatica. In majoritatea cazurilor insa, cauza nu este identificata -vorbim atunci de epilepsie idiopatica. Studiile recente au demonstrat rolul factorilor genetici in unele forme de epilepsie. In prezent este general admis ca epilepsiile idiopatice au o predispozitie genetica, care combina actiunea mai multor gene si a factorilor de mediu.
Diagnostic
Orice persoana poate face o criza la un moment din viata; vorbim de epilepsie doar atunci cand crizele se repeta in decurs de cateva luni sau ani. Atunci cand copilul sufera mai multe crize, medicul de familie ii recomanda un specialist pentru stabilirea diagnosticului. Deseori, medicul pune diagnosticul folosind o descriere a crizei facuta de un martor precum si alte informatii despre antecedentele medicale ale copilului. Sunt utilizate si cateva investigatii specifice:
- un examen clinic si uneori o analiza de sange
-
- o electroencefalograma
Aceste teste nu stabilesc diagnosticul de epilepsie, dar furnizeaza informatii care pot contribui la descoperirea cauzelor crizelor. Rezultatele normale la aceste teste nu exclud diagnosticul de epilepsie.
Tratament
Majoritatea copiilor care sufera de epilepsie sunt tratati cu medicamente antiepileptice. Acestea nu vindeca boala dar evita recidivarea crizelor. Odata ce descopera medicamentul potrivit sau combinatia potrivita de medicamente, la numerosi pacienti crizele dispar.
O alta optiune de tratament pentru copiii ai caror crize nu pot fi controlate cu ajutorul medicamentelor este dieta cetogenica -bogata in grasimi si cu continut scazut de carbohidrati. Raspunsul copilului la aceasta dieta va fi atent monitorizat atat de medicul specialist cat si de medicul nutritionist.
Uneori crizele copilului sunt provocate de anumiti agenti declansatori: stres, agitatie, plictiseala sau lipsa somnului. Parintii pot tine o evidenta a crizelor pentru a vedea daca se repeta anumiti factori, caz in care se recomanda evitarea pe cat posibil a acestora.
Viata personala familiala si sociala Regimul de viata al copilului epileptic fara afectare neurologica sau psihica va fi normal, el fiind integrat printre copiii cu scolaritate normala.
Dar, pentru ca viata copilului cu epilepsie sa fie relativ normala, pe lānga medicatie, atāt medicul curant, cāt si medicul scolar, īi vor da informatii necesare, lui si familiei, privind afectiunea pe care o are, modul īn care dificultatile trebuie sa fie depasite, creāndu-i astfel, un climat calm. Parintii trebuie sa cunoasca diagnosticul copilului lor indiferent daca este vorba despre o deficienta organica sau functionala. Medicul va fi sincer fata de copil si familie explicāndu-le ca o multitudine de restrictii īi va face viata imposibila, iar prea multe lucruri permise īl vor duce la accidente inevitabile ale bolii.
Copilul va desfasura o activitate fizica moderata si va practica sporturi recreative. Īn schimb, nu-i sunt permise exercitii de gimnastica cu echilibru la īnaltime, sportul de performanta, cele care expun la traumatisme craniene repetate cum ar fi: boxul, alpinismul, aviatia, plonjatul submarin, natatia, bicicleta. Va fi strict supravegheat la scaldat si chiar cānd face baie acasa. Nu va sta timp īndelungat la soare.
Īn ceea ce priveste viata īn familie, pentru ca sa se evite unii factori declansatori ai crizelor epileptice, medicul scolar sau de familie va preciza ca este absolut obligatoriu sa fie evitate toate conflictele.
Īn cazul īn care epilepsia este deja grava (nevroza, psihoza, conflicte familiale grave, tulburari de comportament, dificultati de adaptare socio-profesionala, copilul va beneficia de psihoterapie.
Copilul epileptic īsi construieste propria personalitate īn raport cu modul īn care īsi traieste viata, cu influenta pe care o are anturajul, cu dinamismul lui personal. Īn acest sens, el poate avea tendinte regresive, stari depresive, sentimente de devalorizare a propriei persoane, schimburi de gānduri si idei dificile cu cei din jur, pe care-i resimte ca o amenintare a propriei lui vieti.
Īnca de la īnceput, el va fi implicat īn terapia proprie-i boli. Este foarte important ca elevul sa urmeze regulat tratamentul indicat de medic, orice īntrerupere intempestiva, poate duce la aparitia unei noi crize. Surmenajul, lipsa somnului, consumul alcoolului vor fi evitate fiind considerate ca agravante ale bolii.
Parintii copilului epileptic sunt cel mai ades anxiosi, culpabili de afectiunea pe care o are copilul lor, devenind hiperprotectori, mentināndu-l permanent dependent de ei. Altii, pot fi agresivi, marcati de un comportament de rigoare educativa, de perfectionism terapeutic. Corect este sa se adopte un comportament normal si cu o supraveghere atenta a bolii.
Orientarea scolara si profesionala pune o serie de probleme tānarului epileptic. El trebuie sa practice o profesie cāt mai potrivita bolii pe care o are. Acesta poate presta activitati care se desfasoara īn deplina siguranta, fara nici un grad de periculozitate, fara contrarietati din partea ambiantei, īn atmosfera de liniste.
Indiferent de forma bolii (usoara sau medie), epilepticii nu pot practica meserii/profesii care presupun anumite dificultati cum ar fi: īn siguranta circulatiei, lānga sau cu agregate īn miscare, īn apropiere de foc sau apa, la īnaltime (pe schele), īn subteran, lānga utilaje sub īnalta tensiune electrica, cu manipulare de substante toxice, radiatii ionizante, munci īn care se utilizeaza obiecte ascutite sau taioase, activitati care se desfasoara īn flux continuu (la banda rulanta, tablouri de comanda) activitati īn contact nemijlocit cu publicul sau cu copiii (īn īnvatamānt), la temperaturi foarte īnalte sau foarte scazute, cu lumina scānteietoare sau orbitoare, cu eforturi fizice mari, munci īn ture de noapte, zgomot, trepidatii, alcool la īndemāna.
Īn ceea ce priveste conducerea oricarui tip de vehicul, aceasta nu este recomandata epilepticului, avānd ī
|
