Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































FACTORI TERATOGENI

medicina












ALTE DOCUMENTE

FORMULARUL DE EVALUARE A SATISFACŢIEI CLIENTULUI
Bazele fizice si tehnice ale computertomografiei. Principii de constructie ale unui aparat CT. Tipuri de aparate. Achizitia de date de masura. Reconst
SOCIOLOGIE PSIHOLOGIE Antropologie culturala si sociala 1 ESTE ADEVĂRAT SAU FALS ?
GENERALITATI PRIVIND ANTIBIOTICE
VIRNANŢ. Ruta graveolens. Fam. Rutaceae.
MORFOLOGIA MODIFICĂRILOR POST-MORTEM sI RELEVANŢA LOR ÎN APRECIEREA SALUBRITĂŢII CARCASELOR sI ORGANELOR

FACTORI TERATOGENI

Cauzele care produc deficiente în dezvoltare nu sunt perfect determinate, în special cele externe, un avort putând avea mai multe cauze. Ceea ce este important pentru ca avortul spontan si / sau malformatia sa apara este ca factorul teratogen sa intervina în perioada de crestere si diferentiere embrionara.



În general agentul teratogen actioneaza specific într-o anumita etapa de dezvoltare si are o predilectie pentru un anumit organ, fiecare organ având o perioadă critica proprie.

Figura. nr.1 . Perioadele critice ale organelor si sistemelor în decursul dezvoltarii prenatale. In hasuri: perioadele de maxima sensibilitate; în alb: perioade cu sensibilitate mai mica la agentii teratogeni (Andronescu).

În primele doua saptamâni de viată intrauterină, de la fecundare si pâna la formarea celor trei foite germinative, dezvoltarea consta în special în procesul de proliferare. Celulele rezultate sunt putin diferentiate si numai dupa aceasta data încep sa capete diferentieri morfologice ce tin de factorii histochimici. Daca agentul teratogen actionează în primele doua saptamâni poate cauza moartea blastocistului, respectiv discului embrionar sau poate afecta un număr redus de celule, caz în care celulele indemne pot asigura în continuare o dezvoltare normala.

Genele mamei cât si cele ale embrionului pot influenta efectul agentului teratogen. Un anumit agent teratogen aplicat într-un anumit stadiu specific al dezvoltarii determina numai anumite malformatii.

Daca malformatiile cauzate de doi agenti aplicati simultan sunt diferite înseamna ca ei actioneaza la nivel de etape biochimice diferite ale metabolismului embrionar.

Daca tipul de malformatie rezultat este acelasi, înseamna ca efectul lor este asemanator dar nu obligatoriu identic.

Dacă acelas agent are o actiune mai putin intensă, poate permite supravietuirea dar altereaza evolutia normala a unui organ sau grupe de organe. Când actiunea agentului teratogen este brutala urmeaza moartea embrionului sau fătului si avort spontan.

Factorii teratogeni pot fi clasificati didactic în factori genetici (ereditari, endogeni) si de mediu (exogeni).

III. 1. Factori teratogeni genetici

Dintre factorii teratogeni, cei genetici duc la aparitia de malformatii ereditare ca rezultat al unor mecanisme biochimice la nivel subcelular sau la nivelul tesuturilor. Unele malformatii pot fi asemanatoare cu cele cauzate de factorii externi, acestea din urma nefiind însa transmisibile.

Anomaliile cromozomale pot fi numerice sau structurale.

III. 1. 1. Anomalii cromozomiale numerice

Anomaliile cromozomiale de tip numeric pot fi aneuploidii, care constau în devieri în plus sau în minus de la numărul de 46 cromozomi 818b114i sau poliploidii ce prezintă mai multe garnituri haploide.

III. 1. 1. A. Aneuploidii

Modificarile cromozomiale numerice au la baza, în cele mai multe cazuri, fenomenul de nondisjunctie cromozomală care poate avea loc atât în timpul gametogenezei cat si în primele stadii ale clivării zigotului. Nondisjunctia poate avea loc în timpul primei diviziuni, al celei de a doua sau în ambele diviziuni ale meiozei si are ca rezultat gameti neechilibrati genetic; unii prezinta doi sau mai multi cromozomi omologi iar din altii lipsesc cromozomii unor perechi. Când fenomenul vizeaza cromozomii sexuali, gametii anormali rezultati determina aneuploidiile gonozomale.

Daca nondisjunctia se produce în timpul primei diviziuni a meiozei ,perechea de cromozomi omologi poate trece la una din celulele fiice . Prin fecundare rezulta gameti care pot contine 47 cromozomi (trisomia) respectiv 45 cromozomi (monosomia).

Daca nondisjunctia are loc în timpul celei de a doua diviziuni a meiozei, ea poate genera tipuri de gameti XX, YY, Y, X, O (pentru sexul masculin) si XX, X, O (pentru sexul feminin), care pot produce mai multe combinatii genotipice.

Combinatiile posibile ale gametilor rezultati în urma nondisjunctiei cromozomale de la nivelul unei diviziuni a meiozei sunt redate în tabelul numărul nr.1.

Combinatii posibile ale gametilorTabelul nr. 1

FM

xx

x

y

yy

0

xx

xxxx

xxx

xxy

xxyy

xx

x

xxx

xx

xy

xyy

x0

0

xx

x0

y0

yy0

00

Uneori nondisjunctia poate avea loc în timpul ambelor diviziuni ale meiozei; gametii neechilibrati rezultati pot prezenta numeroase combinatii (Chita). Combinatiile posibile ale gametilor rezultati în urma nondisjunctiei cromozomale de la nivelul ambelor diviziuni ale meiozei sunt:

Combinatii posibile ale gametilorTabelul nr. 2

FM

xxy

xxyy

y

x

0

xxxx

xxxxxxy

xxxxxxyy0

xxxxy

xxxxx

xxxx

xxx

xxxxxy

xxxxxyy

xxxy

xxxx



xxx

x

xxxy

xxxyy

xy

xx

x0

0

xxy

xxyy

y0

x0

00

Se pare ca exista o corelatie între separarea timpurie sau târzie a cromozomilor, rata nondisjunctiei cromozomale si tipul aneuploidiilor.

Aneuploidiile pot fi de tip hiperdiploid (trisomii) sau de tip hipodiploid (monosomii). Aceste defecte numerice pot interesa atât autosomii cât si cromozomii sexuali.

Monosomia poate fi determinata prin pierderea unui cromozom în perioada de migrare din anafaza. Daca monosomia se refera la un autosom, determina moartea in utero, produsul de conceptie fiind eliminat ca avort spontan. Monosomii autosomale viabile nu se cunosc. Singura monosomie viabila este aceea care se refera la cromozomul X la femei si determina sindromul Turner( 45, X0 ).

III. 1. 1. B. Poliploidii

Poliploidiile conduc la avorturi spontane; cea mai frecventa fiind triploidia (69 cromozomi). Poliploidia are ca mecanisme fie lipsa de separare a globulului polar secundar de ovocit II, fie fecundarea simultană a ovocitului II de catre doua spermii.

III. 1.2. Anomalii cromozomiale de structura

Anomaliile cromozomiale de structura se produc prin fracturarea cromozomilor sub actiunea agentilor exogeni (virusuri, radiatii, agenti chimioterapici). Anomalia rezultata depinde de ceea ce se petrece cu piesele dislocate, putând fi urmarea unui proces de: translocatie, deletie, cromozom în "inel", duplicatie, inversie, isocromozom.

III. 2. Factori teratogeni exogeni

Actiunea factorilor teratogeni externi Tabelul nr. 3

Factori teratogeni exogeni

Modificările induse

Agenti fizici

Factori mecanici: coalescente si bride

amputatii mecanic ale membrelor embrionului

Radiatii ionizante

în primele 14 saptamâni de sarcina.

modificari de tip microcefalie, retard mintal si întârzierea cresterii, precum si o rata înalta a patologiei de tip leucemic în caz deexpunerea acuta, la doze mari,

Hipertermie

în decursul primului trimestru

retardul cresterii, afectare SNC(hipotonie, retard mintal), malformatii faciale si anomalii minore ale membrelor(sindactilia).

Agenti chimici

Alcool 30 ml/zi

retard mintal

Alcool 100 ml/zi

întârzierea cresterii fetale; malformatii craniene si ale sistemului nervos central, dismorfii faciale

Medicamente anticonvulsante

anomalii ale fetei , ale sistemului nervos si ale inimii

Tetraciclina

malformatii ale membrelor, anomalii dentare

Sulfamide hipoglicemiante

anomalii ale sistemului nervos si ale viscerelor

Aminopterina

avort ,anomalii majore ale sistemului nervos si fetei

Vitamina A exces sau deficit

avort, anencefalie, despicături ale fetei, buzei, palatului;

Compusii organici de Hg si ai metalelor grele;

anencefalie, spina bifida

Nicotină

prematuritate sau hemoragie în timpul sarcinii

LSD si marijuana

anomalii ale membrelor si ale sistemului nervos central




Heroina

retard mintal sever si diverse malformatii congenitale.

Hormonii

Progestativele de sinteză

masculinizarea organelor genitale externe ale fetilor feminini

Insulina , în doze mici

nu este considerată ca teratogenă

Chimioterapia antimitotica în perioada organogenezei

avortul spontan, moarte in utero, malformatii osoase si uro-genitale,

Boli materne

Diabet insulino-dependent

malformatii cardiace, renale, digestive, osoase, ale sistemului nervos; complexitatea malformatiilor direct proportionala cu nivelul glicemiei

Fenilcetonurie

retard mintal(92%), microcefalie, defecte cardiace

Boli materne infectioase

Rubeolă

microcefalie, retard mintal si motor, meningoencefalita, leziuni cardio-vasculare, cataracta, cecitate, leziuni retiniene, surditate neuro-senzoriala

Infectia cu citomegalvirus

micro- si hidrocefalie, corioretinita, calcificari cerebrale, retard mintal, hepatosplenomegalie

Infectia cu virus uman simplex tip2 în primul trimestru de sarcina

Avort, retard de crestere, microcefalie, corioretinita, calcificari cerebrale

Toxoplasmoza în cursul primului trimestru

avort spontan, deces perinatal, anomalii de crestere; triada caracteristica: corioretinita, hidro/microcefalie, calcificari cerebrale, retard psihomotor

Sifilis

Avort, nastere prematura, deces intrauterin, hepatosplenomegalie, icter, anemie, distrofie metafizara,

Varicela / zona zoster

în cursul primului trimestru de sarcina

Malformatiile congenitale musculo-scheletice, neurologice, hipoplazie unilaterala cuprinzând bratul, mandibula sau hemitoracele, rash hemoragic

Parotidita epidemica

fibroelastoza endocardica, malformatii oculare,auriculare, leziuni uro-genitale

Infectia cu enterovirusuri(Coxsakie B)

moartea fetala în 40% din cazuri; malformatii cardiace, hepatita, pneumonie, necroza glandei suprarenale

În ultimele decade este recunoscuta cresterea ratei avorturilor spontane si a malform atiilor congenitale determinate de factorii de mediu (Raff R.).

III.3. Etiologia avortului spontan

Cauzele care duc la aparitia avortului spontan sunt multiple; factorii pot fi favorizanti si determinanti, originea lor putând fi: cauze ovulare, cauze materne si cauze externe. O mare varietate de agenti etiologici pot fi implicati în declansarea avortului: factori genetici, infectii microbiene, virotice si parazitare, agenti traumatici, stări alergice, disfunctii hormonale, ginecopatii diverse, intoxicatii profesionale sau cu substante abortive, carente nutritionale etc.

III.3.1.Cauze ovulare

Dintre cauzele ovulare cele mai importante sunt: anomaliile genetice, anomaliile gametilor, tulburările endocrine, anomaliile de placentatie.

Anomaliile genetice sunt cele mai frecvente cauze ale avortului spontan. Zigotul anormal apare ca urmare a unei anomalii în procesul de meioză, sau ca urmare a diviziunii cromozomiale în absenta diviziunii citoplasmatice. Anomaliile cromozomiale cele mai frecvent întâlnite sunt: trisomia autosomală triploidă, monosomia X, tetraploidia, rearanjarea structurală a cromozomilor.

Anomaliile morfofiziologice ale gametilor determinate de diversi factori (fizici, chimici, infectiosi, metabolici) determină aparitia unui produs de conceptie neviabil care este apoi expulzat.

Tulburările endocrine care pot fi făcute responsabile de aparitia avortului sunt: deficienta progesteronică, deficienta tiroidiană, diabetul zaharat, hipersecretia androgenică.

Deficienta progesteronică reprezintă un factor etiologic responsabil pentru aparitia avortului spontan precoce, cunoscut fiind rolul progesteronului în mentinerea deciduei si în nutritia produsului de conceptie. Dacă secretia de progesteron a corpului galben este insuficientă endometrul este deficitar pregătit pentru nidatie. Dezvoltarea deficitară a trofoblastului produce o mică cantitate de HCG care determină dezvoltarea insuficientă a corpului galben, iar productia de estrogeni si progesteron va fi insuficientă în vederea mentinerii unei decidue normale.

În timpul formării placentei normale arteriolele spiralate suferă modificări adaptative caracterizate prin pierderea structurii musculoelastice normale a peretelui arterial si înlocuirea cu un material fibrinoid ce contine celule trofoblastice. Absenta acestor modificări fiziologice, anomaliile de placentatie se asociază frecvent cu avortul spontan cu cariotip normal sau anormal.

III.3.2.Cauze materne

O tulburare locală sau generală în organismul femeii poate determina tulburări în nidatia oului sau în evolutia lui. Cauzele materne responsabile de aparitia avortului spontan pot fi împărtite în cauze locale si cauze generale. Cauzele locale sunt reprezentate de afectiuni uterine si afectiuni anexiale.

Cauze materne de avort spontan Tabelul nr.4

Cauze materne generale

Afectiuni ale sistemului nervos

declansarea contractiilor uterine.

Afectiuni ale sistemului endocrin



Insuficienta estrogenică, Insuficienta progestativă, Insuficienta globală,Hiperandrogenia

întreruperea sarcinii în procentaj de 30 - 35%.

Afectiuni ale sistemului hematopaetic

Anemiile cronice

produc avortul prin moartea embrionului sau fătului datorită hipoxiei

Purpura hemoragică

hemoragii placentare

Incompatibilitatea factorului RH

moartea produsului de conceptie printr-un conflict grav anticorp-antigen;avort repetat.

Afectiuni ale aparatului respirator

Bronsita si astmul

pot produce avortul, fie prin declansarea contractiilor uterine fie prin moartea fătului datorită hipoxiei

Afectiuni ale aparatului circulator

Cardiopatiile grave decompensate

hemoragii placentare prin tulburări circulatorii pelviene

Afectiuni ale aparatului urinar

Nefritele cronice

produc frecvent leziuni placentare (hemoragii, infarcte).

Cauze materne locale

Afectuni ale aparatului genital

Malformatii uterine

determină avortul prin declansarea contractiilor ca rezultat al inacapacitătii de extensie a uterului

Infectii cronice (endometrita):

determină fixări defectuoase si fragile ale oului

Tumori (fibromul uterin)

avortul prin reducerea extensibilitatii muschiului

Incompetentă cervico-istmică

relaxare a istmului si colului.

Modificări anatomice ale miometrului (fibrom, insuficientă dezvoltare a miometrului)

Anomalii în dezvoltarea oului prin compresiune sau excitabilitate crescută prin distensie

Afectiunile uterine responsabile de aparitiaavortului spontan sunt: anomaliile anatomice ale uterului, endomtritele, incontinenta cervicoistmică, modificări anatomice ale miometrului.

Anomaliile uterine congenitale, cum ar fi uterul septat, uterul bicorn, sunt asociate cu avorturile spontane precoce, datorită vascularizatiei deficitare către produsul de conceptie când nidatia se face la nivelul septului sau datorită iincontinentei cervicoistmice frecvent asociate cu aceste anomalii.

Anomaliile uterine dobândite, cum ar fi sinechia uterină, se caracterizează prin obliterarea cavitătii uterine secundare tesutului de fibroză care se formează, dezvoltarea embrionului fiind imposibilă datorită endometrului atrofic care înconjoară aceste aderente.

Endometritele împiedică nidare si dezvoltarea oului grefat.

Incontinenta cervicoistmică congenitală sau secundară unor avorturi sau nasteri anterioare determină deschiderea cavitătii uterine, ruperea membranelor si expulzia produsului de conceptie.

Modificările anatomice ale miometrului (fibromul, insuficienta dezvoltare a miometrului) pot determina fie anomalii în dezvoltarea oului prin compresiune si lipsa extensibilitătii, fie o excitabilitate crescută prin distensie.

Afectiunile anexiale care pot determina aparitia avortului sunt: inflamatiile anexiale sau tumorile anexiale.

Cauzele generale materne responsabile de aparitia avortului sunt: bolile infectioase, bolile endocrine materne, factorii imunologici.

Bolile infectioase determină întreruperea sarcinii prin: moartea produsului de conceptie, leziuni placentare sau ale mucoasei uterine, hipertermie. În sarcină, infectia pe cale ascendentă a cavitătii uterine se întâlneste de obicei în trimestrul mijlociu si numai rareori în primele săptămâni de gestatie.

Istmul uterin realizează în primul trimestru de sarcină o separare anatomică si histologică a cavitătii uterine fată de canalul endocervical, împiedicând astfel invazia către flora microbiană cervicală a unei sarcini normal inserate. Între săptămâna a 12-a si a 18-a de gestatie, prin expansiunea si reducerea în înăltime a istmului, membranele placentare pot fi plasate în apropierea sursei de infectie facilitând astfel propagarea germenilor microbieni.

Infectiile duc la aparitia avortului, fie pe cale ascendentă (mycoplasma hominis, ureoplasma urealyticum, strptococi grup b, escherichia coli), fie pe cale hematogenă (parvovirusul, virusul varicelo-zosterian, virusul rubeolei, toxoplasma gondii, virusul herpetic, treponema palidum, listeria monocytogenes, chlamydia trachomatis, mycoplasma hominis).

Bolile endocrine materne responsabile de aparitia vaortului sunt: disfunctii tiroidiene, diabetul, hipergonadismul, disfunctii ale glandelor suprarenale.

Deficienta tiroidiană (hipotiroidia) sau excesul hormonilor tiroidieni (hipertiroidia) pot fi responsabile, în anumite cazuri, de avorturile repetate.

În ceea ce priveste diabetul există încă controverse cu privire la rolul diabetului insulino-dependent în aparitia avortului spontan. Unele cercetări evidentiază faptul că diabetul nu este o cauză de avort spontan precoce. Alti autori sunt de părere că diabetul creste riscul de avort spontan.

Hiperandrogenismul matern este o cauză rară de avort. Hipersecretia androgenică produce o disfunctie de corp galben.

Sindromul ovarelor polichistice caracterizat printr-o hipersecretie de LH are un efect negativ asupra corpului galben, avorturile spontane apărând mult mai frecvent la pacientele cu această afectiune.

Posibilitatea unei respingeri imunologice a produsului de conceptie este o explicatie din ce în ce mai frecvent utilizată în special în cazul avorturilor spontane recurente (Kliman).

Sunt două mecanisme care pot explica avortul imunologic: mecanismul autoimun si mecanismul alogenic. Mecanismul autoimun este mecanismul prin care un răspuns celular sau umoral este directionatîmpotriva unei tinte de la nivelul gazdei. Anticorpii antifosfolipidici (anticorpii lupici anticoagulanti, anticorpii anticardiolipinici, anticorpii ce determină rezultate fals pozitive la testele pentru sifilis) actionează asupra trombocitelor si endoteliului vascular determinând distrugerea vasculară, tromboză, distructie placentară urmată de avort si moarte fetală.

Mecanismul alogenic consideră că embrionul uman este un transplant alogenic care este tolerat de mamă datorită unor mecanisme care împiedică respingerea fetală. Aceste mecanisme sunt: factorii de histocompatibilitate, factorii blocanti circulanti, factorii supresori locali, anticorpii antileucocitotoxici materni sau antipaterni. În avortul spontan recurent este posibil ca aceste mecanisme să fie dezorganizate astfel încât mecanismul de rejet de grefă să rămână activ.

În procesul normal de placentatie ia parte un mecanism imun ce blochează răspunsul imun matern ce tinde să respingă trrespingă trofoblastul invaziv partial non-self (Fainberg 1991, Sibai 2000). Când acest mecanism reuseste se instalează toleranta imunologică cu progresia normală a sarcinii. Când mecanismul nu reuseste se ajunge la avort spontan iar când nereusita este numai partială se ajunge la preeclampsie/eclampsie si/sau retard al cresterii intrauterine. Majoritatea cazurilor de asa-zisă insuficientă placentară sunt de fapt cazuri de insuficientă vasculară maternă, în care mecanismele de tolerantă imunologică joacă un rol important.

Experimental Cohen si Nedzel au produs avort la cobai prin injectare de antiser de iepure fată de proteinele placentare la cobai. Leziunile microscopice ale placentei sunt similare cu cele întâlnite de obicei în avortul spontan uman. Serul sanguin recoltat de la femeia cu avorturi habituale, dă reactia de precipitare pozitivă cu proteinele placentei la termen, reeditând astfel in vitro fenomenul observat experimental.

După Hertig, 4% din totalitatea avorturilor sunt avorturi habituale. Riscul unui avort spontan creste proportional cu numărul avorturilor anterioare: 20% după un avort, 23% după două avorturi, 26% după trei, etc., independent de vârsta gravidei.

III.3.3.Cauze externe

Factorii de mediu extern pot determina o serie de modificări în organismul gravidei, care au ca rezultat moartea fetală sau care pot declansa contractii uterine cu expulzia produsului de conceptie. Dintre acesti factori se pot enumera: carentele alimentare; intoxicatiile exogene (saturnism, alcoolism, tabagism, consum de droguri), traumatismele.













Document Info


Accesari: 12911
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )