Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Fibromul uterin

medicina


Fibromul uterin

Patogenie

 



          In geneza fibromului uterin sunt incriminati mai multi factori, precum:

          - paritatea - fara a avea un rol important (s-a observat ca nuliparele fac mai frecvent fibroame);

          - factorul rasial - nu este concludent, totusi sugestiv (negresele - cu o dispozitie exhuberanta a tesutului conjunctiv - fac mai des fibroarne);

          - factorul familiar - poate fi luat in discutie;

          - factorul hormonal - trebuie luat in considerare in mod deosebit; experimental s-au obtinut proliferari fibromatoase dupa administrare de estrogeni si anularea proloferarii dupa administrare de substante antitiroidiene; deci estrogenii joaca un rol favorizant in geneza fibromului, da nu singurul.

          Exista mai multe teorii etiopatologice, care au incercat sa explice aparitia fibromului uterin:

          .teoria vasculara (Pillet - Kiebs) explica aparitia fibromului                 uterin ca o proliferare a tesutului miomatos si conjunctiv periva 323b11d scular;

          . teoria embrionara (Conheim) considera ca fibromul uterin este consecrnta unor resturi embrionare, localizate penvascular, care se mu1tiplica formand structuri concentrice de fibre musculare netede la periferia carora prolifereaza secundar tesut conjunctiv;

          . teoria infectioasa considera ca fibromul uterin apare mai des la femei cu antecedente inflamatorii pelviene;

          . teoria dispalzica;

          . teoria hormonala hiperestrogenica considera dezvoltarea fibromului uterin drept o consecinta a unei stan de hiperfoliculimie existenta in organismul femeii; ea este cea mai acceptata in prezent, in lumina datelor experimentale si clinice.

- fibromul apare in perioada de activitate genitala;

- fibromul are o dezvoltare exagerata in sarcina, iar in lehuzie

sau la menopauza involueaza;

- ovarita sclerochistica si hiperpiazia giandulochistica a mucoasei uterine, cunoscuta ca expresie a unei stari de hiperfoliculimie, sunt extrem de intalnite la femeile cu fibrom uterin.

          Asadar, teoria horrnonala este cea care, pana la un punct, explica cel mai bine etiologia patogenia fibromului uterin.

          II.4.Anatomia patologica.

          Macroscopic - este o tumora dura, regulata, rotunda sau ovalara unica sau multipla, localizata mai frecvent la corpul uterin, dar care se poate dezvolta si pe istm sau pe col. Poate fi senil sau pediculat, se poate dezvolta subseros, intramural, submucos sau intrailigamentar . Fibromul se poate intalni si sub forma difuza.

          Simptornatologia variaza in functie de localizare, marime fiind specifica prin manifestare si complicatii.

          Este bine delimitat, incapsulat (pseudocapsula, de care se poate detasa, formata din tesutul normal din jur, prin compresiunea exercitata de evolutia tumorii), neinvadat, nernetastazant. Pe sectiune are o suprafa convexa, care scartaie sub cutit din cauza predominantei tesutuiui conjunctiv - fibros, care este de culoare alb sidefie.

          Microscopic - fibrele musculare, de dimensiuni mai mici decat ale miometrului normal, sunt dispuse concentric, in vartejuri separate de fibre de tesut conjunctiv si inconjurate de o retea vasculara arteniolara bine dezvoltata. Nucleii celulelor sunt alungi citopiasma se coloreaza rnai slab cu eozina decat cea a celulelor miometrului. Mitrozele sunt absente. Proportia de tesut fibro conjunctiv creste paralel cu dimensiunile tumorii.

          II.4.1. Forme anatomo-dilnice.

          A. Fibro-leiomiomul - este o tumora benigna care face parte din grupul tumonilor fibroide. Deoarece proliferarea tumorala musculara este asociata cu cea fibro-conjuntiva, denumirea corecta pentru majoritatea acestor tumori este de leio-mioflbrom sau fibro- leiomiom, in functie de componenta predominanta.

          Fibro-leiomiomul se dezvolta din celulele mezenchimale multipotente existente in peretele uterin sau din celulele musculare primitive ale miometrului si ale vaselor uterine.

          In functie de localizare, fibro-leiomiomul poate fi:

intramural, subseros, submucos, cervical, intraligarnentar.

          -fibro-leiomiomul intramural (interstitial) este forma cea mai cornuna; cand este mic, poate sa treaca neobservat; poate avea evolutie subseroasa sau submucoasa;

          -fibro-leiomiomul submucos se forrneaza prin cresterea progresiva a celui intramural, care cu timpul se proiecteaza in cavitatea uterina devenind uneori pediculat (polip miomatos); chiar card este de dimensiuni mici, poate sa produca hemoragii uterine insemnate, datorita iritatiei persisitente pe care o exercita asupra endometrului; polipul angajat in canalul cervical tinde sa fie comprimat de contractia istmului, suferind diferite grade de ischemie si infarcizari hemoragice.

          -fibro-leiomiomul subseros (subperitoneal)estQ o forma de crestere centrifuga a fibro-leiomiomului intramural; are forma neregulata iobulara si tinde sa devina pediculat; daca pediculul este lung, tumora este flotanta in cavitatea peritoneala; uneori se poate orsiona, mobiliza, migrand si aderand la tesuturile vecine (epiploon) aigurandu-si prin deriva un aport de sange corespunzator (fibro eiomiom parazitic);

          -fibro-leiomiomul cervical este rar intalnit, cu localizare primara la colul uterin; tumora unica, care poate sa devina pediculata si sa proemine in orificiul extem al colului sau vagin.

          Fibro- leiomiomul poate fi sediul unor hialinizari, fibroze, calcificari, necroze si hemoragii.

          Degenerescenta hialina - este modificarea cel mai frecvent intalnita; componenta fibroasa a tumorii, prin pierderea striurilor fibroase, se poate hialiniza si in aceste zone fibrele musculare tind sa dispara; in focarele de hialinizare se poate produce necroza si lichefatia materialului hialin, cu formarea de cavitati pseudochistice pline cu material de aspect mucoid; distrofia hialina poate fi limitata au extinsa, interesand zone intinse ale tumorii;

          Degenerescenta pseudochistica - apare independenta sau asociata cu cea hialina; incepe cu un edem perivascular, cu punct de plecare in septurile conjunctive; pe masura ce modificarile se extind, apar spatii neregulate, pline cu lichid seros, dand tumorii o consistenta scazuta;

          - necroza - poate fi focala sau difuza; este frecvent urmarea degenerescentei hialine; cand este masiva determinand prin lichefiere cavitatii pseudochistice;

          - degenerescenta grasa - in fibro-leiomioamele mai vechi; uneori este asociata cu distrofia hialina; in unele cazuri, acumularea metaplazii adipoase;

          - calcificarile distrofice - reprezinta sechele ale degenescentei ase si ale rnodificarilor regresive care survin in evolutia fibro leiomioamele; apar mai des la persoane mai in varsta cu fibro leiomioame subseroase;

          - degenerescenta talangiectazicä - asociaza proliferarea iorniomatoasa cu dezvoltarea exuberantä a retelei vasculara, care ia

aspect pseudoangiomatos;

         Modtficariie endornetrului fibro-leiomioame.

          Endometrul poate fi sediul unor modificari regresive sau reactive in evolutia fibro-leiomioamelor, mai ales in cele cu dezvoltare submucoasa.

          Presiunea exercitata de un fibro- leiomiom submucos asupra mucoasei uterine determina diferite glande de atrofie a endometrului suprajacent. Glandele apar colabate, fara activitate secretorie.

          Unele fibro-leiomioame se insotesc de o hiperplazie glandulo-chistica a endometrului si de adenomiozaadifuza sau localizata.

          B. Miomatoza uterina - peretele uterin este ingrosat, iar pe secsiune aspectul fibros predomina, cu un mare numar de noduli mici miomatosi peretele uterin include numeroase aglomerari de celule musculare netede imature, intricate cu celule musculare netede normale.



          C. Tumora plexifoma uterina - este tumora benigna extrem de rara de origine muscuiara, incapsuiata, care nu depaseste 1 cm in diametru, localizata intramural (mai rar submucos sau subseros).

          Histologic este constituita din grupuri si cordoane de celule cu o eitoplasma saraca, slab eozinofila si cu nuclei voluminosi.

          Electronomicroscopic, in citoplasma celulelor se observa numeroase miofilamente.

          D. Angiomiomul - tumora cu structura mixta, formata din fascicule musculare netede si cu componenta vasculara bogata.

          E. Leiomiosarcomul - apare inclus intr-un nodul miomatos, forrnand o masa izolata intramurala, rau delimitata.

          Acest aspect contrasteaza cu tesutul miomatos din jur.

          Histologic, este constituit din fascicule de celule fuziforme, cu nucleu mare sau monstruos, hipercromatic. Mitozele sunt in general, frecvente.

          II.5. Simptomatologie.

          Este in raport cu forma clinica si cu stadiul evolutiv al fibromului (care poate evolua si asimptomatic intr-un numar semnificativ de cazuri). Circa 12-15% din cazuri sunt depistate intamplator, cu ocazia unor controale periodice sau la solicitari pentru alte afectiuni ginecologice sau abdominale - fibroame latente.

          Simptomatologia, fara a fi patognomonica, permite stabilirea diagnosticului cu relativa usurinta, fiind insa in raport cu evolutia complicata sau necomplicata - fibromului, cand fenomenele de torsiune, hemoragie intema sau complica septica a necrobiozei pot ingreuna diagnosticul.

          Simptome subjective.

          - tulburari menstruale - caracterizate prin menoragii si himenorei; uneori ciclurile sunt regulate, dar abundente cantitativ si limitate ca durata;

          - hemoragia - simptomul dominant, cel frecvent (89% din cazuri), mai ales in fibroame cu localizare submucoasa; sub forma de metroragii si menoragii, explica anemia secundara ce apare in fibromul uterin; se datore mai multor factori: hiperplazie dometriale, friabilitati vasculare factorilor mecanici, hipertensiunii, discraziilor sanguine etc.;

         

          - leucoreea - simptom frecvent, comun mai multor afectiuni inecologice, are caracter uterin (trenanta, abundenta premenstrual, clara in afara unei infectii); uneori este intermitenta in stenoze ale colului sau in cazul polipilor endocavitari (acestia jucand rol de *dop*).

          - piometria (pierderilor purulente din uter) simptom relativ rar, poate apare in polipii endocervicali sau uterini sfacelati, sau asociat

cancerul endocavitar;

          - durerea - simptom greu de interpretat, deoarece este un element comun afectiunilo ginecologice; nu este prezenta in toate fibroamele,fiind apanajul complicatiilor care survin in boala fibromatoasa; se datoreste compresiunui, infectiei, torsiunii de fibrom pediculat, modificarilor distrofice; poate avea si origine ne (lombalgii, discopatii asociate cu un fibrom); de obicei are caracter de greutate, presiune in pelvis;

          - tulburarile uterine - desi discrete in general, apar destul de frecvent (55-60% din cazuri) si se manifesta sub forma de polachiurie, diurna mictiuni, frecvente si imperioase, tulburari de golirea vezicii (pot merge pana la retentie acuta) datorate compresiunii pe vezica sau iritatiei triconului vezical de catre fibroame istmice sau supra istmice;

          - tulburari digestive - nesemnificative; frecvent, constipatie, :eptional ocluzie;

          - sterilitatea si infertilitatea - relativ frecvent intalnite in fibromul

          - distonii neuro-vegetative apar deseori; sunt asociate cu dureri namare premenstruale, legate de puseul congestiv hiperestrogenic.

          Simptome objective.

          Se deceleaza prin:

          - examenul obiectiv general - fumizeaza date privind sindromul hiperestrogenic asociat, complicatiile generale si la distanta posibile, anemii, tulburari vasculare, cardiace, renale, digestive, hepatice.

          - examenul local:

          - palparea hipogastrului pentru a sesiza eventualele puncte dureroase si a decela mobilitatea unei eventuale turnori abdominale; in cazul fibroamelor voluminoase palpabile transabdominal, se poate

aprecia volumul tumorii, forma (boselata sau neteda), consistenta, mobilitatea si contiguitatea ei;

          - examenul cu valve: se pot vizualiza fibroamele dezvoltate la col sau endocervical, care au tendinta de a proemina in vagin polipii); colul apare marit de volum, ca un butoias, iar prin orificiul cervical se observa formatiunea polipoasa care tinde sa-1 deschida; in cazul fibroamelor dezvoltate prin istm, colul se evidentiaza greu, fiind camuflat de acesta si impins sub simfiza pe sacru.

          Examenul cu valve se comploteaza cu prelevarea secretiei din col si vagin pentru examenul citologic si bacterologic; se recurge la testul Lahm-Schiller pentru detectarea zonelor iod-negative, care vor fi investigate colposcopic si eventual biopsie.

          - tuseul vaginal deceleaza forma, volumul, mobilitatea colului uterin ; in cazul fibroamelor intraligamentare se observa o fixatie a zonei cervico-istmice si lateralizarea uterului.

          Se examineaza zonele anexiale (pot fi ocupate de un nodul istmic sau intraligamentar), fundul de sac Douglas (pentru aprecierea volumului, fixitatii unui fibrom localizat de peretele posterior al utemlui).

          - tuseul rectal nu este obligatoriu, dar poate fi util in aprecierea contingentei cu colonul sigmoid sau cu rectul; - examenul perineului - aprecieaza deschiderea vulvo-vaginala si eventualitatea unui cistorectocel, pentu a se tine seama la adoptarea atitudinii chirurgicale.

          II.6. Investigatii paraclinice.

          Semnele indirecte vor fi obtinute prin examene complementare paraclinice:

          - histerometria: releva alungirea cavitatii uterine pana la 15- 25cm: uneori cavitatea poate apare scurtata, deformata, datorita nodulilor submucosi, pediculati sau sesili;

          - histero-salpingografia: cu substante de contrast lipo sau hidrosolubile ofera imagini caracteristice: cavitatea uterina alungita, in forma de semiluna, imagini lacunare de diferite marimi, cu contur net, regulat etc; are valoare deosebita in localizarea fibroamelor submucoase

si pentru aprecierea permeabilitatii tubare (la femeile tinere cu fertilitate secundara fibromului, in vederea adoptarii tacticii chirurgicale).

          - radiografia silnpla: pentru fibroarne cu impregnari calcare;

- controlul instrumental al cavitatii uterine se face in scop terapeutic,biopsie si explorator; se face sub anestezie, iar orice produs recoltat prin controlul instnimental al cavitatii uterine va fi examinat histopatologic pentru a decela un eventual proces neoplazic sau tuberculos;

          - examenul echografic: evidentiaza existenta fibromului, localizarea sa, forma anatomo-clinica, modificarile de volum ale uteruiui si anexelor, diagnosticului diferential cu o sarcina in evolutie.

          Examenul se va completa cu interpretarea datelor  ce permit aprecierea riscului operator.

          - date cimice anemia secundara, terenul varicos, obezitatea, patologia cardo-renala si tiroidiana.

          - date de laborator hemo-leucograma, glicemia, ureea sanguina, colestereolemia, teste de disproteinemie, ECG, teste de coagulare, tensiunea arteriala, examenul complet de urma.

          II.7. Diagnostic.

          Diagnostic pozitiv - se bazeaza pe datele clinice si paraclinice si mai ales pe examenul local genital.

          Diagnosticul diferential se va face cu:




          - sarcina normala (mai ales in prima jumatate): caracterul pastos al uterului, testul Reed, reactia biologica de sarcina, caz

care cere o existenta crescuta;

          - sarcina complicata cu endometria deciduala hemoragica,

          leucoree;

          - sarcina ectopica;

          - tumorile uterine maligne: cancer de corp uterin, sarcom              uterin, corio-epiteliom;                     

          - fibromul submucos - cu avort in curs, polipul placentar;

          - fibromul subseros pediculat - cu turnorile solide de ovar, rumorile Brenner, fibromul de ovar, sarcina ectopica nerupta.

          II.8. Complicatii

          Comp1icatiile fibromului uterin pot fi locale, generale, legate de sarcina sau de actul operator.

          Complicatiile locale:

          - hemoragice - datorata tulburarior hormonale, hiperplaziei glandulo-chistice si ulceratiilor mecanice ale unui polip submucos;

          - infectioase anexiale - favorizate de fibroamele submucoase, care prin compresiune mentin colul intredeschis si o leucoree abundenta, care devine in cele din urma fetida; apar endometrie, salpingite, piosalpinx, metro-anexite acute sau subacute;

               - gangrena fibroinuiui: sau necroza septica - se asociaza cu alterarea starii generale si exacerbarea sindromuiui dureros, a leucoreei purulente si fetide.

               - complicatiiie mecanice: compresiunea - este in raport cu localizarea si nu cu volumul (fibroamele intraabdominale sau compiicatii compresive numai la dimensiuni gigante, in timp ce fibroamele pelviene de dimensiuni mai reduse sunt urmate de complicatii compresive mai grave, mai ales cand aclavarea se face brusc); fibromul intraligamentar se poate complica cu hidronefroza prin comprimarea uterului; unele fibroame voluminoase pot sa dea tulburari de compresiune rectale, cardiace, vasculare sau pulmonare prin ridicarea diafragmului;

              - torsiunea brusca a fibrormului pediculant subseros;

             - torsiunea lenta - insotita de fenomene de necrobioza aseptica, cu pusee dureroase intermitente, fenomene subocluzive etc.;

              - complicatii vasculare edernatoase: irigarea insuficienta a fibromului determina necrobioza aseptica; prin compresiuni pe vase pot sa apara varice pelvine;

              - complicatii degenerative benigne si maligne - relativ rare.

          Complicatii generale:

          Se pot datora unor situatii speciale de relatii reciproce (obezitate, tuiburari cardio-vascuiare, hipertensiune arteriala, terenurile trombo-flebitice). Complicatii renale si de craza sanguina se pot datora existentei fibrornului.

          Complicatiile legate de sarcina si de travaliu.

          Intre fibrom si sarcina exista o relatie reciproca. Fibromul induce de obicei sterilitatea prin modificarea cavitatii uterine si prin modificarile endometriale. Poate determina insertii vicioase de placenta, prezenta distocice, obstacol preavia si inferilitate.

           Sarcina determina cresterea volumului fibromului,

necrobioza aseptica sau torsiunea.

          La nastere fibromul determina perturbarea dinamicii uterine,

iar in expulzie poate constitui un obstacol pe filiera pelvi-genitala, in  perioada a Ill-a poate determma hemoragii de expulzie

placentara.

          In lehuzie determina subinvolutie uterina, necrobioza (in special fibroamele submucoase).

          Complicatii intra si postoperatorii,

          Sunt legate de teren, dotare, organizare si expenenta chirurgului si reanimatorului.

          Exceptional pot surveni unele incidente, ca tromboza post-operatorie, desfacerea unei legaturi, lezarea ureterului in fibromul

intraligamentar sau a vezicii in fibroamele voluminoase si aderente etc.

          - complicatii infectioase postoperatorii: pelvi-peritonita, abces

al peretelui abdominal, tromboflebita.

          - malignizarea colului restant (mai ales dupa histerectoii subtotale)

          II.9. Evolutie.

          Evolutia fibromului uterin este in general lenta, progresiva, cu exacerbari in sarcina, stagneaza sau involueaza in lehuzie si dupä menopauza.

          II.10. Prognostic.

          Prognosticul fibromului uterin este in general benign privind evolutia tumonii, dar poate fi agravat de complicatiile ce pot surveni.

          II.11. Tratament.

          Tratamentul fibromului uterin a evoluat si a prezentat modificari de conceptie in decursul timpului. Daca pana la sfarsitul secoiului al XIX-lea era aproape exclusiv medical, dupa aceasta data a devenit aproape exclusiv chirurgical, in ultimu1 timp, hormonoterapia a dat rezultate satisfacatoare si este considerata o arma terapeutica eficace, cel putin, in formele initiale.

          In schema terapeutica trebuie avute in vedere

          a) diagnosticul minutios al formei si faza de evolutie a fibromului, care trebuie sa constituie baza tratamentului,

          b) regresiunea spontana posibila a tumorii in menopauza, fiind vorba de o regresie a fibromului uterm din punct de vedere clinic,

nu a disparitiei histologice,

          c) evolutia mai lenta a nodalilor mai mici,

          d) rezultatele insuficiente ale tratamentului medical,

          e) exista un risc de mortalitate postoperatorie in 2-3% din cazuri prin complicatii inerente,

          f) varsta femeii.



          Tratamentul

          medical Se aplica

          in:

                   - fibroame uterine fara hemoragii abundente;

                   - fibroame uterine fara fenomene dureroase,

                   - fibroame uterine fara fenomene de compresiune;

                   - fibroame uterine fara tendinta la crestere rapida,

                   - la femei cu stare generala alterata sau care prezinta organopatii care contramdica operatia.

         Tratamentul conservator consta in instituirea unui regim igieno- dietetic, cu repaus absolut la pat pe perioada internarii, prin care sa evite congestia pelviana, local se aplica irigatii fierbinti, vaginale in hemoragii rebele la tratarnent si in cantitate

moderata.

          Medicatia hemostaticäa - se vor administra:

          - Ergometrina (alcaloid de secara cornuta) - Ergomet fiole sau sub o forma de extract fluid (3x10-15 picaturi/zi);

          - Metilergometrma (Methergin) 1-2 fiole/zi (cu actiune vasconstrictiva capilara),

          - Andrenostazin 1-3 fiole/zi;

          - Venostat 1-2 fiole/zi,

          - Vitamina K 1-3 fiole/zi (Cu actiune asupra coagularii),

          - Cortizon acetat 100-200 mg/zi (actiune asupra timpului de sangerare),

          - Clorura de calciu (administrata oral sau intravenos)

       Se va asocia medicatia antianemica: fier asociat cu vitamina C.

          Hormonoterapia - consta in administrarea preparatelor antagoniste estrogenilor: Testosteronul, Medroxiprogesteronul, Acetoxiprogesteronul.

          Radioterapia.

Consta in radium - si roentgenterapie, in doze de castrare, care duc la oprirea hemoragiei si la regresiunea fibromului uterin.

          Tratamentul chirurgical.

          Este individualizat de la caz la caz. In aplicarea Iui se va avea in vedere, pe cat posibil, pastrarea functionalitatii aparatuiui genital.

          Dintre procedeele chirurgicale care se aplica in clinica, se pot aminti urmatoarele.

          -chiuretajul uterin - aplicat in scop hemostatic si bioptic, are actiunea cea mai rapida si cea mai eficienta in combaterea hemoragiei (dar este cu efect de scurta durata),

          - miomectomia simpla sau multipla, miomectomia se aplica in

 caz de polifibromatoza la femeia tanara, in fibroamele subseroase sau in cele solitare intramurale,

          - histerectomia fundica - se piactica la femeile intre 35 si 45 de ani, cu fibroame dezvoltate la fundul uterului; variante: (Sweifel), subtuboligamentara  (Beuttner), intermediara (Soresi-Brocq),

          - histerectomia supraistmica - cu sau fara pastrarea anexelor,

          - histerectomia subtotala - la femei injur de 40 de ani, cand colul este indemn (cu sau fara anexectomie), daca exista si o displazie de col asociata, se trateaza colul prin electrocoagulare si apoi se practica histerectomia subtotala,

          - histerectomia totala la femei peste 45 de ani, se face si anexectomia bilaterala, cu fixarea domului vaginal la ligamentele rotunde si lomboovariene pentru profilaxia prolabarii bontului vagina1,

          - histerectomia segmentara subcorporala, cu implantarea uteru1ui la vagin - in fibroamele cervico-istmice.

          Fibromul submucos se va opera pe cale vaginala, daca este pediculat sau proeminent in vagin.

          Fibroamele complicate se opereaza intotdeauna. Fibroamele torsionate se opereaza de urgenta. Se opereaza toate fibroamele al

caror volum creste brusc sau care sangereaza la scurt timp dupa chiuretaj.

          II.12. Profilaxia fibrornului uterin.

          Desi poate parea iluzorie si inutila (in unele tratate de specialitate nici macar nu figureaza), o profilaxie a fibromului uterm este posibila.

          Cunostintele actuale de etiopatogenie au adus suficiente

argumente in sensul existentei a doi factori favorizanti ai dezvoltarii tumorale (factorul hormonal i cel vascular), oferind conditiile prin care proliferarea tumorala poate fi influentata. Se ajunge astfel la ideea ca profilaxia fibromului uterin este posibila si justificata.                                                     Profilaxia are ca scop intretinerea unui echilibru hormonal, cu evitarea incarcarilor hormonale si combaterea sindromului de congestie pelviana.

          Reglementarea masurilor profilactice se realizeaza esalonat de-a lungul perioadei de activitate genitala a femeii. In principal profilaxia fibromului uterm consta din:

          - supravegherea intregii dezvoltari a functiei genitale a femeii, de la pubertate, cu combaterea disfunctiilor neuroendocrine si a cauzelor de congestie pelviana,

          - precautii in utillzarea tratamentelor cu estrogeni si a

contraceptivelor,

          - evitarea interventiilor chirurgicale timpurii si repetate pe sfera gerntala, ce pot afecta circulatia pelviana.

          - stimularea natalitatii. la varsta tanara,

          - depistarea tumorilor in fazele incipiente, latente, prevenirea dezvoltarii lor si a complicatiilor prin prescriptii de igiena si medicatie descongestiva; 

          - prevenirea recidivelor dupa operatii prin combaterea cauzelor favorizante (incarcari hormonale, congestia pelviana).

          Cadrul organizatoric propice pentru profilaxie il constituie                consultul periodic si dispensarizarea cazurilor cu risc de imbolnavire (pubertate patologica sterilitate primara, trecut genita1 incarcat cu interventii chirurgicale, femei ce au facut tratamente hormonale) si supravegherea tumorilor depistate si tratate.

          Chiar daca in prezent profilaxia fibromului uterin are inca  limite, in perspectiva extinderea tehnicilor de diagnostic si performantele farmacologice vor permite o depistare precoce a tumorii, cu o supraveghere si un control mai eficient al evolutiei ei. evitandu-se astfel complicatiile grave si tratamentele chirurgicale nejustificate.













Document Info


Accesari: 8129
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )