Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































MANEVRE CLINICE - EXAMEN CLINIC

medicina












ALTE DOCUMENTE

Arsurile
Aspecte de fiziopatologie specifice inflamatiilor pulpare
Asistenta medicala de urgenta si transport
Atentie la cele 10 semnale rosii ale organismului!
Secretia interna (hormonii)
INTOXICATIA CU BARBITURICE
COLICI
ALTI FAURITORI DE MIRACOLE
FIZIOPATOLOGIA DURERII
Etiopatogenia bolilor reumatice

MANEVRE CLINICE - EXAMEN CLINIC




I. CAP, GÂT

1. Regiunile capului si gâtului


2. Sinusuri faciale


3. Nevralgie nerv Arnold (N. occipital mare, ram dorsal N. spinal C2)


- de luat în considerare la diagnosticul diferential al sindroamelor algice cu localizare la nivelul extremitatii cefalice;

- cedeaza la analgezice antiinflamatorii de tipul Ketonal / Ketorol.


4. Ramuri ale ACE

Ramuri terminale:

- a. temporala superficiala;

- a. maxilara.

Ramuri colaterale:

- a. tiroidiana superioara;

- a. faringiana ascendenta;

- a. linguala;

- a. faciala;

- a. occipitala;

- a. auriculara posterioara.


5. Limfonoduli capului si gâtului


6. Tiroida

Glanda endocrina situata în portiunea infrahioidiana a regiunii anterioare a gâtului, în drep­tul vertebrelor C7-T1 (sub cartilajul tioroid, deasupra primelor 3-4 inele trahea­le). Prezinta 2 lobi uniti printr-un istm; posibil si lobul piramidal Lalouette (mai frec­vent în stânga).


7. Varia


Sindromul Horner apare prin compresia ganglionului simpatic cervical superior.


II. TORACE

1. Glanda mamara

2. Axila

III. ABDOMEN

1. Regiuni topografice abdomen

Marile regiuni ale corpului uman sunt reprezentate de:

* cap;

* gât;

* trunchi:

- torace,

- abdomen,

- pelvis [bazin], delimitat de linea terminalis [strâmtoarea superioara] într-o portiune mare [bazin mare] si una mica [bazin mic];

* membre.

Text Box: dupa francezi




Literatura franceza împarteperetele anterolateral al abdomenului în 9 cadrane (prin 2 linii ori­zon­tale, ce unesc cele doua spine iliace antero-superioare, respectiv vârful coastelor X, si 2 linii ver­ticale, ce merg pe mar­ginea muschilor drepti amdominali):

- 3 cadrane laterale (pereche): hipocondru, flanc (regiune laterala), regiune inghinala (impro­priu  nu­mita si fosa iliaca);

- 3 cadrane mediale: epigastru (regiune subxifoidiana), mezogastru (regiune ombilicala) si hipo­gas­tru (re­giu­ne pubiana).

Autorii anglo-saxoni, mai pragmatici, împart peretele abdominal anterolateral în 4 ca­drane: doua ca­drane superioare (stâng, drept) si doua cadrane inferioare (stâng, drept).

Text Box: dupa anglosaxoni


2. Examenul clinic al abdomenului

a) Inspectie:

- simetrie;

- distensie (meteorism, ascita, tumora);

- mobilitate respiratorie;

- durere la tuse;

- manevra Holznecht.


b) Palpare:

- palpare sistematizata a abdomenului;

- palparea diferitelor organe abdominale;

- evidentiere lichid de ascita (semnul valului).


c) Percutie:

- realizata de-a lungul unor raze ce pleaca descendent din epigastru;

- determinare a diametrelor hepatice, splenic;

- posibil: matitate, timpanism, hipersonoritate.


d) Auscultatie:

- zgomote hidro-aerice intestinale;

- clapotaj gastric (stenoza pilorica);

- focare de auscultatie vasculara.


3. Examenul clinic al ficatului


4. Examenul clinic al cailor biliare:

- manevra Murphy (palpare profunda în inspir profund a punctului colecistic = in­ter­sectie a liniei ombilic - axila dreapta cu rebordul costal drept) si semn Murphy (ma­nevra Murphy pozitiva);

- aria pancreatico-coledociana Chauffard.


Semnul Courvoisier-Térrier, reprezentat de palparea veziculei biliare destinse si nedureroase la un pacient icteric, este foarte sugestiv pentru obstacolele coledociene distale de tip neoplazic.

5. Examenul clinic al splinei


6. Examenul clinic al pancreasului

- manevra Grott;

- manevra Mallet-Guy.


1. Manevra Grott: pacientul este asezat în decubit dorsal, cu gambele flectate; sub regiunea lombara a pacientului, se introduce transversal un sul de aproximativ 8-10 cm grosime (sau membrul superior drept al pacientului), pentru a diminua contractura peretelui abdominal anterior si a apropia peretele posterior de cel anterior (pancreasul este organ profund, retroperitoneal); examinatorul, cu mâna dreap­ta plasata la nivelul marginei externe a dreptului abdominal stâng, împinge acest muschi catre linia mediana si patrunde profund în cavitatea abdominala, spre locul de încrucisare a pancreasului cu fata laterala a coloanei vertebrale si cu aorta → prin comprimarea pancreasului pe coloana ver­te­bra­la se provoaca durere în cazul afectiunilor pancreatice (inflamatorii sau tumorale) mai ales cefa­locorporeale. De notat interpunerea stomacului între mâna examinatorului si pancreas.


2. Manevra Mallet-Guy: este similara manevrei Murphy, dar efectuata pe partea stânga, la pa­cien­tul nemâncat, aflat în decubit lateral drept, cu coapsele semiflectate pe abdomen; mâna examinatorului se insereaza sub rebordul costal stâng, în directie superoexterna, paralel cu pla­nul cutanat, pentru ca apoi sa îsi îndrepte degetele în directia regiunii laterovertebrale stângi, cautând sa abordeze coada pancreasului prin ocolirea stomacului; este metoda utila, care permi­te explorarea corpului si cozii pancreasului, prin evitarea obstacolului gastric.

6. Examenul clinic al regiunii apendiculare

- puncte apendiculare;

- manevra Jaworski-Lapinski (Meltzer);

- manevra Rovsing.


Semnul lui Rovsing: palparea blânda cu palma întinsa în fosa iliaca stînga si flancul stâng pro­du­ce uneori durere la nivelul fosei iliace controlaterale (datorita împingerii retrograde a coloanei de gaze din colon catre zona cecoapendiculara, ca si miscarii imprimate peretelui abdominal).


Semnul psoasului (manevra Jaworski-Lapinski): bolnavului aflat în decubit dorsal i se cere sa ridice membrul inferior drept întins spre zenit, în timp ce palma stânga (dreapta) a exploratorului îi apasa fosa iliaca dreapta; zona ceco-apendiculara este comprimata între mâna examinatorului si psoa­sul pus în tensiune, generând durere.





7. Manevre de evidentiere a iritatiei peritoneale:

- manevra Blumberg (rebound tenderness);

- semnul clopotelului (Mandel): durere la percutarea abdomenului.

8. Examenul clinic al aparatului urinar:

În cadrul examenului clinic al aparatului urinar, principalele manevre care se efectueaza sunt ur­ma­­toa­rele:

a) manevra Giordano-Pasternatzki (percutie lombara bilaterala, simetrica): percutia regiunii lom­bare, cu vârful degetelor sau cu marginea cubitala a mâinii, declanseaza dureri în afectiuni renale de tipul litiazei renale, glomerulonefritei acute, pielonefritei, abcesului renal sau infarctului renal (uneori sunt dureri extrem de vii).


b) palparea rinichilor (prin balotare); se poate face în decubit dorsal, decubit lateral si orto­sta­tism; fi­ind situati profund sub coaste, rinichii nu sunt, în mod normal, accesibili palparii (se vorbeste despre "lom­be su­ple"), dar devin palpabili în caz de mobilitate anormala, ptoza sau marire de volum; pro­ce­deele posibile de palpare a rinichilor sunt urmatoarele:

- palpare bimanuala în decubit dorsal (procedeu Guyon): bolnavul este asezat în decubit dorsal, cu coap­se­le îndoite pe bazin, în usoara abductie, si cu membrele superioare întinse pe lânga corp, având mus­cu­la­tu­ra ab­dominala relaxata; examinatorul, plasat pe partea dreapta a bolnavului, aplica mâna stânga pe pe­re­tele pos­terior, cu vârful degetelor în unghiul costovertebral, iar mâna dreapta pe peretele anterior al ab­do­me­nu­lui, cu vârful degetelor sub rebordul costal si înafara marginii laterale a dreptului abdominal; prin apro­pie­rea celor doua mâini (manevra de balotare), rinichiul poate fi palpat în cazul când devine accesibil acestei manevre; în cazul examinarii rinichiului stâng, pozitia celor doua mâini explo­ra­toare se rapor­tea­za la ace­leasi repere si gesturi;


- palpare bimanuala în decubit lateral opus rinichiului care trebuie examinat (procedeu Israeli);

- palpare monomanuala în decubit dorsal (procedeu Glénard), posibila în cazul persoanelor slabe: cu o mâna, examinatorul cuprinde flancul bolnavului (degetele sunt plasate posterior, iar policele anterior) imediat sub rebordul costal, în timp ce cu cealalta mâna apasa continutul abdominal în ve­cinatatea policelui de la mâna opusa (astfel, în timpul inspirului profund, se creeaza o hiper­pre­siu­ne asupra rinichiului, care tinde sa coboare).


c) puncte ureterale (devin dureroase în caz de prezenta a calculilor sau inflamatiei la diferite niveluri ale ureterului):

· puncte ureterale anterioare:

- punct dureros superior (subcostal, Bazy-Albarran, Pasteau): se afla la intersectia liniei orizontale ce trece prin ombilic cu linia verticala ce trece prin punctul McBurney si corespunde vârfului coastei XII; sensibilitatea dureroasa la acest nivel semnifica suferinta bazinetala;

- punct dureros mijlociu (supraintraspinos, Hallé-Tourneaux): este situat la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 externa a liniei bispinoase (dintre spinele iliace antero-superioare) si corespunde locului de trecere dintre segmentul lombar si segmentul pelvin ale ureterului;

- punct dureros inferior: corespunde portiunii terminale a ureterului, fiind perceput numai prin tuseu rectal (la barbat) sau vaginal (la femeie);

·puncte ureterale poste­rioare (evoca litiaza renala si pielonefrita):

- punct costo­ver­te­bral Guyon (localizat în unghiul format de coasta XII si coloana vertebrala);

- punct costomuscular (localizat în unghiul format de coasta XII si masa musculara sacrolombara).


d) palparea vezicii urinare → permite depistarea urmatoarelor elemente patologice: glob vezical (dis­tensie vezicala importanta în retentia de urina, perceputa palpator ca formatiune sferica, elas­ti­ca, putin mobila, net delimitata si foarte dureroasa), tumora vezicala sau chiar litiaza vezicala mare.


9. Tuseul rectal

10. Examenul genital la femeie

EXAMENUL ZONELOR HERNIARE

Peretele abdominal prezinta constitutional unele zone anatomice cu rezistenta mai mica la cres­te­rea pre­siunii intraabdominale (se numesc "zone slabe preformate" ale pe­retelui abdominal, pentru a se deose­bi de zonele slabe ce apar ca urmare a sta­bi­li­rii unor solutii de continuitate ale peretelui ab­dominal con­se­cutiv unor trauma­tis­me, interventii chirurgicale sau agresiuni de alta natura), re­pre­zentate de:

- canalul inghinal;

- regiunea vasculonervoasa de la radacina membrului inferior (lacuna vasculara, la­cuna muscu­la­ra);

- ombilicul;

- linia alba;

- linia semilunara Spieghel si mai ales punctele Spieghel (intersectia cu arcada Douglas, în dreap­ta si în stân­ga);

- trigonul lombar (Jean Louis Petit) → posterior;

- patrulaterul lombocostal (Grynfelt) → posterior;


acestora li se adauga conventional o serie de zone slabe ce nu apartin propriu-zis peretilor abdo­mi­nali:

- zone slabe ale diafragmului → superior;

- regiune perineala → inferior;

- regiune obturatorie → inferior;

- regiune fesiera (ischiatica) → inferior.

N.B.! În diagnosticul diferential al formatiunilor tumorale lombare, trebuie avute în vedere si posibilele hernii posterioare prin trigonul lombar sau patrulaterul lombo­costal.

11. Manevre clinice defecte parietale


N.B.! Cu pacientul în ortostatism, indexul explorator al examinatorului se in­si­nue­a­za prin te­gu­men­tul bazei hemiscrotului de partea respectiva si se angajeaza prin ori­ficiul inghinal superficial, situat superoextern de tuberculul pubic, în canalul inghinal (în mod normal nu poate fi introdusa decât pulpa degetului: daca indexul poa­te sa se angajeze în acanalul inghinal, înseamna ca acesta este largit patologic).


N.B.: o hernie este definita primar ca prezenta a unei formatiuni pseudotumorale parietale re­ductibile la trecerea în clinostatism si reexpansionabila la revenirea în ortostatism.

Diagnostic diferential:

a) în cazul herniei inghinale → se face cu:

- tumori benigne ale regiunii inghinale: fibroame, lipoame, angioame;

- adenopatii inghinale;

- chisturi de cordon;

- hidrocel;

- varicocel etc..

b) în cazul herniei femurale → se face cu:

- hernia inghinala;

- hernia obturatorie;

- adenopatia femurala;

- ectazia crosei venei safene mari;

- anevrismul arterei femurale;

- abcesul rece osifluent etc..

N.B.: Se descrie de fapt o regiune inghino-femurala, separata în cele doua parti compo-nente de proiectia la piele a lig. inghinal (linia lui Malgaigne) → în functie de raportarea to-pografica la acesta linie, se vorbeste de hernii inghinale (situate deasupra linirei lui Mal-gaigne) si hernii femurale (situate sub linia lui Malgaigne); ramâne în sarcina examinarii in-traoperatorii sa stabileasca diagnosticul de certitudine al uneia din aceste doua tipuri de hernii (clinica este doar orientativa).


Continutul lacunei musculare este reprezentat de:

- pântecul musculo-aponevrotic al m. psoas iliac (cel mai puternic flexor din organism, excursia fiind asigurata de m. psoas, iar puterea de m. iliac);

- N. femural si N. femurocutanat lateral (ramuri ale plexului lombar).

Continutul lacunei vasculare este reprezentat, dinspre lateral spre medial, de:

- ram femural al N. genitofemural;

- a. femurala;

- v. femurala;

- limfonodul Cloquet-Rosenmüller, în aria canalului femural.

La nivelul lacunei vasculare se produc, în caz de slabire a structurii peretelui abdomi-nal, herniile femurale (la nivelul lojei musculonervoase se pot produce foarte rar).

12. Diagnostic diferential procese patologice scrotale (palpare scrot)

Varicocelul este constituit din mase venoase marite de volum (dilatatii venoase variceale) ce por­nesc de la nivelul testiculului si merg de-a lungul cordonului spermatic prin canalul inghinal spre spatiul retroperitoneal al regiunii lombare.

Text Box: vasele testiculare


Clasificare:

- varicocel primitiv (idiopatic, esential),

- varicocel simptomatic (secundar).

Varicocelul primitiv afecteaza 10-20% din populatia masculina postpuberala; el poate fi uni sau bilateral, dar în 85% din cazuri afecteaza numai testiculul stâng.

Clinic: în cele mai multe cazuri varicocelul reprezinta o descoperire întâmplatoare, cu ocazia u­nei examinari fizice de rutina, la nivelul unor purtatori ce nu prezinta acuze cli­nice sau inferti­li­ta­te. Atunci când capata expresie clinica, varicocelul se manifesta prin urmatoarele simptome si semne:

- jena (greutate) pâna la durere testiculara;

- atrofie (micsorare) testiculara;

- hemiscrot alungit, aton (flascitate datorata atrofiei cremasterului si dartosului);

- vene dilatate vizibile (daca sunt mari) sau palpabile (medii - mici) → senzatie de "râme", "ma­te" de gaina sau macaroane; se recomanda examinarea pacientului în ortostatism (exprimare mai proeminenta a varicocelului);

- infertilitate.

N.B.: orice senzatie de discomfort în regiunea genitala trebuie sa trimita cu gândul la posibila exis­tenta a unui varicocel!

Diagnostic diferential → se face cu:

- hidrocel: aspect clinic diferit, diafanoscopie etc.;

- hernie inghinofuniculara sau inghinoscrotala;

- orhiepididimita: prezenta fenomenelor inflamator-infectioase foarte pronuntate;

- varicocel secundar: investigatie paraclinica amanuntita în contextul clinic dat.




IV. MEMBRUL SUPERIOR

1. Vase sangvine (palpare puls)

Text Box: mm.flexori superficiali


2. Limfonoduli


V. MEMBRUL INFERIOR

1. Trigonul Scarpa




2. Vase


3. Limfonoduli inghinali


4. Manevre de elongare a sciaticului


5. Manevre evaluare tromboza vene profunde

Tabloul clinic al bolii trombotice ale venelor profunde ale membrului inferior în stadiul de flebotromboza: durere prin hiperextensie fortata a halucelui si dorsoflexie a piciorului la bolnavul cu gamba în extensie = semn Homan's.












Document Info


Accesari: 196728
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )