Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















Markerii tumorali

medicina



loading...








ALTE DOCUMENTE

CODUL DEONTOLOGIC AL CJU BĂLŢI
BOLILE ENDOCRINE - Bolile glandei tiroide
Bronsita cronica. Emfizemul pulmonar. Obstructia cailor respiratorii.
VISCUL (Viscum album)
MALFORMAŢIILE CONGENITALE ALE APARATULUI URO-GENITAL
Influenta alcoolului asupra sistemului nervos
Adrenalina, solutie injectabila
SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
Inima - motorul organismului
ALTI FAURITORI DE MIRACOLE


Markerii tumorali

Definitie

             Intr-o acceptiune generala, markerii tumorali (MT) sunt molecule asociate cu malignicitatea constituind posibili factori cheie in prognoza, diagnosticarea si tratamentul cancerului.

Rolul markerilor tumorali

Markerii tumorali pot fi folositi in diferite scopuri: pentru screeningul populatiei, pentru prognostic, pentru diagnosticare, pentru determinarea stadiului bolii sau pentru monitorizarea raspunsului organismului la tratament etc. In utimii ani, MT au fost folositi si ca tinte pentru interventii terapeutice in terapia cancerului.

            Pentru detectarea unei boli in stadiul initial este nevoie de teste de screening foarte sensibile, teste care trebuie sa aiba o specificitate foarte inalta pentru a proteja pacientii de un raspuns fals pozitiv. In grupuri selectate de pacienti, markerii tumorali au insa un rol foarte important fiind folositi cu rezultate satisfacatoare in detectarea bolii si monitorizarea raspunsului la terapie. Un exemplu elocvent este acela al reducerii mortalitatii in cazul cancerului de san ca urmare a screeningului populatiei pentru diangnosticul incipient. Din pacate, multe din boli sunt in continuare diagnosticate dupa ce procesul metastatic a inceput, ceea ce indica in continuare un prognostic foarte slab.

Monitorizarii pacientilor pentru o eventuala recurenta a 12512y2419m cancerului, ar trebui determinata doar atunci cand exista un potential tratament eficace. Concentratia markerilor tumorali poate sa scada dupa tratament, revenirea la normal, ceea ce ar putea indica vindecarea si implicit, faptul ca eventualele tumori reziduale nu sunt viabile. Invers, concentratia markerilor tumorali poate sa creasca dupa un tratament eficace, ceea ce nu atrage de la sine concluzia ca tratamentul a esuat. In schimb, cresterea consitenta a nivelelor markerilor tumorali, cuplata cu lipsa imbunatatirii clinice, sunt dovezi clare ale esecului terapiei. Cresterea reziduala dupa un tratament definitiv, de obicei indica persistenta bolii.

Urmarirea nivelelor markerilor tumorali este de foarte mare folos mai ales cand alte dovezi ale prezentei bolii nu sunt foarte evidente.

Unele proteine sunt normal exprimate de catre celulele diferentiate, dar sunt supraexprimate in celulele tumorale corespunzatoare, motiv pentru care o crestere relativa a concentratiei sanguine a acestora poate fi folosita drept marker tumoral. Acesta este cazul antigenului specific prostatic din cancerul de prostata. Proteinele specifice celulare sunt folosite in general in scop de diagnostic (exemplu - tirozinaza exprimata in melanocite).

Pentru a fi specific, un marker tumoral  trebuie sa fie exprimat doar de un anumit tip de celulele tumorale. Cel mai bun exemplu il reprezinta asa zisele "proteine de fuziune asociate unui proces malign", in care o oncogena este translocata si fuzionat cu un promotor activ al unei alte gene. Rezultatul este o formarea unei proteine de fuziune care se secreta continuu, conducand in final la dezvoltarea unei clone maligne. Cromozomul asa numit "Philadelphia" din leucemia mieloida cronica este cel mai cunoscut exemplu.

Antigenele oncofetale sunt o alta categorie de markeri de un foarte mare folos. Ele sunt exprimate in celule in timpul dezvoltarii embrionare, dar ele apar si la nivelui celulelor canceroase. Cel mai folosit antigen oncofetal - antigenul carcinoembrionic - este exprimat in principal in toate tumorile tractului gastrointestinal. Antigenul carcinoembrionic, nu este suficient de specific pentru screening dar este foarte util in managementul bolii.

Metode uzuale de identificare a proteinelor tumorale:

-imunohistochimia,

-hibridizarea fluorescenta in situ (FISH)

-reactia in lant revers-transcriptaza - polimeraza (Reversed transcriptase and polymerase chain reaction (RT­PCR)

- Imunohistochimia

Majoritatea metodelor folosesc anticorpi monoclonali si metode imunohistochimice pentru identificarea proteinelor cu rol de marker tumoral. Aceste metode pot fi folosite pentru identificarea proteinelor direct pe tumori,sau pentru a identifica proteinele in ser. In scopul imbunatatirii proceselor de prognostic si, determinare a stadiului bolii s-a incercat detectarea markerilor tumorali detectabili si in alte zone ca de exemplu: sangele periferic, maduva osoasa si nodulii limfatici.

Identificarea micrometastazelor a folosit initial metodele histologice si mai apoi pe cele imunohistologice. Din pacate, nici una din aceste metode nu s-a dovedit a fi suficienta pentru a oferi informatii relevante suficiente pentru a putea fi incluse in protocoalele de determinare a stadiului bolii.

-Reactia in lant revers-transcriptaza - polimeraza (Reversed transcriptase and polymerase chain reaction (RT­PCR)

 RT-PCR a fost folosit pentru prima data in 1988 pentru a demonstra translocarea bcr/abl la pacientii cu leucemie mieloida cronica. Aceasta tehnica poate fi aplicata si pentru amplificarea ARN-ului, dar doar dupa ce acesta a fost transformat in ADN prin intermediul unei reactii enzimatice ce foloseste ca enzima revers transcriptaza. Aceasta metoda numita "reactia in lant revers-transcriptaza - polimeraza" =  "reversed transcriptase and polymerase chain reaction" (RT­PCR), face posibila studirea din punct de vedere al expresiei genice a unor cantitati foarte mici de probe. S-a demonstrat in acelasi timp ca aceasta metoda este mult mai sensibila in detectarea micrometastazelor. In prezent, procedeul este folosit pentru detectarea micrometastazelor unei varietati de boli maligne. Succesul markerului detectat depinde de specificitatea si sensibilitatea sa. Detectarea markerilor specifici in cazul tumorilor solide este limitata din cauza faptului ca multi dintre acesti markeri sunt exprimati doar intr-o proportie mica.

Markerii tumorali din diferite boli

Mai jos sunt prezentati markerii tumorali si alti factori de prognostic intalniti in cele mai comune boli maligne.

Tipul de cancer

Marker tumoral

Localizare

Tumori solide (pancreas, pulmonar, mamar)

EGFR

Tesut

Cancer mamar

Receptorul Estrogenic

Receptorul Progesteronic

Her-2/Neu

Tesut

Cancer mamar

Antigenul tumoral CA 27-29

Ser

Carcinom hepatocelular, cancer pulmonar,

Alfa-fetoproteina (AFP) (

Ser

Mielom si limfom

B2M (Beta-2 microglobulina)

Ser

Canver ovarian, mamar, pulmonar

Antigenul tumoral  CA-15-3

Ser

Cancer pancreatic

Antigenul tumoral CA 15-3

Ser

Cancer ovarian

Antigenul tumoral CA-72-4

Antigenul tumoral CA-125

Ser

Cancer tiroidian

Tiroglobulina, hormonului paratiroidian, calcitonina

Ser

Cancer pancreatic, tiroidian, cervix, de vezica, colorectal, pulmonar,

Antigen carcinoembrionic (ACE)

Ser

Neuroblastoma, cancer pulmonar (celule mici)

Enolaza neuro specifica (ENS)

Ser

Prostata

Antigen specific prostatic (ASP)

Antigenul specific prostatic membranar

Ser

Melanom

Tirozinaza.

Melanom-metastaza

S-100,

Ser

Melanom-metastaza

TA-90

Ser

Cancer tiroidian

Tiroglobulina

Ser

Cancer testicular

Gonadotropina chorionica

Ser, urina

Mielom

Imunoglobuline monoclonale

Ser, urina

Leucemie

Alterari citogenice numeroase

Ser, urina

Cancer de vezica

NMP22

Urina

Cancer de vezica

Antigen tumoral vezicular BTA (Bladder tumor antigen)

Urina

Receprorul estrogenic. Este singurul marker tumoral folosit in clinica in mod uzual, fiind folosit pentru stabilirea utilizarii tratamentului adjuvant cu hormoni. Multi alti markeri sunt inca in faza experimentala de studiu, deocamdata nefiind folositi in clinica.

Supraexprimarea HER-2/neu este legata de un prognostic slab in cancerul de san, ceea ce a facut ca in prezent sa fie introdusi in testele clinice anticorpi directionati catrea aceasta proteina.

Antigenul tumoral CA 27-29 este un anticorp monoclonal directionat catre glicoproteina MUC1 prezenta pe suprafata apicala a celulelor epiteliale normale. CA 27-29 este foarte des asociat cu cancerul mamar, desi nivelul sau este crescut si in alte boli maligne. Nivelul CA 27-29 este crescut la aproximativ o treime din cazurile cancerelor de san in stadiu incipient (stadiul I sau II) si la doua treimi din cele in stadiu terminal (stadiul III sau IV). Antigenul nu poate fi folosit pentru screening sau diagnostic deoarece nu are capacitate predictiva in stadiile incipiente ale bolii,. In ceea ce priveste capacitatea antigenului CA 27-29 de a detecta recurenta asimptomatica dupa un tratament curativ, rezulataele existente la aceasta ora sant contradictorii. Un studiu asupra pacientilor cu risc inalt de recurenta a cancerului de san a evidentiat ca CA 27.29 este foarte specific si sensibil in detectarea preclinica a metastazelor. Timpul mediu scurs de la detectarea cresterii nivelului de CA 27.29 pana la instalarea simptomelor a fost de 5 luni. Se testeaza CA27.29 pentru determinarea probabilelor zone de metastaza, prin aceasta dorindu-se scaderea morbiditatii prin inceperea din timp a tratamentului.

Acest antigen poate fi intalnit si la pacientii cu boli benigne la nivelul sanului, ficatului si rinichilor, precum si la pacientii cu chisturi ovariene.

Mai nou, multe tipuri de sarcom au fost asociate cu translocarile cromozomiale si cu proteinele de fuziun. Un pas inainte in procedeul de diagnosticare a constituit-o identificarea catorva produse de fuziune specifice pentru sarcoamele foarte rare. Un diagnostic patologic clinic exact este de cele mai multe ori foarte dificil, in timp ce prezenta acestor proteine de fuziune are rol de diagnostic clar in aceste sarcoame rare. Acest lucru a dus la dezvoltarea unor medicamente directionate catre aceste proteine. In acelasi fel deja au aparut medicamentele impotriva HER-2/neu din cancerul de san.

Antigenul carcinoembrionic (ACE) este o glicoproteina oncofetala exprimata in mod normal in celulele mucozale. Acest antigen a fost folosit de foarte mult timp ca marker tumoral specific pentru detectarea relapsului timpuriu al cancerului colonorectal. Folosirea sa este controversata, iar beneficiile clinice nu sunt foarte bine dovedite. Recent s-a demonstrat ca detectarea sa folosind RT-PCR din nodulii limfatici, poate fi un factor de prognostic al fazei II de cancer colonorectal. S-a sperat astfel ca aceasta metoda sa poata fi folosita pentru identificarea subgrupului de pacienti care ar putea beneficia de tratamentul adjuvant. Antigenul ACE este supraexprimat in adenocarcinoame, in special in cancerul de colon, dar si in alte boli maligne.

Un numar mic de pacienti cu boli la nivelul colonului au un nivel ridicat al ACE, sensibilitatea crescand odata cu avansarea in stadiu;  45-50% din pacientii cu extinderea cancerului la nivelul nodulilor limfatici si aproximativ 75-80% din pacientii cu metastaza au valorile ACE crescute.

Nivelul antigenului ACE sta in monitorizarea pacientilor cu cancer colonorectal cu risc de relaps. Cand pacientii cu un nivel normal preoperator al ACE sufera o recurenta a bolii, cresterea ACE este un indicator in 45-50% din cazuri. Din aceasta cauza, se rcomanda monitorizarea nivelelor ACE la fiecare 2-3 luni pentru cel putin 2 ani la pacientii din stadiile II si III candidati la operatie cu repetarea testului in cazul in care se observa un nivel anormal al antigenului. Daca se confirma cresterea ACE, pacientii ar trebui sa fie supusi procesului de imagistica pentru determinarea potentialelor zone de recurenta. Recurente locale sau metastaze limitate la nivelul ficatului sau plamanilor ar trebui extirpate in scop curativ. Testele clinice au demonstrat o imbunatatire cu 9% in rata de supravietuire (valoarea absoluta) dupa 5 ani la pacientii carora li s-a monitorizat ACE dupa tratament.

ACE nu este folositor in screeningul pentru cancerul de colon sau in evaluarea diagnosticarii bolilor nedefinite. Verificarea nivelului ACE ar trebui sa se faca abia dupa confirmarea cancerului. Valorile ACE revin la normal dupa aproximativ 5 saptamani de la indepartarea chirurgicala a tumorii.

Dintre factorii care pot duce la cresteri ale nivelului de CEA enumeram: hipotiroidismul, obstructia biliara, ciroza, pancreatita, fumatul etc

In bolile hematologice, procesul de aparitie a proteinelor de fuziune prin translocare este foarte des intalnit. Cel mai bun exemplu il constituie cromozomul "Philadelphia" din leucemia limfocitara cronica. 50% din cazurile copiilor suferinzi de leucemie limfocitara acuta sunt hiperdiploide, ceea ce indica o inalta prognoza favorabila. Cromozomul "Philadelphia" din leucemie limfocitara acuta este un indicator slab de prognosticare. Pe langa aceste rearanjari cromozomale, cateva sute de schimbari citogenetice sunt folosite in scopul obtinerii unor informatii de prognostic aditional in diferite cazuri de boli maligne hematologice. De asemenea, in limfoame s-au observat multe rearanjari cromozomale,care deocamdata nu sunt folosite in clinica uzuala. T(8:14) este caracteristic limfomului de tip Burkitt si leucemiilor. Acesta este rezultatul unei juxtapuneri si activari a genei c-myc. S-a demonstrat prin studii experimentale pe limfoame ca: CD25 solubil este cel mai sensibil marker seric pentru sarjele tumorale si ca CD44 solubil in concentratii mari nu ofera un prognostic foarte bun.

Antigenul speific prostatic si antigenul specific prostatic membranar, doi antigeni determinati prin metode imunohistochimice, se utilizeaza ca markeri de determinarea a relapsului cancerului de prostata. Acesti markeri au fost folositi pentru diagnostic si chiar pentru screeningul populatiei. Recent s-a studiat ca factor de prezicere a esecului chirurgical detectarea in fluxul sanguin a acestor celule canceroase prostatice. Determinarea antigenului specific prostatic s-a facut prin metode de RT-PCR.

Alfa-fetoproteina (AFP), un marker de carcinom hepatocelular, se foloseste pentru evaluarea afectiunilor hepatice la pacientii cu risc crescut de a dezvolta tumori hepatice si in procedeul de screening al unei populatii inalt selectionate

Testari combinate ale AFP si beta-hCG se folosesc in monitorizarea raspunsului la terapie precum si pentru determinarea posibilelelor origini ale cancerului metastatic slab diferentiat.

Antigenul tumoral CA 125 este o glicoproteina exprimata in mod normal in timpul dezvoltarii fetale de catre epiteliul celomic care captuseste cavitatile organismului si imbraca ovarele. Este un nou antigen folosit pentru monitorizarea tratamentului pacientilor cu cancer de san, dar si pentru detectarea bolilor recurente

Concentratii crescute de CA125 sunt asociate de cele mai multe ori cu cancerul epitelial ovarian. Nivelul CA125 este crescut in 80-85% din cazurile de femei cu cancer ovarian, si numai in 40-50% din cele aflate in stadiul I al bolii. In prezent, cancerul ovarian este tratat prin interventie chirurgicala. Deoarece studiile au demonstrat concordanta dintre CA125 si gravitatea bolii, oncologii folosesc aceste valori pentru alegerea tratamentului potrivit. Datorita faptului ca acest antigen in concentratii ridicate indica recurenta bolii se obisnuieste ca dupa terminarea definitiva a tratamenului cancerului ovarian, sa se determine concentrati CA125 la fiecare 3 luni pentru o perioada de 2 ani, urmand ca dupa acesta perioada sa se determine mult mai rar.

Markerul CA72-4 a fost folosit experimental intr-un mod similar pentru a urmari pacientii cu adenocarcinom ovarian mucinous. Informatiile existente despre oricare marker de cancer ovarian sau de san nu sunt suficiente pentru recomandarea in uzul  curent.

Un alt marker tumoral este tirozinaza. Ea se foloseste in diagnosticarea melanoamelor. In 1991 s-au folosit procedee de RT-PCR pentru detectarea in circulatia sanguina periferica a celulelor de melanom provenite dintr-o tumora solida.

In cazul pacientilor cu cancer testicular, se folosesc markerii embriologici specifici: gonadotropina chorionica si alfa-fetoproteina.

Expresia specifica tisulara a tiroglobulinei si hormonului paratiroidian este folosita curent pentru diagnosticarea si monitorizarea pacientilor cu cancer tiroidian.

Referinte

Arden KC, Anderson MJ, Finckenstein FG, Czekay S, Cavenee WK. Detection of the t(2:13) chromosomal translocation in alveolar rhabdomyosarcomah using the reverse transcriptase polymerase chain reaction. Genes Chrom Cancer 1996;16:254­60.

Ballesta AM, Molina R, Filella X, Jo J, Gimenez N. Carcinoembryonic antigen in staging and follow-up of patients with solid tumors. Tumour Biol 1995;16:32-41.

Bast RC Jr, Ravdin P, Hayes DF, Bates S, Fritsche H Jr, Jessup JM, et al. 2000 update of recommendations for the use of tumor markers in breast and colorectal cancer: clinical practice guidelines of the American Society of Clinical Oncology. J Clin Oncol 2001;19:1865 78.

Blennerhassett GT, Furth ME, Anderson A, Burn JP, Changanti RS, Blick M, et al. Clinical evaluation of a DNA probe assay for the Philadelphia (Ph1) translocation in chronic myelogenous leukemia. Leukemia 1988;2:648­57.

Bosl GJ, Bajorin DF, Sheinfeld J, Motzer RJ, Chaganti RS. Cancer of the testis. In: DeVita VT, Hellman S, Rosenberg SA, et al., eds. Cancer, principles and practice of oncology. 6th ed. Philadelphia: Lippincott, Williams & Wilkins, 2001:1491-518.

Bridgewater JA, Nelstrop AE, Rustin GJ, Gore ME, McGuire WP, Hoskins WJ. Comparison of standard and CA-125 response criteria in patients with epithelial ovarian cancer treated with platinum or paclitaxel. J Clin Oncol 1999;17:501-8.

Bruinvels DJ, Stiggelbout AM, Kievit J, van Houwelingen HC, Habbema JD, van de Velde CJ. Follow-up of patients with colorectal cancer. A meta-analysis. Ann Surg 1994;219:174-82.

Carter HB, Pearson JD, Metter EJ, Brant LJ, Chan DW, Andres R, et al. Longitudinal evaluation of prostate-specific antigen levels in men with and without prostate disease. JAMA 1992;267:2215-20.

Catalona WJ, Partin AW, Slawin KM, Brawer MK, Flanigan RC, Patel A, et al. Use of the percentage of free prostate-specific antigen to enhance differentiation of prostate cancer from benign prostatic disease: a prospective multicenter clinical trial. JAMA 1998;279:1542-7.

Chen DX, Schwartz PE, Li XG, Yang Z. Evaluation of CA 125 levels in differentiating malignant from benign tumors in patients with pelvic masses. Obstet Gynecol 1988;72:23-7.

Crawford ED, Schutz MJ, Clejan S, Drago J, Resnick MI, Chodak GW, et al. The effect of digital rectal examination on prostate-specific antigen levels. JAMA 1992;267:2227-8.

Guess HA, Gormley GJ, Stoner E, Oesterling JE. The effect of finasteride on prostate specific antigen: review of available data. J Urol 1996;155:3-9.

Einhorn LH. Treatment of testicular cancer: a new and improved model. J Clin Oncol 1990;8:1777-81.

Fletcher RH. Carcinoembryonic antigen. Ann Intern Med 1996; 104:66-73. Clinical practice guidelines for the use of tumor markers in breast and colorectal cancer. Adopted on May 17, 1996, by the American Society of Clinical Oncology. J Clin Oncol 1996;14:2843-77.

Garber, Ken. Spotting Cancer Sooner: Simple but accurate blood tests may soon make it possible to detect cancer while it can still be cured. Technology Review, July/August 2004, 62-68.

Gallup DG, Talledo E. Management of the adnexal mass in the 1990s. South Med J 1997;90:972-81.

Gion M, Mione R, Leon AE, Dittadi R. Comparison of the diagnostic accuracy of CA27.29 and CA15.3 in primary breast cancer. Clin Chem 1999;45:630-7.

Greco FA, Hainsworth JD. Cancer of unknown primary site. In: DeVita VT Jr, Hellman S, Rosenberg SA, et al., eds. Cancer, principles and practice of oncology. 6th ed. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins, 2001:2537-60.

Heim S, Mitelmann F. Cancer cytogenetics.Chromosomal and molecular genetic

aberrations of tumor cells. 2nd ed. New York: Wiley, 1994.

Hunerbein M. The value of tumor markers in colorectal cancer. Recent Results Cancer Res 1998;146:48­55.

Jacobs IJ, Skates SJ, MacDonald N, Menon U, Rosenthal AN, Davies AP, et al. Screening for ovarian cancer: a pilot randomised controlled trial. Lancet 1999;353:1207-10.

Johnson PJ. The role of serum alpha-fetoprotein estimation in the diagnosis and management of hepatocellular carcinoma. Clin Liver Dis 2001;5:145-59.

Kim HJ, Kim MH, Myung SJ, Lim BC, Park ET, Yoo KS, et al. A new strategy for the application of CA19-9 in the differentiation of pancreaticobiliary cancer: analysis using a receiver operating characteristic curve. Am J Gastroenterol 1999;94:1941-6.

Kuban DA, El­Mahdi A, Schellhammer PF. PSA for outcome prediction and posttreatment evaluation following radiation for prostate cancer: do we know how to use it? Semin Oncol 1998;8:72­80.

Liefers G­J, Cleton­Jansen A­M, van de Velde CJH, Hermans J, van Krieken JHJM, Cornelisse CJ, et al. Micrometastases and survival in stage II colorectal cancer. N Engl J Med 1998;339:223­8

Ladenson PW. Optimal laboratory testing for diagnosis and monitoring of thyroid nodules, goiter, and thyroid cancer. Clin Chem 1996;42:183­7.

Marcus, Amy Dockser. Early Warning: A New Way to Find Cancer. Wall Street Journal, December 7, 2004, D1.Cancer 2015- March 22, 2006 10

Malkasian GD Jr, Knapp RC, Lavin PT, Zurawski VR Jr, Podratz KC, et al. Preoperative evaluation of serum CA125 levels in premenopausal and postmenopausal patients with pelvic masses:discrimination of benign from malignant disease. Am J Obstet Gynecol 1988;159:341-6.

McCullough, Marie. Breakthrough Test Fizzled but Underlying Science Holds Promise. 8/7/05.

Melo JV. The molecular biology of chronic myeloid leukemia. Leukemia1996;10:751­6.

Montie JE, Meyers SE. Defining the ideal tumor marker for prostate cancer. Urol Clin North Am 1997;24:247­52.

Olsson CA, Devries GM, Raffo AJ, Benson MC, O'Toole K, Cao Y, et al. Preoperative reverse transcriptase polymerase chain reaction for prostate­specific antigen predicts treatment failure following radical prostatectomy. J Urol 1996;155:1557­62.

National Institutes of Health Consensus Development Conference Statement. Ovarian cancer: screening, treatment, and follow-up. Gynecol Oncol 1994;55(3 pt 2):S4-14.

Pelkey TJ, Frierson HF, Bruns DE. Molecular and immunological detection of circulating tumor cells and micrometastases from solid tumors. Clin Chem 1996;42:1369­81.

Pegram MD, Pauletti G, Slamon DJ.HER­2/neu as a predictive marker of response to breast cancer therapy. Breast Cancer Res Treat 1998;52:65­77.

Phillips, Michael, et al. Detection of Lung Cancer With Volatile Markers in the Breath. Chest

2003;123:2115-2123.

Raj GV, Moreno JG, Gomella LG. Utilization of polymerase chain reaction technology in the detection of solid tumors. Cancer 1998;82:1419­42.

Ristamaki R, Joensuu H, Lappalainen K, Teerenhovi L, Jalkanen S. Elevated serum CD44 level is associated with unfavorable outcome in non­Hodgkin's lymphoma. Blood 1997;90:4039­45.

Shivers SC,Wang X, LiW, Joseph EM, Glass LF, DeConti R, et al. Molecu­ lar staging of malignant melanoma: correlation with clinical outcome. N Engl J Med 1998;280:1410­5.

Silva DM, Kast WM. Vaccination Against Cervical Cancer: Hopes and Realities. American J Cancer, 2005;4:207-219.

Smith RA, Cokkinides V, Eryre HJ. American Cancer Society Guidelines for the Early Detection of Cancer, 2006. CA Cancer J Clin 2006;56:11-25.

Smith B, Selby P, Southgate J, Pittman K, Bradley C, Blair GE. Detection of melanoma cells in peripheral blood by means of reverse transcriptase and polymerase chain reaction. Lancet 1991;338:1227­9.

Steinberg W. The clinical utility of the CA 19-9 tumor-associated antigen. Am J Gastroenterol 1990;85:350-5

Tuxen MK, Soletormos G, Dombernowsky P. Tumor markers in the management of patients with ovarian cancer. Cancer Treat Rev 1995;21:215-45.

Winawer S, Fletcher R, Rex D, et al. Colorectal cancer screening and surveillance: clinical guidelines and rationale - update based on new evidence. Gastroenterology 2003;124:544-560.

Yuen MF, Cheng CC, Lauder IJ, Lam SK, Ooi CG, Lai CL. Early detection of hepatocellular carcinoma increases the chance of treatment: Hong Kong experience. Hepatology 2000;31:330-5.


Document Info


Accesari: 7958
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )