Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















Masajul talpilor, forma de reflexoterapie

medicina



loading...








ALTE DOCUMENTE

FORMULARUL DE EVALUARE A SATISFACŢIEI CLIENTULUI
Limfocitele T citotoxice
Tratament pielonefrita cronica
MORFO-FIZIOLOGIA PULPEI DENTARE STRUCTURA PULPEI DENTARE
STATUT - Societatea Romana de Farmacoeconomie
EVOLUTIA BOLILOR
HIPERTERMIILE
BOLILE APARATULUI CARDIOVASCULAR
Meningite virale
Bronsita


EDITURA MEDICALĂ Bucuresti - 1991


Coperta de GICA PETRE


 


Cuprins


 


Introducere  ,

Zonele reflexe    ...

Bolile aparatului digestiv    .      .

Bolile ficatului si câlor biliare .

Bolile     pancreasului     ...

Bolile  stomatologice      .      .

le Bolile

Bolile   aparatului Bolile   O.R.L.

Bolile aparatului cardio-vascular
Bolile   aparatului   locomotor
Afectiunile coloanei vertebrale
Alte  nevralgii     ...
Boli de nutritie si metabolice   .
Sistemul   limfatic     .      .
Bolile   glandelor   endocrine      .
 ginecologice
                                 "

 uro-genitaj

 .L.

Bolile   oftalmologice

Anexa


5

6

9

20

24 26 28

33 38 41 44 47 49 52 55 56 53

59 65


 


Introducere

Lucrarea se adreseaza publicului larg doritor sa pre­vina sau sa trateze unele afectiuni prin masajul talpilor picioarelor.

Utilizarea fara discernamînt a medicamentelor, al­coolul, tutunul, alimentatia nerationala, viata dezordona­ta  altereaza  starea  de  echilibru  vital   a   organismului.

Masajul talpilor ocupa un loc important în profila­xia si terapia moderna a bolilor, asociate cu un regim igieno-dietetic.

Desi pare simplu, pe întelesul tuturor, masajul zone­lor reflexe ale talpilor îsi are limitele sale.

Masajul trebuie practicat cu mult discernamînt, pen­tru a nu discredita metoda, care este un bun remediu in terapia unor boli. El usureaza recuperarea morfo-func-tionala a oiganismului în suferinta si fortifica sisteme­le de aparare ale organismului.


1. Zonele reflexe

Zonele reflexe sînt regiuni de pe suprafata pielii, oare stabilesc legatura cu o parte îndepartata a corpului. Zo­nele reflexe se gasesc raspindite pe toata suprafata corpului. în aceasta lucrare sînt abordate zonele aflate pe talpa.

Practicarea umblatului descult pe un teren cu aspe­ritati sau accidentat activeaza zonele reflexe ale tapilor.

Cînd ciorapii si încaltamintea sînt necorespunzatoare, zonele reflexe râmîn slab irigate si nu-si pot îndeplini functiile.

Masarea zonelor reflexe actioneaza printr-o mai buna irigare a zonelor, precum si a orgainului corespunzator, printr-un aport mai mare de sînge, ca urmare a vaso-d-ilatatiei.

în concluzie, irigatia sangvina este vitala pentru orice organism, datorita Qpartu'luM de oxigen, de substante nu­tritive si plastice, de hormoni, de anticorpi, precum si de eliminare a reziduurilor metabolice si a toxinelor.

în timpul masajului pot fi întâlnite pe anumite zone depozite formate de substante catabolice si acid urle sub forma de concretiuni.

Masajul se poate face la toate vîrstele, chiar la sugari.


Actionarea asupra zonelor se face prin masaj sau automasaj.

Conditia de baza pentru a obtine un masaj eficace este oa pozitia masorului si/sau individului sâ fie re­laxata. Portiunea masata poate fi pudrata cu talc. Di­rectia masajului se va face în functie de zonele reflexe abordate si poate fi circulara, centripeta sau centrifuga.

Intensitatea masajului va fi la început usoara, cres-cîndu-se presiunea treptat si observîndu-se reactia pa­cientului.

Imaginea corpului se proiecteaza pe talpile picioa­relor astfel: talpa dreapta corespunde partii drepte a organismului, ceea ce explica prezenta zonei reflexe numai pe talpa dreapta. Talpa stînga corespunde pârtii stîngi a organismului si pe aceaista parte vom gasi zona refiexa pentru inima. Spre degetul mare se proiecteaza zona corespunzatoare capului, iar mijlocul talpii cores­punde mijlocului corpului. Zonele reffexe difera de la un individ la altul, ele devenind sensibile sau dureroase numai la cei bolnavi.

Reactia la distanta este cea oare permite un diag­nostic rapid, deoarece punctele anormale, dureroase se manifesta în zonele reflexe si interventia imediata va face sâ dispara sau sâ se amelioreze durerea.

Terapia prin masarea zonelor reflexe a fost redesco­perita de medicul homeopat american Fitzgeraild, care a facut observatii ce au stat mai tîrziu la baza explicarii acestor fenomene.

In cazurile acute se va începe masajul zonei inte­resate.

In cazurile cronice se va aplica masajul zonelor re­flexe în ordinea urmatoare:

■ rinichi,  uretere si vezica  urinara pentru a obtine e iberarea  si eliminarea  toxinelor (se maseaza timp de


5 minute zonele suprarenale, ale rinichilor, ureferelor, vezicii urinare, apendicelui, splinei, ganglionilor lim­fatici toracici);

-   zona reflexa a capului (se maseaza timp de 3 mi­
nute  zonele  reflexe  pentru  creierul  mare,  creierul  mic,
nervul trigemen - tîmpla dreapta si stinga);

-   zona  organelor de  metabolism  si  de  detoxifiere,
stomac,  intestin  subtire si  gros,  ficat si  pancreas  (ma­
sarea acestor zone va dura timp de 5 minute);

-   zonele  reflexe  limfatice  care  asigura  producerea
de agenti im unitari de aparare (fiecare punct reflex va
fi masat timp de 3 minute);

-   celelalte  zone   reflexe    sînt   descrise   îa   fiecare
afectiune.

Masajul se va face zilnic pentru fiecare zona reflexa, pentru fiecare picior.

Masarea zonelor reflexe, în special a zonelor reflexe ale organelor de metabolism nu este suficienta fara un regim igieno-dietetic.

Cura cuprinde 15 sedinte si este urmata de o pauza de 2 saptamîni, dupa care va fi reluata.


2.  Bofife aparatului digestiv

Simptomele suferintelor digestive au fost totdeauna puse in legatura cu actul digestiei, mai ales cu digestia gastrica. Denumirea de dispepsie dota acestor tulburari, reclama investigatii clinice si de iaboiator pentru stabi­lirea unui diagnostic real. Simptomele dispeptice întîlnite în suferinta unui segment din tubul digestiv sau a! orga­nelor anexe sînt: alterarea poftei de mîncare, greturi, eructatii, arsuri, varsaturi, balonari, tulburari de scaun, cu sau fara dureri.

A. Gastrita este un proces inflamator al stomacului ce intereseaza, în profunzime, în grad variat, diferitele straturi a-îe organului.

Simptomul cel mai constant este durerea localizata în epigastru sub forma de distensie dureroasa. Dure­rea este însotita de varsaturi, regurgitari, eructatii, arsuri, lipsa poftei de mîncare.

B. Ulcerul gastro-duodenal apare ca o boala cu un mecanism da producere plurifactorial, în care participa un complex de factori genetici si de mediu.

In stabilirea diagnosticului de ulcer, anamneza joaca un rol important.

Coroborarea cu investigatii de laborator, radiologice si clinice duce la precizarea localizarii si furnizeaza de­talii asupra ulceratiei.


Boala se instaleaza de la început cu o simptomatolo­gie caracteristica, cu ritmicitatea si periodicitatea sufe­rintelor subiective.

Durerea, simptomul dominant, este ritmata de alimen­tatie cu prezentare periodica si sezoniera (primavara si toamna) mai ales în ulcerul duodenal.

Manifestarile cele mai frecvent întîlnite dupa durere sînt arsurile epigastrice si de-a lungul esofagului.

Varsaturile apar obisnuit în  ulcerul complicat.

Eructatiile survin mai frecvent în ulcerul localizat în jurul priorului.

Creturile   apar  de   obicei   numai   în   ulcerul   gastric.

Pofta de mîncare este conservata, chiar exagerata în ulcerul duodenal.

Constipatia   este   prezenta   în   perioada   dureroasa.

Zona reflexa. Stomacul îsi are punctul reflex dede­subtul degetului mare, pe bolta plantara, pe ambele talpi.

Pentru duoden, zona reflexa se afla sub zona re­flexa a stomacului. Acest punct se afla pe ambele talpi si se abordeaza în boala  ulceroasa (fig.  1).

Vor fi masate zilnic zonele stomacului si aJe duo­denului cel putin 20 de minute. Dupa o saptamîna se va constata o ameliorare a simptamelor. Dupa aproxi­mativ 2 saptamîni durerea va disparea.

Durata masajului se va întinde pe o perioada de 5 saptamîni, cînd simptomatologia va ceda.

Experienta demonstreaza ca masajul punctelor re­flexe este insuficient daca bolnavul comite în continuare erori alimentare.

Alimentatia va fi completa, echilibrata în principii alimentare, cu continut bogat de vitamine (adminis­trare suplimentara de vitamina C si B).

10



Pfex so/jr


 


Fig.  1.

_ Eliminarea tuturor factorilor eti ©patogeni ci infecti-°si si iritanti (alimentari, chimici, termici). Se va inter-fice fumatul, de asemenea alcoolul concentrat si orice oautura alcoolica înaiinte sau între mese. , Reg/mu/ igieno-dietetic. Repausul este deosebit de 'mportant. Dupa 7-10 zile de repaus la pat, ulcerul ne-cornphcat iese din faza dureroasa.

>n perioadele dureroase obisnuite se recomanda de

11


doua ori pe an tratament într-o statiune balneoclima­terica cu ape alcaline sau alcaiino-teroase.

Pe perioada dureroasa este necesara asigurarea unui somn linistit, precum si a unei vieti calme (tranchi-lizc-nte).

Igiena corespunzatoare a alimentatiei va fi respec­tata si în perioadele de acalmie (4-5 mese pe zi, cu timp de masa suficient si alimentatie corespunzatoare).

Regimul alimentar din faza dureroasa a>re un carac­ter restrictiv : vor fi evitate sosurile, grasimile transforma­te prin pregatire culinara, alimentele prajite, supele concentrate de carne, condimentele, bauturile alcoolice, bulionul de rosii, cruditatile, pastaile uscate.

De asemenea vor fi eliminate alimentele care sînt selectiv  netolerate  particular fiecarei   persoane.

Se recomanda un regim alimentar complet, echili­brat, normocaioric, continînd toate principiile alimen­tare. Cînd laptele este tolerat, acesta va constitui sursa principala de proteine, împreuna cu derivatele acestuia.

In perioadele de acailmie alimentatia va fi completa.

C. Diareea este un sindrom clinic si coprobgic caracterizat prin eliminarea frecventa de scaune nefor­mate, cu resturi alimentare nedigerate sau incomplet digerate.

Cauza imediata a diareilor este accelerarea tranzi­tului intestinal.

Diareile care beneficiaza de masajul punctelor re­flexe sînt diareile de durata, cronice. Nu beneficiaza de masaj diareile prin suferinte intestinale localizate spe­cifice (tuberculoza intestinala) sau nespecifice (boala Crohn) si diareiie din cancerul intestinal,

Diareiie cronice rezulta dintr-o insuficienta prelu­crare   a   continutului   intestinal,  din   prezenta   unor  e!e-

12


mente cu rol iritant asupra mucoasei intestinale. Pot surveni în insuficiente biliare, în insuficiente de secretie externa a pancreasului.

in conditii normale flora microbiana de putrefactie si de fermentatie se gaseste într-un echilibru cantitativ si de activitate, necesar digestiei. Cînd acest echilibru între cele 2 flore se strica, urmeaza dezvoltarea exage­rata a uneia în detrimentul celeilalte, datorita condi­tiilor de mediu modificate din interiorul intestinului.

Trebuie subliniat ca la toate diareile dispeptice se adauga procese de fermentatie sau putrefactie.

Diareea de fermentatie se caracterizeaza prin scaune voluminoase, aerate, spumoase, de culoare galbuie, cu miros acid. Se instaleaza ca urmare a ingerarii de can­titati m-ari de alimente cu continut de hidrati de carbon si celuloza, insuficient digerate. Uneori se instaleaza dupâ   consumarea   de  fructe  crude   sau   legume   crude.

Evolutia acestui tip de diaree este cronica, cu faze de   ameliorari   si   cu   recaderi   la   nerespectarea   dietei.

Diareea de putrefactie se dezvolta în prezenta unei cantitati crescute de albumine nedigerate si neabsorbite. Are o evolutie lunga, cu agravare progresiva. Scaunele sînt putin voluminoase, de culoare bruna, neaerate, foarte fetide, neformate, de consistenta pastoasa, semi-lichida sau chiar lichida.

^ Evolutia  este cronica smoi greu de influentat prin masurile dietetice decît diareea cu fermentatie.

Ona reflexa a intestinului subtire se proiecteaza pe a^oe:e   talpi,   înaintea   calcîielor,   în   partea   interna  a lor   (fio. 2)

13


Fig. 2.

Masajul   acestei  zone  se  va  face  zilnic  cîte  20 de minute. Dupâ o saptamînâ simptomatologia se va ameli-

14


crc

__

i   prin   disparitia   flatulentei   si   a   baionârilor.   Trata­mentul este de lunga  durata (aproximativ 4 - 5 luni). Regimul igieno-dietetic, de mare importanta, variaza cu afectiunea în cadrul careia apare sindromul diareic.

D. CONSTIPATIA. Prin constipatie se întelege eliminarea în-tîrziatâ a continutului intenstinului gros, datorita încetinirii tran­zitului sau a insuficientei de evacuare a materiilor fecale din portiunea sigmoidorectala.

In mod obisnuit, în caz de constipatie, eliminarea materiilor fecale se face la intervale mai mari decît limitele fiziologice, în general peste 48 de ore.

La producerea constipatiei participa mai multi factori care actioneaza fie asupra miscarilor peristaltice sau de înaintare a continutului în intestinul gros, fie prin alterarea functiei portiunii sigmoidorectale în actul defecarii.

Una din cauzele obisnuite ale constipatiei este alimentatia saraca în reziduuri, mai ales în celuloza nedigestibila (varza, conopida).

Sedentarismul   determina   si   el   instalarea   constipatiei.

Forma care ne  intereseaza  este constipatia cronica.

Indiferent de cauzele oare stau la baza constipatiei, apar tulburari functionale cu rasunet asupra întregului organism : fenomene dischinetice, caracteristice intes­tinului gros în constipatie. Prin alterarea permeabilitatii mucoaselor au loc absorbtii patologice de substante toxice de etâm&rvare, oare sînt responsabile de majorita­tea fenomenelor de alterare a starii generale din con-sti-patiej oboseala, cefalee, tulburari nervoase, haiiena fetida, dureri musculare, manifestari cutanate (urticarie sau acnee).

^ Aosorbtiile patologice pot interesa si microbii, îndeo-seoi bacilii coli cu repercusiuni asupra starii de santate a individului.

Zona  refiexa  pentru colonul ascendent si  prima ju-

d   r^p0 co'onui'lu:' tronsvers se afla pe talpa piciorului

pt.  re talpa  piciorului  sting  se  proiecteaza  a  doua


15



- Co/or? descendent-


 


Fig. 3.

jumatate   a   colonului   transvers,   colonul  descendent  si sigmoidul (fig. 3).

Masarea punctelor reflexe se va face pe toata zona colonului timp de 20 de minute, la oare vom asocia masajul   zonei   de   proiectie   a   ficatului   si   duodenului.

Tratamentul va fi de durata pîna la normalizarea scaunului.

Regimul igieno-dietetic. Evitarea inhibarii reflexului de defecare, introducerea alimentatiei cu celulozice, combaterea sedentarismului prin mersul pe jos.

Este necesara obisnuirea bolnavului sa aiba scaun la ore fixe.


Regimul alimentar va fi bogat în legume, zarzava­turi, fructe cu coji, fructe uscate (prune), pîine neagra, de Graham, compot, iaurt, mere (alimente cu continut crescut de celuloza).

Bauturile reci sînt de asemenea eficiente. Un efect bun îl are un pahar cu apa rece luat dimineata înainte de masa.

E. Suferintele ano-recto-sigmoidiene. Simptomele care alcatuiesc sindromul recto-sigmoidian se pot rezu­ma la tulburari ale actului defecarii, durerea sub forma de tenesme si eliminarile de produse patologice.

Diferitele suferinte ano-recto-sigmoidiene se pot manifesta prin semne minore, izolate sau pot realiza sindromul rectal sau sindromul anal.

Sindromul   rectal   se   caracterizeaza   prin   senzatii false ale nevoii de defecare.

Scaunele sînt precedate sau urmate de dureri în partea stinga a abdomenului, cu iradieri atît în sus pe traiectul colonului, cît si în jos spre anus si organele genitale.

Sindromul anal se caracterizeaza prin dureri, carora li se asociaza sau nu tenesme si scurgeri de sînge, se­cretii seroase sau purulente.

e suferinte constituie expresia unor procese inflamatorii recto-sigmoidiene si beneficiaza de masarea punctelor reflexe.

Zona reflexa. Punctele reflexe pentru rect si anus sînt situate pe talpa piciorului sting (fig. 3).

Vor fi masate zilnic zonele colonului pentru comba­terea constipatiei, începînd cu zona colonului ascendent, f*o colonului transvers,  zona colonului descendent si

2 - C-da 1.053                                                                                         ,-j


terminînd cu zona rectului. Durata masajului va fi de cel putin 20 de minute. Dupa o sâptarnîna se va con­stata o ameliorare a simptomelor. Durerea va disparea dupa 2 saptamîni.

Regimul igieno-dietetic va tine seama de variatele tulburari de tranzit (diaree sau constipatie), suprimînd toate alimentele ce pot provoca congestia si iritatia rectcsigmoidului (alcoolul si condimentele).

F. Hemoroizii sînt dilatatiile venoase ale venelor plexurilor hemoroidale ano-rectale.

Fig. 4.

Prin evolutia lor cronica, cu pusee acute si ^M complicatii posibile pot constitui adevarate infirmitati psihice si  fizice.

Zona reflexa pentru hemoroizi se afla în musculatura de pe fata interna a gambei stingi (fig. 4).

18


Masarea acestor puncte nu va duce la vindecarea hemoroizilor, dar se va obtine disparitia durerîor si oprirea sîngerârii. Un alt efect pozitiv este dispa, ;ia ra­pida a  inflamatiei.

Durata masajului este de 20 de minute, ia care se va asocia masajul punctelor reflexe pentru combaterea constipatiei.

Regimul igieno-dietetic trebuie diferentiat pentru fiecare bolnav în parte si legat de faza evolutiva a bolii. Se va respecta igiena riguroasa locala dupâ de­fecare, evitarea constipatiei printr-un regim corespun­zator, eliminarea condimentelor si alcoolului din alimen­tatie.

19


3. Boiile ficatului si cailor biliara

A.  Hepatita cronica. Simptomele clinice proprii sufe­
rin
tei hepato-celulare sînt reduse si putin caracteristice.

Se va acorda atentie deosebita senzatiei de astenie, de oboseala, somnolentei postprandiale, scaderii poftei de mîncare, simptome ce tradeaza prezenta procesului hepatitic activ.

Simptomele dispeptice sînt expresia coafectarii di­gestive extrahepatice (gastrice, biliare si pancreatice), precum si a tulburarilor dischinetice, duodenale si bi­liare. Acestea din urma se manifesta prin senzatia de greutate ,postprandiala, balonare si greturi, cu deosebire greturi le matinale.

B.   Ciroza hepatica este suferinta cronica cu evolutie
progresiva, caracterizata prin interesorea difuza a fica­
tului,  prin  modificarea  structurala  a  acestuia, cu  apa­
ritia semnelor de hipertensiune portala si de insuficienta
hepatica.

Zona reflexa. Ficatul îsi are zona reflexa situata pe talpa   piciorului   drept,  spre  partea   ei  externa  (fig.  5)-

Actionarea asupra zonei  reflexe va duce ia amelio­rarea   simptomatologiei  dupa  o  perioada  de  3    ato mîni.   Dupa  2  luni   dispare  senzatia   de  astenie  si oboseala, pofta de mîncare revine.

20



F/caf-


Fig. 5.

 -60 de


 i2ice

!e fi2i


 n ciroza hepatica. Vor fi evitate  fi  excluse cu  desâvîrsire alcoolul


21


si tutunul. Alimentatia restrictiva va privi conservele, so­surile, maionezele si grasimile.

Regimul alimentar, complet si echilibrat prin prin­cipii alimentare trebuie sa fie desodat în ciroza hepatica

Sînt permise laptele, brînza de vaci, carnea, cerea­lele, fructele, mierea, legumele.

Suplimentarile vitaminice sînt utile, îndeosebi în ceaa ce priveste vitaminele grupului B si vitamino C.

C. Ângioco!ecistopatii!e sînt suferintele arborelui ex-trâhepatic!

Tablou! clinic aJ acestor afectiuni este complicat de manifestari care rezulta din antrenarea în suferinta si a altor organe sau segmente ale tubului digestiv,

.     D/schlnez/ile  biliare  sînt tulburari  de tonus  si  de
motilitate ale  arborelui  biliar extrahepatic si  se traduc
prin   manifestarile   sindromului   dispeptic   biliar,   Acesta
este caracterizat prin simptome dispeptice sistematizate,
în  ceea  ce  priveste  orarul  si  localizarea   manifestarilor
subiective: gust amor, greturi, eructatii, regurgitari, jena
dureroasa în hipocondrul drept.

.     Cofec/stita cronica se caracterizeaza prin prezenta
sindromului   dispeptic  biliar,   cu   faze   de   stare   rea   de
cîteva zile si cu ameliorari de cîteva saptamîni.

Zona reflexa a vezicii biliare se afla pe talpa picio­rului drept în interiorul zonei  reflexe a ficatului (fig- 5).

în dischineziile biliare si colecistite se maseaza punctele reflexe ale duodenului si ale vezicii biliare, timp de 25 de minute de doua ori pe zi.

22


Regimul igieno-dietetic. In dispepsia biliara, cît si în tii   vor fi   excluse alimentele  care  determina

"'^-ktooatii

contractia puternica a vezicii biliare (galbenus de ou, grasimi prajite, unt, smîntîna, maioneze) sau cu continut mare de colesterol (grasimi, afumaturi, conserve, organe: creier   ficat,  rinichi),  precum  si fasolea, varza,  alcoolul.

Alimente permise în ambele afectiuni sînt: ceai (de menta, cozi de cirese, tei, sunatoare), ceaii cu lapte, lapte batut, iaurt, brînzeturi nefermentate. Fainoase (fi­dea, macaroane, gris, orez). Legume verzi pregatite cu unt sau untdelemn. Carne fiarta sau la gratar, de pa­sare, peste slab..Compoturi, miere de. albine. .

Vor fi evitate constipatia, sedentarismul. Se reco­
manda gimnastica medicala.                                 :

23


4. Bolile pancreasului

Pancreatita cronica. Simptomatologia clinica cuprinde manifestari dispeptice, neurale si nutritive.

Tulburarile dispeptice se manifesta prin durere, care se instaleaza imediat dupa alimentatie, greata, meteo-rism, pusee explozive de diaree, care survin la intervale mari de timp.

Tulburarile neurale se manifesta prin scaderea ca­pacitatii de activitate fizica si intelectuala din cauza astenie1'!.

Tulburarile de nutritie se caracterizeaza prin scderea  greutatii corporale pîna la o stare de emaciere.

Enzimele pancreatice din sucul duodenal, din siinge si din urina sînt scazute în mod constant.

Zona reflexa. Punctele reflexe se afla situate pe tapile ambelor picioare, sub zonele reflexe ale duodenului si stomacului (fig. 6).

Masarea punctelor reflexe se va face de doua ori pe zi, timp de 20 de minute, asociind masajul punctelor reflexe duodenale. Acest masaj combinat urmareste sti­mularea producerii de fermenti pancreatici.

Ameliorarea starii generale se va face simtita to ° luna de la aplicarea masajului. Durata tratamentului este de 6 luni.

24


Fig. 6.

- dietetic va evita orice exces alimentar. Pen-stimularea    producerii   de    enzime    pancreatice    se "i vitaminele A, C, B.

25


5.  Boiile stomatologice

Cavitatea bucala este msJiul unor modificari profun­de ale structurii chimice si fizice a alimentelor ingerate. La aceste modificari contribuie dintii, limba si glandele salivare.

Dintii joaca un roi mecanic important alaturi de mus­culatura maxilarelor si capacitatea glandelor salivare de a  produce saliva  necesara  procesului de masticatie.

Afectiunile care beneficiaza de masajul punctelor reflexe sînt nevralgia de trigemen si parodontoza.

în cazul nevralgiei denlore, pentru obtinerea unui rezultat bun va fi tratata caria dentara, care se carac­terizeaza   prin   distrugerea   dintelui   din   afara   înauntru.

Parodontoza este o boala care afecteaza mucoasa gingivala si tesuturile de sustinere a dintelui. Dintii se dezgolesc de învelisul gingival si devin moi sensibili ia ca!d, rece, dulce.

Zona reflexa pentru maxilarul supeiior sînt situate
dedesubtul unghiei haiucelui. Zona reflexa a mandibula
este situata la jumatatea distantei dintre prima si o doua
articulatie interfaiangiana a ha'ucelui. Zona reflexa^ co­
respunz
atoare jumatatii stingi a maxilarului se aî.a ,
halucele drept si invers (fig. 7).                                         . i

in  caz de dureri  de dinti  se procedeaza la  rnasaj zonei  reflexe corespunzatoare. Aceasta  procedura

26


Lacul

lacunar


___ Amigoâie


Afax;/dr superior Afjxi/jr inferior


Fig. 7.

Ia atenuarea durerii prin favorizarea irigatiei sangvine a dintelui. Masajul se va face zilnic pe zonele indicate timp de 5-10 minute, pe o perioada de 10 zile.

In   cazul   parodontozei   masajul   zilnic   al   punctelor refiexe se va face timp de cîte 5 minute pe fiecare parte.

ir2_U.,o0,tinut vi"decari dupa o perioada de masaj de lu~i2 luni.

^    V°rn  RS9!iJa  igiena  bucala  prin periaj dupa fie-aStCU paste de dini' ce contin substante cnti-'va      ?Ve ?' antienzimatice (flu'or). Va  eV'ta  zanarul   si   se   recomanda   consumul   de

27


6.  Bolile aparatului cardio-vascutar

A. Hipertensiunea arteriala

Prin hipertensiunea arteriala se întelege cresterea tensiunii arteriale maxime si / sau minime, de repaus, peste valorile  normale corespunzatoare vîrstei.

Factorii principali care mentin nivelul tensiunii arteriale si care, în caz de dereglare constituie factorii fiziopatogenetici ai hi­pertensiunii arteriale, sînt urmatorii:

.     Debitul   sangvin.   Debitul   pe   minut  creste   reflex,   la   eforttt-
turi fizice sau la emo
tii, ca  urmare a necesitatilor tisulare crescute,
dar   în   conditii   normale   el   nu   duce   la   cresterea   tensiunii   fntra-
vasculcre.

.     Elasticitatea   arborelui   arterial   scade   in   arterioscle'oza,   o-
vînd   ca  rez:ultat  reducerea   extensibilitatii  vaselor mari.  Drept con­
secinta   creste  tensiunea   sistolica,   dar fara   sa   atinga  valori   prea
mari.   Arterioscleroza   este   însa    un   fenomen   favorizant   al   hiper­
tensiunii arteriale atît priin cresterea rezistentei periferice, cit si Pr>
scaderea  elasticitatii  arteriale.

e»  Rezistenta   periferica.   Cresterea   rezistentei   periferice   i teriole  este   cel   mai   important factor în  determinismul  hipertensi nilor arteriale  durabile.

Hipertensiunea arteriala si arterioscleroza sînt fenomene ce    Pj;. în succesiune, aceasta din urma ducînd  la  permanentizarea ere, tensionale.

.   Viscozitatea  sîngelui  influenteaza  în   masura   mai   rea
loriie tensionale.

28


Hipertensiunea arteriala esentiala, ca si hipertensiunile arteriale simptomatice, au ca simptom central si constant al bolii cresterea cifrelor tensionale, a tensiunii sistolice si proportional a celei dia-stolice.

in cazul hipertensiiunilor arteriale simptomatice, tra­tamentul consta în eliminarea bolii de baza.


Rg. 8.


29


în cazul hipertensiunii arteriale esentiale simptoma­tologia se ma>n'i festa multa vreme prin manifestari subiective. Mai tîrziu. apar simptome nervoase (modificari de caracter si  de temperament,  cu  tendinta   de  i rasei-


bilitate), simptome cardiace (dispnee la efort, anqor pectorali), simptome renale (nicturie, semne de insufi­cienta renala) s.a.

Zona reflexa. Punctele reflexe care vor fi masate zil­nic sînt punctele rinichi-artere-vezica urinara (fig.8) Punctele reflexe ale rinichiului se afla în mijlocul talpii. Punctele reflexe ale vezicii urinare se gasesc pe marginea interna a talpii, înaintea calcîiului. Punctele reflexe ale ureterului pornesc de la zona reflexa a rini­chiului spre interiorul calcîiului, unde se afla zona ve­zicii urinare.

Masajul va fi facut zilnic timp de 30-60 de minute. Tratamentul este de lunga durata. La obtinerea unei tensiuni arteriale echilibrate va fi continuat un masaj de mentinere a valorilor tensionale la 3 zile, timp de 20-30 minute.

Regimul ig/eno-d/etet/c. Se va asigura o viata ordo­nata, 8 ore de odihna activa si 8 ore de activitate.

Igiena alimentara recomanda mese fractionate, fârâ abuzuri alimentare si cu cina devreme.

Alimentatia va fi hiposodatâ, normocaiorica, iar pen­tru obezi hipocalorica. Alimentatia va cuprinde toate principiile alimentare.

Pentru obezi cu manifestari clinice evidente se pre­scriu regimuri de introducere: suc de fructe timp de 3-5 zile, regimuri deciorurate cu zile de orez, cartof mere, zile de post, cu efect bun asupra valorilor tensio­nale si asupra starii generale.

Se poate asocia fizioterapie (masaj general sau p^ tkrf,   gimnastica   respiratorie)  si   balneoterapie  [p° ape cacbocjazoase partiale sau totale).

30


B.  Boiiîe coronariene

Arterioscleroza coronariana sta la baza insuficientei Ae irigatie a miocardului, avînd ca expresie clinica an-iorul pectoral, miocardiopatia ischemica si infarctul miocardic.

Durerea precordiala de origine coronariana poate avea un caracter trecator cînd provine dintr-un dez­echilibru de irigatie reversibil (în urma unui efort fizic, psihic, alimentar) sau expresia unui dezechilibru acut de durata, ce duce la suferinta miocardica cu necroza (infarct miocardic).

Caracterul durerii este aceiasi, difera doar prin inten­sitate, durata si iradiere.

Durerea este localizata retrosternal, ca o senzatie de arsura, constrictie, uneori foarte puternica.

iradierea durerii coronariene este caracteristica: în umarul, bratul, antebratul si degetele mîinii stîngi, even­tual în sus spre gît, ureche, mandibula si ceafa în stinga sau spate.

Durerea precordiala poate sa aiba la origine cauze

racardiace  cum  sînt  artrita  scapulo-umerala  stîngâ,

spondiloza   cervico-dorsaia,   spondilartroza,   hernia   de

se, dureri care se accentueaza la  manevre mecanice

asupra coloanei, la caldura.

^    trebuie  neglijata  intrioarea  acestor afectiuni  cu a coronorionâ.

reflexa   se   gaseste   pe   talpa  piciorului sting margmea externa (fig.9).

zelorUcîfe inreflexe vor fi  masate zilnic, în  timpul  cri-Va face I   o _mi"ute- 'n perioada de liniste masajul se a *~6 Zl'e cîte 10 minute.

31



Jnimi


 


Fig. 9.


Regimul ig/eno-d/eter/c se va adresa orterosclerozei coronamene,    artenosderozei.    hipertensiunii    arteriale diabetului, obezitatii, va fi normocaloric sau hipocaloric (fa supraponderal,), echilibrat in principii alimentare fa â excese unilaterale.

fn ratia de lipide sa predomine grasimi compuse din
acizi grasi  nesaturati (ulei  de floarea  soarelui   de  no'
rumb, de peste). Fumatul este interzis.                   '

Se va adopta un ritm regulat de activitate cu peri­oade de odihna cu includerea în program a miscâriîz -nfce progresive si a gimnasticii medicale


C-d"


1.053


33


7. Bolile aparatului locomotor

A. Periartrita scapulo-umerala este un sindrom cli­nic caracterizat prin dureri ale umarului si prin redoare, determinate de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor articulatiei umarului.

Aspectele clinice ale acestei afectiuni îmbraca patiu ta­blouri :

.     umarul   dureros   simplu,   consecinta   a   leziunilor  degenera­
tive, uneori calcificate. Se manifesta prin dureri moderate care apar
mai   ales  în   timpul   somnului   la   anumite   pozitii,   sau   la   purtarea
unor greut
ati.  Miscarile  umarului  nu  sînt limitate,  dar pot fi opri­
te   din   cauza   durerii   la   un   unghi   de   45°,   dupa   care   miscarea
poate fi continuat
a;

.     umarul   dureros   acut,   cu   dureri   violente,   insuportabile,  ac­
centuate   ia   mobilizarea   um
arului.   Orice  miscare   este   practic  im­
posibila;

.     umarul   blocat   începe   cu   dureri   moderate,   cu   exacerbari
nocturne,   avînd   evolutie   lenta   spre   limitarea   progresiva   a   rnit
carilor.   Cu   timpul   durerea   dispare   total,    dar    miscarea   aev.n-
complet sau aproape complet imposibila;

.     umarul   pseudoparalitic   este   rezultatul      rupturii      spon ^^
sau   traumatice   a   tendoanelor   mu
schilor   rotatori   si   se   man
prin imposibilitatea de a  ridica la verticala bratul.

Zona reflexa se gaseste la baza degetului mic a  P^ dorului,  între  metatarsianu!  al  patrulea  si  al crn-ci ■=-^_ Umarul  drept îsi are zona  reflexa  pe piciorul dref umarul sting pe piciorul stîng. (fig. 10).

34



Ond articulatia scapulo-umerala este dureroasa sou blocata se va masa cu putere zona reflexa timp de sfer  de ora, dupa care bratul va fi miscat mQ.    P    e un

 ^ului

 in9hinalâ   s«"  mternâ  a coapsei

 ^   a9rava«   l  ds ort°statism pre

 se

sajul se va  repeta  p.nâ  la  încetarea durerilor si larp
venirea miscarii.                                                                 ■'  la re"

uO. cu mdie , îe  aies^ de tip meea'niP.e 0 ea!e* Pe scari. c? oo Se calmeaza la repauPs


35


Un alt simptom este limitarea miscarilor (jena la |e. gatul sireturilor, apoi la încrucisarea picioarelor (bol­navul nu poate sta "picior peste picior"). Dupâ 2-5 anj de evolutie apare ciaudicatia.

La  examenul  obiectiv  se  constata  o  limitar; a  rnis-

Fig. 11.

carilor de adductie,  abductie,  rotatie  si flexie a coap­sei pe bazin în articulatia soldului.

Zona reflexa se afla chiar sub maleolele externe s"
interne (fig. 11).                                                            .

Zona reflexa a soldului sting se afla pe piciorul s.mg. iar cea a soldului drept pe piciorul drept.

Masajul va dura între 10 si 30 de minute, iar tateie vor aparea dupa cîteva zile. Rezultatele ^_ consolidate timp de cîteva luni prin masajul z°"e njci flexe de 2-3 ori pe saptamîna. Nu vor fi ne9jliaJinar0-zonele reflexe suprarenale-rinichi-uretere-vezica u


Regimul igieno-dietetic. Se va evita mersul, mai ales oe teren accidentat si statul în picioare prelungit. La mers pe jos se va folosi un baston, tinut de partea opu­sa soldului afectat.

Regimul hipocaloric este necesar persoanelor obeze.

C. Gonartroza, localizare a reumatismului degene­rativ ia articulatia genunchiului, este una din cele mai frecvente forme de reumatism degenerativ.

Simptomul principal este durerea situata de obicei pe fata anterioara sau antero-interna a genunchiului si care apare la început în pozitia de genuflexie, la ur­catul si coborîtul scarilor, mersul pe teren accidentat.

Fn stadiile incipiente, zona antero-interna este sen­sibila  la   palpare.   în   stadiile   mai  avansate,   genunchii


Genune///

Fig. 12.


37


pot fi deformati, cu volum crescut,  uneori cu lichid in traarticular.  La  femei  se  asociaza  frecvent insuficienta venoasa cronica si obezitatea. Miscarile de flexie si ex­tensie ale genunchilor sînt limitate.

Zona  reflexa  a  genunchilor  se  afla,  pentru fiecare genunchi   pe   piciorul   corespunzator.   Punctele   asupra carora se va actiona se afla sub maleola externa (fig. 12) Masajul   se   va   face   zilnic,   începînd   cu   10   minute pîna la 30 de minute. De la caz la caz vor fi abordate si    zonele    reflexe    suprarenale-rinichi-vezioa    urinara. Regimul igieno-dietetic. Menajarea genunchilor (sau a genunchiului) prin evitarea mersului excesiv, în special pe teren accidentat, ca si statul în picioare vreme înde­lungata, în timpul zilei sînt utile scurte perioade de odih­na  (circa   30  de  minute),   in   caz  de  gonartroza  unila­terala este util un baston. Pentru mentinerea mobilitatii se  recomanda   cultura  fizica   medicala,   cu   reeducarea cvadricepsului, fara a  solicita  genunchii.  Utilizarea ge-nunchierelor poate fi de un real folos.


8. Afectiunile coloanei vertebrale

A. Nevralgia cervico-brahiala se caracterizeaza prin durere ce porneste din regiunea cervicala si iradiaza de-a lungul membrului superior pîna la mîna. Nevral­gia este determinata de leziunile discului vertebral, ca urmare a unei circulatii sangvine si limfatice neco­respunzatoare, care face sa stagneze substantele no­cive si împiedica aportul de substante nutritive si oxi­gen.

Unele nevralgii sînt reumatice, iar altele secundare altor boli ca hernia de disc înalta, luxatii ale umrului, fracturi de clavicula, traumatisme, tumori, mor­bul Pott.

Zona  reflexa   a  coloanei   vertebrale   se   afla   situata 2-a   lungul   marginii   interne   a   boitei   piciorului.   Este omandat  sa   se  maseze  aceasta  zona   a  celor doua b°lti plantare (fig. 13).

dea 6ntrU ° îmP'eclica pierderea elasticitatii discului si flexe'1e[e$Cen'a acestuia- vor fi abordate si zonele re-ce!Or ° . nnicliiior> ureterelor si vezicii urinare si ale Substam'|PUnCte 'im^atice' care vor favoriza eliminarea nutritiJ» -Or nocive si un aport crescut de substante llve si oxigen,

39


B. Nevralgia sciatica. Durerea poate fi provo",ta c.
compresiunea9 unei radacini nervoase (hema de ^
sau prezento unei inflansat,, Duren ^ fo^cbrului ,".
giunea lombara si coboara de-a lungul i^e te!e pi-
Lor oina la spatiul popliteu, a calc. ^^ui inain-
cioarelor. Se accentueaza la aplecarea t una                      sl

te  sau   îndoirea   coapsei,   *e   exacerbeaza   \o        ^.

tuse si se însotesc de furnicaturi  sau amo.tc
brele inferioare.                                        simDtomatica. se'

Exista   nevralgia   sciatica   asa-zisa   simp.o

40


cundarâ a'tor boli (tumori a!e mâduvei spinarii   morbul Pott).

vf          abordarea   Punctelor   rini-

 î      Urmare   s'   °pOi   a   Puncte-

 i         f!   d


 *       songvine  la   suprimarea   durerii  ^   si   rezultatul   obtinut   se

Zona reflexa se  afla  de-o   lungul  tibiei  si  peroneu­lui (fig. 14).

 P         iievaIJniT

e consumul de olcooi si cafea.

41


9. Alte nevralgii


A. Nevralgia de trigemen, uni- sau bilaterala, se poate însoti de varsaturi si tulburarea echilibrului. Se manifesta prin dureri violente ale pielii fetei si ale unei parti a pielii capului pîna la crestet. Crizele dure­roase sînt hemicranii cu transpiratie si hipersecretie lacrimala, nazala si salivara.

Zona reflexa se gaseste în partea interna a degetu­lui mare în locul unde se stabileste contactul cu al doi­lea deget al piciorului, chiar în regiunea unde se exer­cita o presiune între cele doua degete (fig. 15).

Se va masa degetul drept pentru obrazul sting si degetul sting pentru obrazul drept. Masajul va dura 10-15 minute, timp de 7-10 zile.

Se va acorda atentia cuvenita pantofilor, care pot exercita presiuni asupra zonelor amintite, provocind tulburari nedorite.

B. Migrena se manifesta prin dureri de cap, însotite de greturi, varsaturi si tulburari de vedere. Cauzele mi­grenelor pot fi digestive, endocrine si alergice.

42

Zona reffexa corespunde punctelor reflexe ale ^ ierului,  care se afla  pe cele 2 degete  mari ale P|CI



Nerv Mgeme/r


Nerv Mqemt


 


Fig. 15.

rului. Degetul sting are puncta reflexe pentru jumata­tea dreapta a creierului si degetul drept pentru jumtatea stîngâ a creierului (fig.16).

Masajul punctelor reflexe va dura 10 minute.

Regimul   igieno-dietetic va  fi  axat   pe  cauza   migre­nelor.

Plexul solar, care apartine sistemului neuro-vege-1 lv- este un plex nervos simpatic.

43


Creier   r=


Ti/e/dd


Fig.  16.


Zona reflexa se afla în imediata vecinatate a zonei stomacului la ambele picioare (fig. 1).

Masajul  acestei   zone  se face  în  tulburari  gastrice de  origine  nervoasa,  diarei  emotionale,   pierderea  c nostintei  în  urma   unei   lovituri  în  regiunea  stomacu Durata masajului va fi de 5-10 minute.

44


10.  Bolile de nutritie si metabolice


A. Diabeiul zaharat este o boala prin excelenta metabolica, hipoînsulinismul intervenind ca o veriga pa-togenica importanta.

Tulburarea metabolismului glucidic are drept con­secinta cresterea cantitatii de zahar în sînge, peste 1,20 g%fi hiperglicemie - si eliminarea acestuia prin urina - glicozurie. Boala se datoreste nu numai pan­creasului, ci si disfunctiei celorlalte glande endocrine. Daca intervine o tulburare în desfasurarea activitatii acestor glande, fie prin cresterea secretiei glandelor, fie prin scaderea secretiei de insulina a pancreasului, atunci se instaleaza hiperglicemia si glicozuria.

Diabetul zaharat se manifesta clinic prin triada cla­sica: poliurie, polidipsie si polifagie.

 p

 a  gurii  este  un  semn  ce  sugereaza  deshidra­ta celulara.

^   oliiagia sau pg^ ^ m;ncare exagerata apare ca rneru 3Ct  comPensat°r,   de   înlocuire   a   principiilor  ali-n-are eliminate în exces.

Poliura sau nevoia continua de a urina mult poate t'nge progresiv un volum de 4-5 I de urina în 24 de »re, antrenînd treptat polidipsia (sete mare), care nu Poate fi potolita prin consum de apa. Senzatia de us-aaun


45


Hiperglicemia este prezenta si pe nemî-ncate. Gli-cozuria este indiciul cel mai obisnuit de diabet zaha­rat.

Masarea   punctelor  reflexe  (vezi  fig.  6)  va  duce  la

stimularea functiei pancreatice pentru producerea in­sulinei. Nu trebuie neglijata zona reflexa a duodenu­lui, care joaca un rol important în înlaturarea reten-tiei de hormoni si permite o mai buna functionare a insulelor Langerhans.

Tratînd punctele duodenului si stimulînd functia pancreasului, au fost obtinute, în unele cazuri, reveniri la valori normale ale glicemiei.

Regimul alimentar va fi individualizat si va trebui sa asigure un aport suficient al tuturor principiilor ali­mentare, inclusiv vitamine si saruri.

Necesarul de glucide trebuie raportat la forma dia­betului si eventual la complicatiile acestuia, precum si la felul activitatii desfasurata de diabetic si consumul total de calorii. Repausul la pat reclama un consum mai scazut de glucide.

Regimul alimentar ideal trebuie sa aiba în vedere si proportia în care proteinele si lipidele trebuie sa in­tre în compozitia acestuia.

B. Guta este o boala metabolica ce se caracteri­zeaza prin hiperproductie de acid uric si precipitarea uratilor în articulatii, unde se reproduce initial tabloul unei artrite acute de obicei monoarticulare, iar mai tîrziu al unei artropatii cronice degenerative.

Guta este o afectiune cu incidenta crescuta ia bar­batii adulti.

Atacul de guta  poate fi  precedat de simptome su­biective  generale  (inapetenta,   greata,   insomnie,   s a

46


aenerala modificata) sau se poate instala brusc, în plina sanatate aparenta.

în forma tipica atacul de guta apare în cursul noptii, cu dureri de o violenta cu totul iesita din comun la degetul mare al piciorului (podagra). Durerile au ten­dinta sa cedeze în intensitate spre dimineata; manifes­tarea evolueaza cu fluctuatii, timp de cîteva zile, dupa care fenomenele cedeaza brusc.

Zona reflexa. Vor fi masate punctele din zonele refle­xe  suprarenale  -   rinichi   -   uretre  -  vezica   urinara

(fig. 8).

Regimul alimentar va fi sarac în purine, grasimi, pro­tide, obligatoriu hipocaloric (la persoanele obeze) si fara bauturi alcoolice. Se suprima din alimentatia gutosului viscerele animalelor (rinichi, creier, ficat, momite), carnea fripta, supele de carne, sardelele, pasta de peste, scrum­biile, heringii; legumele care contin purine (stevie, spa­ranghel, spanac, varza de Bruxelles), plante leguminoa­se (mazare, linte, fasole, bob), ceaiul rusesc, cafeaua naturala, cacao, condimentele. Se vor bea multe lichide, 1.5>-2 I pe zi, zeama de legume, fructe crude. Se reco­manda evitarea sedentarismului.

47


11. Sistemul limfatic

Sistemul limfatic este format din canale limfatice, care transporta limfa spre centru! organismului. Venele din jumatatea superioara a organismului duc limfa in lacul lacunar. De aici, limfa trece în canalul toracic, care primeste si limfa din partea superioara a toracelui.

Prin canalele limfatice se transporta limfa si grsimile din intestinul subtire.

Sistemul limfatic asigura transportul si reintrarea în circulatia sangvina a proteinelor pkismatice.

Din loc în loc, pe caile limfatice se afla ganglionii, care au rol de a filtra  limfa si de a  produce limfocite.

Sediile cele mai importante ale ganglionilor sînt te­sutul conjunctiv al bazinului, cavitatea toracica, în axile, în regiunea inghinala si a gîtului. in caz de infectii, ganglionii cei mai apropiati reactioneaza prin tumefie-rea lor, devenind durerosi. in asemenea cazuri creste si producerea de limfocite.

De retinut ca din sistemul limfatic fac parte si apen­
dicele, amigdalele si splina.                                      _     " t.j

Zonele   reflexe.   Pentru  ganglionii   limfatici   ai   par.^
superioare   a   corpului  
si   capului,   punctele   reflexe  s
afl
a pe ambele picioare, într-o mica depresiune m t(
maleolei externe (fig. 11).                                                re.

Pentru ganglionii limfatici ai abdomenului, zona

48


flexa se situeaza într-o mica depresiune în fata ma­leolei interne la ambele picioare (fig. 11).

Punctele reflexe ale lacului lacunar si ale canalului colector toracic se afla între primul si al doilea meta-tarsicn într-o depresiune la ambele picioare (fig. 7).

Masarea acestor puncte reflexe se face în: edeme ale membrelor inferioare, celulite, staze în organe ca uterul, sinii. Masajul va dura 10 minute pentru fiecare zona în cazul edemelor gambelor si se va face zilnic. In celulita, intervenind si tulburari hormonale, pe lînga abordarea zonelor limfatice este necesar sa se maseze si zona reflexa a ovarelor. Vor fi acordate cîte 5 minute atît pentru zonele reflexe limfatice, cît si pentru cele ovariene.

Splina, localizata între rinichiul stîng, colonul trans-vers si stomac, are urmatoarele functii:

-   producere de limfocite si anticorpi;

-   distrugerea hematiilor îmbatrînite;

-   rezervor de sînge.

Zona reflexa se afla pe talpa piciorului stîng, sub zona reflexa a inimii (fig. 9).

Zona reflexa a splinei se maseaza în anemii, lipsa de anticorpi si tulburari ale zonelor învecinate.

Nu trebuie neglijate celelalte zone reflexe care pot i   perturbate   (aparatul   digestiv,   aparatul   renal   etc).

Amigdalita este inflamatia amigdalelor, a mucoasei

ranngiene si  a tesutului  limfatic din zona.  Ganglionii

"«ilari si cervicali pot fi usor mariti si durerosi. Boala

p    uteaza ^rusc, cu frison, febra mare si dureri în gît.

undul gîtului si amigdalele sînt rosii, cu depozite izo-

te de exsudat. Vor fi luate masuri deosebite în cazul

streptococ hemolitic si cu barilul difteric.

d^J^T ref'exa  pentru amigdala si faringe se afla pe ■'«etul mare a[ picioru|ui (fjg  7)

49

 C-da 1,053


12. Bolile glandelor endocrine

.   Hipofiza. Aceasta glanda coordoneaza activitatile
gonadelor, glandei tiroide, ale cortexului suprarenal. Hi­
pofiza produce hormoni trofici, lactogeni si de crestere.
Influenteaza  anumite faze  ale  metabolismului  glucidic,
lipidic si protidic.

In anumite tulburari ale secretiei hipofizei, zona re­flexa care va fi masata se afla în mijlocul fetei plantare a degetului mare (fig. 16).

.   Cortexul   suprarenal.  Cei   mai   cunoscuti   hormoni
sînt corttcoizii, cu rol antiinflamator si stimulator al pro­
ducerii limfocitelor.

In cazuri de insuficienta sau lipsa corticoizilor vor fi abordate zonele reflexe care se afla deasupra zonei reflexe a rinichiului. Zona reflexa a suprarenalei drepte se afla pe regiunea plantara a piciorului drept, iar zona suprarenalei stingi pe regiunea plantara a picioru.ui sting (fig. 8).

e Bcîile tiroidei. Cazurile tipice de hipertiroidie pot fi  atît de evidente, încît diagnosticul  se face  la  pnma vedere. Bolnavul vine la medic pentru  nervozitate, Pa pitatii si  pierderea în greutate, cu pastrarea  poftei    ^ mînoare. La acestea se asociaza tremor, oboseala, so

50


superficial sau insomnie, transpiratie abundenta, marirea volumului tiroidei.

Punctele reflexe ale tiroidei se afla pe talpa picio­rului, între primul si al doilea metatarsian si falanga degetului mare (fig. 16).

Masajul se va face ia ambele picioare cîte 10 mi­nute, de trei ori pe saptamîna.

. Bolile paratiroidelor

Hipoparatiroidia. Insuficienta parathormonului influ­enteaza în primul rînd metabolismul fosfo-calcic, deter-minînd cresterea fosforului seric si scaderea calciului din serul sangvin, ultima fiind la originea celor mai multe manifestari clinice care urmeaza lezarii para-tiroideior. Principala consecinta a hipocalcemiei este tetania sau "spasmofilia", termen utilizat pentru a de­semna hiperexcitabilitatea neuromusculara.

Criza tetanica se manifesta prin contracturi ele mus­culaturii voluntare. Frigul, emotiile, oboseala pot favo­riza instalarea unei crize. Furnicaturile si apoi contrac­turile musculare apar initial la un grup de muschi soli­citati (mina dreapta în timpul scrisului sau la picioare in timpul mersului). Bolnavul acuza nesiguranta în micari, apoi se instaleaza redoarea segmentului interesat, Pnn contractura tonica involuntara care devine din acest moment dureroasa.

La membrele superioare aspectul contracturii dege-:e|or este comparat cu "mîna de mamos".

La fata, contractura  muschiului buzelor duce la  as-tul "bot de stiuca".

fic:sn!iG crize, sau la bolnavii cu forme usoare de insu-3 paratiroidiana se manifesta formele cronice ale

51


hipocalcemiei. Pâru! îsi pierde luciul, este friabil si are tendinta ia cadere. Unghiile se rup usor. Pielea suîerâ da o gama   larga   de   leziuni   de   tip   eczernatos   sau

psoriazic.

Din punct de vedere psihic, cel mai adesea, depra-siune asociata cu iritabilitate crescuta.

Zona ref/exa a paratiroidelor este situata pe margi­nea interna a piciorului, inaintea articulatiei metatarso-falangiana a degetului mare (fig. 16).

Actionînd asupra zonei reflexe zilnic, începînd cu 5 minute pentru fiecare picior si crescînd treptat pînâ la un sfert de ora, vor putea fi obtinute rezultatele dorite.


13. Bolile ginecologice

Dismenoreea este o tulburare a menstruatie! ma­nifestata prin dureri în regiunea lombara si abdominala. Durerile pot sa preceada menstruatia si sa cedeze dupa aparitia ei, sau pot sa apara dupa instalarea men­struatie!.

Cauzele   pot   fi   inflamatii   ale   uterului   si   anexelor, fibroame uterine, tulburari hormonale.

Zona reflexa se afla situata pe fata externa a gam­bei,  de-a  lungul  tendonului   lui  Achile  (fig.   17).  Zona



Dureri' mensfraj/e


Om Testicul-


 


 


Fig.   17.


53


reflexa a ovarului si trompei drepte se gaseste pe pi-ciorul drept, iar pentru ovarul si trompa stinga pe pi-ciorui sting (fig. 18).

Tulburarile care beneficiaza de masajul punctelor reflexe sînt: durerile premenstruale, durerile si tulburrile menstruale, ciclul menstrual neregulat.

in cazul durerilor premenstruale si menstruale vor fi masate cîte 5 minute fiecare zona reflexa a fiecarui ovar, cîte 5 minute zona reflexa a uterului si 5 minute zona reflexa a organelor genitale feminine în timpul menstruatiei dureroase. Se va constata de la un ciclu la altul o ameliorare a durerilor. Se va continua cu ma­sajul ca o masura profilactica.

în caz de ciclu menstrual neregulat, se va masa zil­nic cîte 20 de minute la fiecare picior zona reflexa a ovarului si uterului. Dupa aproximativ 20 de zile va în­cepe ciclul menstrual. Continuînd masajul dupa termi­narea ciclului se va putea obtine un ciclu menstrual într-o buna masura la perioade bine delimitate.

S-au obtinut rezultate în unele cazuri de sterilitate feminina. Zilnic vor fi masate zonele reflexe ovar - trompe - uter, cîte 10 minute.

.   Metroanexitele   sînt  inflamatii   ale   uterului  si  ale
anexelor. Se manifesta prin dureri ale abdomenului in­
ferior,  ale  regiunii  lombare,  fiind  exagerate de efortu­
rile de urinare si defecare.

Zona reflexa o uterului se afla pe fata interna a calcîiului (fig. 18). Masarea acestei zone reflexe se va face zilnic 5-10 minute, pîna la cedarea durerii.

.   Vaginita este o  inflamatie a  vaginului,  însotita sJ
de inflamatia vulvei. Se manifesta prin usturime,    1^"
ale vaginului, intensificate de urinare si de raport

54



Fig. 18.


sexuale.  Pe Imga spalaturi vaginale va fi  masatâ 2O reflexa a vag iHilui, care porneste din partea anterioara a zone, uterului, ca o banda, în fata si în jos (fig   18)


14.  Bolile aparatului uro-genital

.   Hipertrofia de prostata. Prostata are volum marit
si zona de consistenta crescuta. Se manifesta prin uri­
nari repetate în timpul noptii, asociate cu arsuri în tim­
pul urinarii.

Zona reflexa a prostatei se afla pe partea interna a calcîiului (fig.  18).

In hipertrofia incipienta de prostata, rezultate bu­ne se obtin prin masarea zilnica a zonei cîte 5 minute pentru fiecare picior. Rezultatele nu vor întîrzia sa apa­ra la cîteva zile, barbatul nemaifiind nevoit sa se tre­zeasca noaptea pentru a urina.

.   Inflamatiile testiculelor si a epididimului se mani­
festa  prin  dureri  ale testiculului  (sau testiculelor) sau/
si   al   epididimului   asociate  cu   marirea  volumului  tes­
ticulului.

Zona reflexa se afla situata în spatele maleolei ex­terne a piciorului (fig. 18).

56


15. Bolile otorinolaringologice

Otita medie acuta este inflamatia urechii (casa tim­panului), care poate fi supurata sau nesupurata (otita medie catarala), determinata de infectii de vecinatate, de regula din nas si gît. începe cu durere, cu senzatie de pulsatie, scadere a auzului, febra, frisoane, stare generala   alterata.

Zonele reflexe se afla situate pe talpa piciorului între al patrulea si cincilea deget (fig. 19).

Zona reflexa pentru urechea stîngâ se afla pe picio-rul drept, iar zona reflexa pentru  urechea dreapta pe iciorul stîng.  Masajul  se face de trei  ori  cîte 20 de minute timp de 3 zile.

57


Fig. 19.


Bolile de ochi


1-

Conjunctivita este inflamatio mucoasei coninrw
vale. determinata de microbi, ahturi de factod C |
zant, co: fumul, praful, gazele tdSce. BolnavuTseDKn
ge de usturimi, senzatie de "nisip în ochi", mîncâr';
întepaturi.                                                         "«ncanmi

Zone/e reflexe ale ochilor se ^lâ pe talon  mv
lui între al doilea ?, a| treilead*et. OchTdriTa-
zona  reflexa  pe piciorul  stîng ?i ochiul  stîng  arî zonn
reflexa pe piciorul drept (fig. 19)                                     na

Masarea zonelor reflexe va du? între 5 si 30 de mi nute. o data sau de doua ori pen, iar rezultatele Z'r apareo imeciat în cazurile acute «" în celelX H     -cîteva saptamîni. Masajul mai^ indicaUn'^t^ miop,e. rupermetropie, cataracta, jlaucom. Pentru con sohdarea rezultatelor se va conta* mas,aju| de 2-3 ori Pe   saptamma   cîte   10   minute,  pîntru   f/ecare   pfcior

59


AGORAFOBIE - masarea zonelor reflexe rinichi - uretere - vezica urinara, stomac - intestin, cap.

ALERGIE  -   masarea   zonelor   reflexe   suprarenale,   rinichi - uretere - vezica urinara si ale paratiroidei.

ANGOR   PECTORAL   -   masarea   zonelor   suprarenale,   rinichi -  uretere - vezica  urinara.  Masarea  zonei   reflexe  a  inimii.

ANG1NĂ  -   masarea   zonelor  laringelui,   amigdalelor  si  cai­lor limfatice.

ARTRITĂ, ARTROZĂ - masarea zonelor suprarenale, rinichi -

uretere   -   vezica   urinara,   a   zonei   corespunzatoare   articulatiei.

ASTM -  masarea zonelor  reflexe  rinichi - uretere - vezica

urinara,  a  zonelor  paratiroidelor,   plamîn  -  bronhii  si  a  zonelor

B

 JSSS1 ° IES1"-"

 g

 IES

BASEDOw -

BRAŢ   (dureri) - punzatoare, masarea cefei

limfatice.

60


BRONsITĂ   -   masarea   zonelor    reflexe    plâmîn   -   bronhii, punctele limfatice, paratiroide si suprarenale.

CALCIU (lipsa) - masarea zonei paratiroidei.

CÎSTITĂ - masarea zonelor rinichi - uretere sf insistînd pe zona vezicii urinare punctele limfatice.

COCC1S (dureri) - masarea zonei reflexe pe picior, a zonei cefei si direct pe ceafa.

COLITĂ - masarea zonelor stomac - intestin, sistem limfa­tic. Regim alimentar.

COLOANĂ VERTEBRALA (dureri) - masarea zonelor rinichi - uretere - vezica   urinara,  ficat - vezica  biliara, zonele coloanei.

CONST1PAŢIE - masarea zonelor reflexe ale aparatului digestiv.

COXARTROZA - masarea zonelor reflexe suprarenale, rinichi - uretere - vezica urinara, masarea zonei articulatiei soldului la picior si  a  articulatiei  propriu-zise.  Masarea  coloanei  lombare.

CRAMPE MUSCULARE IN GAMBA - masarea zonelor reflexe

paratiroide.


"* a              masarea   zonelor  reflexe   stomac  - duoden,   pan-

 s- atentie la regimul alimentar.

intestin               VĂRSĂTURI - masarea zonelor reflexe stomac

puncte   limfatice.    Modificarea    regimului   alimentar.

ti                 VĂRSĂTURI - masarea zonelor reflexe stomac -


61


GINGIVITĂ - masarea  zonelor reflexe ale maxilarului superior

si ale mandibulei.

GRIPA  -   masarea   zonelor   limfatice,   amigdaletor,   nasului  51

sinusurilor.

GUTĂ -   masarea   zonelor   suprarenale,   rinichi   -   uretere -

vezica urinara. Schimbarea regimului alimentar.

H

tenoieicr si rinichi


 


 .


inflamat.

62


INIMA  (dureri,  tulburari  cardiace,  tulburari   valvulare)  -  ma­sarea   zonelor  reflexe   ale   inimii,   a   punctelor  limfatice,   ale   supra-

INSOMN1E   -   masarea   zonelor   capului.   Alimentatie   usoara

seara.

LARINGITA - masarea  zonelor  reflexe   ale  laringelui. LUMBAGO - masarea zonelor reflexe ale coloanei vertebrale, insistînd asupra zonei coloanei lombare.

M

MIGRENĂ   -   masarea   zonelor   reflexe   temporale   (inverscrte).


 ,      Suui  al piciorului.

in'e ' EV.RALGIE (trigemen) - masarea zonelor reflexe situate în d»n . , deSetului m°re, la locul unde vine în contact cu al doilea u-9ei al picioli

 ti "i   masarea   zonelor   reflexe   ale   urechii,   ale   punctelor

 ?' ale paratiroidelor.

63


PARADONTOZA - masarea zonelor rsfiexe aie maxilarului superior si mandibulei.

PROSTATITĂ - masarea zonelor reflexe suprarenale, rinichi ______

uretere - vezica urinara si zonei prostatei.

PSORIAZIS - masarea zoneior rinichi - uretere - vezica urinara,   suprarenalelor,   paratiroidelor,   punctelor   limfatice.

RECTITĂ - masarea zonelor reflexe din piciorul drept si din musculatura  ambelor gambe.

REUMATISM - masajul zonelor rinichi - uretere - vezica urinara,   suprarenale,   paratiroide   sl   a   xonei   membrului   afectat.

SALPING1TA _ masarea zonelor reflexe ale trompei si ovarului
aîe punctelor limfatice si paratero,delor.                                 ,      rinichi


dibulei. 64


 -  n»»».


 '"'""" "


TROMBOZĂ - masarea zonelor reflexe ale suprarenalelor, aJe rinichilor - ureterelor - vezicii urinare.

TUSE - masarea zonelor plamîn - bronhii, ale punctelor lim­fatice, aie paratiroidelor si suprarenalelor.

u

UMĂR   DUREROS   -   masarea   zonelor   reflexe  ale   umarului, ale soldului.

vARICE   -   masarea   zonelor   reflexe   suprarenale,   rinichi   - ureîere - vezica urinara, coloana vertebrala.

VEZICA BILIARA (inflamatie) - masarea zonelor reflexe duoden, «ca biliara - ficat si  punctelor limfatice. Corectarea regimului

alimentar.


5 - C-da


1.053


65


Anexa

Regimuri desodate sau declorurate

Alimentatia obisnuita aduce între 3 pîna la 5 g de sare (NaCI) pe zi, mai ales cu pline, brînza si lapte. In plus, se adauga de obicei, dupa gust, în momentul pre­gatirii sau la masa, înca 10 pîna la 15 g NaCI. Aproape toata aceasta cantitate de sare este de prisos, deoarece 1 g pe zi este suficient pentru acoperirea nevoilor or­ganismului!

In lichidele organismului exista o relatie strinsa între sare si apa, în sensul ca atunci cînd organismul este incapabil sa elimine prim urina excesul de sare con­sumat, acesta retine apa, formînd edeme în proportie de 1 litru pentru 8 pîna la 9 g de sare.

Cînd a fost descoperita aceasta proportie s-a crezut ca retentia de apa era legata de retentia de clor (Ci), de unde numele de "regimuri declorurate" atribuite diete­lor sarace în sare. Se stie acum ca celalalt constituen ai| clorurii de sodiu, si anume sodiul (Na) este raspun­zator de aceasta retentie; pentru acest motiv este deci mult mai  corect sa  se vorbeasca  ele  "regim desoda sau sarac în sodiu.

66


Deci pentru a ne conforma acestor conceptii mo­derne  sarurile regimurilor trebuie sa fie lipsite de sodiu.

Continutul unei ratii alimentare se exprima fie în sare, fie în sodiu, deci trebuie cunoscute relatiile care exista între aceste doua elemente în sare de bucatarie:

\n NaCI. 10 g de NaCI = 4 g Na.


în practica se deosebesc:

.     Regimuri usor desodate (declorurate) sau ..sarace
în sodiu",  care constau  numai în:  1) evitarea  alimen­
telor foarte sarate (brânzeturi,  mezeluri,  saramuri,  afu-
mâturi sarate,  muraturi etc); 2) sa nu se adauge sare
în plus la pregatire sau la masa. Acesta este un regim
foarte u
sor de pregatit, destuii de placut pentru individ
si care aduce  însa în  ratia zilnica 3 pîna  la 5 g de
sare (1,20 pîna la 1,50 g de sodiu).

.     Regimurile strict desodate (declorurate) sau  regi­
murile ,,lipsite" de sodiu sînt cele care aduc mai putin
de 1 g de sare (mai putin de 0,40 g de sodiu) pe zi.
Acestea necesita excluderea tuturor alimentelor care ele
insele contin sare.

 

INDICAŢII. Regimul desodat este indicat în:

Insuficienta cardiaca:

. regim strict desodat în caz de asistolie;

regim usor, cînd inima este compensata (în ra-cu starea functionala renala).

hipertensiunea arteriala:

'  regimul  strict este  eficace (cînd  afectiunea

nu

 Se-        e9-imul  strict este  eficace ( "boteste de insuficienta cardiaca).


61


Afectiunile renale:

.     nefritele acute, toate formele;

.     nefrita cronica, cînd este hidropigena;
8 nefroza lipoidica.

 

-     Ciroza  hepatica  (cu     supraîncarcare     proteica),
cînd se însoteste de ascita.

-     Graviditatea:

regim usor desodat în ultimele 3 pînâ la 6 sap-tamîni.

Afectiunile în  care se indica alta  data  restrictia
lichidelor;   astazi   se   stie   ca   în   lipsa sarii organismul
elimina apa.

CONTRAINDICAŢII.   Regimul  desodat este  inutil  in:

-     Obezitate, caci  lipsa  sarii  nu duce la pierderea
grasimilor tisulare,  daca  nu  se întovaraseste de o re­
stric
tie de alte alimente.

-     Arsuri  gastrice,  hiperclorhidrie  gastricaîn  care
condimentele sînt adesea mult mai  nocive decît sarea,
absenta acesteia nu micsoreaza secretia gastrica.

Regimul desodat este cc-ntraindicat în: -■ Uremia  zisa  "prin lipsa de sare", în diareile si varsaturile excesive.

-■ Insuficienta suprarenala, cînd lipsa sarii agravea­za insuficienta glandulara.

Regimuri sarace în proteine (dezalbuminate, hipoproteice)

Protidele din alimentatie, ca si cele ale organismu^ nostru contin cel mai pretios element, azotul (6,25 9 , protide contin 1 g de azot), pentru ca viata este leg

de prezenta azotului.

68


Ca sa traiasca, organismul uman are nevoie de un
minimum azotat, care corespunde la 4-5 g de azot, sau
25__ 30 g protide alimentare pe zi. însa o ratie alimen­
tara obisnuita necesita moi mult decît acest minimum
teoretic, adica aproximativ 1 g pe kilogram greutate
corporala, sau 55 pîna la 70 g de protide pentru un
adult. De obicei, consumul mediu de protide în tarile
europene depaseste cu mult aceste cifre si se ridica !a
16 g de azot sau 100 g protide pe zi.

Alimentele bogate în protide sînt fie de origine ani­mala (brînzeturi 25-35%, carnuri 18-20%, oua - 1 ou = 6,3 g protide, peste 10-15%. lapte 3,4%), fie de origine vegetala (legume uscate 25%, cacao 22%. ovaz 16%, pîine 7%).

Protidele alimentare (proteinele sau albuminele) sînt degradate în organism pîna la stadiul final de uree si sub aceasta forma sînt eliminate prin urina. Pentru ca bilantul azotat sa fie echilibrat, trebuie sa se gaseasca în urina o cantitate de azot echivalenta celei care a fost ingerata. Cînd exista insuficienta renala, resturile pro­teinelor se acumuleaza în sînge (hiperazotemie) si cum acestea sînt toxice  provoaca o intoxicatie (uremie).

Regimurile de restrictie protidica (regimurile hipo-Proteice, hipoazotate sau dezalbuminate) sînt relativ usor de alcatuit si aplicat.

INDICAŢII

A- -- Afectiuni renale. . Nehita acuta: crteva Rt9'mul   Borat-Bull   în   caz   de   anurie,   timp   de

de u^e'xeSir'C'ia  severa  în  oligurii, daca exista  retentie

69


.  Nefrita cronica:

In  functie  de gradul  si   natura  insuficientei   renale* mai ales în formele uremigene si hipertensive. B. - Alte stari patologice.

.     Afectiuni   iebrile;   restrictie   in   raport   cu   diureza.

.     Afectiuni cardiace daca se însotesc de insuficien­
ta renala (chiar functionala).

 

.     Fenomene alergice

.     Acidoza, mai ales la diabetici.

.     Hipertiroidie;   protidele  cresc   metabolismul   bazai
mai mult decît ceilalti factori de nutritie.

CONTRAINDICAŢII

în toate afectiunile care necesita un regim hiper-

proteic si în special:

-     Nefroza lipoidica, cu toata albuminuria existenta;

-    Ciroza hepatica.

.   Obezitatea, atît timp    cît    rinichiul    functioneaza

bine.

.   Hipertensiunea   arteriala,   în   formele   "esentiale
regimul  hipoproteic  este  inutil  în  absenta  insuficientei
renale.

. Alhuminuria reziduala nu necesita în mod automa restrictie proteica, aceasta depinzînd de importanta ziunii renale.

70


Regimuri hiperazotote

S-a crezut mult timp ca substantele azotate, ale caror resturi alcatuiesc ureea si pe oare rinichiul tre­buie sa le elimine, sînt nocive pentru organismul bolnav. Este de la sine înteles câ în afectiunile renale în care exista retentie de uree (uremie) trebuie redus aportul de azot alimentar.

Dimpotriva, sînt cunoscute din ce în ce moi mult starile patologice în care bolnavul sufera de o lipsa de proteine tisulare si sangvine (hipoprotidemie), stari al caror tratament necesita în mod imperios îmbogatirea ratiei cu substante azotate.

In alimente, azotul este continut de însesi protidele alcatuite din aminoacizi, din oare unii sînt tot atît de indispensabili vietii ca si vitaminele si mineralele. In functie de calitatea aminaacizilor care le constituie, protidele au o "valoare biologica" mai mult sau moi putin mare, adica potrivit capacitatii de a înlocui protei­nele organismului uman.

Pentru ca ratia alimentara zilnica sa aiba o capa­citate nutritiva satisfacatoare, trebuie sa contina nu nu­mai proteine suficiente (minimum 70 pîna la 80 g pe zi), dar jumatate din acestea sa aiba o valoare biologica j"ors, adica sa provina din carne, lapte dulce, lapte batut, iaurt, brînzeturi, oua, peste, adica proteine de origine animala.

Regimuri sarace in  grosimi

tivrâs'miie (sau lipidele) se deosebesc din mai multe e ■   ■   cei'0'*'  fQCtori  de  nutritie  pe care îi  aduce

71


-     aduc  aproape  de  doua  ori   mai   multa  energie
(9,3 calorii pe gram) decît hidrotii de carbon sau pro­
teinele (4,1 calorii pe gram),

-     se   depoziteaza    sub   forma   de   grasimi   (tesut
adipos),

-     sînt mai putin digerabile, pentru ca inhiba functia
stomacului si diminueaza secretia sucului gastric si, în
sfîrsit,

-     provoaca  evacuarea  veziculei   biliare,   care  este
msensibila la ingestie de hidrati de carbon.

Aceste proprietati explica cele 2 indicatii majore ale regimurilor sarace în grasimi în tratamentul afectiunilor veziculare si al obezitatii.

. Afectiuni veziculare

In aceste afectiuni (colecistite de orice fel), cuprin-zvnd litiaza (calculi biliari) si icterul prin obstructie, in­gerarea grasimilor provoaca dureri bine cunoscute de bolnavi.

în afara reactiilor personale exista o ierarhie fata de sensibilitatea la grasimi: smîntîna, uleiul de masline, untul proaspat sînt mai bine suportate izolate, decît amestecate si crude, decît pregatite. Pe de alta parte, preparatele culinare bazate pe grasimi încinse la o tem­peratura înalta (prajîre) dau cea mai mare intoleranta.

In schimb, hidratii de carbon neexcitînd deloc con­tractia veziculara, constituie baza regimului de crutare biliara.

Aceste defecte ale grasimilor la indivizii cu vezicula intoleranta pot si trebuie sa fie exploatate la cei cu °e" nutritie, în prezenta unei pareze veziculare, pentru car smîntîna,  galbenusul  de  ou,  uleiul  de  masline  con^ mate dimineata pe nemîncate au un efect colagog.

72


ccentuat decît cele mai multe medicamente care poarta cest nume si sînt foarte bine tolerate, cînd sînt ingerate izolat.

.  Obezitatea

Cu toate ca obezitatea nu este datorata totdeauna unui exces alimentar, practic aceasta boala nu poate fi tratata fara o restrictie severa a ratiei alimentare. In locul celor 2.400 pîna la 3.000 de calorii obisnuite, se reduce ratia alimentara zilnica sub 2.000 de calorii, pentru a combate o stare de obezitate mijlocie si sub 1.500 de calorii, cînd obezitatea este mai veche si nu reactioneaza  la  regim.

!n ceea ce priveste alimentele care trebuie suprimate, au importanta atît calitatea, cit si cantitatea. Cele care fac sa creasca mai mult greutatea corporala sînt hidratii de carbon si se va începe prin suprimarea pîinii (si bis­cuiti), fainoaselor, patiseriei, orezului si aluaturilor. A-ceasta reducere corespunde aproape cu regimul unui diabetic usor, care trebuie de asemenea sa slabeasca.

Dimpotriva, protidele (carnurile, pestii, albusul de ou. laptele dessmîntînit, brînzeturile slabe) maresc arde-lle. nu favorizeaza cresterea ponderala si pot sa fie consumate în cantitate mai mare.

S>nt indicate mai departe un regim cu 1.200 de ca-" si meniurile pentru diferite zile al cunoscutului regim ntoine, a! carui totQ,| ca|orjc pe zi este sub <|.000 de calorii.

73


Regimuri alcalinizante si ocidiflante

Alimentele contin substante chimice care poseda proprietati fie alcaiinizante (bazice), fie acidifiante. în mod normal "radicalii" alcalini sînt în cantitate echiva­lenta cu cei acizi, existînd astfel o stare de neutralitate. Dar alegînd printre diferitele substante nutritive pe cele cu o predominanta bazica sau, dimpotriva, pe cele cu o tendinta acida, se obtine o ratie alcalinizanta sau aci-di fi anta.

Efectul unui astfel de regim se poate aprecia foarte simplu, determinînd reactia urinii (cu hîrtie de turnesol).

Alimentele alcalinizante provin în special din regnul vegetal: cartofi, zarzavaturi si fructe, cu conditia ca acestea sa fie consumate crude, sau, cînd se fierb, fo-losindu-se si apa de fierbere. Tot în aceasta categorie intra laptele si zaharul. In schimb, alimentele acidifiante sînt mai ales de origine animala (cu exceptia laptelui) si cuprind deci carnurile, pestii, pasarile, ouale si brîn-zeturile. In plus, grasimile de orice fel, cerealele, orezul au aceeasi proprietate acidifianta. Pîinea alba este acida, pîinea integrala este aproape neutra. Rezulta deci ca regimul alcalinizant este lactat-vegetarian, rs-lativ sarac în proteine, iar ratia acidifianta care este dimpotriva, bogata în grasimi si carnuri va fi mai greu de digerat.

INDICAŢI!

A. Regim alcalinizant.

. Diabet: mai ales în formele grave cu acidozâ sa în amenintari de complicatii.

74


.     Insuficienta cardiaca, pentru a combate efectul de
acumularea acidului carbonic în sînge.

.     Nefrite cronice.

.     Cuta  si   litiaza   renala;  uratii   precipita   în   solutie
acida.

.     Varsaturi (ale copiilor) cu acetonemie.

B. Regim acidifiant.

9 Caicul/ renali.

Principalele indicatii sînt litiazele urinare fosfatice sau oxaiatice, ale caror cristale precipita în solutii alcaline. Este deci indicat sa se redea urinilor usoara aciditate naturala.

.   Infectii renale.

Alcalinitatea urinilor favorizeaza dezvoltarea germe­nilor si se combina adesea cu fosfaturie; se întîlneste în pielita si pielonefrita cronica cu colibacili, afectiuni cronice prin definitie.


 


Regimurile îreumatism

__ Nu exista un singur tip de reumatism, ci o serie de stari   patologice  foarte   diferite,   capabile   sa   provoace

Ureri osoase si articulare, în masele musculare sau nervii care le înconjoara.


 nu ar fi deci  mai gresit decît sa  se descrie singur regim pentru bolnavii cu reumatism;  medicul

75


va decide deci care este regimul alimentar indicat pen­tru fiecare tip de reumatism.

în formele inflamatoare, întovarasite de o stare sub-febrila (artrite), între care poliartrita cronica evolutiva este forma cea mai grava, regimul va fi înainte de toate tonifiant, bogat în protide si în factori "protectori" esen­tiali, mai ales cînd bolnavul este înca tînar.

In formele distrofice corespunzatoare artritismuluf autorilor clasici si clasificate astazi printre artroze, este vorba de persoane care au depasit vîrsta medie, cu obezitate sau hipertensiune sau litiaza. Se spune ca acesti bolnavi si-au intoxicat organismul si ca acesta trebuie "dezintoxicat". Regimul alimentar indicat pentru acesti bolnavi este regimul vegetarian, care-i face sa slabeasca, care aduce putina sare (NaCI) si lasa putine resturi de eliminat prin rinichi.

Multe afectiuni osteo-articulare se însotesc de decaf-cificare sau de o saracire de calciu a scheletului. Dar recalcificarea organismului nu se face cu medicamente sau cu vitamine; acestea nu fac decît sa fixeze calciul, care trebuie sa fie adus de fapt de regimul recalcifiant.

Regimuri de crutare sau de repaus gastric

Cum arata si numele, aceste regimuri sînt destinate sa   evite   orice   iritare  a   stomacului   bolnav,   punind  i practica urmatoarele principii:

- alimente   pregatite   simplu,   în   loc   de   prepara complicate;

76


_  alimente tocate în forma de pireu sau îndelung

mestecate, pentru a evita fragmentele mari;

._ fructele si zarzavaturile bine fierte sînt mai bine

tolerate decît cruditatile;

_  grasimile scad secretia gastrica si încetinesc eva­
cuarea ei.

Gradul cel mai strict al regimurilor de crutare gas­trica este dieta lactata; laptele poate sa fie prezentat sub forme si pregatiri diferite, pentru a-i mari toleranta si cu adaugare de frisca pentru a-i creste valoarea nutritiva.

Stadiul urmator corespunde cunoscutului "regim alb", adica  lacto-fainos (sau  lacto-ovo-fainos).

în sfîrsit, regimul usor de crutare gastrica va fi prescris bolnavilor de stomac în perioada de remisiune, pentru a evita reaparitia tulburarilor.

Intre ultimele doua regimuri exista mai multe tipuri intermediare si se întelege ca nu se va trece direct de la o extrema la alta, fara sa se adauge progresiv feluri din ce> în ce mai digerabile.

INDICTŢII

. Ulcerul gastro-duodenal, pentru care nu exista o tiune  sa   se  foloseasca   un   regim   special,   în   etape ■chematice:   severitatea   regimului  va  depinde  în   mod esential de intensitatea durerilor.

..   * Castrite: formele cu hipoaciditate, ca si cele înso-*lte de hiperaciditate.


ale unei boala pri-

Dispepsii secundare (manifestari gastrice -ctiuni localizata ia distanta), pentru care b


77


mitiva  (mai  ales  cea  a  veziculei  biliare)  nu  comporta o indicatie deosebita.

. Alte afectiuni dureroase ale stomacului.

Regimuri de crutare sau de repaus intestinal

Pentru a pune în repaus intestinul gros, trebuie evi­tata patrunderea particulelor de celuloza, adica a co­jilor de zarzavaturi si fructe.

Laptele are, de asemenea, un rol special dat fiind ca are actiune cînd constipanta, cînd laxativa, greu de prevazut,  pe care  numai  experienta  poate sa o arate.

 Forma stricta de regim nu contine nici fructe, nici zarzavaturi verzi sau rosii si nici salata.

in forma usoara fructele sînt permise (curatate de coaja), zarzavaturile se vor alege din grupa celor cu mai   putina   celuloza   si   bine  fierte,   salatele  rarr.înînd

interzise.

INDICAŢII

.     Colite de orice origine, severitatea regimului depin-
zînd de gravitatea tulburarii intestinale. In colita ulce­
roasa se va creste valoarea proteinelor ratiei.

.     Diarei de orice origine.

- Regim strict sau chiar regim lichid (cald) în pe­rioada acuta.

- Forma usoara în afectiunile cronice.

78


.     Operatii pe rect, cu sau fara  anus artificial, pîna
la  reaparitia  unei  consistente normale a fecalelor.  Re­
gimul strict poarta, de asemenea,     numele    de    regim
"constipant".

.     Durerile  intestinale  de tip colic sau  crampe,  cu-
prinzînd si constipatiile dureroase.



Regimuri "in constipatii

Nu exista o forma dietetica pentru tratamentul constipatiei: exista diferite forme ale acestei afectiuni atît de banale, fiecare necesitînd un regim si tratament corespunzator.

.   Const/pat/a    dureroasa.    Faptul  ca   bolnavul    are
crampe,   colici   si    constipatia    obisnuita    alternînd    cu
diaree constituie o dovad
a ca încetinirea tranzitului in­
testinal  se complica  cu  o  inflamatie,  adica  cu  colita.

Atît timp cît constipatul acuza dureri, acesta trebuie tratat - oricît ar parea de paradoxal - ca un colitic, adica cu regim de crutare intestinala.

.   Const/pat/a   nedureroasa.   Trei   sferturi   din   acesti
bolnavi au spasme intestinale, care se opun prin con-
tractur
a, la înaintarea fecalelor.

Restul este alcatuit din atonici, adica bolnavi la care intestinul este dimpotriva lenes si, din cauza disten-siunii, incapabil sa faca sa înainteze continutul.

Se întelege de la sine ca aceste doua cauze opuse necesita terapeutici diferite.


 


79


. Constipatia spastica. Trebuie, în primul rînd, sa se mareasca volumul bolului fecal, deci sa se dea bolna­vului alimente care lasa în colon resturi abundente, ne-digestibile si neabsorbite în prealabil în intestinul subtire.

Celuloza care alcatuieste partea fibroasa a fructe­lor si zarzavaturilor neputînd sa fie digerata de sucurile digestive este deci tipul de aliment indicat în abun­denta.

Regimul constipatiei spastice va fi deci predorni- nant vegetarian; este regimul care se indica de obicei ca regim al constipatiei.

 Constipatie atona. In acest caz alimentatia nu trebuie sa lase prea multe resturi, pentru a evita destin­derea si mai mare a unui colon lenes.

Nu trebuie evitate preparatele condimentate sau excitante care provoaca contractii, pentru a nu depasi acest stadiu si pentru a evita aparitia inflamatiei locale.

Regimurile in diabet

Principiul esential al regimurilor antidiabetice este reducerea glucidelor sau hidratilor de carbon (adica a zaharurilor si fainoaselor), care însa nu trebuie facuta fara discriminare.

Datorita insulinei, care permite organismului sa uti­lizeze dulciurile, nu mai sîntem obligati sa facem o reducere foarte severa a glucidelor, ca în epoca pr " insulinica. Nu este indicat de pilda sa se dea _ur\ diabetic cu activitate profesionala o cantitate de hiar , de carbon mai mica de 150 g pe zi.

80


De asemenea, este o grava eroare sa se adminis­treze insulina unui diabetic fara sa i se supravegheze regimul; insulina nu îl dispenseaza de regim, dar per­mite sa-l faca mai suplu sau mai larg.

Substantele chimice care îndulcesc (zaharina, cicla-mat) sînt toate indicate fara restrictie.

In meniurile urmatoare am urmarit sa satisfacem 3 alternative:

Regimul standard este o ratie saraca în glucide (120 g) si redusa în calorii (1600), destinata sa deter­mine toleranta hidrocarbonata a unui bolnav.

Acest regim va fi deci administrat în cazurile de diabet de curînd depistate sau la bolnavii al caror echi­libru a fost tulburat de o afectiune intercurenta, o ope­ratie etc, ceea ce înseamna ca trebuie "apreciat" din nou.

Dar acest regim strict, regim provizoriu de studiu, nu este destinat sa fie prelungit multa vreme.

. Regimurile ,.cantitative" sînt ratii prescrise unui bolnav, al carui diabet grav (cu sau fâra insulina) ne­cesita o masurare exacta a alimentelor.

Sînt indicate meniurile saptamînale a 2 regimuri di­ferite, adica unul de 140 g de glucide cu 1800 de calorii si celalalt cu 160 g glucide si cu aproximativ «iUUO de calorii.

_ Bolnavii supusi unuia din aceste regimuri pot înca sa-si varieze ei însisi meniurile, cu conditia sa respecte

cnivalentele, adica sa înlocuiasca un aliment prin altul conform urmatorului tablou:


 - C-da 1.95J


81


Echivalente pentru diabetici

- 1 felie (50 g) de pîine intermediara este echivalenta cu: 25 g zahâr; 40 g de orez, gris, paste fainoase, fulgi de ovaz; 75 g de pîine pentru diabetici; 120 g cartofi.

- 100 g fructe cu 15% glucide (cirese, pere, mere, prune) sînt echivalente cu: 75 g fructe cu 20% glucide: banane, struguri; 150 g fructe cu 10% glucide: caise, mure, coacaze, afine, o por­tocala; 300 g  fructe cu  5%  glucide:  zmeura,  capsuni,   pepeni, un

grape-fruit.

- 100 g de zarzavaturi cu 10% glucide (sfecla, morcovi, telina, anghinare, mazare verde) sînt echivalente cu: 200 pina la 300 g de alte zarzavaturi verzi si rosii (cu 5% glucide); 20 pînâ la 25 g de legume uscate boabe (leguminoase, mazare uscata, linte etc). - 100 g de carne corespund la: 75 g de brînza; 4 oua. 125 g de peste.

. Regim "calitativ" sau mixt.

Cînd toleranta la hidrocarbonate este crescuta (200 g de glucide sau mai mult) este inutil sa se com­plice existenta bolnavului cerindu-i cîntarirea alimen­telor.

Este suficient sa se împarta alimentele în 3 categorii:

- alimente interzise: zahar si produse zaharoase (fiind cuprinse si fructele uscate - curmale, stafide, smochine), legumele uscate boabe;

-    alimentele care pot fi consumate în cantitati lirw-
tate, variind în functie de nivelul glicozuriei: pîine, car­
tofi, lapte;

-    toate celelalte alimente (carnuri, peste, oua.brîn-
za,  smîntîna,   unt,  ulei,  fructe  si  zarzavaturi) sînt îng
duite fara alta limita, decît cea pe care o impune 9r®u"
tatea corporala a bolnavului, diabeticul "gras" neavin
permisiunea sa creasca în greutate.

82


îmbracamintea

îmbracamintea si încaltamintea omului îl ajuta pe acesta în lupta împotriva frigului, mentinînd temperatura cutanata la care circulatia sangvina se desfasoara în conditii normale. îmbracamintea subtire necorespunztoare unei temperaturi scazute determina vasoconstric-tia teritoriului cutanat si scaderea transferului de oxi­gen la piele si muschi. Aceasta poate duce la cianoza tegumentului, dureri ale extremitatilor si chiar la crampe musculare.

îmbracamintea prea groasa, neadecvata temperaturii externe, determina vasodilatatie, ducînd Ia pierderea unei cantitati mari de apa si saruri minerale prin transpi­ratie.

Este de dorit sa se prefere tesaturi din fire natu­rale (lina, bumbac), mai ales pentru îmbracamintea de corp, care spre deosebire de nylon si alte materiale sintetice, permit respiratia corpului si nu mentin umi­ditatea.

încaltamintea trebuie sa fie comoda si din piele, Pentru ca piciorul sa aiba conditiile igienice necesare mersului.

83


Cîteva cuvinte despre zone reflexe reciproce

Uneori, în afectiunea unui organ zona reflexa de abordat este impracticabila. In acest caz zonele reflexe reciproce sau mutuale ne vin în ajutor.

Ceafa este zona reflexa a coccisului si invers.

Centura  scapulara  corespunde centurii  pelviene.

Bratul corespunde coapsei, iar articulatia scapuio-umerala articulatiei soldului.

Cotul si genunchiul corespund între ele.

Antebratul corespunde cu gamba, cubitusuî cu pero-neul si radiusul cu tibia.

Articulatia pumnului corespunde articulatiei gleznei, iar degetele mîinii cu degetele de la picior.

Zona reflexa a mîinii corespunde piciorului.

84


Cum se face masajul?

Pentru ca masajul sa dea rezultatele asteptate este necesar ca masorul si bolnavul sa stea într-o pozitie confortabila si relaxata.

Pozitia pentru masajul tuturor zonelor reflexe ale tafpii piciorului este urmatoarea: piciorul persoanei ma­sate este asezat pe genunchiul masorului, în asa fel încît acesta din urma sa aiba în fata talpa piciorului (fig. 20).

85



86


Fig. 20.


Masarea partii dorsale a piciorului si a degetului mare, se face prin asezarea talpii piciorului pe ge­nunchiul  masorului.

Fig. 21.

Pozitia pentru masarea zonelor reflexe ale calcîiului, gleznei si maleolelor se face prin prezentarea partii ex­terne sau interne a piciorului sau gambei.

87



 


Fig. 22.

Masajul se va face cu ajutorul degetului mare (un­ghia trebuie sa fie taiata) sau cu articulatia falangelor. Se va folosi pudra de talc sau o crema pentru masaj, pentru a usura procesul de masare. Miscarile vor fi circulare. Pentru suprafetele mari, de exemplu supra­fata nervului sciatic, masajul se va face de la periferie spre centru.

Se va începe cu blîndete, crescînd lent presiunea. Se va evalua usor limita de suportare a masajului prin reactia bolnavului la manevrele masajului.


 


88


Planse ale zonelor reflexe



Planta 1


Zonele reflexe ale piciorului stîng

1.        Creier, hemisfera dreapta

2.        Sinus,   partea   dreapta   a
capului

3.        Cerebel, trunchiul cerebral

4.        Hipofiza

5.        Nervul    trigemen,    tîmpla
dreapta

6.        Nas

7.        Ceafa

 

8.       Ochiul drept

9.       Urechea dreapta

 

10.        Umarul sting

11.        Trapezul  stîng  (muschiul)

12.        Tiroide

13.        Panatiroide

14.        Plâmîn   stîng,   bronhii

15.        Stomac

 

16.        Duoden

17.        Pancreas

 

20.        Plexul solar

21.        Suprarenala   stîngâ

22.        Rinichi stîng

23.   Ureter stîng

24.        Vezica urinara

25.        Intestin    subtire

 

29.       Colon transvers

30.       Colon    descendent

31.       Rect

32.       Anus

33.  Inima

34.       Splina

35.       Genunchiul   stîng

36.   Ovarul   si  testiculul  stîng



Zone/e ref/exe ale piciorului  drept

1.       Creier,   hemisfera   stinga

2.       Sinus, partea stinga a ca­
pului

3.       Cerebel,     trunchiul   cere­
bral

4.       Hipofiza

5.       Nervul   tri-gemen,     tîmpla
sting
a

6.       Nas

7.       Ceafa

8.       Ochiul sting

9.       Urechea  stinga

 

10.       Umarul drept

11.       Trapezul drept (muschiul)

12.       Tiroida

13.       iParatiraidele

14.       Plamîn   drept,   bronhii

15.       Stomac

16.       Duoden

17.       Pancreas

18.       Ficat

19.       Vezica   biliara

20.       Plexul solar

21.  Suprarenala dreapta

22.       Rinichi drept

23.       Ureter drept

24.       Vezica urinara

 

25.        Intenstin subtire

26.        Apendicele

27.        Valvula  ileo-cecala

28.   Colon  ascendent

29.        Colon  transvers

30.        Colon descendent

35,   Genunchiul   drept

36.   Ovarul   si  testiculul   drept


Plansa 2


Zonele reflexe ale partii externe a piciorului

5. Nervul trigemem, tîmplâ 1a Umar

35.        Genunchiul

36.        Glandele   genitale  feminine sau masculine

37.        Dureri menstruale, congestie pelvianâ

38.        Articulatia soldului

39.        Glandele limfatice  (torace)

 

42.        Centrul echilibrului

43.        Sîinii

44.        Diafnagmul


Planta 4


Zonele reflexe ale pârtii interne

a piciorului 6. Nas

13. Paratiroidele 24. Vezica urinara 38. Articulatia soldului 40. Glandele limfatice (abdomen)

49.        Glandele limfatice (regiunea inghinala)

50.        Uterul, prostata

51.        Vagin, penis

52.        Rect, hemoroizi

53.        Coloana cervicala

54.        Coloana dorsala

55.        Coloana lombara

56.        Sacrul si coccisul



Zonele reflexe

ale partii dorsale

a piciorului

39.        Glandele     limfatice     (to-
race)

40.        Glandele   limfatice     (ab­
domen)

41.        Lacul     lacunar,     canalul
colector al toracelui

42.        Centrul   echilibrului

43.        Sinii

44.        Diafragma!

45.        Amigdalele

 

46.         Maxilarul   inferior

47.         Maxilarul   superior

48.         Laringe   si trahee


Plansa 5


S.C.   Tipocart   Brasovia   S.A.   1053/91


Document Info


Accesari: 2690
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )