PATOLOGIA TUBULUI DIGESTIV

PATOLOGIA TUBULUI DIGESTIV

PATOLOGIA CAVITĂŢII BUCALE
ANOMALII

      CHEILOSCHISIS: denumita "buza de iepure" se caracterizeaza prin prezenta unei fisurari a buzei superioare;

      PALATOSCHISIS: osul si mucoasa palatina sunt discontinue, creīndu-se o comunicare īntre cavitatea bucala si cavitatile nazale; animalele mor prin asfixie deoarece alimentele ajung īn caile respiratorii (la pasari acest lucru este normal, nefiind considerata o anomalie

TULBURĂRI CIRCULATORII

      CIANOZA LIMBII: limba este tumefiata, salivatie abundenta, culoare rosie vānata; leziunea este frecventa la ovine, cauzele sunt de natura infectioasa (virala) - boala limbii albastre.

      HEMORAGII: exprimte sub forma de petesii, echimoze si sufuziuni, pot fi localizate īn orice zona a mucoasei bucale. Leziunile au de cele mai multe ori etiologie infectioasa (boli septicemice).

      EDEMUL: afecteaza de obicei buzele si obrajii, poate avea caracter localizat (muscaturi de insecte) sau difuz cānd se exprima sub forma de anasarca.

PROCESE DISTROFICE

      HIPERCHERATOZA sI PARACHERATOZA: afecteaza mai ales limba, mucoasa este īngrosata, cu aspect neregulat, acoperita de placarde cenusii; cauzele sunt de obicei nutritionale (carenta ī 848s185i n vitamina A);

      ICTER: culoare galbena, evidenta mai ales la nivelul mucoasei buzelor si limbii.

PROCESE INFLAMATORII

      STOMATITE

      Īn functie de zona de mucoasa afectata se cunosc mai multe forme de stomatita:

Inflamatia buzelor: CHEILITĂ

Inflamatia limbii: GLOSITĂ

Inflamatia gingiilor: GINGIVITĂ

Inflamatia mucoasei palatine: PALATINITĂ

Inflamatia mucoasei faringiene: FARINGITĂ

      TIPURI MORFOLOGICE:

      Stomatita catarala: mucoasa rosie, tumefiata, salizatie abundenta, miros urīt (halitoza), depozit abundent, cenusiu, vāscos;

      Veziculoasa/eroziva/ulcerativa: se caracterizeaza prin aparitia unor vezicule (acumulari bine delimitate de lichid) pe buze si limba; spargerea lor duce la aparitia eroziunilor; daca eroziunile se complica prin interventia altor agenti patogeni, se constata aparitia ulcerelor; etiologia este infectioasa (virala - febra aftoasa);

      Difteroida: se remarca aparitia unor ulcere care se acopera īn scurt timp cu fibrina dispusa sub forma de pelicula; īndepartarea fibrinei lasa o mucoasa ulcerata si hemoragica;

      Stomatita purulenta caracterizata prin formare de abcese, cu localizare la nivelul limbii, pulpei dentare, gingiilor; aparitia lor este de obicei secundara unor leziuni aparute initial la nivelul dintilor;

      Stomatita granulomatoasa granuloamele se localizeaza īn limba; etiologia lor poate fi bacteriana (noduli alb-galbui, delimitati de capsula, cu centru de necroza de cazeificare) sau parazitara (īn cisticercoza, chisturi cu forma si dimensiunea unor boabe de orez).

PATOLOGIA FARINGELUI
PROCESE INFLAMATORII

      FARINGITE

      Tipuri morfologice:

Catarala hiperemie, salivatie abundenta datorita dificultatilor īn deglutitie, catar mucopurulent;

Seroasa: caracterizata prin aparitia unui edem; este specifica taurinelor, etiologie bacteriana (pasteureloza), produce moarte prin asfixie;

Sero-hemoragica zona faringiana prezinta tumefiere, este puternic infiltrata cu un lichid rosiatic, gelatinos (edem hemoragic); etiologie bacteriana, specifica porcului īn antrax, produce moarte prin asfixie (glosantrax);

Difteroida membrane de fibrina sau depozite abundente care blocheaza total faringele provocīnd moarte prin asfixie;

Purulenta sub forma de abcese;

Granulomatoasa - granuloame cu etiologie infectioasa (tuberculoza, actinobaciloza).

PATOLOGIA ESOFAGULUI
MODIFICĂRI DE VOLUM

      DILATAŢIILE ESOFAGIENE (ectazii) pot fi generale sau segmentare;

Megaesofag: apare la suine, se caracterizeaza printr-o dilatatie generala a esofagului;

Jabou (diverticul esofagian): apare la taurine, este reprezentat de o dilatatie segmentara a esofagului;

Stenoza esofagiena: se caracterizeaza prin īngustarea lumenului esofagian, poate fi produsa prin compresiune (tumori esofagiene sau cele care se dezvolta īn imediata vecinatate a esofagului) sau prin obliterare (tumori care proemina īn lumen, cicatrice).

ISCHEMIE, STAZĂ sI HEMORAGII: leziunile īmbraca aspecte particulare la taurinele care prezinta timpanism acut (acumulare masiva de gaze īn rumen). Ca urmare a dilatarii exagerate a rumenului, acesta va apasa puternic pe diafragm si pe toate organele din cavitatea toracica. Astfel, tot sāngele va fi īmpins spre partea anterioara a corpului. Datorita acestui fenomen, jumatatea posterioara a esofagului va prezenta ischemie, iar jumatatea anterioara se remarca prin prezenta stazei si hemoragiilor. Demarcatia dintre cele doua zone este neta. Aspectul descris poarta denumirea de "linie de balonare". Aceasta leziune este cea pe baza careia se face diagnosticul diferential īntre timpanismul acut antemortem si cel postmortem.

ULCERUL ESOFAGIAN

      Se caracterizeaza prin formarea unor zone de discontinuitate a mucoasei esofagiene. Ulcerele recente sunt caracterizate printr-o puternica hiperemie periferica. Īn cazul celor vechi, fenomenele vasculare sunt slabe sau lipsesc.

      Etiologia ulcerului esofagian este multifactoriala: substante toxice (caustice, cele care determina arsura chimica) sau parazitara (prin deschiderea īn lumen a unor granuloame parazitare).

PROCESE INFLAMATORII

      ESOFAGITE

      Tipuri morfologice:

Gangrenoasa cu etiologie traumatica, este consecinta īnghitirii unor corpuri straine sau furaje care nu au fost suficient masticate; este caracteristica taurinelor;

Granulomatoasa cu etiologie parazitara la rumegatoare, se caracterizeaza prin formarea unor chisturi albicioase, cu diametrul de cātiva centimetri, localizate sub seroasa (Sarcocystis spp.).

LEZIUNILE PRESTOMACELOR
MODIFICĂRI DE VOLUM

      ĪMPĀSTAREA FOIOSULUI: acumularea īn lumenul foiosului a unui continut furajer puternic deshidratat; apare ca o consecinta a leziunilor de tip inflamator sau tumoral localizate la acest nivel.

      TIMPANISMUL RUMINAL: acumulare excesiva de gaze īn rumen asociata cu diminuarea sau disparitia eructatiilor (eliminarea gazelor pe la nivelul cavitatii bucale); cauzele sunt multiple, de obicei introducerea brusca īn hrana a unor furaje care fermenteaza usor.

      CORPURI STRĂINE: corpuri metalice sau de alta natura depozitate de obicei īn retea, fenomenul este mai frecvent la taurine, deoarece gustul lor este mai putin selectiv; cele penetrante pot produce inflamatii.

PROCESE DISTROFICE

      Hipercheratoza si paracheratoza ruminala: apare ca urmare a dezechilibrelor nutritionale, carente vitamino-minerale; leziunile reprezinta punctul de plecare a ulcerului ruminal; leziunea se prezinta sub forma unor placi rugoase, proeminente, de culoare cenusie, apoi bruna;

      Concremente (bezoare): acumulari de material organic de provenienta externa mineralizat: fitobezoare, trichobezoare, lanobezoare.

PROCESE INFLAMATORII

      Īn functie de localizare:

Inflamatia rumenului: RUMENITĂ (RUMINITĂ)

Inflamatia retelei: RETICULITĂ

Inflamatia foiosului: OMASITĂ

      Forme morfologice:

Veziculoasa: sub forma de afte/eroziuni/ulcere; etiologie infectioasa, īn formele grave de febra aftoasa;

Granulomatoasa: granuloame infectioase īn tuberculoza taurinelor;

Reticulita traumatica: rezultatul perforatiilor produse de corpurile metalice ascutite, īnghitite odata cu furajele; se poate asocia cu pericardita traumatica (reticulo-pericardita traumatica).

PATOLOGIA STOMACULUI
MODIFICĂRI TOPOGRAFICE sI DE VOLUM

      Hernia transdiafragmatica: deplasarea stomacului īn spatiul cavitatii toracice, datorita aparitiei unei brese diafragmatice; poate sa produca moarte prin asfixie prin compresiunea pulmonului;

      Torsiunea gastrica: rasucirea stomacului īn jurul cardiei cu un unghi de 90 sau 180

      Ruptura gastrica: poate apare spontan ca urmare a supraīncarcarii gastrice si prin traumatism; ordinea ruperii straturilor gastrice este: musculoasa-seroasa-mucoasa; mucoasa nu este obligatoriu sa se rupa;

      Dilatatia gastrica: supraīncarcarea stomacului cu continut lichid, solid sau gazos; predispune la ruptura gastrica.

PATOLOGIA STOMACULUI
ULCERUL GASTRIC

      Se caracterizeaza prin aparitia unei zone de necroza a peretelui gastric, care poate sa intereseze toate straturile acestuia (ulcerul perforat);

      Localizarea ulcerului gastric este diversa, sunt afectate mai ales zona din imediata vecinatate a cardiei (mucoasa gastrica de tip esofagian) si regiunea fundica (cea īn care se realizeaza digestia);

      Ulcerul poate fi unic sau multiplu, prezinta o zona decliva, īnfundata, de culoare rosie negricioasa, cu margini usor proeminente; producerea ulcerului duce la gastroragie, care īn functie de cantitatea de sānge pierduta poate provoca moartea animalului; sāngele ajuns īn lumen are aspect de coagul aderent la suprafata ulcerului sau este digerat, dānd continutului aspect de zat de cafea (culoare brun-negricioasa).

PROCESE INFLAMATORII

      GASTRITE

      ABOMASITE: inflamatia cheagului la rumegatoare

      Tipuri morfologice:

Catarala evidentierea pliurilor mucoasei gastrice, care nu cedeaza la tractiune (edem), hiperemie, continut filant de culoare galbui (reflux biliar prin deschiderea pilorului);

Seroasa īngrosarea considerabila a peretelui gastric de la cātiva milimetri la 3-4 cm datorita edemului

Hemoragica: continutul gastric are culoare rosie negricioasa, mucoasa gastrica prezinta zone extinse de hiperemie si hemoragie;

Ulcerativa zone extinse de mucoasa erodata si ulcerata, continut rosu-negricios, coaguli de sānge;

Emfizematoasa specifica ovinelor, peretele cheagului este īngrosat datorita acumularii de gaze, consistenta crepitanta, hemoragii si ulcere; apare pe fond traumatic produs de trichobezoare sau lanobezoare sau cu etiologie bacteriana (germeni din genul Clostridium);

Cronica hiperplazica pliuri care dau mucoasei aspect īncretit, nu cedeaza la tractiune.

Parazitare: date de larve ale unor insecte care se fixeaza pe mucoasa gastrica (la cal, Gastrophillus spp)

LEZIUNILE STOMACULUI LA PASĂRE

La pasare stomacul este format din doua compartimente:

stomac glandular (proventricul): functie de digestie enzimatica

stomac muscular (ventricul, pipota): functie de macinare/triturare a furajelor cu ajutorul pietricelelor pe care pasarea le īnghite īn mod obisnuit.

Prezinta importanta practica:

atrofia de inactivitate a musculaturii ventriculare: la pasarile hranite cu furaj foarte fin maruntit; peretele muscular este subtire, uneori membranos, de culoare roz deschisa.

hialinoza musculaturii - expresie a hipovitaminozei E, pete de culoare albicioasa, care alterneaza cu zone rosii īnchise normale.

PROCESE INFLAMATORII

stomac glandular - PROVENTRICULITĂ

stomac muscular - VENTRICULITĂ

PATOLOGIA INTESTINULUI
MODIFICĂRI TOPOGRAFICE

Volvulus: popular "īncurcatura de mate";

Invaginatie: intrarea unei anse intestinale īn lumenul ansei īnvecinate;

Torsiune: rasucirea unei anse intestinale (specifica pentru cecum);

Flexiune: plierea unor segmente intestinale;

Toate modificarile topografice se soldeaza cu fenomene de staza, urmate de infarct intestinal venos al segmentului intestinal implicat si ulterior gangrena umeda; moartea se produce prin autointoxicatie cu produsi rezultati din necrozarea intestinului.

PROCESE INFLAMATORII

      ENTERITE

Duoden: duodenita

Jejun: jejunita

Ileon: ileita

Colon: colita

Cecum: tiflita

Rect: rectita

      Forme morfologice

Catarala: continutul intestinal abundent, fluid, apos (īn mod normal este vāscos, de culoare galbui-cenusie sau verzui), peretele intestinal transparent;

      Forme morfologice

Hemoragica perete intestinal de culoare rosie, continut rosu negricios

Enterita difteroida: prezenta sub doua forme, localizata (butoni difteroizi, zone de ulcerare ale mucoasei, bine delimitate, acoperite cu un strat de fibrina aderenta) si difuza (depozit de fibrina dispus sub forma de pelicula aderenta, care da mucoasei aspect ca "presarat cu tarāte" sau "senila de tanc"); raclarea fibrinei se face cu dificultate, mucoasa ramāne ulcerata si hemoragica;

Enterita granulomatoasa: sub forma localizata (noduli cu centru de necroza de cazeificare) sau sub forma difuza (intestin cu perete īngrosat cu aspect de tub de cauciuc, cu mucoasa pliata, asemanatoare circumvolutiunilor cerebrale)

PATOLOGIA FICATULUI sI CĂILOR BILIARE

MODIFICĂRI POSTMORTEM
pot apare la scurt timp dupa moarte, atunci cānd ficatul este tinut īn conditii necorespunzatoare de conservare

Autoliza postmortem, ficatul prezinta pete de culoare cenusie, initial modificarea de culoare afecteaza numai suprafata dupa care coboara prograsiv īn profunzime; odata cu trecerea timpului, consistenta scade, ficatul devine lipicios la palpare si sectionare.

Emfizen postmortem, este rezultatul putrefactiei postmortem, bacteriile migrate din intestin vor degrada ficatul si vor produce gaze acumulate la īnceput sub capsula apoi si īn grosimea parenchimului; consistenta devine crepitanta.

MODIFICĂRI CIRCULATORII

      Hiperemia hepatica: marcheaza debutul unei inflamatii; ficatul este marit īn volum, turgescent, la sectionare se scurge sānge arterial (culoare rosie aprinsa).

      Staza hepatica: este consecinta insuficientei cardiace; aspectele macroscopice variaza īn functie de timpul scurs de la momentul instalarii leziunii

v     staza acuta, incipienta: ficat marit īn volum, turgescent, de culoare rosie īnchisa, la sectionare se scurge o mare cantitate de sānge venos;

v     staza cronica, tardiva, denumita ficat muscat, acumularea de sānge se coreleaza cu modificarile induse de hipoxia persistenta; zone de culoare diferita, cele normale au culoare bruna-visinie, cele hipoxice sunt galbui, consistenta devine ferma, apoi dura datorita īnlocuirii hepatocitelor distruse de pe urma hipoxiei cu tesut conjunctiv.

      Hemoragie: este consecinta traumatismelor produse de larvele īn migratie ale unor paraziti sau de traumatisme soldate cu ruptura hepatica; orice leziune a ficatului care se traduce prin scadere de consistenta se poate solda ulterior cu ruptura ficatului; zonele de ruptura sunt acoperite cu coaguli de fibrina si sānge aderenti, cavitatea abdominala prezinta cantitati variabile de sānge (hemoperitoneu)

      Embolie: de provenienta interna sau externa, apare frecvent ca urmare a rupturii hepatice sau a altor organe īn urma unui traumatism;

      Infarct: consecinta directa a emboliei sau trombozei, sunt reprezentate de infarcte hemoragice.

Staza hepatica (ficat muscat), initial ficatul prezinta culoare rosie visinie, cu exprimarea unei cantitati mari de sānge la sectionare. Daca fenomenele de insuficienta cardiaca persista, parenchimul hepatic se decoloreaza pāna la aparitia unor zone galbui care alterneaza cu cele de culoare brun-visinie.

Infarct hepatic, zona de infarct este bine delimitata, de culoare rosie negricioasa; īn zona infarctizata se obseva teritorii decolorate, cenusii, ceea ce dovedeste ca infarctul este mai vechi.

PATOLOGIA FICATULUI
PROCESE DISTROFICE - HEPATOZE

      Distrofii hidroprotidice: prezente sub toate cele trei variante (granulara, vacuolara, balonizanta), se prezinta sub aspectul caracteristic de organ fiert (culoare cenusie, consistenta usor scazuta fata de normal); se confunda usor cu autoliza; leziune ce apare pe fondul unor intoxicatii;

      Hepatosteatoza: se mai numeste si ficat gras, ficatul este marit īn volum (hepatomegalie), de culoare galben-lutoasa, friabil, predispus la ruptura, la sectionare instrumentele folosite ramān unse;

      Amiloidoza: frecventa la palmipede si cal, se manifesta prin marire de volum (hepatomegalie), culoare galbui, consistenta de bloc de ceara (casanta).

      Guta hepatica: apare īn cadrul gutei viscerale la pasare, debuteaza prin formarea unor depozite uscate, mate, varoase pe capsula hepatica, dupa care se por extinde si īn profunzime.

      Hemosideroza: apare pe fondul stazei hepatice (ficat muscat) sau ca urmare a unei hemolize produsa de agenti microbieni: ficatul are culoare brun caramizie, consistenta este mai mare fata de normal.

      Hipermelanoza: difuza sau maculata (este forma cea mai frecventa), apare la tineret, se remite dupa primul an de viata; pete de culoare neagra, instrumentele folosite pentru sectionare se murdaresc de pigment de culoare neagra.

      Icter, cauzele aparitie icterului sunt diverse: hemoliza masiva (icter hemolitic), blocarea scurgerii bilei īn duoden (icter mecanic), leziuni necrotice sau inflamatorii ale ficatului (icter hepatotoxic); ficatul prezinta modificari de culoare (culoare galben ruginie), alaturi de colorarea īn diferite nuante de galben a tesuturilor si organelor care prezinta īn mod obisnuit culori deschise.

      Calcificare distrofica, apare prin depunerea sarurilor de calciu īn structura unor chisturi parazitare, zone de necroza de cazeificare.

PROCESE INFLAMATORII - HEPATITE

      Hepatita parenchimatoasa acuta: se caracterizeaza prin marire de volum, decolorarea ficatului pe zone īntinse care alterneaza cu cele de hiperemie sau staza; etiologia poate fi toxica sau virala.

      Hepatita necrotica: are etiologie bacteriana se poate prezenta sub forma de:

v     hepatita miliara necrotica (focare de necroza de coagulare la limita vizibilitatii cu ochiul liber);

v     hepatita necrotica īn focare mari (focare bine delimitate, uscate pe sectiune, alb-galbui sau cenusii, delimitate la periferie de o zona de hiperemie).

      Hepatita purulenta: se caracterizeaza prin formarea de abcese (unice sau multiple), etiologia este bacteriana.

PROCESE INFLAMATORII - HEPATITE

      Hepatita hemoragico-necrotica: este consecinta migrarii prin parenchimul hepatic a larvelor unor paraziti; aspectele macroscopice sunt caracteristice reprezentate de prezenta unor traiecte punctiforme sau liniare de distructie hepatica si hemoragie, marginite de zone de culoare galbui-verzui (zona de reactie inflamatorie periferica).

      Hepatita limfohistiocitara: se prezinta sub forma unor noduli de diferite dimensiuni albiciosi, luciosi slaninosi pe sectiune; leziunea are etiologie bacteriana (salmoneloza).

      Hepatita granulomatoasa este reprezentata de doua tipuri de granuloame:

v     Granuloame infectioase: īn tuberculoza, noduli cu centru de necroza de cazeificare, delimitati de o capsula conjunctiva;

v     Granuloame parazitare (chisturi parazitare), acestea fiind reprezentative pentru cisticercoza si hidatidoza.

Hepatita acuta parenchimatoasa, leziunea este produsa de un numar mare de agenti etiologici (toxice, virusuri) fiind caractizata de decolorarea ficatului (zone cenusii) asociata cu fenomenele vasculare caracteristice unui proces inflamator acut (hiperemie, staza).

CIROZA HEPATICĂ

      Ciroza hepatica este un fenomen complex, īn care se combina mai multe tipuri de leziuni:

v     Necroza hepatica (teritoriile de necroza cuprind toata masa ficatului);

v     Fenomene de regenerare hepatocitara (ficatul are o capacitate de regenerare mare, īncercānd sa īnlocuiasca hepatocitele necrozate); fenomenul de regenerare are aspectul unor noduli asemanatori ca nuanta si consistenta cu tesutul hepatic normal;

v     Fenomene de fibrozare (teritoriile distruse sunt īnlocuite progresiv cu tesut conjunctiv fibros).

      Cauzele cele mai frecvente ale cirozei hepatice la animale sunt cele de natura parazitara si toxica.

PATOLOGIA VEZICII BILIARE sI A CANALELOR BILIARE

      Litiaza: calculi de culoare galben-bruna, cu continut mare de colesterol; cazurile grave sunt asociate cu staza biliara si icter mecanic.

      Edemul vezicii biliare: īngrosarea peretelui vezicii biliare, aspect gelatinos.

      Inflamatii

v     Vezica biliara: colecistita

v     Canalele biliare: angiocolita (poate evolua īn paralel cu inflamatia ficatului - colangiohepatita)

      Tipuri morfologice:

v     Angiocolita si colecistita necrotica

v     Angiocolita si colecistita purulenta

v     Angiocolita cronica - fibroasa

Cronicizarea procesului inflamator va duce la īngrosarea peretelui canalelor biliare (lumen dilatat sau obliterat, perete evident, īngrosat, cu aspect de tub de cauciuc, culoare alba sidefie prin proliferare de tesut conjunctiv - angiocolita cronica).

ANATOMIA PATOLOGICĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR

LEZIUNILE PERICARDULUI TULBURĂRI CIRCULATORII

      Hemoragii subepicardice si subendocardice: se exprima morfologic ca petesii, echimoze sau sufuziuni;

      Hemopericard: hemoragie īn sacul pericardic produsa īn urma ruperii cordului sau aortei, moartea se produce consecutiv compresiunii exercitata de sāngele acumulat asupra miocardului;

      Hidropericard: transsudat, sacul pericardic este destins de acumularea unui lichid citrin, limpede, care nu coaguleaza īn contact cu aerul.

PROCESE DISTROFICE

      Guta aviara: sacul pericardic este opac, alb, cu aspect varuit;

      Atrofia seroasa a tesutului adipos: este afectat tesutul adipos de la baza cordului, care este īnlocuit cu o masa gelatinoasa, seroasa, de culoare galbui; este caracteristica animalelor cu stare de īntretinere foarte proasta (cahexie).

INFLAMAŢII

      PERICARDITE

Seroasa: acumulare de lichid citrin, transparent sau usor tulbure, care coaguleaza īn contact cu aerul;

Fibrinoasa: sacul pericardic devine opac, se acumuleaza cantitati variabile de fibrina (culoare galbui, aderenta, dispusa sub forma de pelicula);

Purulenta: acumulare de puroi, culoare variabila;

Traumatica: caracteristica rumegatoarelor, se produce prin īnteparea cordului cu corpurile straine ascutite care au migrat din retea, prin diafragm si apoi īn cord; se acumuleaza un exsudat purulent, fibrina, sānge, mirosul este respingator;

Fibroasa: apare prin cronicizarea unei pericardite fibrinoase, pericardul devine opac, alb-sidefiu, aderent;

Granulomatoasa: pericardul prezinta noduli albiciosi, asemanatori unor perle; leziunea este specifica tuberculozei taurinelor, primind denumirea de pericardita perlata.

Pericardita fibrinoasa, culoarea fibrinei este īn general galbuie, este aderenta pe suprafata pe care se depune, cantitatea de fibrina este variabila. Exista situatii cānd fibrina se dispune sub forma unui strat foarte fin, dānd aspect de "pruna brumata", alteori umple sacul pericardic, dānd aspect de "cord blindat".

Pericardita traumatica, debuteaza ca pericardita seroasa, apoi fibrinoasa, fibrino-hemoragica si ihoroasa (denumirea vine de la mirosul respingator al procesului inflamator).

LEZIUNILE MIOCARDULUI

PROCESE DISTROFICE - Miocardoze

      Distrofii hidroprotidice - mai ales sub forma de distrofie granulara si vacuolara, miocardul are aspect de carne fiarta (cenusiu), culoarea poate fi omogena sau dispusa sub forma de benzi decolorate, cenusii, dānd aspectul caracteristic de "cord tigrat";

      Hialinoza - cordul este decolorat, prezinta o alternanta de striuri albicioase cu fascicule musculare normale ca nuanta; este caracteristica    hialinozei musculare denumita "boala muschilor albi" (carenta īn vitamina E si seleniu);

      Steatoza - striuri de culoare galbui, caracteristica animalelor obeze.

      Distrofii pigmentare

      melanoza maculata: pete de culoare neagra, specifica mieilor si viteilor īn primul an de viata, dupa care pigmentatia dispare;

      lipofuscinoza: lipofuscina este un pigment de uzura, se acumuleaza progresiv pe parcursul vietii, este evident la animalele batrāne; imprima o culoare bruna cordului.

      Icter: culoare galbena, evidenta mai ales la nivelul arterelor si tesului adipos de la baza cordului

MODIFICĂRI DE VOLUM

      Hipertrofia cardiaca: se caracterizeaza printr-o marire a cordului, manifestata prin īngrosarea evidenta a peretilor; cea mai frecventa este hipertrofia cordului stāng;

      Dilatatia cardiaca: se produce o marire a cordului caracterizata prin subtiere evidenta a peretilor (mai ales cei ventriculari) si marirea camerelor cardiace; fenomenul se constata cel mai des īn ventriculul drept.

INFLAMAŢII

MIOCARDITE:

      Parenchimatoasa caracteristica rumegatoarelor, aspect de "cord tigrat", alternanta de benzi rosii decolorate si negricioase; este specifica febrei aftoase;

      Purulenta sub forma de abcese de difeite dimensiuni;

      Limfohistiocitara noduli albiciosi, slaninosi de diferite dimensiuni; este caracteristica salmonelozei aviare;

      Granulomatoasa

noduli bine delimitati, īn centru contin un material uscat, friabil de culoare galbui; apar īn tuberculoza;

chisturi parazitare, formatiuni delimitate de o capsula, central o cavitate plina cu lichid clar; īn boli parazitare ca cisticercoza si hidatidoza;

LEZIUNILE ENDOCARDULUI
PROCESE DISTROFICE

Cord vaca, calcificarea endocardului face parte din contextul calcificarii metastatice; leziunea se prezinta localizat sau difuz, zone albicioase, uscate pe sectiune.

INFLAMAŢII - ENDOCARDITE

ENDOCARDITA ULCERO-VEGETANTĂ

Leziunea se localizeaza pe endocardul valvular; denumirea vine de la aspectul vegetant, asemanator unei conopide; leziunea are ca punct de plecare un ulcer care se acopera rapid cu fibrina (tromboza). Endocardita ulcero-vegetanta predispune la embolie si infarct īn alte organe, prin rupere de fragmente din trombii formati.

Imbibitie hemoglobinica: endocardul este o foita de culoare albicioasa, transparenta; dupa moarte acesta se coloreata īn rosu-caramiziu

Embolie solida cu fragmente de encefal rezultate īn urma asomarii defectuoase la taurine; fenomenul se produce īn urma crearii unei presiuni intracraniene foarte mari care fragmenteaza encefalul.

PATOLOGIA VASCULARĂ

      Dilatatii patologice ireversibile:

Artere: anevrism;

Vene: varice.

      Inflamatii:

Artere: arterite;

Vene: flebite sau tromboflebite;

Vase limfatice: limfangita.