Principii si rationamente necesare practicii nursingale sistemului respirator

PRINCIPII SI RATIONAMENTE NECESARE PRACTICII NURSINGALE SISTEMULUI RESPIRATOR

1. Aspecte generale

2. Aspecte privind fumatul

3. Aspecte privind hipoxia

Aspecte privind bolile pulmonare cronice, hipoxia cronica

5. Posibilitati terapeutice in patologia respiratorie

1.   Aspecte generale

1. Respiratia prezinta 2 aspecte:

schimb continuu de O₂ si C0₂ la nivelul membranei alveolo-capilare prin ventilatie;

schimb de O₂ si CO₂ la nivelul tesuturilor.

2.   Tusea - este un mecanism de aparare al plamanului si consta in inchiderea glotei urmata de expulzia rapida a aerului prin contractia muschilor abdominali si toracici.

3.   In pozitia culcat organele abdominale exercita presiune asupra diafragmului si respiratia devine mai dificila.

4.   Hiperventilatia cauzata de tulburarea echilibrului acido-bazic poate duce la pierderea cunostintei.

2.   Aspecte privind fumatul

1. Efecte asupra sistemului respirator

imediate

- paralizarea activitatii cililor mucoasei    patrunderea in caile respiratorii a bacteriilor, substantelor iritante;

tardive

permanentizarea inactivitatii cililor din caile respiratorii;

scaderea numarului de macrofage;

scaderea productiei de mucus;

deficit de aparare antiinfectioasa

2. Efecte asupra sistemului cardiovascular:

imediate

vasoconstrictia, creste T.A.

scade oxigenarea sangelui

tahicardie ± aritmie

tardive

risc de coronaropatie

risc de infarct miocardic

risc de H.T.A., boli vasculare periferice (ulcer al piciorului)

3. Aspecte privind hipoxia

Oxigenarea este dependenta de functionalitatea sistemului respirator si a sistemului cardiovascular:

sistemul respirator:

permeabilitatea cailor respiratorii

calitatea membranei alveole -capilare (infectii bacteriene, virale)

sistemul cardiovascular (circulator):

activitatea inimii

circulatia pulmonara (mica circulatie)

circulatia sistemica (marea circulatie)

Caracteristici ale hipoxiei

1. Hipoxia defineste insuficienta oxigenului la nivel tisular. Efectele hipoxiei asupra semnelor vitale:

2. Manifestari clinice ale hipoxiei:

2.     Copilul consuma O₂/kg de 3 ori mai mult decat adultul;

3.     HIpoxia contribuie la instalarea socului, comei.

4.     Organismul consuma mai mult O₂ in stari febrile, dureri, efort fizic, stres.

Aspecte privind bolile pulmonare cronice (astm bronsite, emfizem)

In bolile cronice pulmonare este afectata functionalitatea atat a sistemului respirator cat si a intregului organism. Ingrijirea acestor pacienti trebuie sa aiba in vedere cateva aspecte:

1. Valoarea normala a gazelor sanguine la un pacient cu boala pulmonara cronica poate fi diferita de cea cunoscuta. El se obisnuieste cu valori crescute ale presiunii CO₂.

2. Exercitiile de respiratie cu antrenarea muschilor respiratori accesorii pot imbunatati respiratia.

3. Activitatea sistemului respirator si consumul de oxigen este de 5 - 10 ori mai mare la un pacient cu boala obstructiva pulmonara.

4. Controlarea constienta a miscarilor respiratorii poate ameliora schimbul de gaze la nivel alveolar.

5. Hipoxia cronica - se rasfrange asupra functionarii tuturor sistemelor:

sistem nervos

- confuzie, letargie, anxietate, depresie, tulburari somn, cefalee

sistem respirator

tahipnee, bradipnee, aritmie

cresterea raportului I/E

utilizarea muschilor accesori

gasping inainte de efortul de vorbire

dificultati in vorbire

intoleranta la efort

respiratie orala

sistem cardio-circulator

distensia venelor gatului

edeme, cianoza

dureri toracice

scaderea performantelor cardiace

cardiomegalie

sistem gastro-intestinal

anorexie, greturi, varsaturi

constipatie

sistem genito-urinar

scaderea functiei rinichiului

scade libidoul

sistem osteo-muscular

hipertrofia muschilor accesori (gat, umeri)

atrofia musculaturii extremitatilor (prin deficit de oxigenare)

casexia

5. Posibilitati terapeutice in patologia respiratorie

a. Tratament antiinfectios - antibiotice, alese in functie de
antibiograma sau de etiologia presupusa in afectiunea respectiva - se administreaza pe cale orala sau parenterala (intramuscular, intravenos) conform recomandarii medicului.

b. Oxigenoterapia este indicata in prezenta hipoxiei evidentiata clinic prin cianoza sau demonstrata prin probe de laborator - P C0₂ sub 80 mm Hg. In administrarea oxigenoterapiei trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele aspecte:

oxigenul va fi in concentratie de 40 %- maxim 60 %, umidifiat prin barbotare intr-un vas cu apa. la temperatura camerei;

se administreaza intermitent 15-30 minute sau continuu, sub izoleta, prin masca, cateter nazal, cort de oxigen sau utilizand aparate care sa realizeze presiune pozitiva;

monitorizare prin urmarirea aspectului clinic (culoarea tegumentelor, starea generala) sau mai corect a saturatiei arteriale in oxigen;

c. Aerosoloterapia reprezinta o metoda importanta de tratament in bolile respiratorii. Se pot vehicula in caile respiratorii medicamente cu diferite efecte: antimicrobian, decongestionant, mucolitic, bronhodilatator. Va fi discutat pe larg la astm bronsic.

d. Drenajul bronsic postural si fizioterapia sunt metode utile de
tratament in special in bronsiectazie.

e. Gimnastica respiratorie este utila in perioada de convalescenta a pneumoniei, pleureziei si in unele boli respiratorii cronice.

f. Intubatia traheala sau traheostomia - metoda invaziva utilizata in sectiile de terapie intensiva in caz de:

obstructie mecanica la nivelul laringelui prin edem al mucoasei (laringita edematoasa), corp strain, paralizia muschilor laringelui;

boli neuromusculare grave (tetanos, poliomielita);

depresie respiratorie in boli ale sistemului nervos sau intoxicatii.

g. Spalatura bronsica se recomanda pentru evacuarea secretiilor bronsice numai daca metodele conservative au fost ineficiente (ex. fibroza chistica);

h. Rezectie de tesut pulmonar (segment lob sau plaman) indicata in bronsiectazie, chist hidatic, tumori pulmonare. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii sunt mentionate la subcap. 5.8.6. Cancer bronbopulmonar.

i. Drenajul pleural Interventia chirurgicala prin care unul sau mai multe tuburi de dren sunt introduse prin peretele toracic in cavitatea pleurala, racordate la un sistem de aspiratie si care sa evacueze colectiile endotoracice: aeriene, lichidiene sau mixte.

Obiective:

Evacuarea colectiilor endotoracice (aer, sange, puroi)

Reexpansionarea parenchimului pulmonar colabat

Profilaxia fistulei bronsice

Refacerea echilibrului mediastinal

Reechilibrare cardio-respiratorie

Tratament local

Principii ale drenajului pleural:

Urmarirea continua (obligatorie) clinica si radiologica a functionarii drenajului odata instituit

Reglarea intensitatii aspiratiei

Drenajul este ireversibil

Conectare corecta a tubului de dren la sursa de aspiratie

Timpul de mentinere a drenajului in conformitate cu afectiunea (maxim 7-8 zile)

Sistemul de drenaj si aspiratie functioneaza fara oprire

Diferenta de nivel dintre cavitatea pleurala si bateria de aspiratie = 50cm

Tuburile de dren sa nu faca bucle

Clamparea tuburilor pentru diferite manevre, care necesita deconectarea

Respectarea masurilor de asepsie si antisepsie la conectarea si deconectarea tuburilor

Nu se incearca dezobstruarea tuburilor de dren prin injectare de solutii antiseptice si 'mulgerea' tuburilor

In realizarea drenajului trebuie sa se urmareasca:

pregatirea materialelor (tinctura de iod, comprese sterile, cateter moale, anestezic, seringa, fir chirurgical, sistem de aspiratie cu presiune negativa de 15-18 cm H20)

pregatirea fizica si psihica a pacientului

sa explice pacientului manevra ce urmeaza a fi efectuata

respectarea masurilor de asepsie si antisepsie

urmarirea pacientului in timpul manevrei

reorganizarea locului de munca

Extragerea tubului de dren se face cu aspiratia in functiune. Dupa badijonare cu tinctura de iod si sectionarea firului de fixare a tubului.