Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























RISCUL TRANSMITERII VERTICALE A VHC

medicina


RISCUL TRANSMITERII VERTICALE A VHC   


Desi seroprevalenta VHC la gravidele din europa este scazuta (sub 2%), o grija deosebita revine medicilor obstetricieni īn urmarirea sarcinilor la mamele infectate sau purtatoare de VHC. Rata de transmitere a infectiei cu VHC de la mama la fat este de aproximativ 4-10% , dar coinfectia cu HIV creste de 4 ori riscul de transmitere. Dar un numar limitat de studii au urmarit sarcinile complicate cu infectie cu VHC, acestea sugereaza ca riscul de transmitere este proportional cu nivelul viremiei, īn schimb transmiterea īn cazul mamelor non- viremice este foarte rara. Momentul exact (sarcina sau nasterea) īn care se produce transmiterea nu este clara. Atāt infectia intrauterina cāt si intrapartum este posibila, dar contributia fiecarei cai nu este īnca elucidata. De asemenea rolul modalitatii de nastere (pe cai naturale sau prin sectiune cezariana) ca factor de risc de transmitere nu a fost stabilita. VHC a fost izolat īn laptele matern dar nu s-au gasit diferente semnificative īn rata de transmitere la copii alaptati fata de cei care nu au fost alaptati. Lucrarea de fata doreste sa revizuiasca cunostintele actuale asupra riscului de transmitere verticala a VHC īn scopul identificarii sarcinilor cu risc, gasirea modalitatii optime de nastere si prevenire a infectiei īn postpartum.




INTRODUCERE


Conform estimarii Organizasiri Mondiale a Sanatatii (WHO) aproximativ 170 de milioane de persoane sunt infectate cu VHC. Prevalenta infectiei cu VHC variaza, astfel 0,4% din populatia Marii Britanii prezinta anticorpi antiVHC, īn SUA aceast& 414d34e #259; proportie este de 1,8% iar īn Egipt 22%.

Seroprevalenta gravidelor īn Europa este asemanatoare populatiei generale (sub 2%), totusi o grija deosebita revine medicilor obstetricieni īn urmarirea sarcinilor la gravidele infectate cu VHC.

VHC este una din cele mai importante cauze de boli hepatice cronice pe īntreg mapamondul. VHC este raspunzator de aproximativ 20% din hepatitele acute, 60-70% din hepatitele cronice si aproape 30% din ciroze sau fazele finale ale bolilor hepatice si cancerele hepatice.

HVC este transmis īn primul cānd prin contactul cu sānge sau produse de sānge infectat. Din 1991, odata cu introducerea screeningului pentru anticopi HVC si īnbunatatirea testelor de la mijlocul anului 1992, transmiterea hepatitei C a disparut virtual (1 la 100000 de unitati transfuzate), īn prezent consumul de droguri intravenos este cel mai comun factor de risc pentru contactarea infectiei. Transmiterea sexuala a hepatitei C īntre parteneri monogami este neobisnuita, fiind mai frecventa la cei cu mai multi parteneri sexuali. Sursa  de infectie nu poate fi identificata  īn aproximativ 10% din cazurile de hepatita acuta C si aproximativ 30% din cazurile de hepatita cronica C. Alte surse de infectie pot fi tatuajul si aplicarea de body-piercinguri. Prevalenta infectiei la cadrele medicale este similar celei īntālnite la populatia generala. Infectia nosocomiala, de la pacient la pacient, este posibil prin instrumente contaminate, dializa, interventii chirurgicale , tratamente stomatologice, inclusiv prin transplant de organe sau proceduri de reproducere asistata cu organe respectiv celule de la donori infectati, netestati īnainte de 1992.

Diagnosticul se bazeaza pe prezenta serologica a anticorpilor anti VHC care pot fi pusi īn evidenta prin testele ELISA de ultima generatie la 8 saptamīni dupa contactul infectant. Specificitatea metodei este de 97% neputāndu-se diferentia formele acute de cele cronice.. Detectarea ARN-HVC se poate realiza prin PCR sau TMA (transcriptor mediated amplification). Genotiparea VHC este utila īn prognostic si urmarirea eficientei tratamentului antiviral.


VHC  sI CONCEPŢIA


Desi bolile hepatice cronice  se pot asocia cu subfertilitate, majoritatea femeilor cu infectii cronice cu VHC nu dezvolta afectare hepatica grava īn perioada de fertilitate.

Un studiu din Irlanda (1) care a aurmarit evolutia pe o perioada de 20 de ani a unui grup de femei Rh negative  infectate cu VHC de tip Ib  dupa administrare postnatala de  imunoglobulina anti D infectata a demonstrat ca 55%  prezentau anomalii biochimice iar 42% fibroza hepatica. Īn perioada urmatoare infectiei au fost obtinute 100 de sarcini fara sa fie prezente diferente īn ceea ce priveste rate avortului, nasterile premature sau necesitatea unor interventii obstetricale comparativ cu grupul de control.


VHC, SARCINA sI NAsTEREA. RISCUL TRANSMITERII VERTICALE A INFECŢIEI VHC


Deoarece seroprevalenta este scazuta la gravide (0,6% īn Japonia (2), 2,4% īn Italia (3), 4,5% īn SUA (4)), infectia cu VHC frecvent nu este suspectat si diagnosticat, astfel īncāt infectia perinatala ramāne nedetectata. Īn Marea Britanie se estimeaza ca anual se nasc aproximativ 70 de copii cu infectie perinatala cu VHC din 1150 de sarcini cu mame infectate  (5).

Riscul de transmitere este mai mare la gravidele cu ARN-VHC detectabil (6-9), si extrem de scazut la gravidele cu ARN-VHC absent (6).

Riscul de transmitere este cu atāt mai mare cu cāt nivelul viremiei materne este mai crescuta (10-12), de asemenea este amplificata de 4x de prezenta coinfectiei cu HIV (13).

Unele studii au relevat ca produsii de conceptie de sex feminin au riscul de infectie de 2x mai mare decĀt produsii de conceptie de sex  masculin (12).

Ca si modalitate de transmitere aceasta poate fi intrauterina cāt si perinatala. Modalitate de nastere pare sa nu influenteze riscul de transmitere, procentul copiilor infectati nascuti prin operatie cezariana fiind similar cu cei nascuti pe cale vaginala (7,13-18), cu exceptia cazurilor cu coinfectie cu HIV unde  sectiunea cezariana poate avea un efect protectiv (14). Posibilul efect protectiv al operatiei cezariene īn cazul membranelor amniotice intacte este sugerat de un singur studiu efectuat pe un lot cu numar mic de cazuri (15), dar ruperea membranelor cu mai mult de 6 ore īnaitea nasterii sau monitorizarea fetala interna sunt asociate cu risc mai mare de transmitere (19).

Desi ARN-VHC poate fi detectat īn colostru si laptele matern,alaptatul nu pare sa creasca riscul de transmitere a VHC (7,13-16, 20), cu exceptia cazurulor  cu coinfectie cu HIV.


DIAGNOSTICUL INFECŢIEI PRIN TRANSMITERE PERINATALĂ A VHC




Diagnosticul transmiterii perinatale este īngreunat de trecerea masiva transplacentara a anticorpilor materni care sunt prezenti pāna la 13, ocazional 18 luni postnatal limitānd utilitatea acestei metode (15,21). Copii sunt considerati infectati prin prezenta ARN-VHC cu ocazia a 2  sau mai multe detectari. Īntr-un studiu european 31% din copii nascuti din mame infectate cu VHC au avut ARN-VHC detectabil īn primele 3 zile de viata sugerānd o infectie intrauterina (18), dar īn majoritatea cazurilor  ARN-VHC atinge niveluri detectabile doar dupa cāteva saptamāni astfel infectia perinatala fiind mai probabila decāt infetia intrauterina. Sensibilitatea metodei este  de 22% la vārsta  de sub o luna si 97% la varsta de peste 1 luna , motiv pentru care se recomanda utilizarea acestei metode la vārsta de peste o luna (sau chiar 3 luni).

Evolutia naturala a infectiei la copii rar merge spre rezolutie spontana, abia īntr-o proportie de 5,6-10% din cazurile cu transmitere verticala (11,22,23), si īntr-un procent mai crescut de 27-48%, daca infectia a fost dobāndita posttranfuzional, la o urmarire a cazurilor de 6-35 de ani (24-26).

Histologic evolutia cazurilor a fost spre inflamatie cronica si fibroza hepatica lent progresiva a carei severitate depinde de durata infectiei (17,27,28), fibroza hepatica fiind rar īntalnita  la o durata a infectiei de sub 10 ani. 
 


PROBLEME LEGATE DE SARCINĂ


Este necesar screenengul gravidelor pentru infectia cu VHC?

Consilierea si urmarirea gravidelor depistate sau cunoscute cu infectie VHC.

Rolul terapiei cu antivirale īn timpul sarcinii.

Alaptatea.

Daca luam īn considerare prevalenta medie de 1-2% si riscul de transmitere de 5% identificarea unui singur caz de hepetita necesita testarea a 5-10000 de gravide , astfel screenengul sistemetic a gravidelor īn zonele geografice cu prevalenta scazuta a infectiei cu VHC nu este justificata (29). Totusi īn cazurile cu risc crescut de infectie este necesar utilizarea testelor de screening, cum ar fi (30):

Antecedente de tranfuzie

Antecedente de consunm de droguri intravenos

Femei implicate īn programe de dializa cronica

Infectii cu HIV sau VHB

Body piercing sau tatuaj

Nivelul transaminazelor crescute inexplicabil

Receptor de organe īnainte de 1992 sau fertilizare in vitro de la donori anonimi

Prin screeningul unui grup restrāns de gravide apartinānd grupelor de risc nu sunt depistate peste  jumatate din gravidele cu infectie cu VHC (4,31).

Gravidele diagnosticate a timpul sarcinii sau cunoscute ca fiind infectate cu VHC trebuie informate corect si detailat despre posibilitatea nasterii unui copil infectat cu VHC,riscul fiind mai mare īn cazul coinfectiei cu HIV sau īn prezenta ARN-VHC detectabil īn sāngele matern. De asemenea parintii trebuie informati asupra evolutiei bolii la copii, posibilitatilor de tratament, inclusiv complicatii si posibilitatea dezvoltarii unei boli hepatice cronice.

Īn prezent nu dispunem de date īn legatura cu posibilitatea reducerii riscului de transmisie verticala prin tratament cu interferon. Sunt necesare trialuri clinice pentru stabilirea rolului interferonului sau a altor agenti antivirali īn prevenirea trasmiterii verticale a VHC.

Datele actuale sugereaza un risc scazut de transmitere prin laptele matern, totusi siguranta alaptarii nu este stabilit pe deplin. Mamele care doresc sa alapteze trebuie informate asupra riscurilor si beneficiilor alaptarii pentru a lua aceasta decizie, stiindu-se ca exita un risc, chiar si scazut de infectie, de asemenea ca nivelel ARN-VHC matern se coreleaza cu nivelel VHC īn laptele matern. Īn cazul coinfectiei cu HIV alaptatrea este contraindicata. 
 

BIBLIOGRAFIE

  1. Jabeen T, Cannon B, Hogan M, et al. Pregnancy and pregnancy outcome in hepatitis C type 1b.QJM 2000;93:597-601.
  2. Uehara S, Abe Y, Saito T,et al. The incidence of vertical transmission of hepatitis C virus. Tohoku J exp Med 1993;171:195-202.
  3. Reinius JF, Leikin EL, Alter HJ, et al. Failure to detect  vertical transmission of hepatitis C virus. Ann Intern Med 1992;117:195-202.
  4. Conte D, Fraquelli M, Prati D, et al. Prevalence and clinical course of chronic hepatitis c virus (HCV) infection and rate of vertical transmission in a cohort of 15250 pregnant women. Hepatology 2000;31:751-5.
  5. Ades AE, Parker S, Walker J, et al. HVC prevalence in pregnant women in the UK. Epidemiol Infect 2000;125:705-12.
  6. Dore GJ, Kaldor JM, McCaughan GW. Sistematic review of role of polymerase chain reaction in defining infectiousness among people infected whit hepatitis C virus. BMJ 1997;315:333-7.
  7. Dal Molin G, Dagro R, Ansalsi F et al. Mother-to-infant transmission of hepatitis C virus: rate to infection and assessment of viral load and IgM anti HCV  as risk factors. J Med Virol 2002;67:137.
  8. Saez A, Losa M, Loi, et al. Diagnostic and prognostic value of virologic tests in vertical transmission of hepatitis C infection: results of large prospective study in pregnant women. Hepatogastroenterology 2004;51:1104-8.
  9. Resti M, Azzari C, Mannelli F,et al. Mother to child transmission of hepatitis C virus: prospective study of risk factors and timing of infection in children born to women seronegative for HIV-1. BMJ 1998;317:437-41.
  10. Granovsky MO, Minkoff HL, Tess BH, et al. Hepatitis C virus infection in mothers and infant cohort study. Pediatrics 1998;102:355-9.
  11. Tovo PA, Pembrey LJ, Newell ML. Persistence rate and progression of vertically acquired hepatitis C infection. J Infect Dis2000;181:419-24.
  12. European Paediatric Hepatitis C Virus Network.. A  significant sex-but not elective cesarean section-effect on mother to child transmission  of hepatitis C virus infection. J Infect Dis 2005;192:1872-9.
  13. Yeung LFT, King SM, Roberts EA. Mother -to-infant transmission of hepatitis C virus. Hepatology 2001;34:223-9.
  14. European Paediatric Hepatitis C Virus Network.. Effects of mode and delivery and  infant feeding on the risk of mother-to-child transmission of hepatitis C virus. Br J Obstet Gynecol 2001;108:371-7.
  15. Gibb DM, Goodall RL, Dunn DT, et al. Mother-to-child transmission of hepatitis C virus: evidence for preventable peripartum transmission. Lancet 2000;356:904-7.
  16. TajiriH, MiyoshiY, Funada S,et al. Prospective study of mother to infant transmission of hepatitis C virus. Pediatr Infect Dis J 2001; 20:10-14.
  17. Ceci O, Margiotta M, Marello F, et al. Vertical transmission of HCV in a cohort of 2447 HIV-seronegative  pregnant women: a 24-month prospective study. J Pediatr  Gastroenterl Nutr 2001;33:570-5.
  18. Mok J, Pembrey l, Tovo P-A. When does mother to child transmission of hepatitis C virus occur? Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2005;90:F156-60.
  19. Mast EE, Hwang LY, Seto DSY, et al. Risk factors for prenatal transmission of hepatitis C virus (HVC) and the natural history of HCV infection acquired in infacy. J Infect Dis 2005; 192:1880-9.
  20. Ruiz-Extremera A, Salmeron J, Torres C, et al. Follow-up of transmission of hepatitis C to babies of human  immunodeficiency virus negative  women: The role of breast feeding in transmission . Pediatr Infect Dis J 2000; 19:511-16.
  21. Dunn DT, Gibb D, Healy M, et al. Timing and interpretation of tests for diagnosing perinatally acquired  hepatitis C virus infection.  Pediatr Infect Dis J 2001;20:715-16.
  22. Jara P, Resti M, Hierro et al. Chronic hepatitis C virus infection in childhood: clinical patterns and evolution in 224 white children. Clin Infect Dis2003;36:275-80.
  23. Bortolotti F, Resti M, Marcellini M, et al. Hepatitis C virus (VHC) genotype s in 373 italian children with HCV infection: changing distribution and correlation  with clinical features and outcome. Gut 2005;54:852-7
  24. Vogt M, Lang T, Frosner G,et al. Prevalence and clinical outcome of hepatitis  C infection in children who underwent  cardiac surgery before implementation of blood  donor screening. N Engl Med 1999;341:866-70.
  25. Rerksuppapol S, Hardika W, Dore GJ. Long term  outcome of vertically acquired  and post-transfusion hepatitis C infection in children. J Gastroenterol Hepatol 2004;19:1357-62.
  26. O Riordan JM, Conroy A, Nourse C, et al. Risk  of hepatitis C infection  in neonates transfused with blood from donors infected with  hepatitis C. Transfus Med 1998;8:303-8.
  27. Guido M, Rugge M, Jara P, et al. Chronic hepatitis in children: the pathological and clinical spectrum. Gastroenterology 1998; 41:208-12.
  28. Guido M,  Bartolotti F, Leandro G, et al. Fibrosis in hepatitis C acquired in infancy: is it only a matter of time? Am J Gastroenterology 2003;98:660-3.
  29. Zein NN. Vertical transmission of hepatitis C: to screen or not to screen. J Pediatr 1997;130:859-61.
  30. Prevention and control of hepatitis C. Guidelines and recomandations.Can Commun Dis Rep 1995;21(Suppl):1-18.
  31. Ward C, Tudor -Williams G, Cotzias T, et al. Prevalence of hepatitis C  among pregnant  women  attending  an inner London  obstetric department: uptake and acceptability of named antenatal testing. Gut 2000;47: 277-80.







Document Info


Accesari: 3239
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )