Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































SINDROAME GENERALIZATE

medicina












ALTE DOCUMENTE

Limfocitele T citotoxice
ANTIOXIDANŢI
RUJEOLA
Virusi si Antivirusi
O planta sacra: VERBINA
Infarctul miocardic acut
INTEGRAREA TISULARA A IMPLANTELOR ORALE
BOLILE APARATULUI RESPIRATOR
Aciditatea din organism
EDEM

SINDROAME GENERALIZATE



1)      Sindromul de hipermobilitate

Aspecte clinice: ca sa putem vorbi de sindromul de hipermobilitate, bolnavul trebuie sa prezinte cel putin 3 din urmatoarele semne clinice principale: policele sa poata fi mobilizat paralel cu antebratul; in articulatiile metacarpofalangiene sa fie posibila hiperextens 444x232e ia pana la 90 grade; sa fie posibila hiperextens 444x232e ia cotului cu mai mult de 10 grade; sa fie posibila hiperextens 444x232e ia genunchiului cu mai mult de 10 grade ; sa fie posibila dorso-flexia excesiva a piciorului asociata cu eversie.

Alte semne secundare posibile : flexia soldului cu genunchiul extins mai mult de 90 grade ; flexia excesiva a coloanei vertebrale facand posibila asezarea palmelor pe sol in fata picioarelor ; picior plat ; miscari pasive laterale ale degetelor; posibilitatea deplasarii laterale excesive a rotulei.

Aceasta hipermobilitate determina in timp uzuri articulare care pot genera in evolutie reumatica articulatiile degenerative. Persoanele cu hipermobilitate acuza ca simptom dominant durerea regionala, aparuta in special dupa activitate, datorita lipsei de forta musculara care sa realizeze o statica a trunchiului cat mai corecta care sa stabilizeze articulatia in activitate.

Tratament: kinetoterapie: obiective-tonifierea masei musculare, cresterea fortei musculare; aplicata timp de 3-6 luni.

2)      Fibromialgia

Afectiune foarte raspandita afectand aproximativ 5% din populatie si constituind ca frecventa a 3-a cauza de suferinta reumatica. Apare mai ales la adolescenti si tineri sau la femei in jurul a 40 de ani, cand se realizeaza o faza mascata de depresie cu fenomene de somatizare (fibromialgia).

Aspecte clinice : bolnavul acuza : durere si redoare difuze ; oboseala precoce ; persistenta zilnica a algiilor, chiar daca localizarea se schimba ; senzatii parestezice ; senzatii de edem al extremitatilor ; tulburari de somn, motivate prin aparitia nocturna a durerii.

Exercitiul fizic se axeaza pe descoperirea de tender pointe.

Punctele tigger : zone redurate in masa musculara ; la presiunea acestora bolnavul simte durere la distanta (iradiata), cu sau fara durere locala ; iradierea este caracteristica fiecarui tigger point, ea nu se schimba niciodata.

Punctele tender : puncte cu durere localizata, ele producand durere la presiune pe masa musculara. Uneori un tigger point poate avea in vecinatate un tender point. In fibromialgie pot fi prezente urmatoarele tender points: insertia muschilor cervicali pe occiput ; portiunea medie a trapezului ; pectoralul langa a 2-a articulatia costocondrala; 2 cm sub epicondilul cotului; zona superioara a fesierului mare; 2 cm posterior de marele trohanter; la nivelul bursei anserine, pe fata interna a genunchiului; la nivelul jonctiunii dintre tendonul ahilean si tricepsul sural.

Pentru a deosebi bolnavii reali de stimulanti se testeaza alte 4 puncte care nu sunt niciodata prinse in fibromialgie: mijlocul fruntii; mijlocul antebratului pe fata volara; mijlocul coapsei, fata anterioara, pe cvadriceps; unghia policelui.




Testele de laborator si examenu radiologic dau intotdeauna rezultate normale.

Fibromialgia poate fi prezenta sub 2 forme: forma primitiva (boala "per se") si forma secundara de insotire a unor boli (reumatice-SA sau PR; endocrine-hiper si hipotiroidie; colagenoze-boala lupica; sindroame paraneoplazice; sindroame psihice).

Tratament: se recomanda evitarea factorilor declansatori (frig, umezeala, efort specific); se urmareste descoperirea tuturor tender points pentru a putea actiona asupra lor prin tratament medical sau fizical.

Tratament medical: AINS cu efect asupra durerii; in cazul unui teren psihic modificat pe care evolueaza boala se recomanda neuroleptanalgezia la depresivi si medicatie betablocanta la anxiosi; eficient sub infiltratii locale cu corticoizi si xilina facute la 2,5-3 cm adancime (exceptie fesierul mare-la 8 cm).

Tratament fizical: electroterapia-ultrasunetul; crioterapia este cea mai eficientamasaj cu calupul de gheata; kinetoterapie-exercitii de intindere musculara pe zona respectiva; terapie ocupationala-sport in aer liber; psihoterapia la cei cu tendinte depresive.

3)      Osifieri tendinoase multiple sau Entezopatii osifiante difuze

Afecteaza insertia tendoanelor pe os. Apar sub 2 forme:

Reumatism de apatita (depuneri de calcarhidroxiapatita in tesutul moale periarticular). Se caracterizeaza prin depuneri de calcar la nivelul muschilor, tendoanelor, ligamentelor si capsulei articulare. Afecteaza aproximativ 7% din populatie, iar dintre cei afectati peste 35% au astfel de calcificari numai la nivelul umarului. Alte articulatii ce pot fi afectate: cotul, pumnul, soldul. Cauza este discutabila: unii sustin ca este de cauza genetica, altii ca ar fi boala autoimuna. Ceea ce se stie este ca depunerile de calcar se fac la nivelul tendoanelor cu leziuni morfopatologice, fapt ce favorizeaza depunerea de calcar. Clinic, bolnavul fie nu acuza nici un simptom (boala fiind diagnosticata radiologic intamplator), fie acuza dureri locale provocate de unele miscari sau la presiune locala. Dintre examenele paraclinice pentru diagnostic se folosesc examenul radiografic in incidente speciale, pentru ca radiografiile standard uneori sunt insuficiente.

Condrocalcinoza-afectare reumatismala articulara asociata cu osifieri tendinoase multiple prin depunere de pirofosfat de Ca; se manifesta frecvent cu hiperostaza vertebrala osifianta. Hiperostaza osifianta difuza este caracterizata prin aparitia depunti osoase intervertebrale datorita osifierii de ligamente intervertebrale, in special anterior si lateral. Mai rar se poate osifica si ligamentul posterior, detrminand sindromul de canal vertebral ingust. Pentru diagnostic se folosesc 3 criterii radiologice: prezenta de osificari ondulante antero-lateral ale coloanei la nivelul a cel putin 4 vertebre; conservarea relativa a herniei discurilor intervertebrale; absenta ankilozei interapofizare (deosebita de SA). Osifierile pot apare si in alte regiuni decat coloana, astfel: fata dorsala a tarsului; calcai; fata anterioara a rotulei. Clinic: dureri locale si limitarea mobilitatii; radiculite (in cazul sindromului de canal vertebral ingust). Tratament: kinetoterapie-pastrarea mobilitatii coloanei.













Document Info


Accesari: 5889
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )