Sindroamele Coronariene Acute
|
OBIECTIVE Sa va permita sa īntelegeti:
Definitii si Patogeneza Sindroamele coronariene acute cuprind:
Aceste sindroame clinice fac parte dintr-un spectru de procese ale aceleiasi boli. Īn marea majoritate a cazurilor, acest proces este initiat prin fisurarea unei placi ateromatoase īntr-o artera coronara, ceea ce declanseaza: * hemoragie la nivelul placii, ducānd cresterea acesteia īn volum si īngustarea lumenului arterei contractia muschiului neted din peretele arterei, cauzānd vasoconstrictie * formarea unor trombi la suprafata placii, ceea ce duce īn ultima instanta la obstruarea completa a lumenenului arterei. Gradul de reducere a fluxului sanguin īn artera coronara determina, din punct de vedere clinic, tipul sindromului acut coronarian. ANGINA INSTABILA Angina este o durere ce rezulta din ischemia miocardului si este perceputa de regula īn regiunea precordiala |
sub forma unei strāngeri sau a unei dureri similare indigestiei. Durerea iradiaza adesea spre gāt, spre ambele brate (cel mai adesea spre bratul stāng ) īn spate sau īn epigastru; numerosi pacienti simt o durere īn aceste zone si nu īn piept . De asemenea mult mai multi pacienti percep un disconfort mai degraba decāt o durere. Durerea ce are aceste caracteristici, provocata numai de efort si care dispare rapid dupa īncetarea efortului este cunoscuta ca angina stabila de efort si nu este un sindrom coronarian acut. Īn contrast, angina instabila este definita de una sau mai multe din urmatoarele caracteristici: Angine de efort care apar īn de-a lungul mai multor zile, cu frecventa crescuta, la eforturi de intensitate tot mai mica. Aceasta mai este cunoscuta drept angina crescatoare . * Episoade de angina care apar recurent si impredictibil, fara a fi provocate expres de efort. Aceste episoade pot avea o durata relativ scurta (de exemplu cāteva minute) si pot dispare spontan sau pot fi cupate temporar prin folosirea nitroglicerinei pentru a reapare īn cāteva ore * Un episod neprovocat si prelungit de durere īn piept, care ridica suspiciunea unui infarct miocardic (IM), dar fara modificari ECG sau teste de laborator caracteristice unui IMA . Daca aveti de-a face cu o angina instabila, ECG-ul poate:
Daca ECG-ul si alti indicatori de risc coronarian au valori | INFARCTUL MIOCARDIC NON-Q Unii pacienti prezinta simptome sugestive ale unui infarct miocardic acut si modificari nespecifice ale ECG (adesea prezinta o subdenivelare a segmentului ST sau/si o inversiune a undelor de tip T) (Figura 3.1). Testele de laborator au indicat nivele ridicate ale enzimelor cardiace sau ale altor indicatori biochimici, care subliniau aparitia unor leziuni ale miocardului. Īn aceasta situatie este neobisnuit ca undele Q sa apara la pe ECG iar acest lucru este cunoscut sub denumirea de "infarct miocardic non-Q". Infarctul mio 19519p152t cardic non-Q si angina instabila sunt deseori clasificate īmpreuna drept "boala instabila a arterelor coronariene"; tratamentul acestora este relativ identic si, īn unele privinte, difera de tratamentul infarctului miocardic cu supradenivelarea segmentului ST/ unda Q. INFARCTUL MIOCARDIC CU UNDĂ QUn pacient care prezinta o durere toracica acompaniata de o supradenivelare acuta a segmentului ST pe un ECG cu 12 derivatii, va dezvolta aproape īntotdeauna un infarct miocardic cu unde Q. Undele Q apar īn derivatiile ECG īn care a fost observata initial supradenivelarea segmentului ST fiind īnsotite de cresterea valorilor enzimelor cardiace (vezi mai jos). Diagnosticarea sindroamelor coronariene acute Accesul la antecedentele patologice ale pacientului este un prim pas crucial īn vederea stabilirii unui diagnostic, dar exista si potentiale surse de confuzie. Unii pacienti (de exemplu vārstnicii, diabeticii, cei aflati īn perioada postoperatorie) pot dezvolta un sindrom coronarian acut īn absenta unui disconfort toracic semnificativ. Durerea cauzata de angina sau de infarctul miocardic este adesea considerata gresit a fi manifestarea unei indigestii, atāt de catre pacienti cāt si de catre profesionistii din domeniul medical. Simptomele cum sunt eructatiile, greata sau voma nu sunt suficiente pentru diferentierea durerilor cardiace, de cele provocate de o indigestie; toate acestea ar putea acompania angina sau infarctul miocardic. EXAMINAREA CLINICĂ Examinarea clinica are beneficii limitate īn diagnosticarea sindromului coronarian acut. Principala sa valoare consta īn identificarea unei cauze alternative, clare, a durerii toracice (de exemplu sensibilitatea toracica severa, localizata). Durerea severa de orice etiologie poate provoca simptome cum sunt transpiratia, paloarea, |
tahicardia si greata, care īnsotesc de obicei un sindrom coronarian acut. Totusi, la orice pacient cu sindrom coronarian acut evaluarea clinica initiala serveste drept o baza importanta pentru detectarea modificarilor cauzate de evolutia bolii sau de raspunsul la tratament. INVESTIGAŢIILE ECG-ul pe 12 derivatii ECG - ul 12 derivatii trebuie efectuat cāt mai rapid posibil pe parcursul evaluarii initiale si, ulterior pentru a evalua evolutia sindromului coronarian acut si raspunsul la tratament. Prezenta modificarilor ECG la īnregistrarea initiala va confirma adesea diagnosticul de sindrom coronarian acut si va indica tratamentul corespunzator, mai ales cānd modificarile respective sunt absente pe īnregistrari ECG anterioare episodului acut. ECG-ul este de asemenea o componenta importanta de evaluare a riscului si de planificare a managementului pe termen mediu si lung. De exemplu, prezenta unei supradenivelari acute a segmentului ST sau aparitia unui bloc de ramura stānga la un pacient care a prezentat un tablou tipic de IM, este o indicatie pentru initierea tratamentului de repermeabilizare a coronarei(lor) ocluzata(e), prin terapie trombolitica sau printr-o angioplastie coronariana de urgenta. Īn contrast cu acesta, prezenta unei subdenivelari a segmentului ST sugereaza probabilitatea scazuta ca terapia trombolitica sa aduca beneficii, indiferent daca diagnosticul definitiv a fost angina instabila sau infarct miocardic. La angina instabila, prezenta subdenivelarii segmentului ST indica un risc mai mare de evolutie catre noi evenimente coronariene comparativ cu situatia īn care aceste subdenivelari lipsesc. Acesti pacienti cu risc mult mai ridicat vor beneficia mai degraba de tratamente de tipul inhibitorilor de glicoproteine Ilb - Illa si necesita investigatii si interventii suplimentare (angiografie coronariana, angioplastie si interventie chirurgicala). ECG furnizeaza unele informatii cu privire la localizarea leziunilor miocardului si, prin extensie, care sunt arterele coronare implicate. Acest lucru este foarte important deoarece localizarea si extinderea ischemiei sau a leziunii miocardice influenteaza prognosticul si, īn unele cazuri, alegerea tratamentului adecvat: 1. Infarctul anterior (figura 3.2) sau anteroseptal este observat de obicei īn derivatiile V1 - V4 si se datoreaza aproape īntotdeauna unei leziuni a arterei coronare descendente anterioare stāngi. Infarctul mio 19519p152t cardic anterior are un prognostic mai rezervat si va duce, foarte probabil, la disfunctii de ventricul stāng. Prin urmare, acesti pacienti vor beneficia mai mult de tromboliza si de tratamentele cu inhibitori ACE. 2. Infarctul inferior se poate observa de obicei īn | 3. Infarctul lateral se poate observa de obicei īn derivatiile V5 - V6 si / sau īn I si aVL (uneori numai īn aVL) si rezulta deseori dintr-o leziune a arterei circumflexe sau a ramurii diagonale a descendentei anterioare stāngi. 4. Infarctul mio 19519p152t cardic posterior este recunoscut de obicei prin imaginile "īn oglinda" din derivatiile anterioare (Figura 3.4). De exemplu, subdenivelarea segmentului ST īn aceste derivatii reflecta supradenivelarea ST īn derivatiile posterioare, iar dezvoltarea pe derivatiile anterioare a unei unde R dominante reflecta dezvoltarea undei Q īn derivatiile posterioare. Acest lucru se datoreaza adesea unei leziuni a arterei coronare drepte dar mai poate rezulta si dintr-o leziune a arterei circumflexe la persoanele la care aceasta artera reprezinta principalul furnizor de sānge pentru partea posterioara a ventriculului drept si a septului. Testele de laborator Celelalte elemente importante de diagnostic si de evaluare a riscurilor sunt testele de laborator. Creatinkinaza - CK, transaminaza glutamil oxaloacetica serica - GOT) si lactat-dehidrogenaza-LDH Acestea sunt enzime eliberate din muschiul cardiac atunci cānd este lezat. Totusi, acestea mai sunt eliberate si din muschii scheletici lezati sau īn timpul exercitiilor prelungite si foarte intense. Pentru a clarifica originea miocardica sau musculara scheletica a cresterii nivelului seric de CK se determina nivelul izo - enzima specifice de CK din miocard (CK - MB). Īn multe spitale, masuratorile CK - MB nu se fac de rutina. Eliberarile de CK pot proveni de la celulele grav ischemice care au īnca potential de recuperare. Astfel, cresterea nivelului seric de CK la un pacient cu sindrom coronarian acut nu poate diferentia un infarct miocardic non-Q de o angina instabila. Totusi, evolutia nivelelor serice de CK (de-a lungul a trei zile) poate servi ca un indicator aproximativ al extinderii leziunilor miocardice. Troponinele cardiace (troponina I si troponina T) Principalul avantaj al determinarii troponinei este evaluarea riscului. Īn contextul unei angine instabile, un nivel ridicat al troponinei la 6-8 ore dupa aparitia durerii, reprezinta un risc ridicat de producere a unor evenimente coronariene suplimentare comparativ cu situatia īn care nivelul troponinei este normal. Asocierea subdenivelarii segmentului ST cu cresterea nivelului troponinei indica un risc deosebit de evolutie spre un infarct miocardic acut si de moarte subita. Figura 3.1 ECG pe 12 derivatii compatibil cu un IMA non-Q Figura 3.2 ECG pe 12 derivatii - IMA antero lateral Figura 3.3 ECG pe 12 derivatii - IMA inferior Figura 3.4 ECG pe 12 derivatii - IMA posterior |
Evaluarea riscurilor Alegerea metodei de tratament depinde īn mare masura de evaluarea corecta a riscului instalarii unor leziuni miocardice extinse sau de aparitie rapida a unor evenimente coronariene ulterioare. Evaluarea corecta a riscului de aparitie a unui sindrom coronarian acut permite administrarea rapida a tratamentului adecvat pentru a reduce riscul de stop cardiac si de moarte subita. Tratamentul Imediat 1. MĂSURI GENERALE PENTRU TOATE SINDROAMELE CORONARIENE ACUTE Evaluarea initiala trebuie facuta cāt mai rapid posibil, ca si initierea tratamentului simptomatic si de limitare a leziunilor miocardului si a riscului de stop cardiac. Tratamentul initial general pentru pacientii cu sindrom coronarian acut poate fi memorat sub numele de "MONA". * Morfina (sau diamorfina) cu administrare intravenoasa titrata pentru a evita sedarea si depresia respiratorie * Oxigen, īn concentratie mare * Nitroglicerina, cu administrare sublinguala (tableta sau spray) * Aspirina 300 mg, cu administrare orala, zdrobita sau mestecata, cāt mai curānd posibil. Majoritatea pacientilor cu dureri cardiace ischemice se vor simti mult mai confortabil daca vor sta īn picioare; īn unele situatii asezarea lor īn decubit dorsal le poate induce sau accentua durerea. Trebuie avuta īn vedere administrarea unui antiemetic desi, īn aceste circumstante, eficienta medicamentelor de uz comun este discutabila. 2. Īn plus fata de masurile generale descrise mai sus, trebuie avuta īn vedere terapia de reperfuzie a tuturor pacientilor care prezinta IMA īnsotit de supradenivelarea segmentului ST sau de un BRS recent instalat. Scopul este acela de a restaura afluxul de sānge catre miocardul care n-a fost lezat ireversibil. Testele clinice au confirmat eficienta terapiei de reperfuzie prin reducerea dimensiunii infarctului, a complicatiilor si a ratei mortalitatii datorate IM. Raportul riscuri/beneficii pentru terapia de reperfuzie favorizeaza pacientii cu risc major de producere a unor leziuni imediate ale miocardului si de deces. Terapia de reperfuzie este cea mai eficienta atunci cānd este administrata imediat dupa declansarea infarctului miocardic iar beneficiile acesteia se |
|||
|
diminueaza progresiv. La 12 ore dupa aparitia durerilor toracice datorate infarctului miocardic, riscul administrarii terapiei de reperfuzie va īncepe sa depaseasca micile beneficii remanente, deoarece pāna īn acest moment, majoritatea leziunilor miocardice datorate ocluziei coronare se vor fi produs deja. Aceasta subliniaza importanta unei evaluari rapide si corecte a pacientilor cu infarct miocardic. Terapia de reperfuzie coronariana Reperfuzia coronariana poate fi obtinuta īn trei moduri: * terapia trombolitica se administreaza pentru a liza trombul care a determinat ocluzia * angioplastia coronariana percutanata transluminala a repermeabilizeaza coronara obstruata * interventia chirurgicala de bypass a arterei coronare Terapia trombolitica Cercetarile clinice pe scara larga au demonstrat potentialul terapiei trombolitice de a reduce substantial rata mortalitatii daca este administrata īn primele ore de dupa debutul IMA. Unul dintre avantajele majore ale terapiei trombolitice este acela ca nu necesita un laborator de cateterizare cardiac sau prezenta unui operator specializat īn angioplastie. Administrarea terapiei trombolitice anterior internarii īn spital poate reduce rata deceselor īn cazurile īn care durata transportului pāna la spital este mare (de exemplu > de 30 de minute) sau cānd intervalul dintre sosirea la spital si initierea terapiei trombolitice s-ar putea sa depaseasca 30 de minute. Un tratament mai rapid si deci mai eficient poate fi administrat prin micsorarea perioadei de timp scurse īntre sosirea la spital si initierea trombolizei. Acest deziderat poate fi realizat prin administrarea terapiei trombolitice īn departamentului de urgenta. Printre dezavantajele terapiei trombolitice se numara esecul reperfuziei la unele cazuri, posibilitatea limitata de |
a detecta momentul cānd s-a produs reperfuzia si riscul hemoragiilor. Īn tabelul 1 sunt listati indicatorii tipici pentru terapia trombolitica iar contraindicatiile tipice sunt prezentate īn Tabelul 2. Majoritatea contraindicatiilor sunt un clinician experimentat va decide daca beneficiile trombolizei depasesc riscul existent pentru fiecare pacient īn parte. Factori precum extinderea si localizarea infarctului trebuie sa fie luati īn considerare (de exemplu, beneficiile sunt mai mici īn cazul infarctului inferior). Unele dintre medicamentele trombolitice disponibile sunt listate īn tabelul 3. Angioplastia coronariana transluminala percutanata (PTCA) Alternativa terapiei trombolitice īn vederea realizarii reperfuziei este PTCA. Angiografia coronariana este folosita la identificarea coronarei obstruate, dupa care un fir de ghidare este directionat īnapoia trombului, permitānd plasarea unui balon dezumflat la locul ocluziei si umflarea acestuia pentru redeschiderea arterei. O alta practica comuna este inserarea unui stent īn segmentul care a fost obstruat pentru a reduce riscul restenozarii ulterioare. Limitarea majora a PTCA pentru a fi utilizata general drept terapie de reperfuzie consta īn aceea ca necesita prezenta permanenta, 24 de ore din 24, a personalului laboratorului de cateterizare si a unui operator specializat īn aplicarea acestei tehnici, resurse care nu sunt disponibile universal. Acolo unde exista sanse mari sa apara o īntārziere substantiala datorita pregatirilor pentru realizarea unei angioplastii primare, terapia trombolitica poate oferi pacientului cea mai buna sansa de realizare a reperfuziei rapide.. Tabelul 1. Indicatii tipice pentru terapia trombolitica pentru infarctul miocardic acut Aparitia īntr-un interval de 12 ore a durerilor toracice care sugereaza un infarct miocardic si: * Supradenivelarea segmentului ST cu peste 0.2 mV īn |
|
2 derivatii precordiale consecutive sau cresterea cu 0.1 mV īn 2 sau mai multe derivatii ale membrelor sau * Unde R dominante si subdenivelarea segmentului ST īn V1 - V3 (infarct posterior), sau * BRS recent instalat sau presupus ca fiind recent instalat * Prezentarea pacientului la spital dupa 12 - 24 de ore de la aparitia durerilor precordiale cu durere persistenta + / - dovezi EKG ale evolutiei infarctului. Tabelul 2. Contraindicatii tipice pentru terapia trombolitica Absolute AVC hemoragic īn antecedente Alte accidente cerebral vasculare īn ultimele sase luni Hemoragie interna activa ( Disectie cunoscuta sau suspectata de aorta Relative Hipertensiune arteriala severa necontrolabila (> 180/110 mm Hg)
Tabelul 3. Medicamentele trombolitice Streptokinaza
Anistreplaza
|
Alteplaza (R-tPA)
Este folosita foarte des īn cazul unor pacienti care prezinta un risc ridicat si la care se considera ca administrarea alteplazei ar avea eficienta mare - de exemplu, pacientii care s-au prezentat īn 4 ore cu infarcte mari anterioare sau postero-laterale. Uneori este folosita dupa administrarea streptokinazei cānd nu apar dovezi ale reperfuziei (sugerate de absenta aritmiilor de reperfuzie, a supradenivelarii persistente si acute a ST + a durerilor precordiale). * Doza: 15 mg de bolus(bolus) intravenos, urmate de perfuzia a 0,75 mg / kg timp de o ora (regim accelerat) Reteplaza Are aceeasi eficienta ca si alteplaza Are aceleasi indicatii ca si alteplaza Are efect pe termen scurt, necesita heparina timp de 48 de ore Are costuri similare cu alteplaza Are un regim simplu de bolus dublu Dozaj: bolus intravenos de 10 unitati, urmat de administrarea intravenoasa a unui bolus suplimentar dupa 30 de minute Interventia
chirurgicala de bypass coronarian 3. ANGINA INSTABILĂ sI INFARCTUL MIOCARDIC NON-Q Obiectivele tratamentului acestor sindroame sunt:
| Cu exceptia cazului īn care nitratii administrati sublingual duc la disparitia completa si persistenta a durerii toracice de tip ischemic, se va indica administrarea intravenoasa continua sau orala a nitratilor. Doza poate fi ajustata pentru a obtine si mentine controlul anginei. Cu exceptia cazurilor cānd este contraindicata, administrarea medicamentelor de beta-blocante va reduce cererea de oxigen la nivelul miocardului si va ajuta la controlul anginei si/sau la reducerea dimensiunii infarctului. Īn cazul pacientilor la care administrarea beta-blocantelor este contraindicata, utilizarea altor medicamente cum sunt diltiazemul sau nicorandilul pot ajuta la controlul anginei acolo unde nu s-a realizat acest lucru doar cu ajutorul nitratilor. Medicamentele blocante ale canalelor de calciu de tipul nifedipinei nu sunt recomandate pentru a fi folosite īn tratarea bolilor coronariene instabile deoarece efectul lor vasodilatator poate cauza o hipotensiune si o tahicardie reflexa, care ar reduce fluxul sanguin coronarian si ar mari cererea de oxigen la nivelul miocardului. Managementul ulterior al pacientilor cu sindroame coronariene acute SUSPECTAREA ANGINEI INSTABILE - PACIENŢII CU RISC SCĂZUT Pacientii suspecti de angina instabila care nu au o anamneza clara de crize anginoase de efort sau de infarct miocardic si care la prezentare nu aveau manifestari care sa indice prezenta unui risc ridicat (ECG sau nivele de troponina normale dupa 6-8 ore) sunt pacienti care pot fi evaluati ulterior prin test de efort. ANGINA SUSPECTATĂ - RISC RIDICAT sI INFARCT MIOCARDIC NON-Q Pacientii cu angina instabila si elemente ce indica un risc ridicat (subdenivelare persistenta a segmentului ST, test pozitiv la troponina sau test de efort pozitiv) ar trebui sa fie avuti īn vedere pentru o investigare suplimentara prin |
angiografie coronariana, pentru a evalua daca vor avea sau nu vreun beneficiu de pe urma revascularizarii, prin bypass sau prin angioplastie. Pacientii cu infarct miocardic non-Q trebuie inclusi īn grupa pacientilor cu risc ridicat, necesitānd o evaluare rapida prin test de efort si prin angiografie coronariana. INFARCTUL MIOCARDIC CU UNDĂ Q La pacientii care au dezvoltat un infarct miocardic cu unda Q si care au fost tratati cu terapie trombolitica sau care s-au prezentat prea tārziu pentru ca aceasta sa fie eficienta, este indicata īn continuare evaluarea riscului prin efectuarea testului de efort, dar aceasta se va putea realiza numai la 4-6 saptamāni de la accidentul coronarian acut. ARITMIILE VENTRICULARE CARE COMPLICĂ SINDROAMELE CORONARIENE ACUTE Atunci cānd o aritmie ventriculara complica un sindrom coronarian acut, semnificatia acesteia trebuie sa fie interpretata īn functie de contextul conditiilor clinice de ansamblu si de ora la care a aparut aritmia. Atunci cānd intervine un stop cardiac FV / TV fara puls īntr-un interval de 24 pāna la 48 de ore dupa un infarct miocardic acut cu unda Q iar recuperarea ulterioara nu este complicata, riscul aparitiei unei alte aritmii ventriculare este foarte scazut. Daca FV/TV fara puls apare īn contextul unei boli coronariene instabile, exista īn continuare riscul aparitiei unor aritmii ventriculare precum si a unor infarcte miocardice. Acesti pacienti ar necesita o revascularizare miocardica urgenta īn vederea reducerii riscului unei viitoare aritmii ventriculare. Pacientii care dezvolta un FV / TV fara puls ca o complicatie tardiva dupa un infarct miocardic, vor fi expusi riscului producerii unui stop cardiac recurent. Pot fi necesare studii de stimulare programata pentru evaluarea necesitatii de administrare a unei terapii cu medicamente antiaritmice pe termen lung (de exemplu amiodarone) sau folosirea unui defibrilator implantabil automat. REABILITAREA CARDIACĂ La toti pacientii care au prezentat un sindrom coronarian acut, un program eficient de reabilitare cardiaca poate accelera revenirea la o activitate normala. Este dovedit faptul ca programele de reabilitarea cardiaca eficienta reduc incidenta reinternarilor īn spital. Reabilitarea cardiaca este un proces, care īncepe īn sectia de terapie cardiaca si continua la nivel comunitar, prin modificarea stilului de viata si prin preventia secundara. |
||
|
PREVENŢIA SECUNDARĂ La pacientii diagnosticati cu boli coronariene, masurile generale de reducere a riscului cardiovascular ("preventia generala") poate reduce aparitia unor evenimente coronariene viitoare si a unui stop cardiac. Terapia antitrombotica Terapia antiagreganta plachetara continua este benefica pentru toti pacientii. Pentru majoritatea acestora, o doza mica de aspirina (75 pāna la 150 mg pe zi) este atāt eficienta cāt si economica, iar pentru cei carora le este contraindicata administrarea aspirinei datorita alergiei sau patologiei gastrice, li se recomanda, ca o alternativa, administrarea a 75 mg de clopidogrel zilnic. La pacientii care dezvolta fibrilatie atriala ca o complicatie a bolilor ischemice ale inimii, exista riscul suplimentar de producere a unui tromboembolism cu plecare din atriul stāng. Warfarina este mai eficienta decāt aspirina īn prevenirea formarii trombilor intracardiaci si ar trebui utilizata īn completarea sau īn locul terapiei antiagregante plachetare. Reducerea colesterolului Reducerea suplimentara a riscului poate fi obtinuta printr-o diminuare eficienta a concentratiei de colesterol din sānge, si eliminarea cu precadere a LDL colesterolului. Statisticile au demonstrat ca aceasta reduce riscul aparitiei unor evenimente coronariene viitoare cu aproximativ 30%. Un regim alimentar sarac īn grasimi, bogat īn fibre vegetale si exercitiile fizice regulate vor contribui la reducerea suplimentara a colesterolului, īn completarea terapiei medicamentoase specifice. Evitarea fumatului La fel de importanta pentru reducerea incidentei accidentelor coronariene acute este eliminarea factorilor de risc ce pot fi evitati, cum ar fi de exemplu fumatul. Informarea, īncurajarea si sustinerea pacientilor pentru a-i ajuta sa renunte la fumat ar trebui sa īnceapa precoce dupa prezentarea acestora cu un sindrom coronarian acut. Tratamentul antihipertensiv Al treilea mare factor de risc care necesita un tratament eficient este hipertensiunea. Controlul eficient al tensiunii arteriale prin administrarea de medicamente precum si prin metode nefarmacologice, reduce riscul producerii unui accident vascular cerebral si a insuficientei cardiace, contribuind la reducerea riscului aparitiei unor evenimente coronariene viitoare. |
Ameliorarea functiei ventriculului stāng La pacientii al caror sindrom coronarian acut s-a complicat cu o disfunctie sistolica a ventriculului stāng, folosirea unei terapii adecvate cu inhibitori ACE poate reduce riscul si severitatea insuficientei cardiace ulterioare, a unui viitor infarct miocardic si riscul de deces. Examinarea ecocardiografica a ventriculului stāng pe parcursul primelor cāteva zile dupa un sindrom coronarian acut este adecvata pentru identificarea pacientilor care este probabil sa beneficieze de pe urma acestui tratament. Rezumat:
|
|
