Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































TEHNICI UTILIZATE IN PROCESUL NURSING AL AMIGDALITEI ACUTE

medicina












ALTE DOCUMENTE

Strabismul - privirea incrucisata
Organizarea procesului de învatamânt în Clinica Juridica
Victoria plantelor in lupta cu cancerul: VASCUL si SPANZUL
Regimul vegetarian
Tehnici de autoexaminare a sanilor
Trichomoniaza
PEDODONTIE
Abordarea laparoscopica a prolapsului
Electroterapia
Schema anamnezei la copii

TEHNICI  UTILIZATE  ÎN  PROCESUL  NURSING  AL  AMIGDALITEI  ACUTE



1. TEHNICA RECOLTĂRII EXUDATULUI FARINGIAN

          Exudatul faringian - lichid produs în procesul inflamator faringian.

          Recoltarea secretiilor faringiene se realizeaza în cazul anginelor (inflamatia faringelui si amigdalelor) si în boli declansate de infectia faringiana (reumatism articular acut, nefrite, etc.).

          Scopul recoltarii exudatului faringian este de a depista germe 959g611j nii patogeni la nivelul faringelui, în vederea stabilirii tratamentului, precum si depistarii persoanelor sanatoase purtatoare de germeni.

                   Recomandari :

- este indicat ca bolnavul sa fie "a jeun" sau la câteva ore dupa masa.

          Recoltarea se realizeaza înaintea administrarii antibioticelor.

          Materiale necesare: tavita renala, spatula linguala sterilizata, eprubeta sterila prevazuta cu port tampon cu vata (sterile), lampa de spirt, chibrituri.

                   Etape de lucru:

a) Pregatirea materialelor necesare :

          Dupa pregatirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transporta lânga pacient.

b) Pregatirea fizica si pshica a pacientului :

          - se anunta bolnavul si i se explica necesitatea analizei;

          - se recolteaza înaintea începerii unui tratament cu antibiotice sau cu sulfamida;

          - se anunta bolnavul ca înainte de recoltare sa nu manânce, sa nu bea apa sau alte lichide, sa nu faca gargara, sa nu-si instileze picaturi în nas, iar daca este fumator sa nu fumeze;

         

- se invita pacientul pe scaun, nefiind o pregatire fizica speciala a acestuia.

                   Tehnica:

          - spalarea pe mâini cu apa curata si sapun;

          - se aprinde lampa de spirt, se flambeaza gura eprubetei, fara sa scoatem port tamponul;

          - se invita pacientul, se deschida gura, cu spatula linguala sterila se apasa limba;

          - se scoate port - tamponul din eprubeta si se sterge depozitul de pe faringe si amigdale;

          - se flambeaza gura eprubetei fara port - tampon;

          - se introduc în eprubeta port-tamponul cu produsul recoltat;

          - se flambeaza din nou gura eprubetei;

          - se eticheteaza cu urmatoarele date: numele si prenumele pacientului, locul recoltarii, data recoltarii;

          - se completeaza biletul de trimitere catre laborator, care se trimite imediat cu produsul recoltat;

          - se spala mâinile cu apa si sapun.

                   Reorganizarea locului de munca:

          Instrumentarul folosit se curata si se spala cu apa curenta si sapun, se introduce în solutie dezinfectanta si se pregateste pentru sterilizare.

                   Observatii:

          Înaintea recoltarii, se observa atent zona de unde urmeaza sa se faca recoltarea;

          În timpul recoltarii, tamponul nu trebuie sa se îmbibe cu saliva si nici sa atinga dintii, care, având flora microbiana ar putea influenta rezultatul.

 

2. TEHNICA  INJECŢIEI  INTRADERMICE

          Injectia intradermica - introducerea unor substante medicamentoase izotonice, în organism, cu ajutorul unui ac atasat la seringa, în stratul dermic.

          Scop: - explorator, executarea intradermoreactiei (I.D.R.);

                   - anesteziant (infiltratie dermica cu novocaina);

                   - terapeutic (desensibilizari în afectiuni alergice).

          Loc de electie:

          - fata anterioara a bratului;

          - fata externa a bratului si a coapsei.

          Materiale necesare:

          - seringa si ace sterile pentru injectie intrademica;

          - casoleta cu tampoane de vata sau tifon;

          - fiola sau flacon cu medicamentul ce urmeaza sa fie injectat;

          - pile pentru deschiderea fiolelor;

          - alcool sanitar.

          Etape:

a. pregatirea materialelor necesare si transportul acestora la patul bolnavului.

b. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

          - se anunta bolnavul si i se explica necesitatea efectuarii tehnicii;

          - se aseaza bolnavul într-o pozitie confortabila în decubit dorsal, cu capul pe perna, cu o mâna în extensie;

          - se descopera fata interna a antebratului.

c. spalarea pe mîini cu apa curenta si sapun.

d. tehnica propriu-zisa:

          - atasarea acului la amboul seringii în conditii de aseptie perfecta;

          - se verifica fiola si se deschide cu o compresa sterila;

          - se aspira substanta în seringa în pozitie verticala cu amboul în jos, apoi se elimina bulele de aer din seringa cu amboul în sus;

          - se schimba acul folosit cu un alt ac steril;

          - se dezinfecteaza locul injectiei cu tampon de vata cu alcool sanitar;

          - se întinde si se imobilizeaza pielea între police si indexul mâinii stângi;

          - se prinde seringa între police si degetul mijlociu al mîinii drepte si se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangential pe suprafata pielii cu bizoul îndreptat în sus, pîna când orificiul acului dispare complet;

          - se injecteaza lent lichidul din seringa în grosimea dermului;

          - se observa formarea unei papule albe, cu aspectul unei coji de portocala în locul de acumulare a lichidului;

          - dupa injectare se retrage brusc acul fara a tampona locul injectiei;

          - spalarea pe mîini cu apa curenta si sapun.

          Reorganizarea locului de munca:

          - se arunca la cos deseurile (fiola, flacoane golite, tampoane de vata);

          - se depoziteaza seringile într-un loc special amenajat cu acul detasat si capacul de protectie fixat, urmînd a fi distruse prin ardere.

          Accidente si incidente:

          - revarsarea lichidului în afara, când vârful acului a intrat numai partial în tegument (se patrunde cu aproximativ 1 mm mai profund în grosimea dermului);

          - tumefactia stratului subcutanat fara aparitia papulei cu aspect de coaja de portocala, când acul patrunde prea profund în derm;

          - lipotimie sau stare de soc la testarea unor alergene;



          - reactie intensa pâna la necroza unor portiuni de tegument din cauza disteniei puternice prin injectarea de solutii hipotomice;

          - nu se aseptizeaza pielea cu alcool în cazul intradermoreactiei la tuberculoza.

 

3. INJECŢIA  INTRAMUSCULARĂ

Locul     injectiei     îl    constituie      mutchii     voluminosi,    lipsitide    trunchiuri    importante  de  vase  si   nervi,     a    caror    lezare     ar    putea  provoca  accidente.  În  muschii  se  evita  lezarea  nervului  sciatic:

- cadranul   superoextern    fesier  -    rezulta   din     antretaierea   unei   linii  orizontale,   care   care    trece     prin    marginea    superioara    a    marelui   trohanter,  pâna  deasupra    santului     interfesier,    cu    alta    verticala  perpendiculara   pe   mijlocul   celei   orizontale;

- când  pacientul  e  culcat,  se   cauta   ca   repere   punctele   Smirnov  si  Barthelmy  ( punctul  Smirnov   la  un  lat  de  deget    deasupra   si  înapoia  

marelui  trohanter;  punctul  Bartelmy  este  situat   la   unirea    treimii  externe  cu  cele   doua   treimi   interne   a   unei    linii    care    uneste   splina  iliaca  anterosuperioara  cu extremitatea   santului  interfesier );

- când   pacientul   este   în   pozitie   sezând,   injectia  se   poate  face  pe  toata  regiunea  fesiera,  deasupra  liniei  de  sprijin.

        

             Materiale  necesare:

- ace  si  siringi  sterile;

- tampoane  sterile  de  vata  si  tifon;

- solutie  dezinfectanta  si  alcool;

- pile  pentru  deschiderea  fiolelor;

- medicamentul  de  administrat;

- tavita  renala.

       

 Pregatirea  psihica  a  bolnavului

- se  informeaza   privind   scopul   si   locul   injectiei   si   eventualele   reactii  pe  care  le  va  prezenta  în  timpul  injectiei.

     

             Pregatirea  fizica

    - se  aseaza  în  pozitie  confortabila  -  decubit  ventral;

- se  dezbraca  regiunea.

         Tehnica

- asistenta  îsi  spala    mâinile,  încarca    siringa,  dezinfecteaza   locul  injectiei;

- se   întinde    pielea    între  indexul  si  policele  mâinii  stângi   si   se  înteapa  perpendicular   pielea  cu    raiditate   si    siguranta,   cu   acul  montat la  seringa;

- se  verifica  pozitia  acului  prin aspiratie,  se  injecteaza  lent  solutia;

se  retrage  brusc  acul  cu  sreinga  si  se  dezifecteaza  locul;

- se  maseaza   usor  locul    injnectiei   pentru    a    activa     circulatia, favorizând  resorbtia;

- bolnavul   se   aseaza   în   pozitie   comoda,   ramânând    în   repaos  fizic  5-10  minute;

- reorganizarea  locului  de  munca.

Accidente  si  incidente:

- durere  vie, prin  atingerea  nervului  sciatic;                     - paralizia  prin  lezarea  nervului  sciatic;

- hematom  prin  lezarea  unui  vas;

- ruperea  acului;

- supuratie  aseptica;

- embolie,   prin   injectarea   accidentala   într-un   vas  a  solutiilor  uleioase.

 

4. TEHNICA MĂSURĂRII sI NOTĂRII TEMPERATURII

 




          Temperatura - rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura, prin dezintegrarea alimentelor energetice.

          Scop: Descoperirea unor modificari patologige ale valorii temperaturii corpului.

          Locul de masurare: cavitati semiînchise (axila, plica inghinala, cavitate bucala) sau cavitati închise (rect, vagin).

          Materiale necesare: termometru maximal, casoleta cu tampoane de vata si tifon, prosop individual, sapun, pahar cu solutie de cloramina 1-5%, sticla cu alcool medicinal.

          Etape de executie:

a. pregatirea materialelor necesare:

          - se verifica integritatea si functionalitatea termometrului si daca mercurul este coborât în rezervor;

          - se sterge termometrul de solutia dezinfectanta, pentru a evita iritarea  tegumentelor pacientului.

b. pregatirea fizica si psihica a pacientului:

          - se anunta pacientul;

          - se aseaza pacientul în decubit dorsal, confortabil, cu capul pe perna, sau în pozitia sezând pe scaun.

          Tehnica:

a. Masurarea în axila:

          - se ridica bratul bolnavului;

          - se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului, evitând frecarea, care poate duce la ridicarea temperaturii;

          - se fixeaza termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului axilei paralel cu toracele, evitând contactul termometrului cu lenjeria de corp a bolnavului;

          - se apropie bratul bolnavului de trunchi cu antrebatul flectat pe suprafata anterioara a toracelui;

          - se mentine termometrul timp de 10 minute;

          - se recupereaza termometrul din axila, se sterge cu o compresa uscata (evitând frecarea), apoi se citeste valoarea temperaturii indicata pe scara gradata.

b. Masurarea în cavitatea bucala:

          - se realizeaza cu termometrul folosit numai în acest scop;

          - termometrul se scutura cu miscari rapide (departe de obstacole), apoi se verifica daca mercurul a coborât în rezervor;

          - se introduce termometrul în cavitatea bucala, sub limba;

          - se atentioneaza bolnavul sa pastreze gura închisa timp de cinci minute si sa nu sparga termometrul cu dintii;

          - se recupereaza termometrul si se citeste valoarea indicata.

c. Masurarea temperaturii în rect:

          - se lubrefiaza termometrul cu ulei de vaselina;

          - bolnavul trebuie asezat în decubit lateral, i se departeaza fesele pentru a evidentia orificiul rectal, dupa care se introduce usor, cu miscari de rotatie bulbul termometrului în rect, pe o distanta de    4 - 5 cm;

          - se mentine trei minute;

          - se recupereaza termometrul, care se sterge cu tampon de vata cu alcool si se citeste temperatura.

          Notare cifrica:

          - se noteaza într-un caiet de observatii medicale numele bolnavului, salonul, data si valoarea cifrica a temperaturii citite.

          Notare grafica:

          - se noteaza grafic cu un punct de culoare albastra în foaia de temperatura pe verticala corespunzatoare datei si timpului (dimineata, seara). Pentru fiecare diviziune a foii se socotesc doua diviziuni de grad, se uneste cu valoarea anterioara printr-o linie albastra, obtinând astfel curba termica.

          Reorganizarea locului de munca:

          - dupa citire se scutura termometrul, pâna ce mercurul coboara în rezervor;

          - se spala termometrul cu apa si sapun;

          - se spala paharul si se înlocuieste solutia dezinfectanta (cloramina 1-5%), apoi se introduc termometrele.

         

Observatii:

          - termometrul se mentine 10 minute (respectiv 5 si 3 min.), altfel înregistrarea nu este reala.

          Daca axila bolnavului nu este uscata, umiditatea influenteaza valoarea temperaturii.

         

          Este contraindicata:

          - masurarea temperaturii in cavitatea bucala la bnlavii agitati si copii care nu coopereaza sau bonlavi cu respiratie nazala dificila si inflamatii bucale ;

          - masurarea rectala la bolnavii agitati , cu inflamatii anale , rectale sau la cei cu operatii rectale.

5. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ

          Supozitoarele rectale, denumite în farmacopia româna, editia a X-a "Suppositoria", fac parte din formele farmaceutice solide care se administreaza pe cale rectala în scopul realizarii unei medicatii cu efect local în rect, sau pentru exercitarea unei actiuni generale asupra întregului organism dupa absorbtia prin mucoasa rectala. Supozitoarele rectala au forma conica, cilindrica sau de torpila sau orice alta forma care sa faciliteze introducerea în rect. Aceste forme se topesc, se dezagrega sau se dizolva la temperatura corpului, avînd lungimea de 20 - 30 mm si diametrul de 8 - 10 mm, cu greutatea de 2 -3 g pentru adulti si 1 - 2 g pentru copii.

          Scop: terapeutic si purgativ.

          Materiale necesare: manusi de cauciuc, vaselina, supozitoare, tavita renala.

         

Etape:

a. Pregatirea materialelor necesare si transportul acestora la patul bolnavului.

b. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

          - se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;

          - se aseaza bolnavul în decubit lateral cu membrele inferioare usor flectate.

c. Spalarea pe mâini cu apa curenta si sapun.

d. Tehnica propriu-zisa:

          - se îmbraca manusile de cauciuc;

          - se despacheteaza supozitorul din ambalaj, mentinîndu-l putin timp în atmosfera calda;

          - se departeaza fesele bolnavului cu mâna stânga si se descopera orificiul anal, cu mâna dreapta se introduce supozitorul cu partea ascutita înainte, în anus si se împinge în sus cu indexul sau inelarul pâna când extremitatea supozitorului trece de sficterul intern al anusului;

          - daca bolnavul acuza senzatia de defecatie, i se explica acestuia ca senzatia se datoreaza administrarii supozitorului si va dispare în câteva minute, odata cu topire supozitorului;

          - se scot manusile si se aseaza în tavita renala;

          - spalarea pe mâini cu apa curenta si sapun.

         

Reorganizarea locului de munca:

          - se arunca la cos deseurile (ambalajul de la medicament);

          - se spala, se dezinfecteaza si se pregatesc manusile pentru sterilizare.

         

Observatii:



          Supozitoarele nu vor fi încalzite prea tare , deoarece exista riscul de a nu mai putea fi introduse în rect, datorita topirii masi solide.

CONCLUZII

Într-o  frumoasa  exprimare,  un  mare  endocrinolog  descopera  urmatoarele  4  armonii  în  organismul  sanatos:  "sanatatea  este  o  armonie  a  functiilor,  asa  cum  frumusetea  este  armonia  formelor  corpului,  asa  cum  adevarata  bunatate  este  armonia  setimentelor  etice  si  adevarata  încelepciune  este  armonia  intelectului".

Trebuie  sa  recunoattem  ca  între  starea  de  sanatate  si  cea  de  boala,  aparitia  este  greu  de  stabilit,  între  ele  existând  stare  de  tranzitie,  care  se  pot  transforma  pe  nesimtite  în  stare  de  boala.

Prin  intermediul   acestei  lucrari  am  încercat  sa  pun  în  evidenta  rolul  pe  care  îl  are  nursa   în  apararea  si  mentinerea  sanatatii  utilizând  toate  cunostintele  actuale  de  care  dispune.

Asistenta  este  cea  care  trebuie  sa  cunoasca  si  sa  observe  pacientul,  precum  si  pe  membrii  familiei  acestuia,  cu  scopul   fixarii  obiectivelor  si  aplicarii  acestora  si  evaluarii  îngrijirilor  care i-au  fost  aplicate.  Pentru  îndeplinirea  acestor  obiective  se  va  tine  cont  de  vârsta  acestuia,  starea  sa  emotionala,  si  capacitatea  intelectuala,  cât  si  statutul  social  si  cultural  al  pacientului.

În  urma  îngrijirilor  acordate  acestor  pacienti  sau  evidentiat  câteva  concluzii:

- în  peste  85 % din  cazurile  de  infectii  respiratorii  sunt  datorate  de  catre  virusi;

- frecventa  aparitiei  infectiilor  respiratorii  este  mai  ridicata  în  anotimpul  rece  si  umed,  dar  si  în  anotimpurile  calde  datorita  consumului  de  alimente  si  în  special  de  lichide  reci;

- de  obicei  boala  este  neglijata  de  catre  parinti,  iar alteori  este  tratata  incorect  si  astfel  apare  riscul  de  aparitie  a  unor  complicatii  care  sunt  mai   greu  de  tratat  fata  de  boala  de  baza. 

- frecventa  aparitiei  infectiilor  respiratorii  este  mai  ridicata  la persoanele  care  provin din   familii  cu  probleme,  deoarece  nu  cunosc  sau  nu  respecta  tratamentul  sau  mijloacele  de  prevenire  a  acestor  boli.

 & BIBLIOGRAFIE

1. "Anatomia  si  fiziologia  omului",  Editura  Corint,           Bucuresti  1997,  Mioara  Mincu

2. "Ghid  de  diagnostic  în  pediatrie",  Editura  Medicala,   Bucuresti  1993,  Geormaneanu  M.

3. "Ghid  de  nursing", Editura  Viata  Medicala  Româneasca,   Bucuresti  1999,  Titirca  L.

4. "Anatomia  si   fiziologia  omului",  E.  D.  P,  R. A,         Bucuresti  1996

5. "Medicina   pentru  familie", Editura  Medicala,   Bucuresti  1986,  Aslan  A,  Papadopol  s,  Voiculescu  M.

6. "Jurnal  de  nursing"

7. "Tehnici  de  evaluare  si  înjrijiri  acordate  de  asistentii  medicali", Editura  Viata  Medicala  Româneasca,   Bucuresti  1997,  Titirca  L.

8. "Atlas  de  anatomie",  Editura  Vox,  Bucuresti,  Traducere:  Razvan  P.  Ionescu  -  Andrei. 












Document Info


Accesari: 16234
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )