Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































TESTE ALERGOLOGICE

medicina












ALTE DOCUMENTE

14 idei pentru un orgasm reusit
Tablou clinic pielonefrita cronica
BULETIN DE ANALIZE MEDICALE Nr.. EXAMENE BACTERIOLOGICE
Serbare de primavara - martie
ANALIZE RADIESTEZICE ALE URGENŢELOR
Vascularizatia colonului
Osteoporoza
OVARUL POLICHISTIC VIRILIZAT
AUTISM

TESTE ALERGOLOGICE


prick testul - acest test este realizat prin plasarea unei picaturi de solutie care contine un posibil allergen pe piele si se efectueaza cateva gratari sau intepaturi care permit solutiei sa patrunda in piele. Daca pe piele apare o roseata sau o zona mai elevata pruriginoasa numita induratie inseamna ca persoana este alergica la alergenul respectiv. Aceasta reprezinta o reactie pozitiva.

testul patch - pentru acest test solutia de alergen este plasata pe un plasture care este aplicat pe piele timp de 24-72 de ore. Acest test este utilizat pentru a de 16516u2024q pista alergia cutanata denumita si dermatita de contact.


a identifica alergenii inhalatori (aerieni) ca de exemplu: semintele, tutunul, praful, penele si parul de animale;

a determina daca o persoana este alergica la un medicament sau la venin de insecte.

IPURI DE EXPERIMENTE RI ROMÂNIA FRAN A





Iritare cutanata 165 248

Iritare oculara 205 250

Sensibilitate cutanata 40 40 1 473 455

Fotosensibilitate 132 113

Toxicitate orala 261 223

Numarul total de animale utilizate pentru evaluarea siguran ei produselor cosmetice reflecta o

scadere semnificativa în compara ie cu cifrele din ultimul raport (2003: 1618, 2004: 8998).

Într-adevar, cifrele pentru 2006 sunt inferioare clor din 2003, chiar daca doisprezece state

membre noi au aderat la Uniunea Europeana în perioada respectiva.

Potrivit ultimului raport, numarul raportat de animale utilizate în cadrul experimentelor din

domeniul produselor cosmetice sau de toaleta este în continuare redus în compara ie cu

numarul total de animale utilizate în scopuri experimentale i în alte scopuri tiin ifice. "Al

cincilea raport privind statisticile referitoare la numarul de animale utilizate în scopuri

experimentale i în alte scopuri tiin ifice în statele membre ale Uniunii Europene" a aratat ca

8% din numarul total de animale utilizate în scopuri experimentale sunt utilizate pentru

evaluari toxicologice i pentru alte evaluari în materie de siguran a, cele din domeniul

produselor cosmetice reprezentând 0,5%.

Evaluarea datelor prezentate

În august 2007, Comisia a solicitat statelor membre sa trimita date exacte referitoare la

numarul i tipul de experimente pe animale care au avut loc în 2005 i 2006 în domeniul

produselor cosmetice în conformitate cu articolul 9 litera a) din directiva privind produsele

cosmetice. Comisia a specificat ca aceste informa ii ar trebui sa includa, de asemenea,

explica ii precise privind semnifica ia cifrelor transmise i modul în care au fost cola ionate

datele.

În plus, Comisia a anexat la solicitarea respectiva orientarile anun ate în raportul din 2005

pentru a facilita generarea i cola ionarea cu exactitate a datelor referitoare la experimentele

pe animale în domeniul produselor cosmetice.

2.3.1. Principalele explica ii oferite de statele membre:

Majoritatea statelor membre au raspuns ca nu s-au efectuat experimente pe animale în

domeniul produselor cosmetice în 2005 i 2006 pe teritoriile lor. Principalele explica ii oferite

în sprijinul acestor raspunsuri au fost urmatoarele:

Legisla ia na ionala interzice efectuarea de experimente pe animale în scopul testarii

i realizarii produselor cosmetice i ale ingredientelor acestora. Este interesant de

observat ca pe alocuri anumite state membre men ioneaza ca experimentele în

domeniul produselor cosmetice sunt interzise atunci când se înscriu în cadrul testelor

cu utilizari multiple.

- Legisla ia na ionala stipuleaza ca experimentele pe animale trebuie sa fie autorizate

pentru a fi legale i, prin urmare:

- nicio autoriza ie nu a fost acordata laboratoarelor în vederea testarii i

elaborarii produselor cosmetice i ingredientelor acestora;

- nu exista unita i autorizate pentru a efectua experimente pe animale în

domeniul produselor cosmetice.

- Urmatoarele elemente nu exista pe teritoriile na ionale ale statelor membre:

- instala ii pentru desfa urarea experimentelor pe animale în domeniul sanata ii

umane sau

- laboratoare conforme cu cerin ele bunelor practici de laborator în cazul în care

studii neclinice privind sanatatea i siguran a mediului ar putea fi efectuate.

- Autorita ile responsabile cu verificarea produselor cosmetice i supravegherea pie ei

nu realizeaza sau autorizeaza experimente pe animale în scopul unor astfel de

verificari.

- O scrisoare i un chestionar au fost trimise reprezentan ilor fabrican ilor de produse

cosmetice.

- Autorita ile competente au verificat dosarul de informa ii cu privire la produse care,

în conformitate cu articolul 7 a, alineatul (1) litera h) din directiva privind produsele

cosmetice, trebuie sa con ina "date privind orice test efectuat pe animale de catre



producator, agen ii sau furnizorii acestuia, cu privire la realizarea sau evaluarea

siguran ei produsului sau a ingredientelor sale, inclusiv testarile pe animale

efectuate în vederea îndeplinirii cerin elor actelor cu putere de lege i normelor

administrative ale arilor nemembre". Autorita ile nu au gasit nimic care sa sugereze

ca substan ele chimice utilizate ca ingrediente ale produselor cosmetice au fost

testate pe animale.

2.3.2. Detalii referitoare la dificulta ile întâlnite de statele membre

Anumite state membre precizeaza în raspunsurile lor dificulta ile întâlnite în etapa de

colectare a informa iilor.

Potrivit raportului anterior, produsele chimice sunt rareori testate pe animale numai pentru

utilizarea lor ca ingrediente ale produselor cosmetice, iar majoritatea experimentelor pe

animale sunt realizate de catre fabrican ii de substan e chimice care au în vedere utilizari

multiple ale acestora (reprezentan ii industriei estimeaza ca aproximativ 80-90% din

ingredientele produselor cosmetice sunt testate pentru utilizari multiple). Prin urmare, anumite

state membre au semnalat ca este dificil de determinat care rezultate ale caror cercetari pot fi

considerate ulterior ca fiind destinate industriei produselor cosmetice.

Suedia a explicat ca nu se considera în masura sa furnizeze informa iile solicitate, deoarece

din punctul ei de vedere nu dispune de un temei legal care sa îi permita sa solicite astfel de

date de la întreprinderi. Într-adevar, informa iile prevazute la articolul 7 a alineatul (1) litera

h) nu trebuie sa fie u or accesibile decât autorita ilor competente din statul membru.

Metode de determinare in vivo a eficientei produselor cosmetice

Dincolo de imaginea de "produs bun" formata in subconstientul nostru ca rezultat al publicitatii, un produs cosmeceutic sau cosmetic activ trebuie sa fie cu adevarat eficient. Laboratoarele de productie cu traditie si cu activitate de cercetare detin metode verificate si omologate pentru determinarea in vivo a eficientei unui produs cosmetic. Importatorii de produse cosmetice incep sa puna la dispozitia farmacistilor date concrete, rezultate probate ale respectivelor laboratoare dermo-cosmetice.

Asadar, acum nu mai este suficient sa se afirme despre un produs "... pentru ca meriti!", ci va trebui ca produsul sa merite banii consumatorului, deci sa aiba o eficienta dovedita.

Iata care sunt principalele metode instrumentale, folosite de laboratoarele prestigioase pentru a verifica eficienta produsului dermo-cosmetic, atunci cand il lanseaza pe piata.

Corneometria este metoda cea mai acceptata pentru evaluarea hidratarii epidermice. Metoda se bazeaza pe masurarea permeabilitatii electrice a epidermului. Apa detine o constanta dielectrica mare (81), total diferita de a altor substante organice din structura epidermului (majoritatea sub 7). Astfel, o mica crestere a concentratiei apei din epiderm va determina o crestere mare si sesizabila de constanta dielectrica a epidermului. Metoda este extrem de sensibila si utila pentru a evalua capacitatea hidratanta a unui produs cosmetic ce se doreste a fi hidratant (produs ce contine uree, ceramide, alfa-hidroxiacizi).

Sebometria este metoda cea mai acceptata pentru evaluarea ratei secretiei sebacee. Principiul sebometriei este masurarea fotometrica a lipidelor de la suprafata pielii. Masurarea corecta trebuie sa se realizeze pentru mai multe zone de piele (tinand cont de repartitia si densitatea glandelor sebacee), pe o durata de 30 secunde. Rezultatul se exprima in mg sebum /cm2 suprafata cutanata. Metoda este utila pentru a evalua capacitatea seboreglatoare a unor noi ingredienti antiseboreici: inhibitori naturali de 5-alfa reductaza, fitoestrogeni, masti cu zinc, spironolactona in aplicatie locala (in studiu).Cutometria si twistometria sunt metode acceptate pentru determinarea elasticitatii pielii, metodele fiind oarecum echivalente.

Cutometria se bazeaza pe aspiratia sau elongatia straturilor profunde cutanate (epiderm, derm superficial si profund) atunci cand se aplica o presiune negativa: 20 - 500 mbar pe o mica suprafata cutanata. Cu cat patrunderea straturilor profunde in deschiderea aparatului este mai mare, cu atat elasticitatea tesuturilor este mai buna.

Twistometria ofera rezultate similare, dar se bazeaza pe capacitatea de vibratie cutanata indusa de un resort milimetric. Determinarea elasticitatii cutanate este necesara pentru evaluarea unui produs ce isi propune sa aiba efect antiaging, de stimulare a ciclului de viata al fibroblastului, sau unui produs cu elastina ori colagen.

Publicitate

Pentru determinarea reliefului cutanat, incluzand riduri si evolutia in timp a ridurilor sub un anume tratament cosmetic, exista unele metode imagistice, cum ar fi : ecografia cutanata si skin-visiometria. Aceasta din urma se bazeaza pe transmisia luminii data de o amprenta fina de silicon a unei arii cutanate. Amprenta este colorata in albastru, iar absorbtia luminii albastre este o constanta cunoscuta. Vizualizarea acestei probe se bazeaza pe legea absorbtiei luminii (Lambert Beer) aplicata pentru proba de silicon, si transpusa tridimensional pe un monitor. Imaginile pot fi stocate si repetate in timp, pentru a fi comparate evolutiv.

Inca multe alte metode imagistice isi disputa suprematia pentru diagnosticul evolutiv in celulita, intre care: termografia cu cristale lichide a suprafetei cutanate, evaluarea imagistica Laser Doppler a sistemului capilar, evaluarea imagistica prin ultrasonografie, evaluarea suprafetei cutanate prin topografie cutanata si observarea macroreliefului cutanat prin fotografii digitale.

Daca la toate aceste argumente stiintifice si publicitare se adauga si factorul traditie si notorietate a laboratorului producator, constatam cat de dificila devine consilierea farmaceutica.

Istoric

Experimentele pe animale se regasesc inca din cele mai vechi timpuri ale istoriei. In Grecia Antica vivisectia se practica in scopul observarii structurii si functiei organelor la animalele vii. In timpul Imperiului Roman, Galen dezvolta vivisectia, ce devine un instrument important in cadrul investigatiilor fiziologice. Astfel, se practica ligaturarea ureterelor, demonstrandu-se functia lor de transport a urinei de la rinichi la vezica urinara si se sectioneaza maduva spinarii la diferite niveluri pentru a se stabili relatiile intre diferiti nervi spinali si zonele de inervatie la nivelul corpului (Post, 2004).
In Evul Mediu, experimentele pe animale devin mai rare, iar teoriile stiintifice antice sunt privite cu scepticism. Totusi, la sfarsitul Evului Mediu, se publica o serie de carti despre anatomia organismului uman (Andreas Vesalius, carti de fiziologie - William Harvey), care studiaza prin metoda vivisectiei circulatia sangelui in organism.

In anii 1800 experimentul pe animale ramane singura metoda de a elucida diferite procese fiziologice. Francois Magendie utilizeaza experimentele pe animale si demonstreaza modul de actiune al stricninei, functionarea sistemului nervos si mecanismul de producere a varsaturii. Claude Bernard, utilizand aceleasi metode, descopera nervii vasomotori, activitatea de glicogeneza a ficatului si activitatea digestiva a pancreasului (Claude Bernard, Introducere in studiul medicinei experimentale, 1865). Marile descoperiri ale medicinei - cum ar fi vaccinul antirabic al lui Louis Pasteur, in 1885 - se realizeaza prin infectarea unui numar mare de caini si iepuri cu aceasta boala, iar obtinerea antitoxinei difterice, in 1891, se face dupa injectarea porcilor de Guineea cu toxina difterica (Post, 2004).

In secolul XX, utilizarea animalelor in scop experimental se extinde, depasind domeniile farmacologiei si fiziologiei, fiind folosite si in domenii cum ar fi psihologia, testarea produselor cosmetice, testarea diferitelor produse medicamentoase si a altor produse de larg consum.

In ceea ce priveste opozitia in lumea occidentala fata de experimentarea pe animale, ea este de data relativ recenta. Unele obiectii au aparut inca din anii 1600, dar ele au fost doar exceptii si nu au reprezentat decat pareri personale ale unor oameni de stiinta, neconstituindu-se in curente filozofice care sa condamne utilizarea animalelor pentru experiente. De exemplu, filosoful francez Rene Descartes considera ca animalele sunt "insensitive automata". Societatea in general, asocia omul cu ideea de dominare a animalelor pe care le putea utiliza dupa propria sa placere. In general experimentele pe animale sunt justificate pe baza ideii ca sunt folositoare omenirii si ca pot contribui la o mai buna intelegere a proceselor naturale.

Odata cu aparitia umanitarismului, apar si primii filosofi partizani ai drepturilor animalelor. William Hogarth publica monografia Cele patru stagii ale cruzimii, referindu-se la tratamentul barbar la care sunt supusi cainii si pisicile, iar Jeremy Bentham argumenteaza ca abilitatea animalelor de a simti durerea le confera acestora dreptul la consideratii de ordin moral.

In Anglia, vivisectia continua sa existe in paralel cu cresterea numarului de caini si pisici tinuti ca animale de companie. Este momentul in care apar primele organizatii de protectie a animalelor, cum ar fi Societatea de Protectie a Animalelor susceptibile de a fi folosite pentru vivisectie, infiintata de Frances Power Cobbe in anul 1875). In anul 1892, Henry Salt in cartea Drepturile Animalelor considerate in relatie cu progresele sociale condamna orice forma de abuz asupra animalelor, cu exceptia experimentelor medicale.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, guvernele a numeroase tari aloca fonduri imense in scopul cercetarii medicale. Se remarca o crestere a numarului de animale folosite in laboratoare. Totusi, intre anii 1970-1980 izbucnesc cateva scandaluri mari legate de abuzurile la care sunt supuse animalele de laborator. In anul 1975 Peter Singer publica lucrarea Animal Liberation care sustine ideea drepturilor animalelor. Incepand cu anii 1980, numeroase companii producatoare de cosmetice incep sa renunte la testarea produselor lor pe animale. Totodata, se adopta de catre organizatiile internationale o serie de acte legislative ce prevad reducerea numarului de animale utilizate in experimente, reducerea disconfortului produs la animalele de laborator prin diferite metode anestezice si analgezice si inlocuirea lor cand este posibil cu diferite modele matematice sau cu culturi de tesuturi (Post S.G., 2004).

Spre deosebire de lumea occidentala, in India respectul pentru animale exista din cele mai vechi timpuri. Jainismul - o forma religioasa intermediara intre brahmanism si budism, aparuta in perioada precrestina - are in centru doctrina karmei si implica numeroase reincarnari pana la forma finala, in care sufletul este eliberat de povara formei pamantesti si se bucura de forma finala, pur spirituala. Jainismul considera sacra orice forma de viata, iar acest principiu este pus in practica mult mai riguros decat o fac budismul si brahmanismul. In brahmanism este tolerata taierea animalelor pentru alimentare, ca ofranda pentru zei sau in cinstea oaspetilor. Budistii, la randul lor, accepta sa manance hrana de origine animala cu ocazia unor sarbatori importante. Jainistii nu accepta nici un fel de hrana de origine animala, prefera sa se lase muscati de insecte, iar cand pleaca din casele lor au intotdeauna cu ei niste maturi pentru a indeparta orice fel de vietate din calea lor.


Cercetarea pe animale -
experimente si cazuri de abuz


In prezent, oponentii experimentelor pe animale condamna cel mai mult utilizarea acestora in testele LD-50, in testele Draize (utilizandu-se iepurii, se masoara gradul de iritare la nivelul ochilor produs de diferite produse cosmetice) si in cazul experimentelor psihologice (instinctul matern studiat pe puii de maimuta).

In cazul experimentelor militare au fost iradiate maimute pentru a se observa care sunt efectele expunerii la radiatii si care sunt modificarile comportamentale induse de radiatii. In Texas sunt si in prezent conduse experimente care utilizeaza maimute cu scopul de a urmari capacitatea de a utiliza un simulator de zbor ante si postiradiere a sistemului nervos central (Pence, 1990). In centrele universitare, in special facultatile de medicina veterinara, sunt folosite adesea animale cu scopul de a invata studentii diferite proceduri chirurgicale.

Un caz celebru de abuz asupra animalelor de laborator este experimentul efectuat pe primate cu scopul de a simula leziunile cerebrale de la oameni. Acest experiment s-a desfasurat la Facultatea de Medicina a Universitatii din Pennsylvania. In anul 1984, cinci membri ai grupului ALF - Animal Liberation Front - au reusit sa sustraga din laboratoarele facultatii o serie de casete video care prezentau experimentele efectuate pe babuini. Aceste casete au fost distribuite in toata presa americana si infatisau diferite metode de producere a leziunilor cerebrale la maimute. Desi ulterior conducerea facultatii a incercat sa dezminta ca ar fi existat un abuz asupra animalelor, sub presiunea opiniei publice experimentele au incetat, iar laboratorul a trebuit sa fie inchis (Pence, 1990). Ceea ce s-a reprosat cel mai mult cercetatorilor a fost lipsa anestezierii animalelor, efectuarea de leziuni multiple la maimute fara un scop stiintific bine definit, intretinerea animalelor in conditii improprii, lipsa unui personal veterinar care sa asigure intretinerea corespunzatoare a animalelor.


Legislatie in vigoare in Comunitatea Europeana si in Romania

Experimentele pe animale au avut o contributie remarcabila in descoperirea unor tratamente pentru diverse boli, mai ales in cazul cercetarilor privind diabetul si hipertensiunea. Experimentele pe animale sunt necesare, asa cum sunt necesare experimentele pe bolnavi sau cele facute pe voluntari sanatosi, chiar daca nu exista un beneficiu imediat. Multe tari au adoptat Coduri practice cu scopul de a proteja animalele utilizate pentru cercetare. Printre cele mai avansate coduri sunt cele adoptate de Australia si Suedia. Ambele tari cer ca experimentele pe animale sa fie aprobate de Comitete de etica. Aceste Comitete includ medici, cercetatori, medici veterinari, reprezentanti ai Societatilor de protectie ale animalelor si profani care nu apartin nici unei institutii de profil. Fiecare Comitet de etica urmareste respectarea Codurilor de practica si codurilor etice in ceea ce priveste experimentul pe animale.

Comunitatea Europeana a adoptat propriile legi privind cercetarea pe animale inca din anii ?80 (Declaratia de la Helsinki, Conventia Europeana privind drepturile animalelor vertebrate utilizate in scop experimental sau pentru alte scopuri stiintifice, Strasbourg, 1986). In Anglia, guvernul furnizeaza anual un rapot detaliat cu privire la numarul de animale utilizate pentru experimente. Numarul de animale utilizate in cercetare a scazut cu 3 milioane in anul 2000 fata de anul 1986 in Anglia, in urma reglementarilor intrate in vigoare in Comunitatea Europeana.

Comitetul etic de cercetare al Asociatiei Internationale de Studiu a Durerii (IASP), a aratat ca studierea mecanismelor durerii cronice pe animale este esentiala, dar ca aceste experimente necesita o planificare exacta in scopul diminuarii sau evitarii stresului la animale.

Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor proclamata la Paris in anul 1978 considera ca experientele pe animale care implica suferinta fizica sau psihica sunt incompatibile cu drepturile animalului si ca metodele de inlocuire a animalelor trebuiesc dezvoltate si puse in practica in mod sistematic.

Cercetatorii care conduc studii privind durerea si care au drept modele diferite specii de animale trebuie sa ia in considerare o serie de cerinte privind desfasurarea studiului (IASP 1982):

- sa demonstreze utilitatea si potentialele beneficii aduse de experimentul pe animale in intelegerea mecanismelor durerii acute sau cronice;

- daca este posibil, cercetatorul trebuie sa incerce stimulul dureros pe el insusi, in cazul stimulilor durerosi neinvazivi;

- sa fie posibila aprecierea unor niveluri de durere prin observarea modificarilor de comportament ale animalului fata de normal;

- cercetatorul sa se asigure ca animalul este expus la stimulul de intensitate minima care sa faca posibila desfasurarea experimentului;

- animalul care sufera o durere cronica sa primeasca tratament pentru usurarea suferintei sale;

Studiile despre durere care se realizeaza pe animale paralizate cu blocanti neuromusculari:

- nu trebuie sa fie conduse in absenta unei anestezii generale, iar

- durata experimentului sa fie cat mai scurta posibil, atat cat sa permita o concluzie pertinenta, la fel si numarul de animale implicat in experiment (Zimmermann, 1983).

Conventia Europeana privind Protectia Animalelor Vertebrate utilizate in scopuri experimentale sau cu alte scopuri stiintifice (1986, intrata in vigoare in ianuarie 1991, adoptata si de tara noastra) a mai suportat o serie de modificari legislative in 1992, 1993, 1997 si 2003. Ea prevede reducerea numarului de experiente pe animale si a numarului de animale din cadrul acestor cercetari. Studiul pe animale poate fi realizat doar in cazul cercetarii in scopul profilaxiei, a diagnosticului si tratamentului unor boli, in domeniul anchetelor medico-legale, in invatamant, pentru studierea unor mecanisme fiziologice si protectia mediului (art. 2). In toate procedurile trebuie aplicate metode de anestezie generala, de analgezie sau orice alte metode concepute in scopul diminuarii pe cat posibil a durerii si stresului suferite de animal. Exceptie fac cazurile in care metodele de reducere a durerii interfera cu rezultatele cercetarii si cand stimulul dureros aplicat la animal nu produce modificari ale starii fiziologice a acestuia (art. 8).


Concluzii

Din nefericire, numai o mica parte din membrii Comitetelor de etica pentru experimentele pe animale din diferite institutii poseda cunostiinte de cercetare propriu-zisa. Acest lucru il pune pe cercetator in situatia de a explica cu minutiozitate ceea ce intentioneaza sa faca in materie de tehnica chirurgicala, anestezie pentru fiecare animal in parte. Aceasta metoda face ca activitatea de cercetare sa devina impracticabila (Astarastoae V., 1998).

Controverse privind studiul pe animale continua sa existe. Discutiile continua sa fie polarizate pe doua mari directii: restrictionarea cercetarilor conduse pe animale si benefiiciile medicale pe care le presupun aceste cercetari. In prezent un accent deosebit se pune pe "principiul celor trei R": reducerea numarului de animale folosite pentru experimentare, redefinirea procedurilor de cercetare cu scopul de a diminua durerea animalelor de laborator si inlocuirea (replacement - engl.) modelelor animale cu alte metode alternative cum ar fi culturile de tesuturi sau modelele matematice.


Bibliografie

[1] Astarastoae V., Trif A.B., Essentialia in Bioetica, Ed. Cantes, Iasi, 1998;
[2] Pence G.E., Classic cases in Medical Ethics - Accounts of the cases that have shaped Medical Ethics, with Philosophical, Legal, and Historical Backgrounds, McGraw-Hill, Inc., USA, 1990;
[3] Post S.G. (edited by), Encyclopedia of Bioethics, 3rd edition, 5 vol., Macmillan Reference, USA, 2004;
[4] Zimmerman M., Ethical guidelines for investigations of experimental pain in conscious animals, Pain, 1983, 16: 109-110;
[5] *** Conventia Europeana privind Protectia Animalelor Vertebrate utilizate in scopuri experimentale sau cu alte scopuri stiintifice (1986, intrata in vigoare in ianuarie 1991);
[6] Declaratia de la Helsinki, adoptata la a 18-a Adunare Generala a Asociatiei Medicale Mondiale, Helsinki, Finlanda, iunie 1964, cu amendamente elaborate succesiv in 1975, 1983, 1989, 1996, 2000, 2002, 2004




loading...











Document Info


Accesari: 8692
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )