|
|
|
|
tIROIDA. PANCREASUL ENDOCRIN.
tIROIDA
Singura glanda endocrina ce poate fi apreciata clinic datorita pozitiei superficiale.
Endoderm (fg. primitiv)
Persistenta, din cand in cand a canalului tireoglos dovedeste acest lucru.
2 lobi;
1 punte de legatura;
lob piramidal, atasat de istm (inconstant).
foarte bine vascularizat (D ≈ suprarenal sau cel din glomus);
din punct de vedere histologic stroma conjunctiva (foarte bine vascularizata) pe care se fixeaza 1 strat de epiteliu secretor (cu nuclei mari) delimiteaza foliculii tiroidieni ce sintetizeaza doidul stocat in foliculi. Printre celule foliculare exista celule parafoliculare (cu forme diferite) cele care secreta calcitonina.
Solutia proteica din interiorul foliculilor = coloid, alcatuit din tireoglobulina cu G = 660 Kda, sursa principala de tirozina.
Se vor descrie 2 poli ai celulelor foliculare:
bazal e schimburi cu capilarele sanguine;
apical e endo si exocitoza particulelor de coloid.
Hormonii – secretati:
90% T4 (tiroxina) – derivati iodurati ai tironinei;
10 T3 – derivati iodurati ai tironinei.
Sinteza necesita mai multe etape:
captarea iod (I) din sange – la polul bazal al celulelor exista o pompa de iod (antiport Na/I) capteaza iod activ si-l transporta in interiorul celulelor impotriva unui gradient de concentratie de cel putin 30 ori;
Blocanti: perclorati, pertemetati.
Necesar minim iod in dierta: 150 mg/zi.
Iodul este absorbit intestinal, se distribuie in tot volumul plasmatic si reabsoarbe preferential la nivel tiro.
oxidarea iodului ionic e iod atomic (peroxidaza/peroxid). Peroxidaza e la nivelul aparatului Golgi, in apropierea polului apical.
iodinarea tirozinei – o molecula tireoglobulina e peste 100 tirozine
Molecula de tireoglobulina e endocitoza e aminoacizi eliberati in citosol e se cupleaza cu iodul atomic, in pozitia 3 e monoiodtirozin e in pozitia 5 e DIT
Moleculele se pot cupla:
MIT + DIT e T3
DIT + DIT e T4 (tirozina)
In anumite conditii se mai pot produce 5,4 tironina, T3 nefunctional ca hormon dar recunoscut de receptorii pentru tirozina si poate fi o cauza a insuficientei de hormoni tiroidieni.
Urmeaza exocitoza hormonilor in coloid unde sunt stocati. Daca glanda este stimulata e va capta coloid si va elibera T3 si T4 (enzime litice) si il va elimina in sange la polul bazal.
Transport sanguin – 90% legat de proteinele plasmatice TBG, TBPA si altele. Forma activa este cea libera.
Dupa ce si-au realizat activitatea, sunt metabolizati prin deiodinare la nivel hepatic si renal e enzime deiodinaze: I – eliminare un iod transf T4eT3; e II – eliminare iod din ambele pozitii e distrugere.
Deiodinaza I este necesara la nivelul tuturor tesuturilor, forma activa fiind T3 (T4 - prehormon).
Iodul din deiodinare e in circulatie e tiroida. Alta cale de metabolizare e glucoronoconj hepatica e eliminati prin bila si o parte din iod este reabsorbit prin circulatia hepato-entero-hepatica.
Actiune
Celulele tinta – toate tesuturile, sistemul de activare e dependent de transportul transmembranar al lui T3; receptorii sunt intranucleari = nucleoproteica nonhistonica, 50 Kda.
Complexul receptor-hormon este atasat de ADN si stimuleaza translatia (rapid) si activeaza transcriptia (lent) e sinteza unui numar mare (peste 100) de proteine enzimatice.
Receptorii din SNC stimulati cu T3 nu produc efect calorigen. Exista receptori pentru T3 si la nivelul mitocondriilor, a reticulului endoplasmatic (mai ales in celulele ciu functii imune unde se va stimula sinteza de anticorpi in lipsa semnalului antigenic).
Roluri fiziologice
Intensificare a metabolismului (mai ales energetic e produce caldura, exceptie: creier, retina, hipofiza, testicul, ovar).
Administrarea experimentala in doze farmacologice e o crestere cu 100% a metabolismului.
Se realizeaza prin utilizare maximala a principiilor termogenetice si prin intensificarea termogenezei datorita sintezei de enzime ce necesita consum de energie (pompa Na+/K+, pompe membranare).
Hormonii tiroidieni ar reduce eficienta fosforilarilor oxidative stimuland oxidarile anaerobe ce furnizeaza mai multa caldura (Q) si mai putin ATP.
SN – 2 tipuri de ef.:
embrion si fat – pentru diferentierea neuronala (necesari);
copil, adult, tanar – pentru formarea sinapselor si mielinizare.
Stimuleaza si activitatile psihice.
Reactivitatea, responsivitatea si viteza de ideatie sunt direct dependente de cantitatea de hormoni tiroidieni.
Relatiile glandei tiroide cu celelalte glande endocrine
Prin aceasta intensificare a activitatii, hormonii tiroidieni au efect stimulator asupra celorlalte glande – creste secretia de insulinp, glucagon, PTH, sexosteroizi.
Pe de alta parte secretia hipofizei de TSH e inhibata de dopamina si somatostatina e inhiba functiile tiroidei.
Reglarea secretiei tiroidei
T+ T–
TRF
TSH
gusa nodulara = adenom toxic;
neoplasmul tiroidian (frecventa mare, mai ales la femei).
Pancreasc endocrin
Reprezinta mecanismul de control al metabolismului intermediar (glucide, proteine, lipide). Alcatuit din insule de celule diseminate printre acinii exocrini. Reprezinta 1-2% din masa organismului. Descris de Langerhaus.
Exista aproximativ un nucleu de insule cu diametre intre 30 si 50 μ, cu 50-200 celule, intre care exista jonctiuni gap ce permit comunicarea directa intracelulara.
Exista mai multe tipuri de celule:
A – 20%, la periferie (glucagon)
B – in interior, 60-70% (insulina)
D – 10%, la periferie (somatostatina)
F – polipeptidul pancreatic
E inervat de sistemul simpatic cu fibre postganglionare din ganglionul celiac ce inerveaza vasele si parasimpatic din vag si inerveaza insulele.
Insulina
Cel mai important hormon pancreatic, e cel mai studiat hormon. Primul hormon peptidic cu secventa cunoscuta, deasemenea primul hormon dozat.
1921 – a fost descris de Paulescu. E hormon polipeptid, alcatuit din 2 lanturi legate prin punti disulfidrice, 51 aminoacizi, G = 5808 Da. si activitatea metabolica necesita prezenta ambelor parti.
Gena – pe bratul scurt al cromosomului XI si face parte din superfamilia genelor factori de crestere.
Se produce in 3 etape – RE – preproinsulina. Aparat Golgi – proinsulina e impachetata in granule secretorii sub forma de insulina.
Preproinsulina – 23 aminoacizi (sunt eliminati) in plus si 11000 Da. ce ramane se pliaza si formeaza 2 lanturi de 9.000 Da. Restul de aminoacizi, ce se va desface din proinsulina la sinteza insulinei are 31 aminoacizi = peptid de leg. C, e eliberat in circulatie odata cu insulina si poate fi dozat dand informatii despre starea functiilor celulelor B.
Pe langa insulina celulele B mai secreta anylina (37 aminoacizi, antagonist insulinic la nivelul musculaturii striate), pancreastatina (49 aminoacizi, apare prin degradarea cromograminei = proteina necesara stocarii insulinei in granule).
Receptorii insulinei sunt membranari, proteici, 4 subunitati: 2α si 2β.
Unitatile: α – extracelulare si β – transmembranare, e legata de o tirozin-kinaza ce fosforileaza o serie de enzime ce coordoneaza multiplicarea celulelor.
Complexul hormon-receptor act. si in sistemul IP3, DAG, PKC. Dupa realiz. act. complexul e internalizat si distrus in citoplasma dar exista date care presupun ca o parte din complex ajunge la nucleu e efecte stimulatoare a sintezei de proteine.
Efectele insulinei la nivel membranar
Membranele aproape tuturor tipurilor de celule (80%) devin permeabile pentru glu prin activarea transportorilor de glu GLUT 1-5 (cel mai activat GLUT-4 musculatura scheletica, cardiaca, neteda). Celulele nervoase prezinta GLUT-1 – cel mai putin sensibil la insulina.
Creste permeabilitatea pentru H+, Mg2+, P. Dupa 10-15 minute enzima metabolizata isi creste nivelul de activitate. In ore/zile va creste viteza de translatie a ARN la nivel ribozomal si viteza de transcriptie stimuland sintezele proteice.
Efectele la nivelul metabolismului glucidic
In ficat – glucogenogeneza postprandiala prin inhibarea fosforilarii enzimei glicogenolitice. Actioneaza si glucokinaza ce fosforileaza glucoza e in metabolismul mitocondrial sau glicogenogeneza. Stimuleaza fosfofructo-kinaza si glicogensintetaza. La scaderea glicemiei interprandial, scade cantitatea de insulina si de determina formarea de nou glicogen si glucozofosfataza (inhibitor de insulina) se activeaza si se elibereaza glucoza din glicogen.
La nivelul muschiului striat – determina acumularea de glicogen si activeaza pasajul transmembranar al glucozei. In repaus – muschiul depinde mai mult de acizi grasi. In efort fizic – se elibereaza insulina si permite accesul glucozei in fibra musculara.
La nivelul tesutului adipos – se activeaza fosfofructo-kinaza e α glicerol-fosfat e sitneza de acizi grasi (lipogeneza).
Efectele la nivelul metabolismului lipidic
Stimuleaza sinteza hepatica de acizi grasi, activeaza lipoprotein-lipaza din peretele capilarelor adipoase (desface TG plasmatice in glicerol si acizi grasi e absorbite de celule grasoase si depusi).inhiba activitatea lipazei (enzimele ce cliveaza TG).
In lipsa insulinei – lipaza nu mai e inhibata si elibereaza o cantitate semnificativa de glicerol si acizi grasi in plasma e in metabolismul energetic hepatic = β oxidare e cantitati-crescute de acid acetic ce va fi convertit in acetil-CoA e acid acetoacetic a carui utilizare necesita prezenta insulinei, nu se utilizeaza si se transforma in acid β-hidroxibutiric, acetona, acid α-cetoglutemic care produc cetoza.
Efectele la nivelul metabolismului proteic
E un anabolizant, stimuleaza pasajul transmembranar al amino-acizilor, creste translatia de ARN mesager pentru sinteza proteinelor, stimuleaza transcriptia genica si pentru alti factori de crestere, inhiba catabolismul proteic, scade gluconeogeneza din aminoacizi.
Reglarea secretiei
Prin feed-back scrut – concentratia glucozei plasmatice influenteaza activitatea celulelor B. La o valoare obisnuita a glicemiei 80-90% – secretia e minimala.
Daca glicemia creste rapid – secretia de insulina creste in 2 faze – insulina plasmatica creste de 10 ori prin eliberarea din granulele de stocare (in 5-10 minute). Daca hiperglicemia se mentine, dupa 15 minute secretia creste din nou, prin sinteza si dureaza 2-3 h.
La nivelul celulei B exista un transportor specific pentru glucoza GLUT-2 insulina independent ce permite informarea celulei in permanenta asupra nivelului glicemiei. Glucoza administrata oral are efect mai puternic decat cea administrata venos deoarece pe langa stimularea determinata de hiperglicemie apare si stimularea colinergica vagala ce functioneaza cuplat cu Gs-PLC si stimuleaza secretia prin IP3.
Stimularea secretiei mai poate fi realizata prin unele droguri (antidiabetice orale) ce realizeaza depolarizarea directa a celulelor B.
Alti factori ce contr. Secretia:
aminoacizi (liz, arg);
h’ – gastrointestinali (gastrina, secretina, colecistokinina, hormoni gastrointestinali);
somatostatina – inhiba;
STH, cortizol, progesteron, estrogen – stimuleaza.
Disfunctia celulelor B = diabet zaharat prin deficit de insulina.
hiperglicemia – datorata utilizarii insuficienta, stocare deficitara de glucoza;
hiperlipemie;
creste catabolismul proteic.
e hiperglicemie, glucozurie, poliurie osmotica cu polidipsie, polifagie, acidoza si coma diabetica.
Hipersecretia de insulina
Datorita adenoamelor secretante = insulinoame. Periculoase datorita starilor hipoglicemice brutale e afectare SNC, convulsii, coma.
Glucagon
Secretat de celulele A; gena e situata pe cromosomul II (din superfamilia ce codifica GIP, VIP, secretina).
Polipeptid din 29 aa, 3485 Da.
Secretat ca preprohormon (179 aa) e (-20 aa) e proglucagon e se va cliva in 2 molecule: glucagon si glicentina (activitate similara cu a glucagonului).
Exista receptori polipeptidici pentru glucagon si interactiunea hormon-receptor foloseste ca mesager secundar, AMPc; efectul e creste glicemia.
Actiunile sale – la nivelul tuturor metabolismelor
hepatic – glicogenoliza, gluconeogeneza (se realizeaza printr-o serie de evenimente enzimatice ce activeaza o cascada cu amplificare: cateva μg de glucagon pot dubla nivelul glicemiei in cateva minute);
lipoliza – (activarea unei lipaze glucagon sensibila = trigliceridaza);
in absorbtia insulinei, poate accelera cetogeneza ducand la acidoza;
antianabolic proteic si proteolitic.
Reglarea secretiei
Prin nivelul glicemie. Efectele stimulatoare au si aminoacizii (ala) si hormonii intestinali (gastrina, secretina).
Somatostatina
14 aminoacizi, efecte inhibitorii. Scade secretia de insulina, glucagon. Reduce motilitatea tubului digestiv. Reduce secretia si absorbtia la nivelul tractului digestiv.
Polipeptid pancreatic – secretat de celule F. Functia principala: inhiba secretiua exocrina a pancreasului. Producerea lui e colinergic/vaga dependenta.
|
