Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































TRATAMENTUL GLOSODINIILOR PRIN ACUPUNCTURA

medicina












ALTE DOCUMENTE

VITEZA LA VARSTA ADULTULUI
Coagulopatiile din hepatopatiile cronice severe
TEHNICI ALE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE
ABORDAREA HOMEOPATICĂ
SCUTIRE MEDICALA - ADEVERINŢĂ MEDICALĂ
Medicina legala
la cabinetul scolar al C..J.A.P.P din incinta Gr Scolar \"Ovid Densusianu \" Calan
GONOREEA - infectia genitala
Tubul digestiv si glandele anexe
Tratament pielonefrita cronica

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ sI FARMACIE

"CAROL DAVILA", BUCUREsTI

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE




 

 

 

 

 

 

LUCRARE DE DIPLOMĂ

 

TRATAMENTUL GLOSODINIILOR

PRIN ACUPUNCTURĂ

                     

 

 

CONDUCĂTOR sTIINŢIFIC           

sef de lucr.dr.Cinel Malita

    

 

                                                                ABSOLVENT

                                                 Mihai Cezar Fasola

 

 

 

-1999-

 

 

 

PLANUL LUCRĂRII DE DIPLOMĂ:

 

I.     I.     Introducere.

II.   II.   Conceptii ale Medicinii Traditionale Extrem Orientale privind boala parodontala.

1.    1.    Meridianele energetice si patologia de meridian.

a)    a)    Meridiane principale.

b)   b)   Sensul circulatiei si conexiunea dintre meridiane.

c)    c)    Patologia meridianelor.

2.    2.    Legile acupuncturii.

3.    3.    Diagnosticul medical traditional chinez în specificul stomatologic.

4.    4.    Tehnici de Acupunctura si Moxa.

a)    a)    Tehnici de manipularea acelor fine.

b)   b)   Cum se deprinde manipularea acelor.

c)    c)    Metode de inserarea acului si tehnica de manipulare dupa insertie.

d)   d)   Tehnica de manipulare de tonifiere(BU) si dispersie (XIE).

e)    e)    Senzatii provocate de acupunctura si efectele terapeutice.

5.    5.    Conceptii ale Medicinii Traditionale Extrem Orientale privind boala parodontala.

Profilaxia si preventia bolii parodontale.

III.  Acupunctura ca mijloc terapeutic, profilactic si curativ în Stomatologie.

IV.  Conceptii ale medicinii alopate privind Glosodiniile.

V.  Glosodinia în Medicina Traditionala Extrem Orientala.

VI.  Acupunctura în Stomatologie ca mijloc de sedare a durerilor.

1.    1.    Alte Tehnici Terapeutice

a)    a)    Electroacupunctura.

b)   b)   Mezoterapia.

2.    2.    Mecanismele analgeziei acupuncturale; tehnica analgeziei chirurgicale prin acupunctura.

VII.  Prezentari de cazuri clinice de glosodinii tratate prin acupunctura.

VIII.  Discutii, concluzii, evaluari.

IX.  Bibliografie.

Anexe.

Planse.

 

 

 

 

 

I.       Introducere

            Glosodiniile, stomatodiniile sau dupa scoala anglo-saxona de stomatologie sindromul de "gura arzânda" reprezinta acele stari de algie la nivelul limbii si a altor zone din cavitatea bucala foarte sâcâitoare pentru bolnav si asupra carora medicina alopata cu greu le gaseste rezolvare. O caracteristica majora a lor o reprezinta discrepanta dintre acuzele bolnavului si lipsa oricaror semne clinice obiective, care ar putea justifica aceasta situatie. Aceasta stare de fapt determina de cele mai multe ori bolnavul sa se perinde pe la foarte multi doctori în speranta ca va reusi sa gaseasca pâna la urma macar unul care sa fie capabil sa-i aline suferinta. Ori aceasta se lasa în cele mai multe situatii asteptata în zadar. Singura posibilitate ramâne de aceasta data medicina alternativa, cum este si cazul acupuncturii.

            Principiile acestei medicini difera substantial de cele ale medicinii hipocratice, având la baza teorii bioenergetice traditionalist chineze, dupa care omul nu este numai un corp material ci si unul bioenergetic cu caracteristici si specificitati aparte. In stare de boala aceste bioenergii se perturba cu mult înaintea manifestarilor morfo-patologice obiectivate clinic prin mijloace deja cunoscute de orice medic alopat. Glosodiniile a caror manifestari sunt pur subiective îsi gasesc foarte bine explicatia si modul terapeutic de rezolvare medicina extrem orientala

            Prezenta lucrare de diploma abordeaza aceste aspecte de mai sus, sistematizând principalele caracteristici diagnostico-terapeutice ale glosodiniilor, reflectate de medicina extrem orientala.

 

II.      CONCEPŢII ALE MEDICINII TRADIŢIONALE EXTREM ORIENTALE PRIVIND BOALA PARODONTALĂ

            Pentru întelegerea si aprofundarea conceptiilor medicinii traditionale privind boala este necesar în primul rând sa fie deslusite conceptiile privind meridianele de acupunctura, atât din punct de vedere energetic cât si patologia de meridian.

           

1.      Meridianele energetice si patologia de meridian

          Sistemul meridianelor energetice este un ansamblu de trasee energetice, care sunt situate pe diferite nivele în interiorul organismului, neavând o structura anatomica proprie si care asigura functii complexe de reglare si control a unor functii vitale.

            Se descriu mai multe grupe de meridiane energetice:

1.    1.    Meridianele principale.

2.    2.    Meridianele extraordinare.

3.    3.    Meridianele tendino-musculare.

4.    4.    Vasele LUO.

5.    5.    Meridianele distincte.

           

a)      MERIDIANELE PRINCIPALE

            Cele 12 meridiane principale se întind la interior la nivelul învelisului subcutanat al membrelor, capului si trunchiului; fiecare meridian intra în legatura cu un organ parenchimatos numit ZANG sau un viscer cavitar FU în interiorul corpului. Conform medicinii traditionale chineze, partea interna a membrelor si organele ZANG (sau organe depozit), sunt de tipul YIN, în timp ce cele externe ale membrelor si viscerele cavitare FU (sau organe atelier) sunt de tipul YANG. Astfel, numele fiecarui meridian, în functie de organul sau viscerele cavitare de care este legat, este format din elemente: a. mâna sau picior, b. YIN sau YANG, c. ZANG sau FU.

            Pe parcursul lor, meridianele YIN de la mâna si de la picior apartinând organelor ZANG (inima, splina, ficat, plamâni, rinichi si pericard), comunica fiecare cu un viscer cavitar FU (intestin subtire, stomac, vezica biliara, intestin gros, vezica urinara si Trei Focare), legate fiecare de un organ ZANG.

 

YANGMING

SHAO YANG

TAIYANG

I.G.-S.

T.F.-V.B.

I.S.-V.U.

SHAOYIN

JUE YIN

TAIYIN

C.-R.

V.S.-F.

P.-SPL.

    

Tab.1 Axele energetice ale organismului.

 

            Cele 12 meridiane energetice formeaza astfel 6 cupluri cu raporturi reciproce din interior la suprafata.

            Datorita acestor relatii dintre meridiane orice modificare fiziologica sau patologica, survenita la unul dintre meridiane, va avea rasunet în alt meridian.

 

          Sensul circulatiei si conexiunea dintre meridiane

            Dupa cum este cunoscut, meridianele YANG de la mâna au traiect de la extremitatea degetelor mâinii, la nivelul extremitatii cefalice; ele parcurg sistemul energetic uman din sectorul YANG situat exterior, spre sectorul YIN situat interior. Meridianele YIN ale piciorului urca de la extremitatea degetelor, spre interiorul organismului; ele parcurg organismul din sectorul inferior YIN, spre sectorul superior YANG.

 

CELE 12 MERIDIANE PRINCIPALE SUNT:

 

NUMELE MERIDIANULUI:                   ABREVIERE

 

1)   1)   Meridianul Plamânilor TAIYIN de la Mâna - P. 

2)   2)   Meridianul Intestinului gros YANGMING de la Mâna - I.G.       

3)   3)   Meridianul Stomacului YANGMING de la Picior - S.

4)   4)   Meridianul Splinei TAIYIN de la Picior - Spl.

5)   5)   Meridianul Inimii SHAOYIN de la Mâna - I.

6)   6)   Meridianul Intestinului subtire TAIYANG de la Mâna - I.S.

7)   7)   Meridianul Vezicii TAIYANG de la Picior - V. 

8)   8)   Meridianul Rinichilor SHAOYIN de la Picior - R.

9)   9)   Meridianul Pericardului JUEYIN de la Mâna - Peric.

10)  Meridianul Trei Focare SHAOYANG de la Mâna -  T.F.                                                                                                                   

11)  Meridianul Veziculei biliare SHAOYANG de la Picior - V.B.

12)  Meridianul Ficatului JUEYIN de la Picior - F.

 

          Patologia meridianelor

            Meridianele sunt legate în interiorul corpului cu viscerele, parcurgând membrele si articulatiile; functia lor fiziologica este sa faca sa circule energia si sângele în organism, sa faca legatura între diferitele parti interne si externe ale corpului omenesc si sa-l fortifice împotriva factorilor patogeni. Astfel, în momentul invadarii organismului de catre factorii de agresiune exogeni[1][1] sau endogeni sau când armonia circulatiei energiei si sângelui este perturbata, survin modificari patologice în meridianele respective si în organele de care aceste meridiane sunt legate. În mod obisnuit afectiunile care provin din exterior ating în primul rând învelisul cutanat, apoi interiorul corpului, începând cu meridianele superficiale si continuând cu organele ZANG si viscerele cavitare FU, în timp ce bolile cauzate de factorii endogeni[2][2] afecteaza în primul rând organele ZANG si viscerele cavitare FU si apoi meridianele. Reiese ca patologia meridianelor este legata de disfunctia acestora si de efectele pe care acestea le au asupra viscerelor, precum si de influenta modificarilor patologice ale viscerelor asupra meridianelor.

           

            Mai jos sunt descrise traiectele meridianelor si câteva din manifestarile lor patologice:

           

1.         Meridianul Plamânilor TAIYIN de la Mâna:

Traiect: meridianul îsi are originea în regiunea de mijloc Trei Focare; dupa ce trece prin plamâni de care apartine, parcurge descendent bratul pe fata anterioara si laterala, apoi antebratul si se termina la 0,1 cun radial si inferior de unghiul unghial extern al policelui, în punctul SHAOSHANG(P.11).

Manifestari patologice: senzatie de bombare a toracelui, tuse, hemoptizie, dureri si tumefiere în regiunea gâtului, rinoree, senzatii de frig si durere în regiunea gâtului, senzatii de frig si durere în regiunea scapulo- dorsala, dureri în zonele aflate de-a lungul meridianului.

 

2.         Meridianul Intestinului gros YANGMING de la Mâna:

Traiect: debuteaza în punctul SHANGYANG(I.G.1) aflat la 0,1 cun radial si inferior de unghiul unghial extern al indexului, are un traseu ascendent pe fata externa a antebratului, parcurge zona laterala a cotului, umarului si se termina la nivelul santului nazo-labial. Ramura interna coboara dinspre fosa supraclaviculara, unindu-se cu plamânii si traversând Focarul Mijlociu, se îndreapta spre intestinul gros de care apartine.

Manifestari patologice: dureri abdominale, borborisme, diaree, constipatie, dizenterie, dureri în regiunea gâtului, odontalgie, epistaxis, dureri de- 24224q164y a lungul meridianului.

 

3.         Meridianul Stomacului YANGMING de la Picior:

Traiect: meridianul debuteaza în punctul CHENGQI(S.1) situat imediat infraocular, parcurge regiunea fetei, coboara în regiunea toracica si abdominala pe fata anterioara, pâna în regiunea inghinala. Una din ramuri se desprinde din apropierea punctului S.5, coboara pe partea laterala a gâtului, interiorul toracal, patrunde în stomac, de care apartine, unindu-se cu splina.

Trunchiul principal trece pe fata antero-laterala a membrului inferior si se termina în unghiul unghial extern al degetului al doilea de la picior.

O ramura porneste din punctul ZUSANLI(S.36), situat la 3 cun sub rotula si un lat de police lateral de muchia tibiala, si se termina în unghiul unghial extern al degetului III de la picior.

O ultima ramura se desprinde din meridian pe fata dorsala a piciorului în punctul CHONGYANG (S.42) si se termina în unghiul unghial intern al degetului mare de la picior, pentru a se uni cu meridianul splinei.

Manifestari patologice: distensie abdominala, borborisme, dureri gastrice, edeme, varsaturi, faringo-amigdalita, epistaxis, boli febrile, manii, dureri pe traiectul meridianului.

 

4.         Meridianul Splinei TAIYIN de la Picior:

Traiect: meridianul debuteaza în punctul YINBAI(Spl.1) în unghiul unghial intern al degetului gros de la picior, urca de-a lungul portiuniii antero-interne a piciorului, strabate regiunea inghinala, urca spre torace pâna în spatiul al doilea intercostal si se termina descendent în spatiul VII intercostal în punctul DABAO (Spl.21) pe linia medio-axilara.

Manifestari patologice: rigiditate dureroasa a limbii, gastralgie, distensie abdominala, varsaturi, inapetenta, icter, astenie generala si dureri survenite pe traiectul meridianului.

 

5.         Meridianul Cordului SHAOYIN de la Mâna:

Traiect: meridianul debuteaza în inima, ramura principala traverseaza plamânii pentru a coborî spre axila, de unde strabate fata postero-interna a bratului, apoi a antebratului, trece prin exteriorul auricularului si se termina la 0,1 cun de unghiul unghial intern al degetului V în punctul SHAOCHONG(I.9), pentru a se uni cu meridianul intestinului subtire.

Manifestari patologice: faringe uscat, dureri precordiale, aritmie, sete puternica, icter, inapetenta, dureri în hipocondru, senzatie de caldura în palma, dureri survenite de-a lungul meridianului.

 

6.         Meridianul Intestinului Subtire TAIYANG de la Mâna:

Traiect: meridianul îsi are originea la 0,1 cun lateral de unghiul unghial extern al auricularului în punctul SHAOZE(I.S.1), trece pe marginea posterioara a antebratului si fata externa a bratului, parcurge regiunea umarului îndreptându-se spre punctul DAZHUI(D.M.14); se îndreapta apoi spre regiunea faciala pâna la unghiul extern al ochiului si se termina antero-median de tragus în punctul TINGGONG(I.S.19).

Manifestari patologice: dureri în abdomenul inferior, surditate, icter, tumefieri ale obrazului, inflamare si durere a laringelui, dureri în zona parcursa de meridian.

 

7.         Meridianul Vezicii TAIYANG de la Picior:

Traiect: meridianul debuteaza în punctul JINGMING(V.1) în unghiul supero-intern al orbitei, are un traiect ascendent strabatând latero-median capul pâna în zona cefei. Se împarte aici în doua ramuri ce trec latero-vertebral simetric la 1,5 si 3 cun, apoi pe fata posterioara a membrului inferior pentru a se uni la nivelul fosei poplitee, parcurge marginea laterala a labei piciorului pentru a se termina la nivelul degetului mic.

Manifestari patologice: retentie urinara, enurezis, delir, cefalee, oftalmopatie, dureri cervicale, lombare si ale membrelor inferioare.

 

8.         Meridianul Rinichilor SHAOYIN de la Picior:

Traiect: meridianul debuteaza în spatele articulatiei II si III metatarso-falangiene - YONGQUAN (R.1), face o bucla în zona maleolei interne, urmeaza fata interna a piciorului, regiunea inghinala; în regiunea pelvisului se divide în doua ramuri: una posterioara ce strabate osul sacral si coloana lombara terminându- se în rinichi, dând o ramura si spre vezica. Parasind rinichiul, trunchiul principal se îndreapta, traversând ficatul si diafragmul, spre plamâni si urca din nou, de-a lungul gâtului, pentru a se opri la baza limbii.

O alta ramura urca latero-median de linia mediana anterioara si se termina subclavicular la 2 cun de linia mediana anterioara, în punctul SHUFU(R.27).

Manifestari patologice: hemoptizie, dispnee, astm, laringita, edem, constipatie, diaree, atrofie musculara si slabiciunea membrelor inferioare, caldura în regiunea plantara, dureri în zonele parcurse de meridian.

 

9.         Meridianul Pericardului JUEYIN de la Mâna:

Traiect: meridianul debuteaza în cavitatea toracica, la 1 cun lateral de mamelon TIANCHI(P.1), urca spre fosa axilara de unde coboara pe fata anterioara si mediala a bratului, apoi a antebratului, apoi pe fata palmara, terminându-se în mijlocul extremitatii mediusului în punctul ZHONGCHONG(Peric.9).

Manifestari patologice: angina pectorala, opresiune toracica, palpitatii neurogene, agitatie, contractura cotului si bratului, senzatie de caldura în palma si dureri în zona parcursa de meridian.

 

10.       Meridianul Trei Focare SHAOYANG de la Mâna:

Traiect: debuteaza în punctul GUANCHONG(T.F.1) situat la 0,1 cun inferior si medial de unghiul unghial intern al degetului IV de la mâna, urca pâna la comisura spatiului 4 intermetacarpian. Parcurge apoi fata dorso-externa a antebratului, bratului, regiunea umarului, strabate regiunea mastoidiana pentru ca sa înconjoare urechea si se termina lateral de extremitatea sprâncenei în punctul SIZHUKONG(T.F.23), unde se uneste printr-o colaterala cu meridianul Vezicii biliare.

Manifestari patologice: balonari abdominale, edeme, enurezis, surditate, inflamarea si durere în laringe si obraz, precum si dureri în regiunea retroauriculara, a umarului, a partii externe a bratului si cotului.

 

11.       Meridianul Veziculei biliare SHAOYANG de la Picior:

Traiect: meridianul debuteaza în punctul TONGZILIAO(V.B.1) la 0,5 cun lateral de unghiul extern al ochiului, urca la unghiul sfeno-temporal, pentru a coborî prin spatele urechii, apoi spre antero-parietal dupa care se îndreapta spre latero-occipital FENGCHI(V.B.20) si pe lânga gât, patrunzând în cavitatea supraclaviculara. Ramura principala continua sa coboare prin fata axilei, urmeaza peretele toracic lateral sub hipocondru si ajunge la articulatia coapsei unde întâlneste ramura interna. De aici coboara pe partea externa a coapsei si genunchiului, prin extremitatea antero-laterala a peroneului pâna în zona inferioara a acestuia, pe lânga maleola externa a piciorului pentru a se termina la 0,1 cun de unghiul unghial extern al degetului IV, ZUQIAOYIN(V.B.44).

Manifestari patologice: gust amar, moleseala, accese febrile, malarie, cefalee, dureri în maxilar si comisura externa a pleoapelor, surditate, acufene si dureri pe traseul meridianului.

 

12.       Meridianul Ficatului JUEYIN de la Picior:

Traiect: meridianul începe în unghiul unghial extern al halucelui în punctul DADUN(F.1), trece prin fata maleolei interne la 1 cun unde se încruciseaza cu meridianul splinei. Urca prin spatele acestui meridian, pe fata interna a genunchiului si coapsei, strabate pubisul în apropierea organelor genitale externe. Trece apoi oblic si ascendent spre baza toracelui si se termina în punctul QIMEN (F.14), pe verticala trecând prin mamelon situat doua coaste mai jos.

Manifestari patologice: lumbago, varsaturi, enurezis, retentie urinara, hernie, dureri în abdomenul inferior.

 

b)      MERIDIANELE EXTRAORDINARE: în numar de opt între care si DU MAI (Vas Guvernor) si REN MAI (Vas de Conceptie) sunt nivelul profund al circulatiei energetice, ele fiind în relatie cu meridianele principale pe care le coordoneaza. Între acestea, numai DU MAI si REN MAI poseda puncte proprii, celelalte formându-se prin puncte apartinând diferitelor meridiane principale.

            În ciclul circulatiei energetice prin meridiane energia strabate periodic cele 12 meridiane principale, transformarea calitativa facându-se în Meridianele Extraordinare pentru a reintra în circulatia generala.

            Meridianele Extraordinare au roluri determinate de starea energiei ancestrale "ZHONG QI" o parte dintre ele având originea în loja renala - conform cu unele texte clasice. 

            Simptomatologia meridianelor extraordinare e legata de afectiuni ereditare, metabolice, ale aparatului reproducator. În principal terapeutica la aceste meridiane este indicata în afectiunile cronice cu tulburari profunde ale circulatiei energetice locale si generale.

 

c)       SIMPTOMATOLOGIA MERIDIANELOR TENDINO-MUSCULARE

            Meridianele tendino-musculare sunt situate superficial cu un traiect în mare parte suprapus meridianului principal de care apartine. Functia lor principala este cea de protectie, prin acestea circulând energia de aparare "WEI QI".

            Simptomatologia meridianelor tendino-musculare este data îndeosebi de fenomene algice si afectiuni superficiale ele fiind primul sistem de aparare a organismului fata de energiile patogene exogene.

            Starile patologice sunt de tip:

1.    1.    vid energetic .                                               

2.    2.    plenitudine.

1.    1.    Simptomatologia cuprinde în general fenomene algice, dar si :

- spasme.

- contracturi.

- edeme.

- furnicaturi.

            Fenomenele locale sunt de tip inflamator, congestiv, cu semnele calor, dolor, rubor si în functie de etiologie cu hiperemie locala, hipersensibilitate locala.

2.    2.    Simptome:

- dureri surde, uneori profunde, dificil perceptibile la palpare.

- diminuarea sensibilitatii superficiale.

- atonie sau atrofie musculara, uneori pareze sau paralizii musculare în zona afectata.

- paloare tegumentara.

- prurit local.

 

d)      VASELE "LUO": sunt sistemul de circulatie energetica terminala, asemanator vaselor sangvine mici.

 

e)       MERIDIANELE DISTINCTE: în general au acelasi traiect cu meridianele principale, aceste meridiane având preponderenta energia psihica "SHEN".

 

 

 

 

LEGILE ACUPUNCTURII

 

LEGEA CELOR CINCI ELEMENTE

            Dupa conceptia straveche chineza lumea materiala este constituita din cele cinci elemente: Lemn, Foc, Pamânt, Metal si Apa. Acestea sunt mai mult forme de energie decât ceea ce stim ca reprezinta în realitate dar care au fost denumite datorita afinitatii cu cele cinci elemente naturale specifice. Cele Cinci Elemente în organismul uman sunt în relatie directa cu organele interne si cu functii specifice formând Cele Cinci Loje Energetice. Ele se genereaza si se interconditioneaza reciproc în cicluri fiziologice de generare, dominare sau de contradominare când una creste sau scade în exces pentru a urma transformarile fiziologice YIN - YANG.

 

CICLUL DE CREAŢIE, DOMINAŢIE: elementele Lemn, Foc, Metal si Apa se genereaza creativ una în cealalta, un element se transforma în celalalt astfel: Lemnul genereaza Focul, Focul genereaza Pamântul, Pamântul genereaza Metalul, Metalul genereaza Apa.

            Cele Cinci Elemente se genereaza si potenteaza reciproc în cicluri specifice:                  

                                   


 

Fig.1 LEGEA CELOR CINCI ELEMENTE

 

CICLUL DE INHIBIŢIE, DOMINAŢIE: Accentuarea sau diminuarea starii energetice a unui element  modifica starea elementului cu care este în relatie de inhibitie, dominatie. Spre exemplu Metalul în exces taie Lemnul, dar si Lemnul inhiba contradominant Metalul; Apa stinge Focul, dar se evapora în prezenta Focului etc.

 

CICLUL DE CONTRADOMINAŢIE: Când un element creste în exces inhiba printr-o  relatie de contradominanta elementul cu care este în relatie specifica.

            Câteva dintre calitatile Celor Cinci Elemente sunt date în Tab.2.

 

 

 

            LEGEA "MAMA - FIU"

a.    a.    Din circulatia profunda:

            Circulatia energetica profunda se realizeaza prin meridianele principale ce sunt aflate în interrelatie cu organele ZANG (parenchimatoase) si cele FU. În Ciclul de Stimulare-Generare, meridianul ce precede este Mama iar cel ce-i urmeaza este Fiu. Astfel, în Ciclul organelor ZANG, Splina are ca Mama Cordul si ca Fiu este Plamânul; Ficatul are ca Mama, Rinichiul iar ca Fiu, Cordul ... Pentru organele cavitare FU, aceste raporturi sunt similare: astfel Intestinul Gros este Mama Vezicii si Fiul Stomacului etc. "Legea celor cinci elemente"

            În acest Ciclu, daca un organ este în insuficienta energetica, el poate fi tonifiat si tonifiind pe Mama Sa; când organul este în exces, el poate fi dispersat prin dispersia Fiului Sau.

b.    b.    Din circulatia superficiala:

            Meridianele principale sunt unite superficial prin mici canale de legatura (LO), asemanator circulatiei sangvine superficiale. În Ciclul acestei circulatii, un meridian este Mama pentru cel ce-i urmeaza, fiind în acelasi timp Fiu fata de cel ce-l precede. Astfel, Ficatul este Mama Plamânilor; el este Fiu pentru Vezicula Biliara etc. "Ciclul circulatiei celor 12 meridiane principale"

 

            RAPORTUL"SOŢ - SOŢIE"

            Între doua organe si între meridianele lor mai exista un raport functional, asemenea ciclului de inhibitie- dominatie între cele cinci loji energetice. Când se tonifica un meridian, efectul este accentuat tonifiind si meridianul aflat în raport de inhibitie, prevenind dispersarea excesiva a acestuia din urma; la dispersarea  unui meridian aflat în exces, efectul e accentuat prin dispersarea meridianului în acest raport, prevenind afluxul exagerat de energie în cel din urma meridian

 

            RAPORTUL "MERIDIANE CUPLATE"

            Un meridian YANG si un meridian YIN, care participa la alcatuirea lojelor energetice formeaza sase cupluri: C.-I.S., T.F.-V.S., S.-SPL., P.-I.G., V.-R. si  F.-V.B..

            Cele doua meridiane cuplate comunica printr-un vas LUO transversal, ce poate fi actionat în puncte specifice fiecarui meridian.

            În Marea Circulatie Energetica a Meridianelor, un meridian se afla în raport functional cu alt meridian, de polaritate opusa; stiut fiind ca fiecare meridian are un maxim energetic de 2 ore, meridianul în raport "Miezul Zilei-Miezul Noptii" este situat la un interval de 12 ore.

            Raporturile dintre meridianele aflate în opozitie temporala:

- P.-V., R.-I.G., SPL.-T.F., C.-V.B., V.S.-S., F.-I.S.

            Excesul energetic dintr-unul din meridianele cuplului este transferat în celalalt meridian care se gaseste în perioada respectiva în "insuficienta energetica relativa". Când se tonifica un meridian YIN în perioada YIN sau un meridian YANG  în perioada YANG, este indicata si tonifierea meridianului de natura opusa aflat în acest raport; dimpotriva, când se disperseaza un meridian YIN în perioada YIN sau un meridian YANG în perioada YANG  se indica si dispersia meridianului de natura opusa aflat în raport de opozitie orara.

 

            RAPORTUL "RAMURĂ DREAPTĂ - RAMURĂ STÂNGĂ" A MERIDIANULUI

            Între doua meridiane simetrice, opuse, exista o relatie de corespondenta printr-un colateral secundar, comandat de punctul LO propriu fiecaruia din cele 12 meridiane. Dezechilibrul energetic între aceste doua ramuri se manifesta cel mai des printr-o durere liniara pe traiectul ramurii aflate în exces energetic.

            Într-un dezechilibru energetic dreapta-stânga (o ramura în exces si una în insuficienta), transferul de exces energetic se poate realiza stimulând în tonifiere punctul LO al ramurii aflate în insuficienta (de partea opusa durerii). Daca excesul energetic nu este foarte mare, reechilibrarea poate sa se produca rapid fiind semnalata de disparitia durerii. Aceasta tehnica poarta numele de "Marea Întepatura".

            Daca dezechilibrul energetic e important, ramura insuficienta nu poate absorbi întreg excesul energetic din ramura opusa. Pentru a-i creste capacitatea de absorbtie se poate folosi regula "Marii Întepaturi", în asociere cu stimularea de tip tonifiere a punctului LO al meridianului aflat în raport "Miezul Zilei-Miezul Noptii".

            Exista si o tehnica numita a "Micii Întepaturi", care consta în dispersia punctului dureros de pe ramura în exces energetic. Se adauga eventual un punct al meridianului situat în imediata vecinatate a segmentului de meridian afectat.

 

LOJA ENERGETICĂ/ CALITĂŢI

 

LEMN

 

FOC

 

PĂMÂNT

 

METAL

 

APA

Organ YIN

Ficat

Inima

Splina/

Pancreas

Plamâni

Rinichi

Organ YANG

Vezica biliara

Intestin subtire

Stomac

Intestin gros

Vezica urinara

Gust

Acru

Amar

Dulce

Astringent

Sarat

Simt

Ochi

Limba

Gura

Nas

Urechi

Calitati psihice

Imaginatie

Creativitate

Meditatie

Intuitie

Spontaneitate

Exprimare

Unghii

Gât

Buze

Piele

Par de pe cap

Emotii pozitive/

            negative

Bunatate/

 Furie

Bucurie/

 Ura

Empatie/

 Anxietate

Curaj/

 Tristete

Calm/

 Teama

Culoare

Verde

Rosu

Galben

Alb

Negru

Climat

Vânt

Fierbinte

Umed

Uscat

Rece

Energia

Generatoare

Expansiva

Stabilizatoare

Contractanta

Conservanta

Dezvoltare

Rasarire

Crestere

Coacere

Recoltare

Stocare

Etapa de viata

Copilarie

Tinerete

Maturitate

Batrînete

Moarte

Planeta

Jupiter

Marte

Saturn

Venus

Mercur

Numar

3,8

2,7

5,10

4,9

1,6

 

 

Tab.2 CELE CINCI ENERGII ELEMENTARE sI UNELE DIN

               CALITĂŢILE ASOCIATE.

 

 

 

 

III.    DIAGNOSTICUL MEDICAL TRADIŢIONAL CHINEZ ÎN SPECIFICUL STOMATOLOGIC

 

            În medicina traditionala metodele de diagnosticarea afectiunilor sunt în mare parte diferite  specificului medicinii alopate, diferentele sunt date de principii ca circulatie energetica, polaritate YIN-YANG, energii exogene patogene etc.. Conceptiile diagnostice se stabilesc si dupa aspect, tinuta, glas, calitatea pulsului, palparea abdomenului si spatelui etc. Spre exemplu: examenul pulsului, proba de mare finete diagnostica, e complet diferit celui alopat, putând  furniza la o analiza atenta, informatii despre starea energetica a organelor, date de fiziologie...

            Stabilirea unui diagnostic corect este esentiala, stiut fiind ca de multe ori puncte apropiate celui indicat au efecte opuse terapeutic.

            Examenul bolnavului se face cu cel din medicina moderna, cu deosebire ca rezultatul obtinut trebuie interpretat prin prisma celor 8 reguli diagnostice. Acestea sunt:

·       ·       YIN-YANG;

·       ·       Vid-Plenitudine;

·       ·       Frig-Caldura;

·       ·       Interior-Exterior.

 

            YIN-YANG

            Conform filozofiei si medicinii traditionale chineze YIN - YANG reprezinta energii opuse dar complementare formând natura duala a lumii.

            Calitatile acestora sunt multiple, fenomenele naturale putând fi definite prin YIN si YANG:

- YANG: Energie, stralucire, caldura, zi, activitate, Soare.

- YIN: Materie, întuneric, rece, noapte, stagnare, Luna.

            YIN si YANG genereaza Cele Cinci Energii Elementare la rândul lor fiind generate de energia "QI", si se armonizeaza cu ritmurile naturale.

            În medicina traditionala chineza YIN-YANG e considerat principiu de baza în mentinerea sanatatii si prevenirea bolilor, celalalte semne fiind în genere numai manifestari specifice ale diferitelor forme de YIN si YANG. Toate bolile si simptomele lor asociate pot fi interpretate prin pierderea polaritatilor YIN si YANG ale diferitelor sisteme organo-energetice umane. Ca un exemplu, cresterea marcata a temperaturii corpului, constipatia, tenul îmbujorat, transpiratia abundenta, aversiunea fata de cald sunt toate semnele ale excesului de YANG si indica o "boala YANG"  în timp ce frisoanele, diareea, tenul palid, umiditatea scazuta, slabiciunea membrelor si aversiunea fata de frig sunt toate exemple de YIN în exces si indica o "boala YIN" . Ca principiu terapeutic în bolile YANG trebuie facuta dispersie prin diferite metode, iar în cele YIN tonifiere. Tratatul Clasic de Medicina Interna aminteste : "Daca este fierbinte, raceste-l ; daca este rece, încalzeste-l; daca este gol, umple-l; daca este plin, goleste-l".

 

            INTERN sI EXTERN

            Acesti indicatori ofera informatii cu privire la localizarea si la directia de evolutie a bolii, semnificând extinderea si stadiul evolutiv. Anumite afectiuni pot fi mai mult spre interior fiind denumite "boli interne", altele fiind localizate spre exterior fiind denumite "boli externe".

 

Caracteristicile simptomelor de tip YANG

Caracteristicile simptomelor de tip YIN

- Debut acut, zgomotos.

- Debut insidios.

- Agitatie, nervozitate, insomnie.

- Bolnav apatic, astenic, preferinta pentru întuneric, singuratate.

- Preferinta pentru lumina si anturaj.

- Somnolenta, depresie psihica.

- Hipertermie.

- Absenta febrei sau subfebrilitate.

- Preferinta pentru mediul rece si bauturi reci.

- Prefera mediul cald, bauturile calde.

- Transpiratii slabe sau abundente.

- Transpiratii abundente, piele umeda.

- Atitudine în extensie, crampe musculare.

- Atitudine în flexie, hipotonie, pareze.

- Facies congestiv, buze rosii, unghii bine colorate.

- Facies palid, buze cianotice, unghii slab colorate.

- Limba rosie, uscata.

- Limba palida, umeda, hipersalivatie

- Puls superficial si puternic ori rapid.

- Puls fara forta, profund ori lent.

- Respiratie ampla.

- Respiratie filiforma.

- Oligurie, urini concentrate.

- Poliurie, urini diluate.

- Defecatie adesea uscata si dificila.

- Respiratie slaba, adesea superficiala.

 

            RECE sI FIERBINTE

            Rece si fierbinte arata natura fundamentala a afectiunii prin manifestarea diferitelor tipuri de energii patogene, ca exemplu cresterea sau scaderea anormala a temperaturii corpului, ten îmbujorat sau palid, aversiunea fata de fierbinte sau rece, urina deschisa sau închisa la culoare, eliminari intestinale moi sau tari, etc.. Aceste doua semne semnifica de multe ori stadiul afectiunii ca fiind superficiala sau profunda sau în faza de reacutizare.

            În mod similar, "rece" este o manifestare de YIN, iar fierbinte exprima YANG; "vid" indica o stare YIN a deficientei energetice, iar "plenitudine" reflecta o stare YANG a excesului de energie.

 

            VID sI PLENITUDINE

            Acesti indicatori reflecta gradul de diminuare sau accentuare al energiei organelor afectate si gradul de rezistenta al pacientului la boala. Rezistenta scazuta, slabiciunea fizica si pierderea vitalitatii indica o conditie de "gol energetic", în timp ce, hiperactivitatea, tonusul crescut ne pot orienta spre o stare de "plin energetic". Starile de "plin energetic" nu întotdeauna sunt pozitive,  putând fi cauzate de obstructia unuia sau mai multor meridiane energetice ale corpului, fapt care determina energia organului asociat sa se reverse în alte meridiane, suprastimulând organele asociate.

            Simptomele asociate se manifesta rareori izolat, ele aparând de obicei în combinatie cu  simptome de "rece" si "fierbinte", "intern" si "extern". Deasemenea ele se pot transforma în cursul tratamentului, aceste schimbari aratând cât de eficient actioneaza tratamentul si cum trebuie individualizat pentru a obtine efectul dorit în conditiile modificarii simptomelor.

            Examinarea diagnostica conform M.T.C. urmareste:

·       ·       gradul de afectare a circulatiei energetice prin meridiane, scopul terapeutic fiind îndepartarea factorilor patogeni si refacerea polaritatii energetice fiziologice YIN-YANG.

 

 

 

          Aspecte diagnostice conform M.T.C. aplicate în Stomatologie

 

            Examenul medical conform M.T.C. este asemanator în multe parti cu cel alopat si cuprinde etapele:

1.    1.    Anamneza.

2.    2.    Inspectia.

3.    3.    Ausculatia.

4.    4.    Palparea.

5.    5.    Examenul pulsului.

            La acestea se adauga pentru un diagnostic eficient: studierea pulsului, diagnosticul de meridian si stabilirea punctelor active, cei Opt Indicatori.

1.    1.    Anamneza

            Cuprinde etapele specifice preliminare ale interogatoriului terapeutic.

            În M.T.C. au valoare diagnostica si alte elemente de ordin obiectiv si subiectiv  care sa ofere informatii în plus privind natura si stadiul de evolutie al afectiunii: cele cinci tipuri de senzatii gustative, cinci secretii sau cele cinci stari emotionale.

 

2.    2.    Inspectia

            Se urmaresc diferite aspecte:

a.    a.    Inspectia fetei:

·       ·       Starea de dezvoltare si nutritie.

·       ·       Aspectul pielii si a diferitelor regiuni ale fetei.

·       ·       Aspectul celor cinci organe de simt.

            si la nivelul fetei sunt decelabile transformarile energetice YIN-YANG, furnizând de multe ori informatii importante privind starea energetica a unor organe, tipul energetic intern fiziologic.

            Medicina orientala împarte fata în numeroase zone specifice la nivelul carora se manifesta functionalitatea organelor interne. Astfel:

1.    1.    Modificarile de la nivelul obrajilor indica conditiile de functionare a Plamânilor;

2.    2.    Vîrful nasului corespunde cordului iar narinele, bronhiilor;

3.    3.    Zona mediana sau centrala a nasului corespunde Stomacului;

4.    4.    Radacina nasului corespunde pancreasului;

5.    5.    La nivelul ochilor sunt reprezentati Rinichii-regiunea periorbitala;

6.    6.    Zona dintre cele doua sprâncene corespunde Ficatului;

7.    7.    Zona situata la nivelul celor doua tâmple corespunde Splinei;

8.    8.    Zona centrala a fruntii corespunde Intestinului subtire;

9.    9.    Zona periferica a fruntii din apropierea insertiei capilare corespunde Intestinului gros;

10.Punctul cel mai înalt al fruntii corespunde Vezicii urinare;

11.Urechile reprezinta Rinichii;

12.Buza superioara corespunde Stomacului, cea inferioara Intestinului subtire si Colonului;

13.Zona peribucala corespunde organelor genitale.

 

            Organele de simt sunt în relatie cu meridianele principale:

a.    a.    ochii, în dependinta functionala cu Ficatul, corespunzator elementului Lemn.

b.    b.    limba, în dependinta functionala cu Inima, corespunzator elementului Foc.

c.    c.    buzele, în dependinta functionala cu Splina, corespunzator elementului Pamânt.

d.     d.     nasul, în dependinta functionala cu Plamânii, corespunzând elementului Metal.

e.    e.    urechile, în dependinta functionala cu Rinichii, corespunzator elementului Apa.

 

           Examenul ochilor furnizeaza, de asemenea, date asupra functionalitatii organelor interne cele cinci energii reflectându-se la nivelul acestora astfel:

 

ELEMENT

ORGAN

COMPONENT OCULAR

CULOARE

LEMN

F./V.B.

Iris

Verde

FOC

I./I.S.

Cantul ochiului

Rosu

PĂMÂNT

SPL./PANCREAS

Pleoape

Galben

METAL

P./I.G.

Sclera

Alb

APA

R./V.U.

Pupila

Neagra

 

            Exemplificarea acestor relatii se poate face si prin observarea legaturilor dintre diverse afectiuni si corespondentele cu organele de simt. În multe forme de icter, simptom asociat debutului unor afectiuni hepatice, putem observa coloratia sclerelor oculare care iau o tenta galbuie.




            Examenul buzelor, în relatie energetica cu loja Pamânt (Spl/S) poate arata fiziologia QI-XUE. Buzele de culoare si carnatie fiziologica sunt cele roz sau rosu deschis, tonice si semnifica armonia între aceste energii.

- Buzele palide semnifica un vid de sânge; când sângele stagneaza ele devin violete.

- Buzele uscate - uscaciunea sau caldura perversa agresioneaza lichidele organice.

- Buzele de culoare rosu-aprins: acumulare de caldura, foc si vid de YIN.

- Daca buzele sunt ulcerate, se datoreaza acumularii de caldura în splina-pancreas si stomac.

- Devierea comisurei bucale în afectiuni date de vânt.

            Dizarmonia YIN-YANG se reflecta si în aspectul si tonicitatea pielii, indicator important:

·       ·       Tip YANG: congestie, roseata, hiperemie.

·       ·       Tip Medium: fermitate, tonicitate.

·       ·       Tip YIN : stare laxa, atonicitate, cianoza.

            Culoarea pielii poate da informatii despre starea energetica a celor cinci loji energetice:

- galbuie        - Pamânt (SP/S).

- albicioasa    - Metal (P/I.G.).

- negricioasa  - Apa (R/V).

- verzuie         - Lemn (F/V.B.).

- rosietica       - Foc (I/I.S.).

            Aceste culori reprezinta forme pure, în tarile temperate întâlnindu-se mai des combinatii ale acestora.

 

            Parul de pe cap

            Se afla sub dependenta rinichilor si a sângelui, astfel caderea precoce a parului semnifica insuficienta rinichilor(deficit de energie YIN). Parul uscat, friabil, cu tendinta de cadere apare în vid de sânge.

 

            Cavitatea bucala

            Examenul danturii

            Dintii sunt considerati un excedent osos si în consecinta, se afla sub dependenta energetica a rinichilor. La nivelul arcadelor dentare se ramifica meridianul Stomacului care influenteaza gingiile.

            Elemente diagnostice:

- Dintii cu aspect mat - insuficienta a rinichilor tip YIN.

- Dintii prezentând luciu, dar de aspect uscat - afectare a stomacului tip YIN.

- Dintii uscati si lipsiti de tartru - insuficienta a rinichilor tip YIN si stomacului.

- Dintii uscati si cu aspect "patat" (tartru) - insuficienta a rinichilor tip YIN asociata cu plenitudine de caldura în meridianul Stomac.

            De asemenea în debutul unor afectiuni dentare, hipersensibilitatea unor puncte de la nivelul urechii sau chiar încalzirea acesteia ne poate informa asupra unor dezechilibre energetice. Detectarea acestora se face utilizând aparate speciale de electrodetectie, în scop profilactic si curativ.

            Parodontiul marginal:

            Se afla sub influenta lojei energetice Pamânt(Stomac/Splina,Pancreas), afectiunile specifice tinând îndeosebi de starea acestei loje energetice.

 

            Inspectia limbii

            Limba se afla sub dependenta lojei energetice Foc (I/I.S.), când energia cordului este armonioasa, limba poate decela cele cinci gusturi. Examinarea se face rapid, lumina naturala fiind mai indicata si se urmaresc:

- examenul corpului limbii.

- examenul depozitului lingual.

            În cadrul acestora, importante sunt: textura, motilitatea, culoarea tesutului lingual propriu.

            În mod normal, limba are o culoare roz-rosietica, nu e nici prea umeda, nici prea uscata, fara depozite. Somatopia linguala e în functie de traiectul meridianelor distincte în relatie cu aceasta, si reflecta starea unor organe interne.

            Ca un exemplu al interrelatiei dintre limba si organismul uman, în cardiomiopatie limba capata o culoare rosie-aprins în zona vârfului, semnificând dezechilibrul de tip "SHI" - exces de YANG cu deficit de YIN.

 

            Consistenta sau textura:

- limba subtire - insuficienta de sânge si de lichide organice.

- limba groasa, tumefiata; exces de YIN (umiditate sau exces de lichide organice), insuficienta de YANG. Uneori limba lasa amprente dentare pe marginile sale laterale.

- limba de tip congestiv, cu consistenta crescuta: exces de energie YANG (caldura excesiva în meridianul Cordului, cu plenitudine de YANG  în partea de sus a corpului, producând congestia fetei si a conjunctivelor).

- limba moale, flasca, imobila: insuficienta a energiei YIN.

- limba uscata: insuficienta de lichide organice.

- limba fisurata si crapata: când lichidele corpului se consuma, suprafata limbii se usuca, prin exces de YANG.

            Motilitatea limbii da indicatiile:

- limba care tremura: prin deficienta de QI si sânge, în deficite ale energiei YIN.

- limba retractata: insuficienta energiei Ficatului (legea Mama/Fiu).

- limba deviata lateral: indica obstructia colateralelor prin afectarea structurilor energetice ale lojei Lemn (F/V.B.) - (dereglare în structurile energetice F./V.B.).

- limba rigida: semn de plenitudine. Apare în boli febrile, datorita caldurii patogene. Mai apare în apoplexie.

            Depozitul lingual

            Starea acestuia ne poate da informatii despre starea energiei asimilate pornind de la alimente (depozit neaderent), un depozit aderent semnificând o stare patologica.

            Cantitatea depozitului exprima gravitatea bolii:

- un depozit subtire indica o boala benigna.

- un depozit gros indica o afectiune mai importanta.

            Culoarea depozitului:

- un depozit albicios poate apare prin invazia corpului de un climat patogen extern de tip Frig (ori Vânt-Frig). Daca depozitul e subtire, tulburarea este mai recenta, la cel gros tulburarea este mai veche. Depozitul albicios semnifica o tulburare superficiala.

- un depozit galbui indica invazia corpului de un agent patogen intern de tip Vânt-Caldura; tulburarea e mai profunda.

- un depozit cenusiu indica o evolutie si mai profunda a afectiunii.

            Când depozitul este umed - insuficienta a energiei YANG (sindrom "XU").

            Când depozitul este uscat - insuficienta a energiei YIN (sindrom "SHI").

            Aderenta depozitului indica originea interna sau externa a tulburarii: un depozit aderent, greu de înlaturat, exprima patrunderea în corp a unei energii patogene externe; un depozit neaderent (usor de înlaturat) exprima afectarea energiei nutritive endogene de tip Vid-Frig.

            Culoarea tesutului lingual:

- o limba roz-palid indica un sindrom de insuficienta (XU), produs prin insuficienta de energie YANG si a sângelui. Poate exprima si invazia energiei exogene, patogene Frig.

- o limba roz, lucitoare; insuficienta de YANG si plenitudine de YIN.

- limba rosie: ascensiunea energiei YANG.

- limba purpurica: stagnarea energiei QI si a sângelui (XUE).

- limba violeta-închis: stagnarea sângelui (prin epuizarea energiei).

- limba cenusie închisa, uscata posterior indica un deficit al Rinichilor cu epuizarea energiei "ZHONG QI" (energie ancestrala).

 

            Saliva

- Sputa mucoasa, albicioasa, fluida, în cantitate relativ crescuta este semnul unei afectiuni date de frig.

- Sputa de aspect galbui, vâscoasa, în cantitate mai redusa e semnul unei afectiuni date de caldura.

- Sputa în cantitate mica, aderenta (care se elimina cu greutate) apare în afectiuni date de uscaciune.

- Sputa sangvinolenta-purulenta e semnul acumularii de caldura în pulmon. Hemoptizia denota lezarea vaselor plamânilor de catre caldura patogena. "Ciclul de Contradominare"

 

            Auscultatia si Palparea sunt metode de examinare obiectiva ce pot furniza informatii despre starea organelor interne cât si informatii despre starea tesuturilor superficiale si profunde.

 

            Examenul pulsului:

            Acest examen în M.T.C. e complet diferit celui din medicina alopata si poate furniza informatiii despre starea organelor interne, stadiul evolutiv al unei afectiuni... Examinarea implica însa un grad de subiectivism în momentul actual neexistând o certificare stiintifica pentru aceasta metoda de diagnosticare.

            Pulsurile, în numar de trei, sunt localizate în spatiul radial deasupra articulatiei, pe o lungime de aproximativ 3 cun(cele mijlocii se gasesc la nivelul protuberantei maxime a apofizei stiloide). Diagnosticul traditional chinez prin examenul pulsurilor radiale, se face prin localizarea simetrica a acestora:

- I.S.-I.G.,V.B.-S. si  V.-T.F.: organe FU.

- C.-P., F-SPL si R-V.S.: organe ZANG.

            La mâna stânga pulsurile sunt YANG iar la mâna dreapta pulsurile sunt YIN, localizarea pulsologica având acelasi amplasament prin simetrie.

Puls: - superficial / profund-organe FU / organe ZANG.

 

IV.    TEHNICI  DE ACUPUNCTURĂ sI MOXA

 

            Tehnicile de acupunctura si moxa reprezinta doua metode de tratament diferite.

            Acupunctura consta în înteparea, cu ajutorul unui ac metalic de diferite tipuri, a anumitor puncte ale corpului omenesc si cu ajutorul unor tehnici de manipulare menite sa imprime stimulari mai mult sau mai putin puternice, în vederea unui scop terapeutic. Acele folosite în clinica sunt acele fine, acele triunghiulare, acele numite "floare de prun", acele activate prin curent electric si acele intradermice.

            Moxa este o metoda terapeutica obtinuta prin aplicarea în ace pe diferite puncte de pe învelisul cutanat care trebuie încalzite, cauterizate, unei pudre uscate de pelin sau altei substante, în forma incandescenta.

            Iata în continuare diferitele tehnici de acupunctura si moxa.

 

a)      Tehnici de manipulare a acelor fine

            Consideratii generale

            În clinica sunt folosite diferite tipuri de ace, de lungimi si diametre variabile. Lungimea acelor fine folosite în prezent, variaza între 0,5 si 5 d[3][3], iar diametrul între 0,45 - 0,26 mm, asa cum indica tabelul de mai jos.

 

Nr.

26

28

32

30

Diametrul (mm)

0,45

0,38

0,32

0,26

 

Tab.5 Grosimea acelor de acupunctura.

 

            Înainte de folosire, acele trebuie controlate sa nu fie strâmbe, pentru a înlatura incidente care pot provoca dureri în timpul tratamentului.

            Pentru a localiza mai usor punctele, membrul sau corpul bolnavului trebuie plasat într-o pozitie corespunzatoare punctelor alese. Daca bolnavul se afla într-o pozitie incomoda, el va obosi si va suporta greu acele. O miscare brusca poate provoca accidente prin îndoirea sau ruperea acelor. În general, pentru întepaturile din regiunile frontala, toraco-abdominala si fata anterioara a membrelor inferioare, pozitia în decubit dorsal este cea mai potrivita; pentru punctele din regiunea occipitala, cervicala si dorso-lombara si fata posterioara a membrelor inferioare, este indicat decubitul ventral; înteparea punctelor situate pe fata laterala a corpului se efectueaza de preferinta în decubit lateral; iar pentru cele de la cap, membrele superioare si regiunea dorso-lombara se recomanda si pozitia sezânda.

            Înainte de a practica întepatura, trebuie verificate instrumentele si conditiile de asepsie.

            Lungimea acului va fi stabilita în functie de adipozitatea si constitutia bolnavului, precum si de locul punctelor indicate.

 

b)      Cum se deprinde manipularea acelor

            În cazul în care medicul nu stie sa-si dirijeze forta degetelor si nu are dexteritate în manipularea acelor, va întâmpina dificultati în introducerea acului în piele, riscând sa provoace suferinta bolnavului, fara a-si atinge scopul terapeutic. De aceea, un începator în acupunctura trebuie sa execute exercitii, în vederea folosirii corecte a puterii degetelor, practicând pe el însusi acupunctura, pentru a defini mai exact reactiile si senzatiile produse de întepatura. Manipularile experimentale pot fi efectuate pe foi de hârtie suprapuse în straturi din ce în ce mai groase sau pe o bucata de vata acoperita cu o tesatura. În primul rând se va experimenta introducerea si scoaterea acului, rasucindu-l între degete precum si metoda de extragere si inserare a acului prin rasucire.

 

c)       Metode de inserare a acului si tehnica de manipulare dupa insertie

            În general, în momentul în care vârful acului strabate învelisul cutanat, se resimte durerea, dar cu cât acul patrunde în adâncime, durerea este mai mica. Pentru a atenua durerea, acul trebuie introdus foarte repede. Procedeele de implantare a acelor sunt numeroase, dar nu vom mentiona decât pe cele importante:

 

            Metoda de introducere a acului prin apasarea punctului cu unghia:

            Se apasa cu putere punctul ales cu unghia degetului mare sau aratator de la mâna stânga, si se prinde mânerul acului între degetul mare si aratatorul de la mâna dreapta. În momentul când atentia bolnavului este atrasa de apasarea facuta cu mâna stânga, medicul introduce rapid acul la nivelul degetului mare de la mâna stânga. Aceasta metoda este indicata pentru ace având lungimea de cel putin 1,5 d (fig.a).

 

            Insertia acului sustinut de degete ajutatoare:

            Se prinde corpul acului între degetul mare si aratatorul mâinii stângi, lasând libera o portiune de 0,2 - 0,3 d din lungime pentru întepatura, mânerul fiind cuprins de degetul mare si aratatorul de la mâna dreapta. Când acul atinge suprafata cutanata, se înfige rapid printr-o miscare abila a degetului mare si a aratatorului de la mâna stânga. În acelasi timp, mâna dreapta împinge mânerul acului de sus în jos, acul înaintând în profunzimea tesutului, fiind rasucit între cele doua degete, în timp ce degetul mare si aratatorul mâinii stângi sustin corpul acului. Aceasta metoda se foloseste la implantarea acelor cu o lungime de peste 3 d (fig.b).

 

            Metoda de implantare foarte rapida a acului:

            Se tine acul deasupra punctului, între degetul mare si aratatorul de la mâna dreapta, lasând libera o portiune spre vârf de 0,2 - 0,3 d si se înfige cu putere în derm. Apoi, partea inferioara a acului fiind prinsa între degetul mare si aratatorul de la mâna stânga, aceleasi degete de la mâna dreapta prind mânerul acului, împingându-l prin rotire, degetul mare si aratatorul de la mâna stânga împingând în acelasi timp, pâna ce acul ajunge la adâncimea dorita. Aceasta metoda este indicata atât pentru acele lungi cât si pentru cele scurte (fig.c).

 

            Inserarea acului prin ciupirea pielii:

            Se ciupeste pielea din zona punctului ales, între degetul mare si aratatorul mâinii stângi si se introduce rapid acul cu mâna dreapta. Aceasta metoda se recomanda pentru punctele situate în zonele unde partile moi sunt în strat subtire, ca punctul YINTANG (P.E.1) si DICANG (S.4) de pe obraz (fig.d).

 

            Inserarea acului prin întinderea pielii:

            Se întinde pielea din jurul punctului cu degetul aratator si degetul mare de la mâna stânga, si se înfinge acul dintr-o miscare cu mâna dreapta, pâna la profunzimea


 

Fig. 2 Tehnici de inserare a acului

 

dorita. Aceasta metoda este folosita pentru zonele din jurul capului, cu piele moale sau cu pliuri - ca cea de pe abdomen (fig.e).

            În afara de aceste metode, mai exista metoda de insertie prin rasucire sau cea cu ajutorul unui tub care tine acul rigid etc., dar pe care nu le vom descrie aici.

 

          Tehnica de manipulare dupa introducerea acului

            Aceasta tehnica este de o deosebita importanta, rezultatele obtinute depinzând în mare parte de felul cum a fost executata.

            Modul de manipulare a acelor este diferit: prin ridicare si înfigere, rasucire, vibrare, rulare etc.

            Cele mai cunoscute tehnici de manipulare sunt urmatoarele:

a.    a.    Metoda de ridicare si inserare alternativa a acului:

            Dupa introducerea acului la o anumita adâncime în tesut, se fixeaza pielea din vecinatatea punctului cu degetul mare si aratatorul mâinii stângi si, tinând mânerul acului între degetul mare si aratatorul mâinii drepte, se ridica si se înfige acul alternativ. Aceasta metoda este contraindicata în zona ochilor si în regiunile din profunzime bogat vascularizate; daca este folosita, manipularea se va executa totusi foarte usor pentru a evita accidentele.

b.    b.    Metoda de rasucire a acului:

            Se prinde mânerul acului între degetul mare si aratatorul mâinii drepte, rulând acul la dreapta si la stânga. Când rotirile sunt de mare amplitudine, trebuie evitata prinderea acului între fibrele tisulare, aceasta producând dureri bolnavului.

c.    c.    Gratajul acului:

            Se apasa extremitatea superioara a mânerului cu degetul mare de la mâna dreapta si se grateaza mânerul de jos în sus cu unghia aratatorului sau cu degetul mijlociu de la mâna dreapta, sau se fixeaza acul în dreptul punctului cu mâna stânga, gratând mânerul acului de jos în sus, printr-o miscare de rotatie, în sensul invers al acelor ceasornicului, cu degetul mare si aratatorul mâinii drepte.

d.    d.    Metoda de ridicare, inserare si rotire a acului:

            Dupa inserarea acului la adâncimea ceruta, se poate recurge la cele 3 manipulari, pentru a verifica senzatiile obtinute de acupunctura.

            Dupa producerea energiei, pentru intensificarea senzatiilor, acul va fi zgâriat sau facut sa vibreze.

            Miscarea acului:

            Se prinde mânerul acului cu mâna dreapta, ridicând si înfigând acul printr-o miscare rapida, cu o amplitudine scazuta, imprimându-se acului o miscare de dute-vino foarte rapida.

 

d)      Tehnica de manipulare de BU (tonifiere) si XIE (dispersie)

            În capitolul "Tiao Jing Sun" (Despre reglarea meridianelor) din NEI JING, se precizeaza ca aparitia bolilor se manifesta printr-o stare de "Vid"  (insuficienta) sau o stare de "Plenitudine" (exces). Ţinând seama de aceste manifestari patologice de "Vid" si "Plenitudine" capitolul "Jing Mai Pian" (Despre meridian si puls) de Ling Shu în NEI JING, da indicatii terapeutice de "tonifiere" în starea de "Vid" si de "dispersie" în starea de "Plenitudine". În urma acestor indicatii, medicii chinezi specialisti în acupunctura, în cursul îndelungatei lor practici clinice, au stabilit diferite metode pentru a obtine efectele de tonifiere si dispersie.

            Iata unele din metodele traditionale uzuale:

1.         METODA DE RETRAGERE sI ÎNFINGERE A ACULUI (sau metoda de dute-vino a acului):

Actiune de tonifiere: retragerea urmata de implantarea lenta a acului cu amplitudine redusa.

Actiune de dispersie: ridicare si inserare rapida a acului cu amplitudine marita.

2.         METODA DE RĂSUCIRE A ACULUI:

Actiunea de tonifiere: se ruleaza acul încet cu amplitudine slaba.

Actiunea de dispersie: se rasuceste rapid acul cu amplitudine mare.

3.         ÎN FUNCŢIE DE RAPIDITATEA DE IMPLANTARE sI RETRAGEREA ACULUI:

Actiune de tonifiere: se insereaza lent acul în tesut, rotindu-l usor. În momentul retragerii acestuia, se mentine un moment sub derm, dupa care se ridica rapid.

Actiune de dispersie: se înfige rapid acul, se rasuceste cu amplitudine marita si se retrage pe planuri succesive.

4.         METODA DE ÎNCHIDERE SAU DE DESCHIDERE A ORIFICIULUI DE ACUPUNCTURĂ:

Actiunea de tonifiere: imediat dupa extragerea acului se maseaza orificiul de acupunctura, evitând eliminarea de "JING QI" (energia vitala a meridianelor).

Actiunea de dispersie: înaintea extragerii acului, se mareste orificiul de acupunctura prin miscarea acului, pentru a usura expulsia de "Xie Qi " (energie "perversa" sau patologica).

5.         METODA DE TONIFIERE SAU DISPERSIE MEDIE:

            Dupa inserarea acului, se procedeaza la miscarea de dute-vino si rasucirea acului, pâna la producerea energiei (senzatii de acupunctura) si apoi se scoate.

Nota: toate tehnicile de manipulare mentionate mai sus pot fi efectuate separat sau combinate între ele.

          Pentru a întelege mai usor, s-au împartit manipularile de tonifiere si dispersie în stimulari slabe, puternice si medii:

 

a.   a.   Stimulare slaba:

            Este considerata în general ca un echivalent al stimularii de tonifiere. Acul se retrage si se înfinge încet, rotindu-l cu o amplitudine scazuta si se va opri în momentul când bolnavul percepe senzatiile. Acest gen de stimulare se aplica mai ales bolnavilor debili, celor anxiosi sau în cursul primei sedinte de acupunctura. Stimularea trebuie sa fie slaba când acupunctura se efectueaza în puncte situate lânga organe importante.

b.  b.  Stimularea puternica:

            De obicei echivaleaza cu stimularea de dispersie. Provoaca senzatii foarte puternice care pot iradia pâna la extremitatea membrelor. Metoda consta în implantarea puternica a acului, rotindu-l cu o amplitudine mare. Tehnica de gratare si vibrare a acului este si ea practicata pentru a se obtine o stimulare puternica. Aceasta este indicata pacientilor vigurosi, celor acuzând dureri acute sau convulsii si este practicata pe punctele membrelor si a regiunii lombare.

c.   c.   Stimularea medie:

            Reprezinta în general un echivalent al metodei de tonifiere sau dispersie medie. Senzatiile provocate prin stimulare medie sunt mai slabe decât cele produse de stimularea puternica, dar mai puternice decât cele produse de stimularea slaba. Stimularea medie este indicata în tulburari care nu se manifesta clar prin stare de insuficienta sau exces.

 

e)       Senzatiile provocate de acupunctura si efectele terapeutice

            În momentul patrunderii acului în tesut la adâncimea dorita, bolnavul încearca senzatii de durere, balonare, greutate etc., cunoscute sub numele de "DE QI" (obtinerea energiei vitale sau producerea energiei). Senzatiile difera în functie de adâncimea si directia întepaturilor. De exemplu, dupa înteparea unui punct aflat în regiunea capului sau a fetei, bolnavul simte adesea o dilatare; senzatia de toropeala se obtine mai usor în partile unde tesuturile moi sunt în strat mai gros, senzatia de durere fulgeratoare cu iradieri la distanta este adesea provocata de înteparea membrelor.

            Intensitatea stimulului nu depinde numai de felul manevrarii, dar si de gradul sensibilitatii bolnavului la acupunctura. Se impune deci o analiza atenta care sa corespunda conditiilor concrete Astfel, uneori medicul are impresia ca manipularea acului a fost foarte puternica, în schimb bolnavul resimte o senzatie foarte slaba; alteori, bolnavul se plânge de o senzatie puternica, în timp ce doctorul o considera slaba. De aceea, când se apreciaza intensitatea stimulului, trebuie sa se tina seama în mod egal de reactia pacientului si de modul de întepare.

            Efectele terapeutice depind în mare masura de senzatiile resimtite în timpul sedintei de acupunctura. Astfel, daca senzatiile se produc rapid si se transmit usor (cu exceptia punctelor fara fenomene de conductie), rezultatele vor fi mai bune, în caz contrar efectele vor fi mai putin satisfacatoare.

            Senzatiile produse de acupunctura sunt conditionate si de corectitudinea manipularii acelor. Atunci când acupunctorul stapâneste bine aceasta tehnica si punctele sunt bine alese, se vor obtine usor rezultatele dorite. Se impune deci ca medicul sa studieze si sa analizeze cu atentie diferitele senzatii de acupunctura obtinute în clinica, în vederea unei permanente îmbunatatiri a rezultatelor terapeutice.

 

 

            DIRECŢIA ACULUI sI ADÂNCIMEA ÎNŢEPĂTURII

            Directia imprimata acului:

            Când acul este introdus în derm, el formeaza un unghi cu suprafata cutanata. Gradul unghiului este determinat de plasarea punctelor si de afectiunea ce se cere tratata. Sunt prezentate mai jos câteva reguli generale:

            Directia verticala:

            Acul se implanteaza vertical în piele. Aceasta directie este recomandata atunci când sunt vizate tesuturi moi în strat mai gros, permitând o întepatura mai profunda, ca în cazul membrelor, abdomenului si regiunii lombare.

 

            Directia oblica:

            Se introduce acul în derm urmând o directie oblica care formeaza cu învelisul

cutanat un unghi de cca. 450. Directia oblica este practicata în general pentru punctele din vecinatatea viscerelor, ca cele din zona toracica, precum si unele puncte speciale ca punctul LIEQUE (P.7).

 

            Directia orizontala:

            Acul este introdus în învelisul cutanat într-o directie aproape orizontala, formând un unghi de cca.150. Aceasta pozitie a acului este recomandata în punctele aflate în portiuni unde tesuturile moi sunt în strat subtire cum este regiunea capului, în punctele paravertebrale ale spatelui (HUATUOJIAJI) si punctele situate pe torace.

 

          Adâncimea întepaturilor:

            Adâncimea pe care trebuie s-o atinga acul depinde în general de senzatia resimtita de bolnav, fara indicatii precise. Iata mai jos câteva reguli generale:

            Cele 4 membre:

            La nivelul membrelor, acul poate fi introdus destul de adânc, cu posibilitatea de a strabate doua puncte. Clinic adâncimea care trebuie atinsa depinde de grosimea partilor moi. De exemplu, pentru NEIGUAN (Peric.6), acul poate atinge o profunzime de 0,5 - 1,5 d, iar pentru ZUSANLI (S.36) de la 1 la 2 d, etc.

 


Fig. 3           

 

            Regiunea lombo-sacrala si abdominala:

            În mod obisnuit, adâncimea întepaturilor este de la 1 - 2 d, tinând seama ca în aceste regiuni stratul de tesuturi este mai gros. Totusi nu se recomanda o întepatura prea profunda a punctelor situate pe abdomenul superior.

          Regiunea toracica:

            Dat fiind ca anumite parti ale toracelui sunt acoperite de tesut moale în strat subtire si ca aceste zone sunt deseori în apropierea unor viscere importante ca inima, plamânii, ficatul si splina, se recomanda înteparea mai putin profunda, urmând o directie oblica, aproape orizontala.

            Regiunea cranio-faciala:

            Întepaturile din zona cefalo-faciala trebuie sa fie superficiale, urmând o directie oblica. În plus, atunci când se înteapa puncte din regiunea ochilor si gâtului, ca FENGFU (D.M.16), YAMEN (D.M.15), TIANTU (R.M.22) etc., pentru a înlatura accidentele neplacute, trebuie ca directia si profunzimea întepaturii sa fie foarte corecte.

            Principiile mentionate sunt valabile pentru adulti. În cazul bolnavilor mai tineri, adâncimea întepaturii difera în functie de vârsta; adâncimea întepaturii mai trebuie sa tina seama si de greutatea bolnavului. De exemplu, întepatura din punctul ZHONGWAN (R.M.12) efectuata la un bolnav mai slab, se face la o adâncime de 0,5 - 1 d. pentru a obtine o senzatie puternica, în timp ce la un pacient obez, adâncimea trebuie sa atinga 2 - 3 d.

            În cazul când medicul trebuie sa faca întepatura în puncte situate în regiuni din vecinatatea viscerelor sau vaselor importante, trebuie sa cunoasca cu precizie pozitia punctelor fata de viscere, sa controleze si sa observe cu atentie reactia bolnavului, posedând perfect tehnica de manipulare, în vederea obtinerii unor bune rezultate si înlaturarea accidentelor. Iata principiile de baza ale acestei tehnici:

 

          Timpul de mentinere a acelor si manevrarea lor

            Dupa inserarea acului si producerea senzatiei de acupunctura, se poate continua printr-o actiune de miscare a acului în sensul de dute-vino, de rasucire, vibrare pâna la producerea unor senzatii eficiente, dupa care se retrage acul.

            În cazuri de dureri rebele, de inflamatii sau crize paroxistice în anumite afectiuni, acul poate fi mentinut timp de 30 de minute pâna la mai multe ore. În timpul cât acul este implantat, pentru a mari intensitatea stimulului, acul trebuie miscat la anumite intervale de timp sau chiar permanent daca este cazul, pâna la remisiunea simptomelor tratate.

            Pentru realizarea unei acupuncturi rapide, acele nu vor fi mentinute pe loc. Metoda prezinta urmatoarele caracteristici: se aleg mai putine puncte, se implanteaza acul mai profund, se fac întepaturi care strabat diferite puncte, obtinându-se astfel în scurt timp o stimulare puternica. Metoda prezinta avantajul economiei de timp, fapt pentru care este foarte raspândita la ora actuala.

           

            Observatie si mentiuni

            Întepatura dureroasa si masuri de precautie:

a)    a)    Principalele dureri provocate de implantarea acelor sunt datorate în principal unei tehnici defectuaose care nu permite introducerea rapida a acului sau sunt întepate puncte hiperestezice ale învelisului cutanat. Daca este întepat un punct hiperestezic, este suficienta deplasarea vârfului acului pentru a înlatura senzatia de durere.

b)   b)   Daca au loc dureri în momentul patrunderii acului în adâncime, acestea pot fi provocate prin atingerea peretelui arterial, a tendonului sau periostului. În acest caz, este suficient sa se retraga acul pâna ajunge deasupra dermului si sa se înfiga din nou dupa schimbarea înclinatiei.

c)    c)    Daca bolnavul resimte unele dureri în momentul când acul este rasucit între degete, cu o mare amplitudine, înseamna ca acul a fost prins între fibrele tisulare. În aceste conditii, trebuie usor rasucit acul alternativ la stânga si la dreapta, pâna la desprinderea de fibrele tisulare.

            Totodata, pentru a întepa punctele situate în locuri foarte sensibile cum sunt extremitatile membrelor si fata, manipularea trebuie efectuata cu grija, încercând a se sustrage atentia bolnavului.

            Daca bolnavul prezinta o hipersensibilitate sau este supus pentru prima data tratamentului prin acupunctura, medicul trebuie sa-i acorde multa întelegere pentru a-i risipi teama, convingând-ul sa-si impuna vointa de a se vindeca, colaborând cu medicul în timpul tratamentului.

 

          Conduita de urmat în caz de accidente în acupunctura

            Desi rare, accidentele în acupunctura trebuie evitate pe cât posibil. Atunci când este vorba de bolnavi supusi prima data la acupunctura, de anxiosi, subiecti slabiti sau timizi, medicul are datoria sa le risipeasca teama, sa-i ajute sa se relaxeze, explicându-le procedura tratamentului.

            Vom semnala câteva accidente posibile:

1)  1)  Lipotimie:

Simptome: În timpul acupuncturii, bolnavul se plânge de ameteli, tulburari de vedere, paloare, dispnee, palpitatii si uneori rinoree. În cazuri mai grave se constata stari de soc: transpiratii reci, racirea extremitatilor, puls neregulat, sincopa, hipotensiune arteriala si uneori convulsii.

Cauza: anxietate, debilitate, surmenaj, inanitie sau o stimulare prea puternica.

Tratament: aceste tulburari sunt adesea provocate de anemie cerebrala temporara. În asemenea cazuri, medicul trebuie sa retraga acul imediat, sa întinda bolnavul cu capul în jos si sa-i ofere o bautura calda. Daca bolnavul îsi pierde cunostinta, medicul trebuie sa-l ciupeasca cu unghia sau sa-l întepe în punctul RENZHONG (D.M.26) si NEIGUAN (Peric.6), dupa care în mod normal ar trebui sa-si revina. În caz contrar, trebuie luate imediat alte masuri de reanimare.

          Masuri preventive:

a)    a)    Pentru bolnavii surmenati, debili sau anxiosi, se recomanda practicarea tratamentului în decubit dorsal;

b)   b)   Se recomanda supravegherea facies-ului bolnavului în timpul tratamentului, pentru a putea preveni orice tulburare produsa de acupunctura.

 

2)  2)  Blocarea acului:

            Acul este blocat atunci când este foarte greu sau aproape imposibil de a-l retrage, înfinge sau  misca dupa introducerea în tesut.

Cauza: blocarea acului este datorata contractiei musculare provocata de tensiunea nervoasa a bolnavului sau de amplitudinea prea mare imprimata rasucirii acului. Acul mai poate fi blocat prin prinderea lui între fibrele tisulare.

Tratament: în fata unui bolnav anxios, medicul trebuie sa-l convinga ca tratamentul nu prezinta nici un pericol. Masajul în jurul punctului întepat ajuta la extragerea acului. În caz de nereusita, medicul trebuie sa recomande bolnavului sa se întinda pentru a se relaxa, sau sa implanteze un alt ac alaturi de punct, pentru a înlatura spasmul. Daca acul este prins de fibre tisulare, el trebuie miscat încet în sens invers îndata ce s-a desprins.

 

3)  3)  Ac strâmb:

            Acul s-a strâmbat în tesutul subcutanat.

Cauza: aceasta se întâmpla în general când bolnavul îsi schimba brusc pozitia sau în urma unei puternice contractii musculare în timpul cât acul se afla în tesut. Acul se mai poate strâmba atunci când primeste un soc, când este comprimat sau când este implantat prea brusc si se loveste de o suprafata rezistenta.

Tratament: daca acul s-a strâmbat în urma unei schimbari bruste de pozitie, atunci se recomanda bolnavului sa-si reia pozitia initiala. Este interzisa retragerea sau miscarea brusca a acului, acesta putându-se rupe.

 

4)  4)  Ruperea acului:

Cauza: cauzele favorizante sunt starea proasta a acelor, schimbare brusca în pozitia bolnavului sau contractie musculara. Acul se poate ciocni de o forta externa sau i s-a imprimat o miscare prea puternica de dute-vino sau de rasucire; se mai poate întâmpla ca acul sa fie strâmb si sa fie retras prea brusc.

Tratament: în caz de accident, acupunctorul trebuie sa-si pastreze calmul si sa convinga bolnavul sa nu se miste, astfel ca portiunea rupta sa nu se deplaseze. Daca restul de ac este vizibil pe piele, el poate fi retras cu degetele sau cu o pensa. Daca este la nivelul suprafetei cutanate se poate îndeparta putin pielea pentru a vedea capatul si a-l extrage cu pensa. Daca restul de ac este înfipt sub piele si nu poate fi extras în cabinetul de acupunctura, se va recurge la interventie chirurgicala.

            Masuri Preventive: înainte de începerea tratamentului acele vor fi controlate si bolnavul va fi rugat sa nu se miste, evitându-se totodata manevrarea brusca a acului. Acul nu trebuie înfipt complet, ci trebuie sa se vada din el o portiune de 0,3 - 0,5 d.

 

5)  5)  Lezarea accidentala a unor organe vitale:

            În cazul în care un organ vital este atins din neatentie, medicul trebuie sa ia imediat masuri de remediere. Vom prezenta mai jos câteva cazuri de leziuni:

A)  A)  Plamânul:

            Daca acul patrunde prea adânc sau într-o directie gresita a punctelor situate pe torace, pe spate sau în cavitatea supraclaviculara, plamânul poate fi lezat accidental, dând nastere unui pneumotorax traumatic, în special la bolnavii cu bronsita sau astm. Principalele simptome ale pneumotoraxului sunt: dureri toracice, tuse, jena respiratorie. În cazuri grave întâlnim dispnee, paloare, cianoza, asfixie si sincopa. Tratati necorespunzator, bolnavii cu pneumotorax sufocant pot ajunge la sfârsit letal.

Masuri de luat:

a)    a)    Bolnavul va fi culcat în liniste.

b)   b)   Se vor lua masuri împotriva unei eventuale infectii.

c)    c)    Scoaterea aerului prin punctie. Daca aceasta nu se poate efectua pe loc, bolnavul va fi trimis la cel mai apropiat spital.

B)  B)  Inima, ficat, splina si rinichi:

            Înainte de a proceda la acupunctura se recomanda ca bolnavul sa fie supus unui examen general pentru a se diagnostica corect modificarile existente la unele organe interne ca de exemplu: cord marit, hepatomegalie, splenomegalie, ptoza renala, determinându-se localizarea acestor organe pentru a se evita atingerea lor. Înteparea ficatului sau a splinei poate provoca o ruptura a organului, urmata de hemoragie.

            Simptomele clinice sunt urmatoarele: dureri abdominale, contractarea peretelui abdominal si uneori stare de soc. Lezarea rinichiului poate provoca hemoragie interna cu urmatoarele semne: lombalgie, dureri la palpare si la percutie în regiunea renala, hematurie totala.

Masuri de luat:

a)    a)    Odihna la pat. Calmarea durerilor.

b)   b)   Supraveghere stricta si, daca semnele nu dispar, se recomanda internarea de urgenta.

C)  C)  Creier si maduva spinarii:

            Daca acul este introdus prea adânc sau manevrat incorect în punctele YAMEN (D.M.15), FENGFU (D.M.16) sau cele din meridianul DU MAI care sunt situate deasupra primei vertebre lombare, poate surveni hemoragie cu urmari neplacute.

Semne clinice: Convulsii, paralizie, stari comatoase. Se impun de urgenta masuri curative.

D)  D)  Vase de sânge:

            Prin folosirea unui ac prea gros în regiunile cervicala, abdominala sau inghinala poate fi atins un vas mai mult sau mai putin important provocând hemoragie. În acest caz trebuie intervenit pentru a se asigura hemostaza.

            Accidente neplacute pot surveni daca acupunctorul atinge cu neîndemânare puncte din vecinatatea stomacului, intestinului, vezicii urinare, vezicii biliare sau a ochilor.

 

          Tehnici de întepare cu alte tipuri de ace

            Se mai descriu ca mijloace clasice de tratament acele triunghiulare si acele "floare de prun".

Ř Acele triunghiulare se indica în tratamentul unor afectiuni acute: hipertermie cu congestie, inflamare si durere de origine traumatica, abces si dermatoza. Se mai recomanda în cazuri de febra mare cu convulsii, amigdalita, conjuctivita acuta...

            Contraindicatii:

          Utilizarea acestor ace este în general contraindicata la bolnavii debili, anemici sau vârstnici, în bolile hemoragipare si la femeile gravide.

Ř Acele în fascicul numite "Floare de prun" sau "ace epidermice" reprezinta unul din tipurile de ace folosite în acupunctura prin efectul dat de percutarea suprafetelor. Caracteristic pentru aceste ace sunt cele 5-7 ace fine fixate pe un mâner.

            Indicatii: Aceste ace sunt utilizate în scop de sedare, în tratamentul unor reactii cutanate de tip alergic, urticarie, la copiii mici si batrâni. 

 

Conceptii ale medicinii traditionale extrem orientale privind boala parodontala

 

            Boala parodontala cunoaste diferite forme clinice în functie de urmatorii factori: stadiul evolutiv, agresivitatea agentului agresor, igiena personala si preventia acesteia.

            Clasificarea cea mai cunoscuta se face în:

- Gingivite.

- Parodontite.

- Afectiuni sistemice cu manifestare gingivala.

- Manifestari parodontale consecutive traumei ocluzale.

            Acestea se mai clasifica în forme acute si cronice.

            Principala cauza etiopatogenica în producerea bolii parodontale este reprezentata de microorganismele patogene constituite la nivelul placii bacteriene. Rolul favorizant îl detin:

1)   1)   Factorii locali:

- tartrul dentar.

- trauma ocluzala.

- traumatisme locale.

- calea dentara.

2)   2)   Factori generali:

- ereditatea si predispozitia la îmbolnavire a parodontiului marginal.

- tulburari ale sistemului nervos (S.N.). 

- tulburari endocrine.

- afectiuni sistemice.

 

            Etiologia conform medicinii traditionale chineze pune în evidenta dizarmonia energetica, factor principal în alterarea tonusului energetic si homeostazic general dar si local cu aparitia conditiilor favorizante manifestarilor specifice. Rolul principal în mentinerea acestui echilibru si reglaj îl detine axul energetic YANGMING format din doua meridiane: Stomac si Intestin gros - acestea traversând gingiile. Accentuarea excesiva a energiei YANG în acest ax energetic determina aparitia "Focului-patogen" intern ce ascensioneaza si produce manifestarile clinico-simptomatice diferite în corelatie si cu alti factori agresori interni sau/si externi. Alternativ se produce si "XU" al lojei energetice Apa (rinichi/vezica urinara). Uneori dizarmonia se poate produce si în alte loje energetice având ca efect modificarea circuitelor energetice fiziologice.

            Principiile de tratament tin cont si de apartenenta energetica somatotopica gingivala:

- La Maxilarul Superior - meridianul Stomacului.

- La Maxilarul Inferior  - meridianul Intestinului Gros.

            Terapeutica dupa principiile M.T.C. vizeaza îndepartarea caldurii patogene prin procedee locale si generale, regularizarea fluxului energetic si îndepartarea microorganismelor patogene cu favorizarea conditiilor de vindecare.

            Atitudini terapeutice:

            Se folosesc puncte auriculare: punct de analgezie pentru Maxilarul Superior, punct de analgezie pentru Maxilarul Inferior.

            Tehnica utilizeaza:

- bilute de fero-magnetita.

- acele "á demeure".

- semintele de "Vaccaria Sagetalis"(familia Cariophylaceae) cu actiune stimulativa mecanica si chimica.

            Mentionam ca cele doua puncte auriculare au utilitate si în alte afectiuni bucale ca de exemplu: în odontalgii, pentru extractia dentara etc.

            Ca Puncte Locale: apartin meridianului Stomacului si sunt: JIACHE, XIAGUAN.        Actionarea lor acupuncturala are ca efect atât îndepartarea caldurii patogene locale cât si o regularizare energetica a meridianului de care apartin.

            Ca Puncte la Distanta se utilizeaza:

- HEGU (I.G.4): afectiuni în regiunea bucala, faciala.

- SANJIAN (I.G.3): dureri în gingii, gura si buze uscate.

- NEITING (S.44): inflamatii ale gingiilor maxilarului superior.

- TINGHUI (V.B.2): laxitate ligamentara si mobilitate dentara.

            Puncte circumstantiale sunt:

- I.S.3: inflamatii dureroase, gingivite.

- P.E.2: odontalgii, afectiuni faciale.

- R.M.24: tumefierea gingiilor, odontalgie etc.

            Aceste puncte pot fi actionate atât prin acupunctura cât si prin electroacupunctura, în seriii repetate pâna la scaderea simptomatologiei.

 

          Profilaxia si preventia bolii parodontale

 

            stiut fiind rolul agresiv-distructiv microbian în etiopatogenia bolii parodontale odata aparuta  degenerescenta inflamatorie cu alterari histochimice, e necesara o interventie terapeutica combinata în care si pacientul are un rol foarte important, o igiena bucala buna grabind foarte mult procesul de refacere si vindecare. În acest scop i se va explica acestuia necesitatea igienei sustinute si corecte, o alimentatie echilibrata si alte metode de profilaxie.

            Rolul medicului stomatolog este foarte important afectiunile parodontale

necesitând de foarte multe ori interventia de specialitate, atât terapeutica si curativa cât si prin masurile de profilaxie  specifice.

 

 

III.    ACUPUNCTURA CA MIJLOC TERAPEUTIC,

PROFILACTIC sI CURATIV ÎN STOMATOLOGIE

 

            În disciplina stomatologica principalele indicatii ale acupuncturii sunt reprezentate de afectiunile algice, prin posibilitati analgezice mari pe care le are acupunctura în special în regiunea cerebrala, cervicala si craniana. Aceste zone ale corpului sunt traversate de toate meridianele YANG si de cele doua extrameridiane DU MAI si REN MAI.

            La micile variatii energetice externe sau interne, în organism sistemele de reglare redirectioneaza unele procese fiziologice pentru a mentine armonia YIN/YANG, prin ciclurile de generare si contrastimulare( "Legea celor cinci elemente").

            Daca însa factorul etiologic e persistent sau mecanismele de reglare nu sunt puternice, blocajul face ca energia patogena sa afecteze structuri mai profunde, afectiunea devenind cronica, mai dificil de tratat. Progresia energiilor patogene sau a factorilor perturbatori se face, de regula, din zonele superficiale catre cele profunde: primul sistem de aparare e reprezentat superficial de energia "WEI QI" ce circula în meridianele tendino-musculare, energia patogena (XIE QI) putând progresa catre nivele mai profunde - meridianele principale, în cazuri mai complexe fiind influentate si meridianele extraordinare - nivelul cel mai profund.

            Prin tehnicile de rearmonizare energetica, medicul favorizeaza sistemele de aparare ale organismului pentru a neutraliza si îndeparta energia perturbatoare, refacând astfel circuitele fiziologice dintre sistemele interne si externe. Trebuie precizat ca îmbinarea tehnicilor din M.T.C. cu metodele alopate este de multe ori modul cel mai eficient de prevenire si combatere a unor disfunctii energetice, acupunctura putând actiona singura sau în combinatie cu acestea. În acest scop, punerea unui diagnostic corect e salutara atât pentru pacient, evitând o stare mai dificila, cât si pentru prestigiul acupuncturii.

 

            Indicatiile utilizarii acupuncturii:

            În primul rând, se indica în afectiunile de tip algezic, prin acupunctura realizându-se o analgezie eficienta. Trebuie facuta diferenta între analgezie si anestezie, analgezie însemnând blocarea temporara a durerii prin cresterea pragului de perceptie a acesteia, iar prin anestezie - lipsa partiala sau totala a sensibilitatii locale sau generale prin boala sau substante anestezice. Utilizarea acupuncturii în tratamentul unor algii e foarte veche, din antichitate, însa aplicarea sa în scopuri chirurgicale este de data mai recenta (1958).

            Metoda consta în excitarea unor puncte de pe corp, în scopul producerii unei stari de analgezie suficiente pentru a permite interventii chirurgicale la bolnavi constienti (mentinerea facultatii de reglare corticala).

            Numeroase experimente clinice demonstreaza urmatoarele avantaje ale analgeziei acupuncturale (A.A):

a)    a)    Spectrul de aplicare este foarte larg si fara riscuri.

            Stimularea punctelor fiind inofensiva si usor de realizat, analgezia acupuncturala asigura desfasurararea actului operator fara alt adjuvant, înlaturând riscul efectelor secundare ale narcoticelor. Totodata, A.A. este indicata bolnavilor chirurgicali cu insuficienta hepatica sau renala si celor alergici, pentru care narcoticele sunt contraindicate.

            Analgezia prin acupunctura pastreaza nealterate functiile fiziologice ale organismului, dar în acelasi timp regleaza functiile tulburate si întareste rezistenta organismului împotriva factorilor patogeni externi. A.A. asigura bolnavului o restabilire rapida, ea fiind indicata în special bolnavilor vârstnici sau slabiti, datorita complicatiilor postoperatorii mult mai reduse.

b)   b)   Colaborarea între pacient si medic.

            Bolnavul pastrându-si starea de cunostinta si functiile fiziologice normale, poate colabora cu medicul în timpul interventiei, apreciind rezultatele care altfel nu pot fi observate decât la un timp dupa operatie. De exemplu, în timpul unei operatii de neurochirurgie se poate observa, prin aceasta metoda de analgezie, daca a fost lezat un nerv senzitiv sau motor, dupa comportarea operatorie a bolnavului, functiile fiziologice ramânând normale. Un alt avantaj este în chirurgia oculara, când de exemplu în strabism, rezultatele pot fi constatate chiar în cursul operatiei.

c)    c)    Functiile fiziologice nefiind alterate, perioada de convalescenta este mai mica.

            A.A. nu tulbura de obicei functiile fiziologice ale organismului, astfel ca s-a dovedit ca dupa diverse interventii chirurgicale, revenirea se face mai usor, iar complicatiile postoperatorii sunt foarte rare.

d)   d)   A.A. reprezinta o metoda comoda si usoara, care nu necesita aparate speciale sau

narcotice care sunt mai mult sau mai putin toxice pentru bolnav.

            Cu toate acestea, metoda analgezica chirurgicala prin acupunctura, ca metoda noua mai prezinta si unele dezavantaje cum ar fi: nu creeaza o insensibilitate completa si bolnavii mai resimt durerea, muschii nu sunt suficient de relaxati etc. Din aceasta cauza nu s-a renuntat complet la adjuvante.

            În unele cazuri rezultatele nu sunt pozitive (5 - 12% esecuri), de unde se deduce ca legile care guverneaza si aceasta metoda trebuie studiate si îmbunatatite.

            A doua indicatie a acupuncturii o reprezinta afectiunile din sfera O.R.L. denumite si "esentiale", fara un substrat anatomic decelabil. S-a dovedit ca acupunctura nu are efect daca substratul nervos e lezat, dupa anestezia loco-regionala sau la blocarea modularii endorfinice cu antagonistul specific naloxona. În aceasta categorie intra unele nevralgii ale nervilor faciali, pareze sau paralizii musculare, spasme si alte afectiuni.

            Tratamentul acestor afectiuni are ca scopuri prioritare: sedarea durerilor si refacerea functionalitatii circuitelor energetice locale si generale. Rezultatele sunt promitatoare, în aceste afectiuni procentajele de vindecare depasind 55 - 65% în unele apropiindu-se de 100%.

            Cazurile de esec se întâlnesc îndeosebi la pacienti nereceptivi la acupunctura, precum si la pacienti cu leziuni organice constituite, în sfera O.R.L.- de obicei nervoase, a caror refacere e foarte dificila, fenomenele aderentiale de vecinatate, sectionarea sau modificarile anatomice nepermitând decât o sustinere de ordin loco-regional si general, refacerea prin înlocuire sau deviere ramânând un domeniu care, speram ca va fi elucidat în viitor.

 

            O a treia indicatie o reprezinta afectiunile specifice buco-maxilare:

            Afectiuni bucale:

Ř   Dentare:                 - Odontalgii.

Ř    Parodontale:           - Gingivite.

                                    - Parodontite.

Ř    Afectiuni bucale:   - Aftoza.

                                    - Afectiuni inflamatorii.

                                    - Tulburari de sensibilitate si gust, etc.

Ř    Limba:                   - Tulburari de sensibilitate, de motricitate.

                                    - Algii nespecifice ca Glosodinia

Ř    Glandele salivare:  - Sialoree.

                                    - Afectiuni ale glandelor salivare.

 

            UTILIZAREA ACUPUNCTURII ÎN UNELE AFECŢIUNI  STOMATOLOGICE 

            Durerile dentare sunt un simptom frecvent întâlnit în afectiunile bucale, date frecvent de carii dentare, pulpite, afectiuni dento-parodontale, abcese, etc.

            Factori etiologici:

            Durerile dentare au fost clasificate în multe feluri în M.T.C.. În afara de caria dentara, ele mai pot fi induse de o dereglare de tip caldura în axul energetic "YANGMING" format din meridianele Stomac/ Intestin Gros. Caldura umeda prezenta în Stomac se poate schimba în caldura datorata stazei. Durerile dentare, în mod obisnuit, se datoreaza ascensiunii caldurii patogene în axul YANGMING, concomitent cu invazia factorilor patogeni. Afectiunea e de tip "SHI"(dezechilibru de tip YANG), pe fondul unei insuficiente YIN a rinichilor.

            Simptomatologie diferentiala:

            Sindroame:

1.    1.    Vânt-Foc: gingii inflamate si dureroase, sete si preferinta pentru bauturi reci, constipatie, limba rosie, puls rapid, hiperactivitate.

2.    2.    "XU" al rinichilor (exces de YIN): dureri intermitente si înfundate, caderea dintilor, limba rosie, puls rapid filiform.

            Tratament:

1.    1.    Vânt-Foc:

            Metoda: Reducerea caldurii patogene si diminuarea durerilor prin utilizarea punctelor meridianelor Intestin Gros si Stomac.

            Puncte recomandate: I.G.4, S.4, S.5, S.44, V.B.20.

 

            CONSIDERAŢII:

 

- I.G.4 (HEGU): de partea contralaterala e indicat pentru dispersia "caldurii" patogene din meridianul Intestinului gros.

Poz. anatomica: degetul mare al mâinii fiind strâns de aratator, se gaseste între metacarpienele I si II, în mijlocul protuberantei astfel formate, în locul de bombare maxima.

Alte indicatii: cefalee, amigdalita, rinita, faringo-laringita, paralizie, gusa simpla, durere si paralizie a membrului superior, artrita temporo-maxilara, hiperhidroza sau anhidroza, raceala cu febra, etc.

            Tehnica operatorie:

a)    a)    perpendicular 0,5-1 d;

b)   b)   perpendicular spre punctul LAOGONG (Peric. 8), 1,5 d.

 

- S.44 (NEITING): punct de "tîsnire" al meridianului Stomacului, diminueaza focul stomacului, prin conservarea si distributia apei în alte meridiane.

Poz. anatomica: la 0,5 cun în spatele comisurii, între degetele II si III de la picior.

Alte indicatii: gastralgie, cefalee, amigdalita, dizenterie, etc.

            Tehnica operatorie: perpendicular 0,3 - 0,5 d.

 

- S.4 (DICANG): punct local, ca si S.5, realizeaza prin întepare îndepartarea caldurii patogene locale.

Poz.anatomica: la 0,4 cun în afara comisurii labiale.

Alte indicatii: paralizie faciala, nevralgie trigeminala, sialoree.

            Tehnica operatorie: oblic 0,5 d sau orizontal 1-2 d spre punctul JIACHE (S.6).

 

- S.5 (DAYING).

Poz.anatomica: pe ramura mandibulara, putin posterior de orificiul mentonier.

Alte indicatii: paralizie faciala, nevralgie trigeminala, odontalgie, parotidita.

            Tehnica operatorie: perpendicular sau oblic posterior 0,5 - 1 d.

 

2.    2.    "XU" al rinichilor:

            Metoda: stimularea YIN si scaderea "focului" prin activari repetate ale acului la puncte apartinând meridianului Stomacului si la alte puncte.

            Puncte recomandate: R.3, S.2, S.4.

 

- R.3 (TAIXI):

Poz.anatomica: în mijlocul liniei ce leaga vârful maleolei interne cu tendonul m.triceps sural.

Alte indicatii: nefrita, cistita, enurezis, dereglari menstruale, dureri laringiene, odontalgie, pierderi seminale, impotenta, paralizia membrului inferior.

            Tehnici operatorii:

a)    a)    perpendicular pe punctul KUNLUN (V.60);

b)   b)   perpendicular, putin spre maleola interna, 0,3 - 0,5 d.

 

- S.2, S.4: sedarea durerilor prin regularizarea fluxului de "QI" prin canalele energetice.

            Punctele auriculare ce cresc eficienta analgeziei acupuncturale, prin stimulare simpla sau electroacupunctura sunt:

- punct 2 - auricular lobular: punct pentru extractia dentara la MANDIBULĂ, localizat pe lobul auricular în portiunea antero-inferioara.

- punct 2 - auricular superior: MAXILAR, pe lobul urechii în portiunea anterioara este situat superior de punctul MANDIBULĂ, în o treime superioara a portiunii anterioare a lobului auricular.

            Indicatii: dureri dentare, gingivita, artrita A.T.M., stomatita, inflamatia ganglionilor mandibulari, analgezie pentru extractii dentare.

            Date fiind particularitatile tratamentului stomatologic pentru analgezia facio-bucala se utilizeaza punctele de la mâna, fata si cele de analgezie ale urechii.

            Alte puncte recomandate:

·       ·       Abcese dentare - se înteapa punctele: C.3, I.S.5, I.S.8, I.G.4, I.G.2, T.F.2, S.44, S.45, V.B.5, V.B.10, V.B.12.

·       ·       Algii dentare: I.G.3, I.G.11, S.3, S.5, S.42, I.S.18, T.F.9, T.F.20, V.B.3, V.B.5, V.B.6,

V.B.10, V.B.12, V.B.17, D.M.24, D.M.27, P.E.2, P.E.27.

- Maxilarul superior - dureri însotite de trismus: I.G.4, P.9, S.3, R.3.

- Maxilarul inferior: I.G.2, I.G.3, S.3, R.3. T.F.5, V.B.41, V.C.24.

·       ·       Contracturi ale dintilor, carii dentare: S.44, I.S.18, V.14, T.F.17.

·       ·       Dinti mobili, dureri la masticatie si la ingerarea de lichide reci: V.B.2.

·       ·       Zgomote masticatorii: V.B.3, I.S.17.

·       ·       Trismus, tumefierea obrajilor, abces dentar: V.B.5, V.B.10, V.B.12, S.3.

·       ·       Odontalgie cu trismus: I.G.4, I.G.19,S.6, S.7.

·       ·       Trismus dupa apoplexie: V.B.7, V.B.12, V.G.28.

·       ·       Nevralgii dentare: V.C.24.

 

 

IV.    Conceptii ale medicinii alopate privind glosodiniile

 

- glosodinia.

- stomatodinia.

 

            Stomatodinia este un sindrom algic nespecific caracterizat prin usturimi sau senzatie de arsura localizate în diferite zone ale cavitatii bucale, predominant la nivelul limbii, simptome care nu se însotesc de semne clinice obiective evidente.

            Caracteristica este discrepanta dintre gravitatea, amplasarea tulburarilor acuzate de pacient, cu lipsa modificarilor clinice ale mucoasei bucale.

            Prevalenta: Afectiunea intereseaza predominant sexul feminin, în special dupa sau în jurul perioadei de menopauza, dupa 50 de ani, putând aparea si mai devreme, la persoane sub 40 de ani. Nu apare niciodata la copii.

            Raportul dintre femei/barbati ca frecventa de aparitie ar fi de 7/1.

            Debutul afectiunii: este în general lent, simptomele specifice agravându-se treptat. Totusi în unele din cazuri debutul este brusc, legat uneori de manevre stomatologice, traume afective, socuri psihice, etc.

 

          Simptomatologia

            Este descrisa de majoritatea pacientilor ca fiind foarte grava, acuta, aproape totdeauna cu o puternica coloratura afectiva, emotionala. Pacientii acuza de cele mai multe ori usturime, senzatie de arsura, durere. Uneori însa, ei acuza senzatie de amorteala, umflatura, furnicaturi, întepaturi sau "ardeiat, piperat". Mai pot fi întâlnite senzatii de gura uscata, asprime sau alterari ale gustului.

            Cea mai mare parte a pacientilor semnaleaza un caracter continuu al durerii, alteori un caracter intermitent.

            Durerea poate avea grade diferite de intensitate de la usoara la foarte severa.

            Sediul:

            Cei mai multi pacienti acuza usturimi în multiple zone ale cavitatii bucale, având aproape totdeauna o dispozitie simetrica.

            În ordinea frecventei simptomele apar la: vârful si marginile limbii, mucoasa labiala, gingiile procesului alveolar maxilar si palatul dur, gingiile procesului alveolar mandibular, faringele si planseul bucal, mucoasa jugala.

            La circa 1/3 din pacienti senzatiile produc tulburari în timpul alimentatiei, iar circa 2/3 se plâng de tulburari ale somnului.

            Un semn important este diminuarea sau disparitia temporara a glosalgiei dupa masa.

            Senzatii diferite acuzate de pacienti sunt dureri de cap, inapetenta, lipsa salivei, gura lipicioasa, insomnii si schimbari de comportament ca anxietate, iritabilitate, depresie...

            Evaluarea functiilor senzitiv-senzoriale bucale nu pune în evidenta modificari de fond ale senzatiilor tactila, gustativa, termica si discriminare epicritica. Totusi, pragul de toleranta al durerii la acesti bolnavi este scazut semnificativ fata de indivizii normali.

            Dupa natura simptomelor, glosodinia poate fi împartita în trei tipuri:

            Tipul I (prezent la cca. 60-70% din cazuri).

            Pacientul nu prezinta nici un simptom dimineata dupa trezire. Usturimile se instaleaza treptat în cursul zilei, crescând în intensitate pâna seara, când ating punctul maxim. Caracteristic, senzatiile neplacute dispar în timpul mesei si, de asemenea, în timpul somnului. Nu trezesc pacientii din somn.

            Se accentueaza în starile de stres, suparare sau oboseala psihica.

            Tipul II (cca. 20% din cazuri).

            Usturimile sunt prezente la trezire si persista nemodificate tot timpul zilei.

            Atât la tipul I cât si la tipul II algiile sunt prezente zilnic, neexistând zile linistite.

            Tipul III.

            Spre deosebire de tipurile precedente, la acesti bolnavi durerea nu apare zilnic si poate avea unele sedii mai putin obisnuite (planseu, val, faringe). Uneori simptomele sunt agravate de o serie de obiceiuri vicioase (ticuri) cum ar fi frecatul sau rotatia limbii, senzatia de a sustine o proteza instabila, colectarea fortata si amestecarea salivei cu limba, etc.

            Bolnavii se autoexamineaza frecvent descoperind felurite modificari imaginare: limba "crapata", limba "încarcata", puncte rosii, puncte albe pe limba, formatiuni, noduli pe limba sau buze. Uneori acuza modificari ale salivei, uscaciune a gurii sau alte simptome mai mult sau mai putin imaginare.

            În general sunt persoane anxioase, agitate sau depresive.

 

          Examenul clinic obiectiv

            De cele mai multe ori nu pune în evidenta modificari evidente. El trebuie totusi facut cu atentie, în special cu referire la "modificarile" observate de bolnav.

            Se constata o usoara înrosire a vârfului limbii ce depaseste limitele normalitatii. Uneori examenul clinic poate decela modificari minore sau variante ale normalului ca: limba fisurata, glosita exfoliativa, depapilari de diverse origini, limba saburala sau piloasa.

            În aceasta din urma situatie, medicul trebuie sa discearna cu atentie care din tulburari tin de starea anxioasa sau de acuzele subiective.

            Etiologia este în mare parte necunoscuta. În aparitia ei au fost incriminati multipli factori care pot fi grupati în trei mari grupe: factori locali, factori generali si factori psihogeni.

1.    1.    Factori locali

            Cei mai frecvent implicati în aparitia stomatodiniilor ar fi:

- alergie de contact la metacrilat de metil, rasini epoxidice sau alte tipuri de rasini. Se citeaza alergiile la proteze nou aplicate pe câmpul protetic.

            Alergii la alimente, conservanti, coloranti, parfumanti, aditivi alimentari, paste de dinti pot da nastere la stomatodinii pasagere care dispar odata cu înlaturarea cauzei. Diagnosticul acestui tip de alergie a fost pus pe baza unor teste de contact cutanate, desi acestea pot da nastere uneori la rezultate fals pozitive.

- parafunctii bucale cum ar fi ticuri motorii ale limbii (frecare, rulare, rotire) sau bruxism.

- infectii cronice.

            Candidoza cronica legata de diabet, xerostomie, corticoterapie, anemie pernicioasa pare a favoriza aparitia afectiunii. Infectiile fusotreponemice cronice ar fi incriminate.

            Alte cauze locale:

-refluxul gastro-esofagian poate produce senzatii de arsura la nivelul faringelui sau palatului.

            Glosita migratorie poate genera uneori în fazele de exacerbare depapilari si senzatie de usturime la  nivelul limbii. Starea se poate agrava în perioadele de stres.

            Neurinomul nervului acustic poate genera uneori senzatie de arsura la nivelul mucoasei bucale.

2.    2.    Factori generali

A.  A.  Menopauza este cel mai implicat factor general în geneza algiilor nespecifice bucale.

            Pe lânga fenomenele vasomotorii generale, simptomatologia psihica sau alte tulburari, disconfortul oral (usturimi, gust alterat, etc.) poate însoti manifestarile din jurul menopauzei. Aceste tulburari senzitiv-senzoriale bucale, pot apare dupa diferite statistici în 17-33% din cazuri. Pe de alta parte conform observatiilor lui Grushka(1987) la pacientele cu stomatodinii, tulburarile  legate de menopauza sunt mai severe decât la lotul martor. Cu toate acestea, algiile bucale dupa menopauza nu par a fi legate de nivelele hormonilor estrogeni.

            În acelasi timp, s-a constatat ca tulburarile psihice legate de menopauza sunt mai accentuate la femeile cu stomatodinii de diferite tipuri.

B.   B.   Deficientele vitaminice si ale fierului cu rasunet în sfera hematologica (B12, acid

folic) par a fi legate de prezenta glosodiniilor în procente ce variaza între 2-58%.

            Astfel, anemia pernicioasa aparuta ca urmare a unui sindrom de malabsorbtie a vitaminei B12 poate genera glosodinii în procente de 1,8-8%.

            Deficitul de acid folic (ca urmare a unei afectiuni celiace, boala Crohn, rezectii de stomac sau jejun) poate fi urmat de glosodinii.

            Anemia sideropenica a fost implicata în aparitia stomatodiniilor în procente ce variaza între 5-53% dupa diferitele statistici. Ea se datoreaza unui deficit de fier în urma rezectiilor de stomac, sarcina sau unor hemoragii repetate.

            Deficitul de vitamine din "complexul B" (B1, B2, B6) poate cauza uneori stomatodinii (pâna la 40% din lotul studiat).

            Terapia vitaminica instituita cu "complex B" (în special vit. B1 si B6) a redus accesele dureroase la un procent de aproximativ 45% din pacienti, dupa unele studii.

C.  C.  Diabetul, desi incriminat în geneza afectiunii nu apare decât în 5% din cazuri în

statisticile recente.

D.  D.  Saliva si medicamentele.

            Modificarea compozitiei salivei: nivele proteice crescute, cresterea fosfatilor, sodiului, potasiului legate sau nu de tulburari hormonale, poate genera algii bucale.

            Xerostomia clinica de diverse etiologii (radioterapie, medicamente, etc.) constituie deseori cauza unor glosodinii.

            Medicatia anticolinergica poate agrava xerostomia, în special la pacientii cu o rata redusa a metabolismului si un timp de clearance medicamentos mai îndelungat.

            Antibioterapia prelungita poate duce la infectii oportuniste cu Candida Albicans si altereaza microflora bacteriana saprofita bucala.

3.    3.    Factorii psihologici.

            Sunt frecventi implicati în etiologia stomatodiniilor sau sunt asociati cu afectiunea.

            Aproape totdeauna pacientii prezinta episoade de nevroza anxioasa sau depresiva în antecedente. Deseori, factorii psihogeni sunt legati de stari de stres cronic care pot genera stari depresive "mascate" sau disimulate pe care pacientul fie nu le realizeaza, fie nu le marturiseste.

            Pentru a evalua mai exact interrelatia dintre stomatodinii si afectiunile psihice, o serie de studii ale ultimilor 10 ani au cautat sa introduca în bilantul pacientilor chestionarele folosite de psihologi sau psihiatrii pentru gradarea, cuantificarea acestor afectiuni.

            Astfel Van der Ploeg si colaboratorii, în 1987 gaseste scoruri semnificativ mai mari la pacientii cu glasodinii fata de lotul martor. Scorurile reprezentau suma punctajelor obtinute pe baza unor astfel de chestionare care evaluau starea de anxietate, depresie, labilitate psihica sau reactii somatice la stres.  Majoritatea pacientilor erau femei în perioada de dupa menopauza, ce prezentau o puternica componenta psihogena în simptomele pe care le acuzau.

            Broning si colaboratorii, în 1987 a constatat asocierea unei tulburari psihice la 44% din cazurile de stomatodinii investigate în comparatie cu 16 % cât apar la lotul martor.

            Lamb si colaboratorii, în 1988 confirma rezultatele mentionate anterior prin evaluarea a 150 de cazuri. Ei confirma prezenta unor factori de ordin psihic în geneza stomatodiniilor în mai mult de 50% din cazurile observate.

            Incidenta acestor componente psihice este mai mare în cazul glosodiniilor de tip II. În cadrul acestui grup predomina manifestarile anxioase, ei fiind în acelasi timp si cei mai greu de tratat.

            Ratele de vindecare evaluate în cazul glosodiniilor de tip I si II au fost relativ comparabile (61% la  59%). 70% din cazurile ce nu au raspuns la tratament prezinta afectiuni psihice asociate.

            Pentru a evidentia posibila interconexiune între psihic si mecanismele nociceptiei, un studiu al activitatii electrice a creierului efectuat la 20 de pacienti cu glosalgie cu simptomatologie severa a evidentiat un dezechilibru net în sistemul neuromediatorilor cerebrali de legatura; deasemeni efectul deficient al S.R.A.A. ca sistem de sincronizare (S.R.A.A. - sistemul reticulat activator ascendent) si modificari în relatiile functionale ale complexelor limbic-reticular si sistemul de reglare-inhibitie al creierului. Este cunoscut ca dereglarile în sistemul neuromediatorilor cerebrali: dopamina/acetilcolina/ serotoninic, sistemul endorfinic, etc. pot duce la manifestari psiho-somatice complexe. Alte studii au evidentiat o crestere a activitatii simpatoadrenergice si serotoninergice, diminuarea activitatii sistemului kalikreina- kinina.

            Studiul incrimineaza stimulii externi prelungiti în diminuarea functionalitatii unor mecanisme de reglare si control a nociceptiei cu aparitia simptomatologiei consecutive. Ca o concluzie a acestuia, glosodinia ar fi data ca o manifestare a stresului emotional cronic.

          Examene complementare

OTest pe baza masurarii temperaturii locale:

Metoda: s-a utilizat aparatul DT-1 electron thermoesthesiometer, ce e foarte senzitiv la variatii termice între 360C si 380C. Studiul s-a facut pe 7 arii topografice linguale.

            În lucru au intrat: 50 pacienti cu glosodinie.

- un grup de control: 50 persoane peste 50 de ani.

            Astfel cea mai mica temperatura (330C) s-a constatat în zona vârfului limbii.       Temperatura minima a fost semnificativ mai scazuta la grupul de control. De asemenea, s-au remarcat diferente semnificative de temperatura între sexe.

            Concluzii:

·       ·       la aceste afectiuni, inflamatia si diminuarea circulatiei fara alte semne clinice

vizibile pot fi evidentiate prin aceasta metoda.

OÎntr-un studiu de histopatologie a mucoasei bucale si a tesuturilor subiacente, Li H. si col., evidentiaza la pacientii cu glosodinii o vasculita microscopica destul de accentuata, ce ar fi raspunzatoare de producerea algiei caracteristice. Tratamentul ar consta în îmbunatatirea circulatiei dar si îndepartarea, înlaturarea stazelor. Vasculita - dar de tip venos, e semnalata si de alti autori, cu aceeasi procedura terapeutica.

OTitrul hormonilor estrogeni; incriminarea unor deficite ale acestora în algii bucale, nu a dus la rezultate concludente.

ONivelul acidului vanilmandelic în urina. Acesta poate furniza informatii privind:

- intensitatea unei parestezii.

- durata senzatiei dureroase.

- tipul afectiunilor viscerale concurente.

            Teste hematologice au semnalat la unii pacienti nivele scazute ale unor componente sangvine:

- feritina: sub 16 ng/ ml.

- vit. B12: sub 175 pg/ ml.

            Posibil si scaderea nivelului de Zn seric.

            Concluziile autorilor sunt:

- este absolut necesara decelarea la pacientii cu glosodinii a tulburarilor psihice asociate, uneori "mascate" sau nediagnosticate.

- este necesara din partea medicului curant a unei permanente sustineri psihice a pacientilor.

- este necesara o individualizare a tratamentului în functie de bilantul medical, psihologic si stomatologic al fiecarui pacient în parte.

            Deasemenea, circa 50% din pacientii cu glosodinii prezinta afectiuni psihice de tip anxios, obsesiv sau psihosomatic. Aceasta incidenta este semnificativ mai crescuta decât incidenta acestor afectiuni în rândul populatiei  normale (8-16%).

            Este tot atât de posibil însa ca pacientii cu dureri cronice sa dobândeasca ulterior aceste tulburari.

            Somatizarea unor tulburari psihice pare a fi un factor tot atât de important ca si cei mentionati mai sus.

            Aceasta modificare poate fi definita ca fiind "existenta unor simptome care sugereaza alterari fizice fara baze obiective dar cu un mecanism fiziologic bine definit, presupus legat de unii factori psihologici". Conform autorilor, aceasta observatie nu este surprinzatoare, cunoscut fiind ca somatizarea, anxietatea si depresia prezinta o strânsa interrelatie.

            Se poate afirma ca în decelarea etiologiei specifice si a unor tehnici terapeutice eficiente este necesara colaborarea si cu alte specialitati medicale tinând cont de ineficienta metodelor curante alopate actuale.

            Tratamentul este în general nesatisfacator. Se face în urma unui bilant care trebuie sa cuprinda:

- bilant psihiatric-psihologic.

- bilant medical general.

- bilant stomatologic.

            În functie de rezultatele acestuia, tratamentul va fi individualizat si vizeaza:

a)    a)    decelarea si suprimarea factorilor generali implicati în aparitia glosodiniei:

- anemia.

- avitaminoza B.

- diabetul zaharat.

- hiperaciditate gastrica.

- corectarea unor deficiente minerale, principii dietetice.

b)   b)   decelarea si suprimarea cauzelor orale:

- proteze incorecte.

- D-V-O modificat.

- aliaje de punti incompatibile.

- xerostomia.

- glosita migratorie.

- influente cronice locale, contacte premature,  etc.

            Corectarea sau excizarea anomaliilor cronice vasculare locale semnalate de unii autori ar da unele rezultate, însa cercetarile sunt într-un stadiu incipient.

c)    c)    tratament psihiatric si psihologic de sustinere: nevroze anxioase si depresive, stres

cronic, stari conflictuale cronice, cancerofobia.

            Tratamentul psihiatric folosit în trecut cu neuroleptice de sinteza s-a dovedit ca nu da rezultate.

            Blocurile anestezice tronculare nervoase pot ameliora temporar simptomele acute, dar de scurta durata si nu suprima cauza, durerile reaparând.

            În tratamentul acestei afectiuni s-au mai încercat si alte metode.

            În cazul glosodiniilor idiopatice - cele care nu au nici o cauza, care sunt persistente dupa tratament ce este nesatisfacator, se va lua o atitudine pozitiva fata de durere, se vor avea preocupari noi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




 

 

 

 

 

 

 

 

 

                              

 

V.      GLOSODINIA ÎN MEDICINA TRADIŢIONALĂ EXTREM ORIENTALĂ

 

      În cadrul specialitatii stomatologice glosodinia reprezinta sindroame particulare în privinta etiopatogeniei, manifestarilor si evolutiei. Totodata rezolvarea lor dupa tehnici terapeutice alopate sau ale medicinii vestice este din pacate de cele mai multe ori sortita esecului. Se încearca diverse metode terapeutice, dar experienta timpului dovedeste esecuri numeroase. De aceea apelarea la acupunctura se pare a fi benefica, rezultatele fiind încurajatoare.

      Acupunctura, aceasta metoda considerata drept neconventionala si repudiata de unii medici alopati, efectuate în serii repetate si la intervale de timp repetate duce destul de repede la diminuarea sau chiar la abolirea durerilor insuportabile ale pacientilor suferinzi de glosodinie. Alegerea acupunctelor reflexogene si specifice regiunii orale, care se înteapa cu ace fine speciale pentru regiunea B.M.F. la care se adauga si tehnici de manipulare clasice, determina chiar din prima sedinta o reducere vizibila a fenomenelor algice linguale.

      M.T.C. sustine ca aceasta afectiune este o consecinta a dezechilibrelor functionale aparute în loja energetica Inima. Vechii medici chinezi considerau limba ca o prelungire a inimii (sau o exteriorizare a sa). Deasemenea la nivelul vârfului sau se reflecta eventualele modificari energetice ale inimii. M.T.C. considera glosodinia ca o suferinta provocata de alterari ale nivelului energetic "YIN-YANG"; mai concret asistam la o predominanta de tip YANG, datorate fie reducerii YIN-ului, ca urmare a unui consum excesiv a acestuia, fie cresterii valorilor YANG-ului, puse pe seama actiunii factorilor agresori exo si endogeni. "Legea celor cinci elemente".

      Principiile ce stau la baza conceptelor traditionale chineze spun ca loja energetica FOC are un consum masiv de energie, reflectat prin plenitudinea inimii, ce duce la o stare de epuizare a lemnului, ce corespunde d.p.d.v. organic, ficatului. Aspectul mucoasei linguale la bolnavii de glosodinie, la o privire sumara pare normala. Dar în  realitate, de multe ori culoarea mucoasei fetei dorsale a limbii este rosiatica ceea ce ar semnifica excesul energetic din loja FOC-INIMĂ.

 

PRINCIPIILE DE TRATAMENT ALE M.T.C. SUSŢIN:

 

1.   Reducerea nivelului energetic YANG;

2.   Resuscitarea energiei YIN, ce se gaseste în deficit;

3. Mentinerea armoniei "YIN-YANG" la valori egale, dupa eliminarea starilor manifeste ale glosodiniei;

 

Aceste principii se pot realiza apelându-se la doua sisteme de acupunctura:

1.   auriculoterapie;

2.   acupunctura ce se adreseaza regiunii maxilo-faciale;

3.   acupunctura ce se adreseaza regiunii mâinii.

 

1.   Auriculoterapia are la baza concepte desprinse atât din principii ale M.T.C., cât si

precepte desprinse din medicina straveche franceza. Bazele stiintifice au fost puse de Paul Nogier. În prezent chinezii considera pavilionul urechii drepte loc de reflectare a tuturor organelor din corp; la nivelul acestuia se afla puncte cu localizare stabila, care pot fi detectate cu ajutorul unei aparaturi electronice adecvate. Principiul se bazeaza pe determinarea rezistentei electrice diferite a tegumentelor stiut fiind ca acupunctele au o rezistenta electrica mai scazuta. In cazul zonelor cavitatii orale punctele celor doua arcade se pot detecta în cadranul anterior al lobulului urechii. Se evidentiaza astfel doua puncte, supero-anterior, al arcadei maxilare si altul infero-anterior al arcadei mandibulare. Aceste puncte sunt supuse actiunii stimulative mecano-chimice prin aplicarea semintelor de "Vaccariae Sagetalis", planta din familia Cariophylaceae(pe punctele detectate); aceste seminte sunt asezate pe o placa de plastic conformatoare, ce se acopera cu leucoplast ce se pot lipi pe punctul electrodetectat. Pacientului i se explica modalitatea de activare a zonei prin presiune si rotatii periodice. Aceste seminte se mentin 4-5 zile, dupa care urmeaza o pauza de 3 zile, tratamentul putându-se relua ulterior. Pe lânga presiunea mecanica asupra auriculoacupunctului, "semen Vaccariae" exercita si un puternic efect revulsiv, chimic iritant asupra acestuia.

2.   Acupunctura ce se adreseaza regiunii maxilo-faciale. Aceasta respecta principiile acupuncturii clasice, apelând la punctele plasate la nivelul extremitatilor corpului. Este vorba de cele faciale si la nivelul membrelor superioare. Pentru regiunea fetei se aleg ace scurte de 1-1,5 cm  lungime din otel inoxidabil, cu mânere din sârma de cupru argintat, trefilat.

      In tratamentul glosodiniei se apeleaza frecvent la punctul "HEGU", plasat la nivelul mâinii în dreptul metacarpului IV. Acest acupunct este considerat de multi autori ca având efecte sedative ale durerilor din regiunea cefalica, fiind totodata un punct de reechilibrare energetica tip "YANG".

        In situatia unei anestezii cu scop chirurgical în stomatologie se folosesc atât puncte de pe fata cât si de la nivelul membrelor superioare pe partea abordata.

      Tratamentul glosodiniei prin acupunctura apeleaza la câteva puncte situate pe fata ce apartin meridianelor Stomac, Intestin Subtire, Intestin Gros, Vas Guvernor. Se folosesc punctele CHENGJIANG, QUANLIAO, JIACHE etc. Aceste puncte sunt abordate în sedinte periodice,  la doua zile, timp de 15-20 min., cu intervale succesive de manipulare a acelor dupa principii de tonifiere. Tratamentul se desfasoara pe intervalul a circa 10-12 sedinte cu pauze de 4-6 saptamâni. In unele situatii, la nivelul punctelor apar reactii hiperemice localizate, semn considerat bun de catre M.T.C. Pe lânga principiile enuntate mai sus, trebuie mentionat ca în functie de fiecare pacient în parte, sistemele de tratament se individualizeaza.

      Punctele de acupunctura indicate, pe lânga cele descrise, se împart în puncte principale, suplimentare si circumstantiale:

  • Puncte principale: I.G.4, I.G.11, V.G. 20, S.2.
  • Puncte suplimentare: S.36, S.24, V.15, I.G.7, V.S.8, S.41.
  • Puncte circumstantiale: T.F.1, V.C.24, S.39 - la bolnavii cu buze uscate, F.3 - la bolnavii cu tumefierea buzelor, I.G.10.

      Studiile efectuate interdisciplinar au evidentiat rezultate favorabile  în circa 67% din cazuri.

      Dieta este una moderata, ce influenteaza axul energetic YANGMING în scopul sustinerii organelor acestui ax energetic si a tonifierii lojei energetice Apa. Astfel se vor consuma alimente bogate în elemente minerale si antioxidanti ca: grâu încoltit, orez nedecorticat usor preparat prin muiere si fierbere, pâine integrala si minerale esentiale ca Seleniu, Magneziu etc. Extractul de nuca de cocos este indicat îndeosebi la persoanele de sex feminin.

            Dintre plante cele chinezesti ce actioneaza modulator la nivelul Lojei energetice Pamânt si cele cu efect de tonifiere renala sunt indicate; dintre cele indigene Sunatoarea are un efect pozitiv.

 

 

 

 

 

 

VI.    ACUPUNCTURA ÎN STOMATOLOGIE CA MIJLOC DE SEDARE A DURERILOR

 

A. A. ALTE TEHNICI TERAPEUTICE:

 

            ELECTROACUPUNCTURA

 

            Este o metoda terapeutica ce consta în asocierea la actiunea fizica a acelor de acupunctura, o actiune speciala realizata de curentul electric, procedeu modernizat si prin multitudinea de generatoare electrice si prin frecventele folosite.

            Utilizarea curentului electric în medicina se face din timpuri stravechi, însa experimentele erau mai mult bazate pe empirism, neavând un substrat stiintific. Stimularea electrica a punctelor de acupunctura, denumita si electropunctura, este o metoda terapeutica cu beneficii reale, având indicatii în multe discipline medicale.

            Rezultatele obtinute în practica clinica au condus la realizarea unei aparaturi performante, spectrul de aplicatii fiind tot mai larg incluzând si afectiuni specifice disciplinei stomatologice. Principiile acestei metode terapeutice se leaga de unele proprietati ale curentului electric, sarcinile electrice pot strabate cu usurinta tesuturile în sens bine cunoscut si produc local sau la distanta efecte specifice.

            Principalele avantaje de ordin tehnic sunt:

1.    1.    Poate înlocui manevrarea manuala prelungita a acelor.

2.    2.    Permite sa se regleze cu mai multa precizie intensitatea stimulului.

3.    3.    Asigura producerea unor stimulari puternice.

 

            Indicatii:

            Indicatiile privind acupunctura sunt valabile si pentru electroacupunctura. Rezultate foarte bune sunt întâlnite în:

1.    1.    Tratamentul anumitor nevralgii si paralizii, dupa cum actiunea analgezica si spasmolitica este mult mai puternica prin electropunctura decât prin simpla acupunctura.

2.    2.    În sechelele de dupa accidente vasculare cerebrale sau constatat ameliorari ale simptomelor îndeosebi în perioada de recuperare functionala.

3.    3.    În unele afectiuni algice în care durerea are un caracter liniar (lombosciatica, nevralgie cervico-brahiala, etc.) prin tehnici de dispersie.

 

            Contraindicatii:

1.    1.    La femeile însarcinate, în special în primele si ultimele trei luni de sarcina.

2.    2.    Evitarea stimularii unor puncte situate în vecinatatea sinusului carotidian, în jurul inimii sau a extremitatii cefalice. Ca accidente pot aparea:

- asfixia.

- oprirea respiratiei.

- fibrilatie ventriculara.

3.    3.    La bolnavii purtatori de electrostimulatoare:

- cardiostimulatoare (peace-maker).

- pompe de infuzie continua a insulinei.

- aparate auditive.

4.    4.    În zonele cu afectiuni inflamatorii sau de natura alergica.

5.    5.    În cardiopatie, precum si la cei cu hipertensiune cu valori mari (peste 180/120 mm Hg).

6.    6.    La pacientii cu astenie avansata.

7.    7.    În stari infectioase acute.

 

          TEHNICA STIMULĂRII PRIN ELECTROACUPUNCTURĂ

 

            Tratamentul se individualizeaza în functie de efectul urmarit si care e specific terapeuticii medicale traditionale:

-              efect de tonifiere, de stimulare;

-              efect de dispersare, de sedare;

-              efect de transmitere, de accelerare a fluxului energetic de-a lungul meridianului.

 

CALITATEA STIMULULUI

TONIFIERE

DISPERSIE

FRECVENŢA

INTENSITATE

 

TIMP DE STIMULARE

POLARITATE ELECTROZI

SENSUL CURENTULUI

Mica: 0,1 - 5 Hz.

Catre pragul dureros: 500-800µA.

De regula scurt: 2-3 min.

Electrodul negativ.

În sensul meridianului.

Mare: peste 20 Hz.

Catre pragul de perceptie: 100-400 µA.

De regula, mai lung: 10-20 min.

Electrodul pozitiv.

Împotriva sensului meridianului.

 

Tab.6 Caracteristicile de curent adaptate obtinerii

                          efectelor de tonifiere sau de dispersie.

 

            Înainte de utilizare aparatul se verifica fiind necesara o buna cunoastere a detaliilor tehnice:

a.    a.    Se începe cu implantarea a doua ace în punctele alese, care se manevreaza pâna la

aparitia senzatiei de acupunctura, când ambele ace sunt legate la doua fire conductoare ale aparatului. Senzatiile de acupunctura pot fi evidentiate clinic fiind atât locale obtinute prin eliberarea de mediatori chimici la locul stimulat cât si senzatii generale care variaza de la caz la caz, ca furnicaturi, toropeala, caldura ca si senzatii de migrare a energiei de-a lungul meridianului stimulat acupunctural.

            Specificul metodei de stimulare electrica a acupunctelor consta în posibilitatea de a obtine aceleasi efecte, chiar superioare metodei clasice de multe ori, prin modificarea unor caracteristici specifice ale curentului.

 

Ac introdus la o adâncime mica

Ac introdus la o adâncime mare

Stimulare electrica mai mare.

Senzatie locala mai puternica.

Densitate electrica mai mare.

Stimulare electrica mai mica.

Senzatie locala mai slaba.

Densitate electrica mai mica.

EFECT TONIFIANT

EFECT DISPERSANT

 

            O alta modalitate de principiu în actiunea electroacupuncturii în normalizarea circulatiei energetice într-un meridian si a sângelui, consta în "deblocarea" fluxului de "QI" - stagnant la un anumit nivel al acelui meridian, efect urmat de îmbunatatirea circulatiei superficiale si profunde (efect de transmisie). Aceasta se obtine prin parcurgerea traseului meridianului de catre sarcinile electrice între cei doi poli de generare si captare, respectiv anod si catod.

            În mod obisnuit se folosesc doua metode de electrostimulare:

1.    1.    Se plaseaza electrozii pe aceeasi ramura dreapta sau stânga a unui meridian. Pentru

obtinerea efectului de tonifiere sau pentru un efect de "transmisie", polul negativ (activ, cu actiune tonifianta) va fi plasat pe punctul cu numarul mai mic (deci la punctele de debut ale meridianului) iar polul pozitiv pe un punct cu numar mai mare.

            Pentru dispersia unui meridian se plaseaza electrodul negativ pe punctul cu numar mai mare, iar cel pozitiv pe punctul cu numar mai mic. Sensul curentului e de la polul negativ spre cel pozitiv, suprapunerea sensului curentului în sensul circulatiei "QI" în meridian are efect tonifiant, iar inversarea sensului efect dispersant. Când distanta dintre electrozi e mare se mai poate plasa un ac pe un punct intermediar, numit "ac de conductie", pentru a mentine traseul electric.

            Electrozii se plaseaza sub mânerul acului pentru a calcula mai precis rezistenta electrica totala utilizata.

2.    2.    Plasarea polului negativ pe un punct situat pe o ramura a meridianului si polul

pozitiv pe punctul omonim situat pe ramura opusa.

b.    b.    Se fixeaza potentiometrul la "zero". Se deschide circuitul iar intensitatea curentului

electric este usor marita, pâna ce bolnavul resimte o senzatie adecvata, gradul de stimulare fiind stabilit în functie de limita de toleranta a bolnavului.  

            Pe parcursul stimularii, daca senzatia de curent dispare - fenomen de adaptare, intensitatea curentului va fi crescuta usor pâna la reaparitia senzatiei specifice.

c.    c.    În general, trecerea curentului are loc în decurs de 10-20 min. si numai în unele

afectiuni tratamentul ajunge la 30 min.

d.    d.    Dupa tratament, se regleaza potentiometrul la "zero" si se întrerupe curentul.

            Stimularea poate fi facuta si prin piele intacta, necesarul de sarcina electrica fiind mai mare, pentru a depasi bariera cutanata.

 

TIPUL DE STIMULARE

PRAGUL DE PERCEPŢIE

PRAGUL

DUREROS

PRAGUL DE TOLERANŢĂ

Stimulare prin ace

Stimulare prin piele intacta

80 µA

100 µA

500 µA

1000 µA

1000 µA

10.000 µA

 

            Alti factori de care depinde sensibilitatea la nivelul punctelor stimulate sunt:

- prezenta în imediata vecinatate a acului a unui numar mai mare (senzatie mai puternica) sau mai mic (senzatie mai slaba) de terminatii nervoase;

- plasarea electrozilor într-un teritoriu cu rezistenta electrica diferita. Astfel, senzatia va fi mai puternica într-un punct situat într-o regiune musculara decât într-un punct situat într-o regiune în care predomina tesutul adipos.

            La intensitati sau frecvente prea mari ale curentului ce depasesc limitele de tolerabilitate pot apare unele efecte secundare locale: arsurile (la nivelul aplicarii stimulilor) se înregistreaza la intensitati prea mari ale curentului sau la o inegalitate importanta între segmentul pozitiv si cel negativ al undelor ca si la utilizarea în terapie a curentului continuu, poate apare electroliza cu dizolvarea acelor si necroza tisulara, prin acumularea de sarcina electrica intratisular. Aceste efecte pot fi preîntâmpinate prin utilizarea curentului alternativ la intensitati ale curentului sub limita de tolerabilitate. Stimularea mai puternica provocata de electropunctura poate determina contractii musculare mai puternice, deci trebuie luate masuri pentru a se înlatura lipotimiile sau accidentele provocate de strâmbarea sau ruperea acelor.

 

 

 


Fig.4 Efectele fiziologice si patologice ale

                                diferitelor intensitati de curent.

 

            Observatii:

a.    a.    Reglarea potentiometrului trebuie sa fie lenta pentru a nu surprinde bolnavul printr-o intensitate prea brusca.

b.    b.    În timpul tratamentului pot fi semnalate fenomene de spasm, senzatie de toropeala, de dilatatie si greutate, dar toate acestea sunt socotite normale.

c.    c.    Dat fiind ca punctele din zona faciala si cele situate deasupra coatelor si genunchilor sunt mai sensibile la stimulul electric, curentul nu trebuie sa fie prea puternic în aceste zone.

         

          APARATUL DE ELECTROACUPUNCTURĂ sI PRINCIPII TEHNICE

 

            Schema de principiu a unui aparat de electroacupunctura e: un generator de curent "G", ce furnizeaza o anumita cantitate de energie ce se aplica la doi electrozi de stimulare "1" si "2", plasati în punctele alese între care exista o impedanta bioelectrica de sarcina "Z". Intensitatea curentului si tensiunea sunt reglate de instrumente specifice.

            O schema mult simplificata a unui electrostimulator e prezentata în figura de mai jos:

 


Fig.5 Schema simplificata a unui electrostimulator de acupunctura

 

            FORMA DE UNDĂ A IMPULSURILOR DE STIMULARE

            Este un parametru tehnic controversat, un sistem unitar de lucru nefiind stabilit. Sunt realizate diferite forme de impulsuri electrice:

- Simetrice/asimetrice;

- Unde triunghiulare; rectangulare; sinusoidale; în "dinte de fierastrau"; unda rectangulara cu pauza între impulsuri etc.

            La proiectarea electrostimulatoarelor care furnizeaza aceste forme de unda de impulsuri se are în vedere o caracteristica importanta si anume: suprafetele semialternantelor (+) si (-) sa fie egale pe intervalul unei perioade identice pentru a suprima eventualele componente care au efecte nedorite asupra pacientului (necroze tisulare).

            În practica clinica se prefera o forma de unda triunghiulara a impulsurilor datorita efectelor specifice cât si stabilitatii formei de unda la modificarea unor parametri.

            La formele de unda asimetrice, semialternantele cu amplitudine mai mare sunt cele care produc efectul de stimulare.

 

            PERIOADA sI FRECVENŢA

            În afara parametrilor anteriori, o caracteristica importanta a impulsurilor de electrostimulare este perioada "T", respectiv frecventa " f  "de oscilatie a acestora. Perioada este intervalul de timp dintre doua variatii succesive identice în raport cu linia izoelectrica de referinta. Din motive de ordin practic, intereseaza mai mult inversul perioadei, valoare numita frecventa si care reprezinta numarul de oscilatii într-o unitate de timp, mai precis într-o secunda, dupa formula:

 

f = 1/T (Hz)

 

            Frecventa sau numarul de cicli pe secunda se masoara în herzi (Hz).

            La aparatele de electrostimulare, frecventa de repetitie a stimulilor poate fi reglata continuu sau în trepte între:

- 0,1 si 1000 Hz (1kHz) - domeniul frecventelor joase;

- 1000 Hz si 100.000 Hz (100kHz) - frecvente medii;

- peste 100 kHz - frecvente înalte.

            Datele de electrofiziologie au precizat ca frecventele de amplitudine mica (0,1-10 Hz) sunt adecvate  stimularii S.N.S. (sistemul vegetativ simpatic); frecventele între 10 - 50 Hz sunt adecvate stimularii S.N.P. (sistemul vegetativ parasimpatic); cele situate între 50 - 100 Hz sunt adecvate stimularii nervilor motori. Frecventele mai mari de 1000 Hz nu sunt necesare întrucât "pragul" de stimulare functionala a nervilor somatici este situat între 500-1000 Hz, limita impusa de durata fazei refractare, de circa 1 ms.

            La aceeasi intensitate a stimulului, sensibilitatea dureroasa creste între 30 Hz si 100 Hz, scazând ca sensibilitate dureroasa neplacuta între 100 Hz si 1000 Hz. Acest fapt este cauzat de depasirea frecventelor de transmisie nervoasa, stiut fiind ca un stimul supraliminar are un efect inhibitor.

            În cercetari privind efectele fiziologice ale diferitelor frecvente de stimulare, s-a demonstrat ca naloxona, blocant al endorfinelor, suprima numai analgezia indusa de un ritm de 4 Hz, fara a inhiba analgezia indusa de un ritm de 200 Hz. În schimb analgezia data de un ritm de 200 Hz este blocata de  paraclorfenilamina, care nu influenteaza analgezia de 4 Hz. Frecventele joase par a induce analgezie prin eliberare de endorfine. În schimb frecventele înalte (100Hz-200 Hz) par a realiza acelasi lucru prin eliberare de serotonina, prin stimularea neuronilor serotoninergici.

            Ca o consecinta derivata din fiziologie, se apreciaza ca frecventele joase (sub 5 Hz) au efect tonifiant, iar frecventele mari (peste 20 Hz) au efect sedativ.

 

            DURATA sI FRONTUL IMPULSURILOR DE UNDĂ

            Durata impulsului este echivalenta cu latimea lui iar frontul impulsului cu timpul sau de crestere si cu cel de coborâre. Se deosebesc doua fronturi de unda: anterior si posterior.

            În electrostimulare se pot genera impulsuri modulate ca frecventa, tip, grupuri de impulsuri urmate de pauze etc. în functie si de complexitatea aparatului utilizat.

 

            POLARITATEA ELECTROZILOR sI DENSITATEA CURENTULUI

            În transmisia curentului alternativ, polaritatea electrozilor anod - catod nu are o foarte mare importanta, curentul circulând în ambele sensuri. Totusi, la închiderea circuitului electric se poate constata în general o prezenta de curent mai mare la catod.

            Densitatea de curent reprezinta concentrarea de sarcini electrice în unitatea de suprafata. O densitate electrica crescuta va fi mai mare la electrodul introdus mai superficial comparativ cu electrodul introdus mai profund.

 

            MĂSURI DE MENŢINERE sI ÎNTREŢINERE A APARATELOR

1.    1.    Evitarea scurtcircuitarilor între electrozi când aparatul functioneaza.

2.    2.    Pastrarea aparatului într-un mediu cu temperatura potrivita si constanta; de asemenea e bine sa se evite mediul umed.

 

          MEZOTERAPIA

 

            Este o metoda terapeutica ce consta în injectarea într-un punct de acupunctura a unor substante chimice, solutii medicamentoase în scopuri terapeutice. Substantele pot fi diverse: solutii sintetice, preparate uleioase, vitamine, combinatii fitoterapice etc.

            S-au mai descris si alte metode terapeutice cu indicatii si tehnici specifice, având însa folosinta mai putin în specificul stomatologic.

 

 

B. B. MECANISMELE DE ACŢIUNE ALE ACUPUNCTURII

 

            Teoriile mecanismului de actiune ale acupuncturii au interesat multi cercetatori, atât acupunctori, cât si din alte discipline. S-au formulat diferite ipoteze ale mecanismelor de actiune acupuncturale.

            Teoria meridianelor ca sistem de reglare a homeostaziei bioelectrice a corpului uman a fost formulata teoretic si experimental prin principiile clasice ale acupuncturii.

            Pe baza datelor furnizate de tehnica E.A.G.-Electroacupunctograma, s-a reusit înregistrarea directa a unor fenomene bioelectrice care au loc în organism în conditii fiziologice sau patologice, în mod direct sau dupa stimularea acupunctelor. Privita în complexitatea deosebita a fiziologiei, în care fiecare structura si functie are si un plan biofizic, teoria ramâne principala  în explicarea acestor mecanisme.

            Ipoteza  energetica, indica notiunea de "Energie", fara a preciza însa substratul ei. Ar fi mai curând vorba de energie ca simbol, ca suma a diferitelor sale forme de manifestare (calorica, electrica, luminoasa, mecanica etc.).

            Ipoteza bioelectrica este sustinuta pe baza proprietatilor bioelectrice ale meridianelor si punctelor de acupunctura. S-a cercetat nu numai activitatea bioelectrica a întregului organism, cât mai ales activitatea bioelectrica a meridianelor si punctelor de acupunctura. Întrucât meridianele si punctele de acupunctura s-au dovedit a nu avea un substrat anatomic anume, încercarile de a le integra activitatea lor bioelectrica în ansamblul organismului nu au dus la rezultate deosebite. O alta ipoteza e cea neuroreflexa, care s-a bucurat si se bucura înca de un mare interes din partea cercetatorilor, în special a celor de formatie neurofiziologica. În adevar, înteparea acupunctelor presupune stimularea unor receptori sau fibre nervoase, atât somatice cât si vegetative. Informatiile pornite de la nivelul lor, codificate bioelectric în functie de teritoriul de unde provin, de timpul în care apar si de intensitatea lor, sunt apoi prelucrate în centrii nervosi superiori, de unde va porni spre periferie un raspuns cu semnificatie adaptativa. Distributia metamerica a principalelor puncte toraco-abdominale, ar fi o dovada ce certifica participarea lor printr-un mecanism neuroreflex.

            Ipoteza neurala si biochimica implica participarea unor substante chimice (histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandine, somatostatine, etc.) în obiectivarea efectelor acupuncturii. Substantele chimice pot fi eliberate la nivelul punctului stimulat, de unde sunt preluate în sistemul circulator si transportate la distanta, unde vor actiona inducând o serie de modificari specifice. Pot fi, de asemenea, eliberate la nivelul unor structuri nervoase centrale, substantele eliberate facând parte din categoria hormonilor, neurotransmitatorilor si neuromodulatorilor.

            Inducerea pe calea transmiterii încrucisate a analgeziei de la un animal la altul a fost un argument important în sprijinul acestui mecanism, constituind si unul din stimulii cercetarilor care au dus la descoperirea sistemului endorfinic endogen si a participarii lui în mecanismul analgeziei.

            Ipoteza neurofiziologica s-a dezvoltat în ultimul deceniu paralel cu extinderea ei ca metoda de analgezie. Aproape jumatate din lucrarile prezentate în cele 1200 de pagini cuprinzând lucrarile "Simpozionului National de Acupunctura din China", din 1985, se refera la acest subiect.

            Ipoteza mecanismului de tip placebo a fost invocata ca mecanism de actiune al acupuncturii prin implicarea unei componente psihice în terapeutica. S-a observat ca:

a)    a)    Acupunctura este la fel de eficienta la om si la animal, unde fenomenul de tip placebo ramâne discutabil.

b)   b)   Efectele acupuncturii la sugari si copii mici sunt mai bune ca la persoanele adulte.

c)    c)    Aplicarea acupuncturii pe puncte false s-a dovedit a fi net inferioara ca eficienta stimularii punctelor clasice alese conform actiunii existente.

            Acest mecanism implica faptul ca majoritatea meridianelor YANG ce traverseaza regiunea cefalica au relatii cu ochii, la nivelul lor putându-se aprecia starea energiei psihice "SHEN", în punctul V1(JINGMING), localizat în portiunea supero-interna a orbitei.

            Relatia dintre Sistemul Nervos Superior si terapia prin acupunctura se poate obiectiva si indirect, în conditiile solicitarii unor valori materiale pentru acest tratament. Astfel, se constata o scadere semnificativa a eficientei acupuncturii mergând pâna la 40% (în conceptia autorului), la solicitarea acestor valori pentru un grup de control. O posibila teorie a acestei ineficiente este data de modificarea tranzitorie a unor circuite cerebrale ce se afla sub dependenta lojei energetice F./V.B. stiut fiind ca V.B. este organul ce integreaza functia de evaluare logico-cauzala aflata de multe ori la cauza afectiunii.

            O teorie biofizica ar fi ca în zonele cerebrale implicate în aceste functii se creeaza legaturi bioelectrice, aceasta zona devenind temporar "închisa" asemanator unui mecanism de "poarta".

            Datorita ineficientei unei metode stiintifice de evidentiere a "energiei", ci a manifestarilor acesteia, nu exista o conceptie unanim acceptata privind mecanismul de actiune al acupuncturii. Se pot presupune intricari neuro-fiziologice, bioelectrice, hormonale ce dau un rezultat informational initial si apoi la nivel biochimic si fizic. Datele actuale, strânse ca urmare a experientei milenare, implica o cercetare complexa, argumentele aduse contra eficientei acupuncturii fiind anulate de rezultatele deosebite ale tratamentelor acupuncturale.

            Mecanismele neurofiziologic si umoral pot furniza informatii obiective ale mecanismelor stimularii acupuncturale, ipoteza neuroreflexa si a implicarii umorale e o posibila explicatie a acestor mecanisme.

 

          NEUROFIZIOLOGIA TRANSMITERII NERVOASE

 

            Durerea, ca senzatie specifica, se datoreaza excitarii sub- sau supraliminare a unui neuron sau mai multi, generându-se astfel un stimul de raspuns ce va fi interpretat cortical sau subcortical. Transmisia centrala a acestor stimuli se realizeaza prin intermediul neuronilor specifici.

            Neuronul reprezinta unitatea structurala si functionala a sistemului nervos specializat în receptionarea, stocarea, transmiterea si prelucrarea informatiilor.

            Pentru a putea actiona excitantul trebuie sa aiba anumite calitati: sa fie suficient de intens, sa actioneze brusc, sa persiste un timp, sa excite specific. În repaus, neuronul are un potential de membrana, iar când este stimulat de un excitant subprag se formeaza un potential de actiune local, ce nu da propagare de impuls nervos.

            La un excitant prag/supraprag se modifica automat permeabilitatea membranei pentru ioni, în special pentru Na+ declansând formarea unui potential de actiune (spike), "impulsul nervos propagat". Excitabilitatea membranei variaza cu concentratia ionilor: diminuarea Ca++, cresterea K+ cresc excitabilitatea; scaderea K+, anestezicele locale, alcoolul etc., scad aceasta. Uneori aceste modificari sunt mai mari, încât determina fenomene de supraexcitabilitate ce pot genera impulsuri spontane, descarcari repetitive sau blocarea impulsului nervos, etc. Odata potentialul de actiune declansat, prin fibrele aferente ajunge la primul neuron al lantului reflex, localizat diferit în functie de tipul si functia acestuia. Transmiterea (conducerea) prin fibra nervoasa (mielinica) se face în mod centrifug, uneori si centripet prin "reflex de axon" în situatii patologice, experimental, când sunt izolate.

            Transmiterea impulsurilor nervoase prin fibra nervoasa se face dupa legile cunoscute:

- integritate anatomo-fiziologica, conducerea izolata (mielina fiind izolator) si nedecrementiala (fara pierderi).

- legea "tot sau nimic" (raspuns neaxial la stimul prag-supraprag).

- multiplicarea impulsurilor în terminatiile axonale fara scaderea amplitudinii.

- legea conducerii bilaterale.

            Propagarea impulsului nervos se face din aproape în aproape în fibrele cu structura amielinica (cu viteza mai mica) si prin "salturi" în fibrele mielinice (cu viteza mai mare).

            Viteza de conducere în fibrele nervoase variaza cu natura fibrei, grosime, temperatura, vârsta si vascularizatie. Un exces informational duce la oboseala cu întreruperea activitatii si blocarea aportului specific.

            Legatura interneuronala si dintre neuroni si alte celule se face prin formatiuni specializate denumite sinapse, prin mediatori chimici. Mediatorii transmiterii sinaptice sunt:

- Acetilcolina: sinapse colinergice - cel mai des întâlnite.

- Noradrenalina (Norepinefrina): sinapse adrenergice.

- Dopamina: sinapse dopaminice.

            Alte sinapse au ca mediator:

- serotonina (5 - H.T) - (5 - hidroxi-triptofan), substanta P, prostaglandinele, acidul gamma-amino-butiric (G.A.B.A.), glicina, taurina, etc.

            Functionalitatea sinapselor poate fi afectata de tulburari metabolice locale sau afectarea elementelor postsinaptice care determina tulburari în sinteza, stocarea, cuantificarea si eliberarea mediatorilor sau tulburari în legarea si în activarea acestora. Neuromodulatorii au efect hormonal local, de la neuron la neuron, nonsinaptic si au actiune tonica asupra functiei neuronale (control fazic) reglând afinitatea receptorilor. Neurohormonii sunt eliberati din S.N.C. si sistemul nervos periferic prin potentialul declansat de un stimul nervos specific. Ca rol fiziologic, neurohormonii îl au realizând controlul la distanta al glandelor endocrine, la nivele diferite.

            Neuronii sunt organizati în retele neuronale cu o populatie uniforma ce îndeplinesc aceleasi roluri dar cu aferente si functii diferite. La numarul adaptabil de neuroni de peste 115 miliarde, estimat ca ar fi în S.N.C., numarul de cai pe care îl poate lua un impuls nervos este astronomic, daca tinem seama ca pot avea fiecare 100 de conexiuni convergente si 100 de divergenta!

            Pentru mentinerea homeostaziei, organismul dispune de o reglare nervoasa si endocrina cu care poate realiza o reglare determinista - o cauza produce un efect, sau aleatorie - efectul apare cu o anumita probabilitate.

            Dupa cum se observa în figura, reglarea nervoasa este mai rapida, mai fina si mai mobila:

 


Fig.6 Mecanismele mentinerii homeostaziei

 

TRANSMISIA CENTRALĂ A SENSIBILITĂŢII DUREROASE

 

            Prin neuronul din ganglionul posterior stimulii ajung în cornul posterior medular sau în centrii nervosi ai S.N.C., unde converg si alte aferente periferice (somatice, viscerale) si centrale. În cornul posterior informatiile sunt spatializate, tesuturile distale fiind proiectate medial, iar cele aproximale, lateral.

            În modularea sensibilitatii algice, un rol deosebit l-ar avea laminele I, II si V, situate în cornul posterior medular, dinspre posterior spre anterior, ultima fiind si locul convergentelor somatice si viscerale.

            Dupa stratificarea nervilor din cornul posterior, Rexed îi împarte în 6 zone (lamine):


 

 

Fig.7 Detaliu schematic al cornului posterior: fascicolele groase ce constituie partea mediala a radacinii dorsale se divid în fibre lungi ascendente si scurte descendente care intra în cornul dorsal unde fac conexiuni cu numerosi interneuroni. Fibrele subtiri A.S.N.C. fac numeroase conexiuni (sinapse) în laminele cornului posterior: în lamina I (exclusiv în sensibilitatea algica), lamina IV, V, VI. Convergenta fibrelor cutanate si viscerale în lamina IV ar explica durerea referita viscerala la tegumente. În laminele I, II, V se fac conexiunile cu fibrele inhibitorii ce blocheaza transmisia impulsurilor sensibilitatii specifice.

 

            Din cornul posterior pornesc caile centrale implicate în transmisia impulsurilor, de doua tipuri: una are distante lungi intersinaptice si putine sinapse (oligosinapse), cu conductibilitate rapida, care raspunde cu exactitate la localizarea spatiala a durerii (exemplul fascicolul spino-talamic). Al doilea tip este cel cu distante mici intersinaptice (polisinaptic), cu conductie lenta, fara o somatopie organizata, asa cum este fascicolele din formatiunea reticulata ascendenta.

          La om exista, probabil, mai multe cai lungi implicate în transmisia si integrarea acestor stimuli ce includ tracturi spino-talamice, spino-cervicale, spino-reticulate, spino-mezencefalice, spino-cervicale pe de o parte, iar pe de alta parte tracturile maduvei spinale dorsale prin fascicole propriospinale.

 

1.  1.  MECANISME DE INTEGRARE SPINALĂ

 

            Daca în conceptul clasic maduva spinarii era considerata ca o simpla cale de transmitere, azi s-a dovedit ca ea este un organ foarte complex, cu organizare anatomica, electrofiziologica si biochimica, care permite nu numai receptia si transmisia ci si modularea informatiilor receptate periferic.

            Cornul posterior are o structura complexa care permite receptia si transmisia proceselor senzoriale. Astfel, celulele din lamina I primesc impulsuri exclusiv de la fibrele "A-delta" si "C", si au conexiuni cu celulele din "substanta gelatinoasa", segmentele vecine si centrale. În celulele din lamina V converg fibrele somatice superficiale, profunde si cele vegetative iar neuronii receptori din sistemul nervos periferic si central se pare ca au o cale identica spre cortex. Datorita structurii polisinaptice, un singur neuron poate primi informatii de la mai multi receptori.

 

2.  2.  MECANISME DE INTEGRARE SUPRASPINALĂ

 

            În etajul superior aproximativ o patrime din fibrele aferente ajung la cortex, restul fac mai multe conexiuni de integrare în: substanta reticulata, unde stimulul nociceptiv se integreaza cu componenta afectiv-emotionala si unii nuclei cerebrali (hipocamp, nucleu caudat) unde se pare ca se face integrarea cu memoria. Aceste verigi realizeaza o integrare complexa a sensibilitatii algice, iar conexiunile cu scoarta cerebrala, în principal cu lobul parietal ar realiza constientizarea durerii.

            Dupa unii autori, la nivelul cortical, nu s-ar face decât o localizare a senzatiilor dureroase, creierul fiind un sistem de procesare deosebit de complex si cu programe de autoconservare si control.

            Ipoteza implicarii unor formatiuni nervoase superioare în mecanismele analgeziei este accentuata de teoria "portii de control" emisa de Melzack si Wall (1965). Conform acesteia, anumiti centri nervosi din S.N.C. au un rol specific de inhibitie a sensibilitatii algice, îndeosebi la nivelul "Substantei Gelatinoase" descrisa de Rolando.

            Mecanismul acestei teorii ar consta în existenta unui "filtru cu sensibilitate variabila" sau "poarta de control" ce în mod normal se afla în repaus dar care se poate activa la un stimul specific. Stimulii aferenti apartin de doua tipuri principale de fibre cu viteze diferite de conducere: fibre groase, mielinice ce definesc grupa "A" si fibre subtiri, amielinice ce apartin grupei "C". Aceste fibre fac sinapsa la nivelul medular cu un interneuron "T", de la care impulsurile sunt interpretate în "substanta gelatinoasa", având însa efecte diferite: fibrele groase o activeaza blocând transmiterea corticala a impulsurilor nociceptiei, iar cele subtiri o inactiveaza.

            Efectul inhibitor s-ar realiza printr-un mecanism de "inhibitie presinaptica" datorita fibrelor cu diametru mare care, desi conduc mai lent impulsurile, pregatesc centrii nervosi si blocheaza "poarta" de impulsurile aferente provenite prin fibrele cu diametru mic. Totusi, la o stimulare puternica sau îndelungata, impulsurile repetitive din fibrele cu diametru mic depasesc inhibitia prealabila, realizându-se astfel constientizarea durerii.

            Fenomenul este deosebit de important pentru stimulii realizati de catre acupunctura a caror intensitate, nesituându-se la parametrii înalti vor fi preluati în principal de fibrele cu diametru mare, având ca efect închiderea "portii" cu blocarea influxului algic transmis de fibrele subtiri, efectul depinzând astfel de intensitate si de modalitatea de stimulare.

            De la nivel central supraspinal, din nucleii corticali si subcorticali, pornesc caile de inhibitie si modulare a durerii pre- si postsinaptice descendente de la diverse niveluri, în special modulare în lamina V medulara. Aceasta cale este reprezentata tipic de tractul corticospinal, de tip serotoninic si adrenergic, cu un efect modulator tonic. În afara acestor cai de inhibitie cu mecanism opioid, mai exista si alte cai, cu mecanisme neopioide, însa mai putin cunoscute în prezent. Se considera implicarea directa a creierului în inhibitia sensibilitatii algice la nivel de "poarta", stiut fiind ca unele stari psihice: sugestibilitatea, anxietatea, etc., pot influenta perceptia durerii.

            Functionarea acestui sistem descendent de inhibitie necesita trei factori:

- nivelul informational: alerteaza structurile superioare la aparitia unui mesaj;

- un factor de control care moduleaza mesajul dupa starea de excitabilitate a S.N.;

- un efector, ce transmite mesajul de control spre releele sinaptice ale cailor specifice.

 

          MECANISME DE INTEGRARE UMORALĂ

 

            Descifrarea mecanismului analgeziei acupuncturale a fost posibila gratie progreselor facute în domeniul neurochimiei, ramura moderna a neurofiziologiei, care studiaza rolul substantelor peptidice endogene (hormoni, neuromodulatori si neurotransmitatori) în mecanismul complex al durerii. Numarul substantelor care intervin în transmisia sau modularea impulsurilor senzoriale dureroase se ridica la mai multe zeci si lista lor nu înceteaza sa creasca.

            Printre neuropeptidele implicate în mecanismul fiziologic al sensibilitatii algice, endorfinele au un rol important. Exista numeroase date care demonstreaza ca peptidele cu activitate de tip morfinic (termenul de endorfine înseamna "morfine endogene") participa la inducerea perceptiei dureroase, a comportamentului, a functiei neuroendocrine a creierului, a hipofizei si a sistemului vegetativ peptidergic din intestin. Spre exemplu, enkefalinele (principalele endorfine cunoscute, ca metenkefalina si leuenkefalina) si substantele înrudite (proopiocortina, alfa- si beta lipotrofina) pot stabili o legatura între perceptia algica, comportament, reglarea neuro-endocrina, dar si între secretia endocrina si metabolism. Deasemenea, ele au o strânsa legatura cu activitatea bioelectrica cerebrala. În ce masura si la ce nivel eliberarea acestor substante mediaza efectele analgezice ale acupuncturii, constituie o necunoscuta, din care se întrevede lamurirea nu numai a mecanismului de actiune al acupuncturii, dar si a unor procese fiziologice implicate în receptia, transmisia si modularea unor stimuli specifici.

            Distributia receptorilor opiacei si a endorfinelor în sistemul nervos central este inegala. Concentratii mari au fost puse în evidenta în corpii striati, amigdala neurala, substanta cenusie periapeductala, talamus si hipotalamus.

            Se gasesc, deasemenea, în coarnele dorsale ale maduvei, unde au fost decelate nu numai enkefaline, dar si alte neuropeptide implicate în transmisia si modularea senzatiei dureroase, ca "substanta P", colecistochinina si somatostatina.

            Interventia unei componente umorale în obtinerea efectului hipoalgezic prin acupunctura a fost evidentiata de o serie de observatii clinice si experimentale. Astfel, s-a constatat ca instalarea hipoalgeziei prin acupunctura sau electroacupunctura necesita un timp de inductie de aproximativ 20 de minute, iar dupa încetarea stimularii, scaderea pragului de perceptie dureroasa se mentine o perioada de timp, care uneori atinge 70 de ore.

            Argumente suplimentare au fost aduse de studiile experimentale la animal, folosind circulatia încrucisata. Cresterea pragului sensibilitatii dureroase a fost obtinuta atât la animalul la care s-a efectuat stimularea acupunctica (donator), cât si la primitor, atât la sobolan, cât si la câine sau iepure.

 


 

Fig.8 Schema conexiunilor bulbo-mezencefalice implicate în controlul fluxului de stimuli nociceptivi: PAG, Substanta Cenusie Periapeductala; NCG, Nucleul Gigantocelular; NRM, Nucleul Median al Rafeului; FRS, Fasciculul Reticulospinal; FST, Fasciculul Spinotalamic; fibre nervoase A(delta) si C.

 

             Mai mult, transferul de lichid cefalorahidian de la un animal acupunctat, în ventriculul IV al altui animal nestimulat, creste semnificativ (cu 85%) pragul sensibilitatii dureroase. În fine, s-a aratat ca întreruperea functiei hipofizare aboleste efectul acupuncturii printr-un mecanism legat de eliberarea de endorfine dar înca insuficient elucidat.

            Ca mecanisme electro-fiziologice si ionice, endorfinele ar bloca intrarea sodiului (Na+) în neuron scazând depolarizarea, scade si transmisia informatiei dureroase, sau produc o inhibitie presinaptica tot prin mecanism de pompa de sodiu. S-ar modifica prin aceasta polarizarea locala si structura informationala ca într-un mecanism de feed-back.

 

            STRUCTURA BIOCHIMICĂ:

            Peptidele opioide sunt cunoscute azi ca având structuri biologic active, omologe, ce deriva din trei precursori (propeptide) care corespund la trei gene distincte, fiecare precursor continând o secventa minima terminala aa. leu- sau met-, cu afinitate pentru receptorul opiaceu. Procesul formarii lor în neuroni nu este pe deplin cunoscut. Ca factori naturali ce declanseaza eliberarea lor, cei mai cunoscuti, ar fi:

4 stimulii durerosi.

4 în actul sexual.

 

            Structura:                                                         

Prima familie are ca precursor proopiomelanocortina care prin clivaj da a-endorfina, b- endorfina, g- endorfina, betalipotrofina, A.C.T.H., etc.

            Aceste numeroase peptide se sintetizeaza atât în S.N.C. cât si în centri subcorticali, având valori diferite în nociceptie si alte mecanisme senzoriale, reglarea cardio-circulatorie si alte functii.

            S-au studiat mai bine trei endorfine cu rol în mecanismele algice:

·       ·       a- endorfina 61-76 ce da analgezie slaba, limitata si de scurta durata.

·       ·       b- endorfina 61-77, cu efect analgezic slab.

·       ·       g- endorfina 61-91, care da analgezie puternica (între 18-33 ori  mai mare decât morfina) cu durata între 30-60 minute.

            Aceste endorfine provin din clivarea beta-lipotrofinei printr-un sistem enzimatic care le degradeaza ulterior pâna la o forma neopioida de hormon.

            Cele mai cunoscute enzime de degradare a opioidelor sunt:

- exopeptidazele (carboxipeptidaza).

- endopeptidazele.

          b- endorfina se gaseste în cantitati mai mari în hipofiza anterioara unde este depozitata împreuna cu A.C.T.H. si  b- lipotrofina, dar si în glanda medulosuprarenala si în S.N.C. unde are concentratii variate, predominând în etajele superioare, comparativ cu enkefalina ce predomina în sistemul nervos periferic. Nu exista o corelatie demonstrata între cresterea b-endorfinei plasmatice si a concentratiei cerebrale a acesteia. Introdusa intraspinal si intracerebral la om da analgezie de lunga durata, fapt dovedit si prin studiile experimentale folosind circulatia încrucisata.

            Când actioneaza direct pe celule, spre exemplu organic, crescând glicemia, actiunea sa nu e reversata de naloxona.

            A doua familie de opioide are ca precursor proenkefalina A, cu sapte secvente de peptide opioide, mai cunoscute fiind met-enkefalina si leu-enkefalina din care deriva enkefalina. Enkefalina se gaseste în neurohipofiza, gl. medulosuprarenala si în sistemul nervos, în etajele superioare, si la nivelul medular în laminele I, II si V din cornul posterior. Degradarea enkefalinelor este facuta de o peptida numita enkefalinaza.

A treia familie are ca precursor proenkefalina B din care deriva dinorfina, alfa-endorfina si dinorfina. Dinorfina este reprezentantul cel mai studiat si se gaseste în adenoneurohipofiza, glanda medulo-suprarenala si etajele superioare nervoase, precum si la nivelul medular în laminele I, II si V din cornul posterior.

            Substantele opioide actioneaza specific pe receptorii opioizi de pe suprafata membranelor neuronale.

            Folosind alfabetul grecesc, Martin (1976) clasifica receptorii opioizi în receptori - dupa molecula specifica :

- miu (m), pentru morfina.

- kappa (k), pentru ketociclazocina (analgezic slab, depresor puternic).

- sigma (s), pentru S.K.F. - 10,047 (excitant puternic).

            Distributia si densitatea receptorilor opioizi e neuniforma în organism, variind cu specia. Ulterior se descopera receptori de tip delta (d) cu specificitate pentru enkefalina, epsilon (e) cu specificitate pentru endorfine, lambda (l) gasit la animale, etc., selectarea opioidelor endogene este în parte relativa, corelatia cu receptorii nefiind bine cunoscuta.

            Receptorii morfinici specifici predomina în etajele supraspinale, iar pentru ketociclazocina în etajul spinal. Ariile nociceptoare supraspinale (talamusul, substanta cenusie periapeductala, nucleii rafeului, sistemul limbic) detin, conform unor studii, preponderent receptori tip "m", dar si alti receptori specifici.

            La nivel medular s-au evidentiat deasemenea receptori pentru beta-endorfina, enkefalina, etc.

            Sistemul de "substanta P": este o peptida descoperita în organism, de von Euler în 1931, formata din 11 aminoacizi si baze. Aceasta, în mod normal, are o actiune mai lenta si prelungita. Se poate presupune ca exista o competitie la nivel medular, un sistem de "poarta" biochimica, între "substanta P" si enkefaline, în care "substanta P" mediaza transmisia mesajelor nociceptive spre etajele nervoase superioare, iar enkefalina împiedica sau atenueaza progresia influxului nervos prin inhibitia ponderii de "substanta P". Prin receptorii periferici, creste permeabilitatea vasculara si tonusul musculaturii netede.

            Localizarea acestui mediator este în celulele nervoase, concentratiile cele mai mari sunt în aferentele primare ce mediaza intrarile nociceptive:

- creier (periapeductal, hipotalamus, amigdala, aria preoptica, sectiunea trigemenului).

- maduva spinarii, în cornul posterior (de 30 de ori mai mare concentratia comparativ cu cornul anterior).

- organe periferice (intestin).

            S-au gasit valori crescute în L.C.R. (36,1 ± 2,7 fmol/ml). Modificari severe fata de normal (9,6± 3,2 fmol/ml) s-au pus în evidenta la pacientii cu fenomene Raynoud, în special cei fumatori.

            Absenta totala de "substanta P", prin deficit congenital, expune individul la pericole grave din partea mediului extern prin absenta producerii nociceptiei. Cresteri mari de "substanta P" se întâlnesc la pacientii cu dureri cronice neoplazice, si la pacientii cu arahnoidita.

            Alte substante implicate în mecanismul sensibilitatii algice:

            Sistemul monoaminic (M.A.O.), este implicat în mecanismul nociceptiv supraspinal ce-si exercita actiunea antialgica la nivel medular prin caile descendente spinale. Din acest sistem fac parte neuronii serotoninici si adrenergici, cu neurotransmitatorii: serotonina (5-hidroxitriptamina, 5 H-T) sau adrenalina. Cresterea nivelului serotoninic amplifica gradul de analgezie, iar inhibitia sintezei de serotonina face imposibila analgezia prin electrostimulare.

            Scaderea nivelului serotoninei, adrenalinei si dopaminei se constata în sindromul depresiv de însotire a durerii cronice.

            Antidepresoarele tri- si tetraciclice ca amfetamina cresc nivelul monoaminelor printr-o inhibitie a recaptarii la nivelul sinapsei monoaminice.

            Dereglarea acestor sisteme duce la tulburari specifice în durerea cronica.

            Alte substante implicate în nociceptie, sunt somatostatina si colecistokinina:

            Somatostatina ar avea efecte similare cu opiaceele, pe lânga actiunea hormonala specifica.

            Colecistokinina, hormon gastrointestinal, se gaseste în concentratii mari în aferentele senzoriale si creier (periapeductal), potentând nociceptia reversata de naloxona.

            În analgezia de stres ar mai fi interesate si alte substante (pe lânga beta-endorfina) cum sunt: A.C.T.H, cortizolul etc.

            Se mai considera existenta unui sistem neopioid de modulare a analgeziei de stres, în care sunt implicate mecanisme centrale de tip monoaminergic, serotoninergic, colinergic, histaminic si sistemul renina-angiotensina.

            Implicarea centrilor nervosi în obtinerea efectului analgezic prin electroacupunctura este sugerata de constatarea ca acest efect nu se mai înregistreaza daca aplicarea acelor este precedata de interceptarea perceptiei dureroase periferice prin anestezie locala. La rândul lor, implicarea endorfinelor în mecanismul hipoalgeziant al electroacupuncturii este sustinuta si de imposibilitatea obtinerii acestui efect la soareci, deficienti în receptori opiacei.

            Un argument în plus pentru interventia endorfinelor în obtinerea efectelor electrostimularii este adus si de utilizarea acestui tratament în combaterea sindromului de abstinenta la intoxicatia cronica cu heroina.

 

          MECANISMUL DE INTEGRARE BIOFIZICĂ A CORPULUI UMAN

 

            Stimularea unui punct de acupunctura antreneaza numeroase modificari locale, preluate ca informatii si transmise apoi la distanta, pe mai multe cai. Calea sistemului nervos somatic (S.N.S.), explica localizarea precisa, de catre pacient a punctului stimulat; pe cale reflexa, S.N.S. poate declansa o serie de reactii segmentare, precum: modificarea tonusului muschilor, modificarea pragului de perceptie dureroasa, si alte efecte specifice. Unul dintre mecanismele acupuncturale este cel reflex, implicat în teoria "controlului de poarta" a impulsurilor dureroase.

            Calea sistemului nervos vegetativ (S.N.V.), explica efectele nemetamerice înregistrate în activitatea organelor interne (reglarea presiunii arteriale, modificarea motilitatii si a secretiei gastrice, reducerea bronhospasmului etc). Participa de asemenea la modularea perceptiei dureroase, având implicatii majore în asigurarea homeostaziei bioelectrice a corpului uman.

            Calea vasculara, substantele chimice eliberate în cursul stimularii punctelor sunt preluate, pot actiona la distanta mare de locul întepaturii, inducând unele din efectele generale (reglaj specific al tonicitatii vasculare, stimularea proceselor imune, actiune centrala stimulatorie sau sedativa...). Cele mai multe dintre aceste substante chimice sunt încarcate electric, actionând la distanta, în virtutea sarcinilor electrice pe care le poseda. Aceasta cale include sistemul sangvin cât si pe cel limfatic.

            Calea spatiilor interstitiale: de-a lungul lor migreaza sarcinile electrice "mobile" produse în exces în cursul stimularii si care pot fi înregistrate prin metoda E.A.G. sub forma microcurentilor de leziune.

            Dinamica sarcinilor electrice, atât cea locala - modificarea raportului între sarcinile electrice pozitive si cele negative, cât si la distanta - migrarea sarcinilor electrice, ocupa un loc important în mecanismul de actiune al acupuncturii, neuromodulatorii endogeni actionând sinergic, potentând sau inhibând acestea. Ipotezele ce sustin acest mecanism sunt urmatoarele:

a)    a)    Potentialul de leziune declansat prin întepare e suficient de mare pentru a stimula

atât receptori somatici, cât si pe cei vegetativi. Însasi transmisia informatiilor de-a lungul fibrelor somatice si vegetative este de natura electrica.

            Întrucât relatia sistemului nervos vegetativ cu activitatea bioelectrica tisulara este mai ampla decât cea a sistemului nervos somatic, mecanismul nervos vegetativ pare a fi mai important în medierea efectelor acupuncturii.

b)   b)   Sarcinile electrice locale produse în cursul stimularii sunt preluate, pentru a realiza

starea de "relatie functionala bioelectrica tisulara", atât pe calea spatiilor interstitiale (traiectul meridianelor) cât si pe calea sistemului vascular, nervos sau limfatic.

c)    c)    Punctele situate în teritorii dezaferentate senzitiv, prin leziuni ale structurilor

nervoase sau prin anestezie, au efect redus în stimularea prin acupunctura, dovedindu-se a fi mai eficiente punctele situate în apropierea trunchiurilor nervoase.

            Fenomenele electrice de suprafata asociate cu punctele de acupunctura, se datoreaza rezistentei electrice mai scazute pe care o au acestea. Astfel, raportul dintre rezistenta electrica a tegumentului indiferent si rezistenta în punctele active are valoarea de 3,12 / 9,51.

            Masuratorile electrice cutanate, efectuate cu curent alternativ, au dus la constatarile:

·       ·       conductivitatea este de tip unidirectional, în cele doua sensuri de trecere ale curentului;

·       ·       conductivitatea creste proportional cu cresterea temperaturii, deasemenea la excitatia fotonica;

·       ·       excitarea unui punct declanseaza raspunsuri repetitive (serii de impulsuri);

·       ·       explorarea rezistentei electrice în puncte simetrice evidentiaza valori aproximativ egale. S-au evidentiat diferentele rezistentei electrice între sexe si în functie de vârsta: media valorilor de rezistenta la acelasi punct este mai mica la femei comparativ cu barbatii; la grupele de vârsta mai înaintate s-au gasit valori semnificativ mai crescute fata de grupele de vârsta mai tinere;

·       ·       circulatia electrica de suprafata participa la circulatia profunda, modificându-si sensul si o parte din proprietati în functie de starea si conditia fiziologica a organelor profunde asociate;

·       ·       fenomenele de denervare înlatura caracteristicile electrice specifice, demonstrând astfel indirect existenta unui mecanism de control nervos si umoral.

     Cercetari de electrofiziologie asupra gradientilor electromagnetici cutanati (Becker - 1970) au evidentiat unele din aceste proprietati.

            Proprietatile biofizice cutanate si ale punctelor de acupunctura au mai fost evidentiate si prin alte metode.

            Un experiment care a reusit sa evidentieze traseul unor meridiane energetice a fost realizat de dr. V. Bâgu si col. (1981), prin utilizarea izotopilor radioactivi proprioinjectati într-un punct de acupunctura. Dintre solutiile folosite, cele mai bune rezultate s-au obtinut cu Pertechnetat de Tehnetiu 99 mTc în doze mici (aproximativ 5-100 ori) celor obisnuite.

            Concluziile experimentului au fost mai mult decât încurajatoare, la o camera de scintilatie s-a observat migrarea radiotrasorului de-a lungul meridianului energetic de care apartine punctul, rapiditatea migrarii fiind proportionala cu starea functionala a meridianului. Astfel:

- Traseul  radiotrasorului pus mai bine în evidenta, a fost pentru meridianele: Rinichi, Intestin gros...

- Migrarea se face de-a lungul meridianului acumulându-se frecvent în organul corespunzator de care apartine (în cazul Rinichiului în cel din partea meridianului studiat).

- Migrarea izotopului se face în functie de starea organului corespunzator: la cei cu afectare de organ mai repede, putând apare întreruperi ale meridianului.

- Injectarea în puncte neutre nu duce la migrari ale substantei.

            O posibila explicatie alternativa ar fi ca radiotrasorul migreaza pe calea limfaticelor de calibru mai mic, sau a spatiilor si lichidelor interstitiale.

            Mecanismele analgeziei acupuncturale sunt un domeniu nu foarte bine cunoscut, rezultatele terapeutice obtinute demonstrând eficacitatea acestei metode terapeutice îndeosebi în cadrul unor afectiuni algice functionale.   

            Daca ar fi sa explicam nivelurile de actiune ale acupuncturii: reactiile locale ar fi datorate formarii si eliberarii în tesuturi a substantelor chimice neuromodulatoare (histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandine, potasiu, etc.), dar si prin stimularea nervoasa; reactiile segmentare ar putea fi atribuite implicarii sistemului nervos somatic si într-o oarecare masura, a celui vegetativ; reactiile generale si cele la distanta ar putea fi atribuite sistemului endorfinic endogen si migrarii sarcinilor electrice sub forma microcurentilor de leziune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VII. Prezentari de cazuri clinice de glosodinii tratate prin acupunctura

Ţinând cont de cele prezentate mai sus în continuare iata câteva cazuri clinice, considerate ca fiind reprezentative.

Caz 1.

Un prim caz este acela al unei paciente suferinde de glosodinie, sau sindromul de "gura arzânda (burning mouth)". Desi acestei paciente i-am efectuat un tratament de acupunctura clasica (fara resuscitare electrica), l-am ales pentru a evidentia efectul de hiperemie ce poate apare imediat dupa aplicarea acelor (fig.8). Acesta reactie dovedeste ca rezultatele acupuncturii vor fi dintre cele mai bune în atare situatie.

Fig.8. Efectul de eritem în jurul acelor de acupunctura

Reactia hiperemica accentuata observata dovedeste buna reactivitate a pacientei fata de acupunctura.

Caz 2.

Este vorba de o pacienta ce s-a prezentat în cabinetul nostru pentru mobilitati dentare pronuntate, sângerari gingivale spontane, halena fetida. Din anamneza rezulta ca este si polialergica medicamentos. In urma examenului clinic obiectiv se precizeaza diagnosticul de parodontita marginala cronica profunda. Se instituie un tratament antibacterian, antiinflamator, în cadrul careia se decide pe lânga detartraj si extractia lui 16 irecuperabil. Imaginea ce urmeaza prezinta aspectul facial dupa aplicarea acelor de acupunctura si a firelor de stimulare electrica (foto 9). Punctele alese pentru anestezia regiunii hemimaxilarului drept apartin meridianului stomac (S3, S7), intestinului gros (IG4, IG18), pericardului (P9). S-a apelat totodata la auriculoacupunctura alegându-se punctul dentar superior. Dupa circa 30 de minute de la începerea stimularii electrice s-a obtinut un efect analgezic suficient de bun pentru a efectua extractia lui 16. De aceea extractia a decurs în conditii optime, fiind usor

 

 

 

 

 

Fig.9 Cazul 2

de realizat si datorita gradului mare de mobilitate dentara, în schimb, chiuretajul peretilor alveolari s-a însotit de o usoara jena dureroasa.

Cazul 3

Pacienta din imaginea de mai jos (foto 10) s-a prezentat în clinica de parodontologie a facultatii noastre cu o parodontita marginala cronica superificiala localizata la grupul frontal inferior, fiind si polialergica medicamentos. Pe lânga terapia antbacteriana, antiinflamatorie s-a practicat un chiuretaj subgingival în câmp închis în regiunea mai sus mentionata.

Fig.10 Cazul 3

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru inducerea efectului anestezic s-a apelat la tehnica de analgezie prin electroacupunctura, punctele de electie fiind reprezentate de S5, bilateral. Deoarece pacienta a prezentat o usoara stare de lipotimie s-a ales o pozitie de decubit dorsal, fiind totodata resuscitat si punctul VG26. La circa 20 de minute de la stimularea electrica a acupunctelor efectul analgezic s-a dovedit a fi foarte bun, astfel încât s-a efectuat chiuretajul într-o stare de liniste operatorie totala. Inconvenientul major 1-a constituit starea de contractura a musculaturii regiunii mentoniere si sângerarea ceva mai crescuta decât dupa utilizarea unui anestezic corectat cu un vasoconstrictor.

Caz 4.

Ultima prezentare a acestor situatii clinice se refera la o pacienta cu glosodinie a carei labilitatii neuropsihice crescute la care se adauga relatarile ca ar avea o alergie atât medicamentoasa cât si alimentara. Aceste constatari m-au determinat sa aleg analgezia prin electroacupunctura înca din primul moment (fig. l1).

Fig ll Cazul 4

Din aceasta cauza chiar în situatia detartrajului ultrasonic pe care l-am utilizat în prima sedinta am apelat la acupunctura. Interesant este faptul ca desi pacienta a venit agitata si posibilitatea de colaborare cu ea parea sortita esecului, imediat dupa activarea electrica a acelor am obtinut o liniste operatorie totala. Este stiut ca în mecanismul ei de actiune acupunctura are o însemnata componenta reflexogena, aceasta fiind evidenta în cursul tratamentul starilor de agitatie neuro-psihice. Dar totodata în aceste cazuri hiper-reactivitatea dureroasa a bolnavului este mai mare ca de obicei. De aceea, consider cu atât mai demn de mentionat efectul rapid analgezic obtinut în aceasta situatie.

 

 

 

 

 

 

 

 

VIII. Concluzii, discutii, evaluari

Observatii personale efectuate de-a lungul anilor de când utilizez tehnicile de analgezie prin acupunctura si electroacupunctura în glosodinii si alte manopere stomatologice m-au condus la urmatoarele pareri pe care le-as enunta astfel:

1.  1.  Starea de analgezie în foarte multe situatii nu este totala; din aceasta cauza ea ar putea foarte bine numita "stare de hipoalgezie"; cu toate acestea ea este suficienta pentru a efectua o manopera stomatologica curenta, de tipul unei extirpari vitale, incizia unui abces, extractie dentara, etc..

2.             2.             Secusele musculare, starea de contractura si chiar de trismus descrisa mai sus, limiteaza si reduc accesibilitatea înspre regiunile distale ale cavitatii bucale, ceea ce pentru un medic stomatolog cu experienta profesionala de începator poate constitui un obstacol major în calea reusitei manoperelor sale.

3.             3.             în cazul glosodiniilor rebele la celelalte mijloace terapeutice alopate durerile încep sa scada în intensitate dupa circa 2-3 sedinte, în procent de peste 80% din cazuri durerile sunt abolite complet la sfârsitul serilor de sedinte de acupunctura.

4.             4.             în cazul interventiilor chirurgicale, cum sunt cele de parodontologie, sângerarea este mai mare decât în cazul folosirii de anestezice cu vasoconstrictori, ceea ce poate reprezinta un inconvenient major.

5.             5.             în situatia în care medicul stomatolog este cel care realizeaza si monitorizeaza anestezia prin electroacupunctura, efectuând si actul terapeutic se poate verifica si controla mult mai bine fiecare moment în parte, desi atentia trebuie sa fie mult mai ditributiva decât în situatia unei analgezii medicamentoase.

6.             6.             Postoperator, vindecarile sunt mult mai rapide, decât dupa folosirea anestezicelor medicamentoase. Extractiile efectuate de mine si care se situeaza la mai multe zeci, au avut o rata de vindecare de peste 92% fara complicatii, hemoragii imediate sau tardive. De asemenea nu am observat în nici un caz aparitia de alveolita postextractionala.

7.             7.             La câtiva dintre pacientii mei care sufereau de astm bronsic cu fenomene alergice marcate, imediat dupa activarea electrica a acelor dispneea permanenta de care suferea pacientul a disparut, chiar el remarcând usurinta cu care respira pe parcursul interventiei.

8.             8.             si deoarece majoritatea dintre cazurile carora le-am efectuat analgezii prin electroacupunctura erau pacienti alergici nu numai medicamentos, am urmarit atent reactiile postanestezice. La nici unul dintre aceste cazuri nu s-au sesizat reactii de nici un fel dupa electroacupunctura atât imediate cât si tardive.

9.             9.             Analgeziile   din   cazul   glosodiniilor   sunt   mai   bine   obtinute   dupa   sedintele   de electroacupunctura, aceasta metoda fiind indicata mai cu seama în situatia formelor persistente si care au debutat cu mult timp înaintea instituirii acupuncturii.

10.      10.      Raspunsul negativ la acupunctura este datorat frecvent situatiilor de asa-numite glosodinii, care au cauze organice (nevralgii dentare, parodontale, sinuzale, etc).



 

 

 

IX. Biblografie

 

1. ADRIAN P. ADAM: Acupunctura în medicina generala, I5 : 79-80, 1995.

 

2. ANDERSSON S. A, ERICON   T., ITHALM-GREN E., LINDQUIST G.:

Electroacupuncture. Effect on pain threshold measured with electrical stimulation of teeth, Bi-ainRes., 63 : 393, J973.

3. ANDERSSON   S.   A.,  HOLMGREN   E.. ROOS A.: Analgesic effects of peripheral conditioning stimulation. II. Importance of certain stimulation parameters, Acupuncture and Electrotherapeut. Res., Int. J" 2 :237, 1977.

2. 2. * * *A-n explanatory book  of the newest illustrations of Acupuncture Points, Medicine and Health Publishing Co., Hong Kong, 1974.

4. BECKER R. O., CONE C. D., JAFFE L. F.: Panel discussion,: the role of electrical potential at the cellular level ingrowth and development, Ann. N.Y. Acad. Sci, 328 : 451-456, 1974.

5. BENSON I. J.,   EPSTEIN M.: The placebo effect: a neglected of set in the care of patients, IAMA, 232 : 1225-1227, 1975.

6. BERGSMANN O., WOOLEY-HART A.: Diferences in electrical skin conductivity between acupuncture points and adjacent skin area, Am. J. Acupuncture, 1: 27, 1973.

7. BÎGU V. sI COL.: Evidentierea meridianelor si a punctelor de acupunctura si a legaturilor cu organul afferent, 1981.

8.        8.        BRĂTILĂ F., PÂRVU E.: Diagnosticul în Acupunctura, I : 9-33, 1995

9.        9.        CEKIC A., VIDAS I., STIPETIC M. M.: Oral clinical tests in glosodiny and glossopyrosis.

10. DYCHKO E.N., MIRTOVSKAYA V.N., SIROTA G.I., SUKMANSKII O.I.: Vanilmandelic acid and etiology of glossodiny.

11. FLORIAN P.: Acupunctura fara ace, 5 : 204, 1998.

12. GĂLUsCAN V., CHIRIŢĂ C.: Manualul de Acupunctura Traditionala Chineza, Acupunctura in afectiunile orale.

13. GLASS B.J.: Xerostomia and glossodiny.

14. GLICK D., BEN A.H., GUTMAN D., SZARGEL R.: Salivary modifications in glossodiny.

15. GUNN C. C.: Type IV acupuncture points, Am. J. Acupuncture, 5 : 51-52, 1977.

16. GOUWEI L., et al: A study on the composition of aferent fibres at point "zu-san li" in relation to acupuncture analgesia, Zhoughua Yixme Zuzhi, 61: 24-28, 1981.

17. HAMEROFF S. R.: Microtubulus, bioholo-graphy and acupuncture, Am. J. Chin. Med, 2 : 163-170, 1974.

18. HANEKE E.: Etiology of glossodiny.

19. HSUEH P. J.: Electric acupuncture stimulation in the treatment of insomnia, Am, J. Acupuncture, 7: 335, 1979.

20. HYAERINEM J., KARLSSON M.:  Low resistance skin points that may coincide with acupuncture loci, Medical Biology, 55 : 88-94, 1977.

21. HUBER M.A., HALL E.H.: Glossodiny and nutritional deficiency.

22. IONESCU-TIRGOVISTE  C., MARIN   D., TOMA C., VASILESCU V.: Electro- physiology of the acupuncture points, Communic. USSM Bucharest, 1965.

23. IONESCU-TIRGOVISTE C: La importanca diagnostica de la resistividad electrica de los puntos de acupunctura, Rev. Argentina Acupunctura, 4 : 2, 1967.

24. IONESCU-TIRGOVIsTE C, CONSTANTIN D., BRATU I.: Electricul skin resistance in diagnosis of neuroses, Am. J. Acupuncture, 2 : 247, 1974.

25. IONESCU-TIRGOVIsTE C.: Anatomic and functional particularities off the skin areas used in acupuncture, Am. J. Acupuncture, 3 : 199, 1975.

26. IONESCU-TIRGOVIsTE C, PHLECK-CHIIA-YAN, RODICA VIsINESCU, DANCIU A.: Acupuncture and electroacupuncture therapy in the treatment of hyperlipoproteinemia, Am. J. Acupuncture,   9 : 57, 1981.

27. IONESCU-TIRGOVIsTE C, PHLECK-CHHA-YAN, DANCIU A, BIGU V., CHEŢA D.: The treatment of peripheral polyneuritis by electroacupuncture, Am. J. Acupuncture, 9 : 303-309, 1981.

28. IONESCU-TIRGOVIsTE C, BAJENARU O., ZUGRAVESCU D, ET AL.: Electrical skin potential of the Jing distal points in diabetics with and without clinical neuropathy, Am. J. Acupuncture 12 : 256, 1984.

29. IONESCU-TIRGOVIsTE C, BAJENARU O., ZUGRAVESCU D., ANN A., DOROBANŢU E., HARTRA D.: Influence of medling depth  and restance between acupuncture points on electrical current resistance, Am. J. Acupuncture, 11: 231-235, 1983.

30. INYUSHIN T. C.: Toward the study of electrobioluminiscence of Acupuncture points under normal conditions and with the Action of Laser Radiation, Problems in Bioenergetics, Dombrowsky A., ed. Alma-Ata, Kazakh. USSR, Kazakh State Univers., 64-68, 1969.

31. JACOBS N. B.: Neuro-stimulation (acupuncture without needles) given by technicians following formula books and using higher-powered equipment, Am. 3. Acupuncture, 10 : 353- 357, 1982.

32. JOWER G. W.: Transcutaneous  electrical nerve stimulation (TENS) in pediatric acupuncture., Am. J. Acupuncture, 10 : 359-362, 1982.

33. KAJDOS V.: The Akabane method as applied to acupuncture, Am. J. Acupuncture, 2 : 266, 1974.

34. KASLOW A. C, LOWENCHUSS O.: Hearing rehabilitation. using electro-acupuncture without needles, Am. J. Acupuncture, 2 :23, 1974.

35. KELLNER A.: Histologie et function de la peau, Nouv. Rev. Int. Acup., 2 : 31, 1967.

36. LAITINEN J.: Acupuncture and transcutaneous electric stimulation in the treatment of chronic sacrolumbalgia  and ischialgia, Am. J. Acupuncture, 4 : 169, 1970.

37. LAFOURT J. L.: A propos de 8 rugles, Meridiens, 57-08 : 59-69, 1982.

38. LAMB A.B., LAMEY P.J.: Prospective study of aetiological factors in burning mouth syndrome, Brit. Med.  J., 296 : 1243-1246, 1988.

39. LEE T. N.: T'halamic Neuron Theory, the law of the Five Elements and l'he Rhyth-mic Method of Classical Acupuncture, Am. J. Acupuncture, 9 : 217-226, 1981.

40. LEE D. C, LEE M. O., CLIFFORD D. H.: Does beta endorphin modify the sym-pathomimetic effects of acupuncture during anesthesia in dogs, Am. J. Acupuncture, 8 : 215, 1980.

41. LI H., GUAN Z., LIN G.: The microscopic vasculitis in tongue, Chinese Journal of Stomatology, III, 1996

42. LOWENSCHUSS O.: Electroacupuncture progress and effectiveness, Am. J. Acupuncture, 3 : 347, 1975.

43. LUCIANI R. J.: Direct observation and photography of electroconductive points on human skin, Am. 3. Acupuncture, 6 : 311-317, 1978.

44. LUHU J.P., DONATH K., HANEKE E.: Changes of the lip salivary glands in glossodinya. Histologic and morphometric analysis.

45. LUND E.: Bioelectric Fields and Growth, University of Texas, Austin, Texas, 1947.

46. MAN P. L, NING T. L.: Electroacupuncture and electrostimulation for relief of chronic intratable pain, Am. J. Acupuncture, 11: 143-147, 1983.

47. MANAKA Y, URQUHART I.A.: Acupuncture, New York, Weatherhill, 1973.

48. MANAKA Y.: On certain electrical phenomena for the interpretation of Qi in chinese acupuncture, Am. J. Chin. Med, 3 : 71-75, 1975.

49. MARESKY L.S., GIRD I., VAN DER BIJL P.: Burning mouth syndrome.

50. MAYOR R., GELDER M., GATT D.: Glossodiny, Psihyatry, ed. a-II-a, Oxford University.

51. MATSUMOTO T., HAYES M. F.: Acupuncture, electric phenomen of the skin and postvagotony gastrointestinal atony, Am. J. Surg, 125 : 176-180, 1973.

52. MELZAK R., STILLWELL D. M., FOX E.J.: Trigger points and acupuncture points for pain : Correlations and implications, Pain, 3 : 3-23, 1977.

53. MIN S. Y.: Effect of electric acupuncture and moxibustion on phagocytic activity of the reticulti-endothelial system, Am. J. Acupuncture, 11: 237-241, 1983.

54. MYERS A., NAYLOR G.D.: Estrogenic titre in glossodiny.

55. NAGAYAMA K.: I. Acupuncture anesthesia. Introduction of the selective way of me­ridian points in needle anesthesis and main of pain relief by electric needle anesthesia with " Tokk RK 7198, 3. Kyoto Pain Controle Inst., 6 : 101, 1973.

56. NAGAYAMA K.: The significance of selecting meridian points and finding points in drugless acupuncture anesthesia, J. Kyoto Pain Central Jnst. 8 : 74-79, 1975.

57. NAGAYAMA K., GARNRY J. P., SAHA T.: Application of plate v.s. plate low-freqency electrostrostimulation for classic acupuncture.  Modality needle feeting therapy, J. Kyoto Pain Control Inst. 9 : 243, 1976.

58. NAKATANI Y.: Skin electric resistance and Ryodoraku, J. Autonomie Nerve, 6 : 52, 1976.

59. NAKATANI Y.: Guide for aplication of Ryodoraku autonomous nerve regulatory therapy, Osaka, 1972.

60. NGUYEN VAN NGHI, LANZA U.: L'analgesie par acupuncture, Marseille, 1974.

61. NIBOYET J. E. H.: La moindre resistance a l'electricite de surfaces punctiformes et de trajets cutanes concordants avec les points et meridiens bases de l'acupuncture, Louis-Jean, Lyon, 1963.

62. NIBOYET J. E. H.: Nouveîles constataliois sur Ies proprietes electriques des points chinois, Bull. Soc. Acup., 30 : 7, 1968.

63. NISHIYAMA S.: Internal disorders and tongue, Asian Medical Journal, 27, nr. 7, 1984.

64. NISHIYO K.: Acupuncture and the autoimuns reflex, J. Jap. Acup. and Moxibustion Soc, 29: 14-21, 1980.

65. OMURA Y.: Some hystorical aspects of acupuncture and electric acupuncture research, Acup. Electro-Terap., Research Inst., 1: 3, 1976.

66.  PINDBORG J.J.: Glossodinya: Atlas of Diseases of the Oral Mucosa.

67. PRECIS D'ACUPUNCTURE CHINOISE: Académie de Médicine traditionelle chinoise, 1 : 11-64, 1982

68. POPOVICI D. & COL.: Acupunctura în terapeutica medicala, 5 : 90-91, 1988.

69. REVISTA O.S., O.M., O.P. : Psihopatological Study in burning mouth syndrome, nr. 3, vol. 78, 1994.

70. REVISTA O.S., O.M., O.P. REF. LAMEY P.J. & COL.: Lip component of burning mouth syndrome,  nr. 5, 1994.

71. REVISTA DE STOMATOLOGIE sI GHIRURGIE B.M.F.: Glosodinia, French bucal medicine,III : 262-282, 1971.

72. SANDU L.: Cum tratam durerea III : 34-73, 1991.

73. STEPANOVA T.S., DEGTIOREVA E.P.: Neurophysiological analisys of the central mechanism of glossalgia.

74. STOFMAN G.M. & COL.: Venous vasculitis in tongue.

75. ŢOVARU s.: Patologie Medicala Stomatologica, 260-267,  1999.

76. VAN DER PLOEG: Psyhological aspects of patients with burning mouth syndrome, Van der Val I.

77. VÂRLAN G., POPESCU R., BÎGU V.: Opinii privind explicarea fenomenului acupunctural, 1987.

 

 

ANEXA  1

 

CORESPONDENŢA DINTRE UNELE PLANTE MEDICINALE DIN ROMÂNIA sI MERIDIANELE ENERGETICE

MERIDIANUL ENERGETIC

PLANTA

DENUMIRE LATINĂ

PLANTA

DENUMIRE POPULARĂ

PLĂMÂN

THYMUS SPECIAE

PLANTAGO LANCEOLATA

CIMBRU

PĂTLAGINA

SPLINA/PANCREAS

VACCINIUM MYRTILLUS

MORUS ALBA/NIGRA

COMPOSITAE HERBA

HUMULUS LUPUS

AFIN

DUD

PELINARIŢA

HAMEI

INTESTIN SUBŢIRE

FOLIUM RUBIPLICATI

MELISSA OFICINALIS

MURE

ROINIŢA

 

CORD

LAVENDULA AUGUSTIFOLIA

LEONURUS CARDIACA

LEVĂNŢICA

 

TALPA GÂsTII

 

RINICHI

ROSA CANINA

ARCTIUM LAPPA

SAMBUCUS NIGRA

MĂCEs

BRUSTUR

SOC

INTESTIN GROS

GEUM URBANUM

CARUM CARVI

CORIANDRUM SATIVUM

RHAMUS FRANGULA

GENŢIANA LUTEA

CERNĂŢEL

CHIMEN

CORIANDRU

CRUsIN

GHINŢURA

VEZICA

JUNIPERUS COMUNIS

AGROPYRUMREPENS

IENUPAR                             PIR

PERICARD

CRATAEGUS MONOGINA

HYSSOPUS OFFICINALIS

PĂDUCEL

ISOP

VEZICA BILIARĂ

MENTHA PIPERITA

CALENDULA OFFICINALIS

CICHORIUM INTYBUS

MENTA

GĂLBENELE  

CICOARE

FICAT

CHELIDONIUM MAJUS

ACHILLEA MILLEFOLIUM

HYPERICUM PERFORATUM

ROSTOPASCA

COADA sORICELULUI

SUNĂTOARE

TREI FOCARE

HIPPOPHAE RHAMNOIDES

RIBES NIGRUM

ARTEMISIA ABSINTHIUM

CĂTINA ALBĂ 

COACĂZUL NEGRU

PELIN

 

 

ANEXA  2

 

STRUCTURA BIOCHIMICĂ A PRINCIPALILOR MEDIATORI AI S.N.C.

 

MEDIATORI OPIOIZI:

 

·                    ·                    MET-ENKEFALINA: TYR-GLY-GLY-PHE-MET

·                    ·                    LEU-ENKEFALINA: TYR-GLY-GLY-PHE-LEU

·                    ·                    ALFA-ENDORFINA: TYR-GLY-GLY-PHE-MET-THR-SER-GLU-LYS-SER-GLU

-THR-PRO-LEU-VAL-THR

 

SINTEZA ENDORFINICĂ:

 

 

 

  1                                       b-

LPH

91

Text Box:   1                                       b-
LPH
91

 

               

                                                                     

β-                LIPOTROFINA

 

61                                65     66                                                                                 76     77     78

TYR GLY GLY PHE MET THR  SER  GLY LYS  SER  GLY  THR  PRO  LEU  VAL  THR  LEU PHE  LYS  ASU ALA HIS                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             

    MET-ENKEFALINA                                                                      LYS LYS GLY GLN-OH

                                                                                                                                                                                91

           GAMA-ENDORFINA

                                                                                                                               

           BETA-ENDORFINA

 

 

 

ALŢI PRECURSORI:

- PROENCEFALINA A - 4 molecule de MET-ENCEFALINĂ

                                        - 1 molecula de LEU-ENCEFALINĂ

- PROENCEFALINA B(promorfina) - alfa, beta-neoendorfina, dinorfina

 

COMPOZIŢIA CHIMICĂ : 

·          ·          SUBSTANŢA P

  -  ARG-PRO-LYS-PRO-GLU-GLU-PHE-PHE-GLY-LEU-MET-NH

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA 3

 

LOJA ENERGETICĂ/ CALITĂŢI

 
LEMN

 

FOC

 

PĂMÂNT

 

METAL

 

APA

Organ YIN

Ficat

Inima

Splina/

Pancreas

Plamâni

Rinichi

Organ YANG

Vezica biliara

Intestin subtire

Stomac

Intestin gros

Vezica urinara

Gust

Acru

Amar

Dulce

Astringent

Sarat

Simt

Ochi

Limba

Gura

Nas

Urechi

Calitati psihice

Imaginatie

Creativitate

Meditatie

Intuitie

Spontaneitate

Exprimare

Unghii

Gât

Buze

Piele

Par de pe cap

Emotii

Pozitive

/ Negative

Bunatate/

Furie

Bucurie/

Ura

Empatie/

Anxietate

Curaj/

Tristete

Calm/

Teama

Culoare

Verde

Rosu

Galben

Alb

Negru

Climat

Vânt

Fierbinte

Umed

Uscat

Rece

Dezvoltare

Rasarire

Crestere

Coacere

Recoltare

Stocare

Energia

Generatoare

Expansiva

Stabilizatoare

Contractanta

Conservanta

Planeta

Jupiter

Marte

Saturn

Venus

Mercur

Etapa de viata

Copilarie

Tinerete

Maturitate

Batrânete

Moarte

Sunet vindecator

Hsu

Her

Hoo

Shee

Chway

Numar

3,8

2,7

5,10

4,9

1,6

 

CELE CINCI ENERGII ELEMENTARE sI UNELE DIN

CALITĂŢILE ASOCIATE

 

 

ANEXA 4

 

Arcada\Dinti

incisivi

canini

premolari

molari I,II

molar III

MAXILAR

R-V.

F-V.B.

P-I.G.

Spl.-S.

C-I.S.

MANDIBULĂ

R-V.

F-V.B.

Spl.-S.

P-I.G.

C-I.S.

 

RELAŢIA DINTRE DENTIŢIE sI LOJILE ENERGETICE

 

            Pe baza caracteristicilor de presiune masticatorie, a miscarilor de lateralitate mandibulare fiziologice, dar si conform unor principii enuntate mai sus se poate deduce durabilitatea unor materiale uzuale specifice pentru tratamentul stomatologic:

 

MATERIAL

incisivi

canini

premolari

molari I,II

molar III

Amalgam

-

-

-

Ö

Ö

Compozit

Ö

Ö

Ö

-

-

 

Ö - indicatie de electie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA 5

 

PUNCTELE DE ACUPUNCTURĂ CU LOCALIZARE

SOMATICĂ ANATOFORMĂ

 

            Punctele somatice cu localizare anatoforma sunt acele puncte ce nu necesita vizualizarea acestora sau masurarea în unitati specifice "cun" pentru a fi evidentiate.

            Punctele localizate pe regiuni corporale:

            Palma manus:

-              Peric.9; I.8.

            Dorsum manus:

-              P.11; I.G.1; I.G.3; I.G.4; I.9; I.S.1; I.S.2; I.S.3; T.F.1; T.F.3.

            Reg. Carpalis:

-              anterior: P.9; I.7; Peric.7.

-              posterior: I.G.5; I.S.5; T.F.4.

 

            Reg. Antebrat

            Cubital anterior:

-              P.5; I.G.11; C.3; P.3; I.G.12.

            Cubital posterior:

-              I.S.8; T.F.10; T.F.11.

            Antebrahial anterior:

-              P.7; P.8; C.4; C.5; C.6; Peric.6.

            Antebrahial posterior:

-              I.G.6; I.G.10; I.S.6; T.F.5.

            Puncte Extrameridian(P.E.):

-              26, 27, 28, 29, 30.

 

            PUNCTELE REGIUNII GÂTULUI:

            Reg. Scapulara:

-              I.S.9; I.S.10; I.S.12; I.S.14; D.M.14.

            Reg. Cervicala anterioara:

-              V.C.22; V.C.23.

            Reg. m. Sterno-cleido-mastoidian:

-              IG.17; I.G.18; S.11; I.S.16; I.S.17; V.B.12.

            Reg. Mentoniera:

-              V.C.24.

            Reg. Cervicala laterala:

-              I.G.16.

            Reg. Cervicala posterioara:

-              V.10; T.F.17; V.B.20; V.G.15.

            P.E.:

-              7, 12, 13, 17, 21.

 

            PUNCTELE CAPULUI

            Reg. Parietala:

-              V.G.20.

            Reg. Temporala:

-              T.F.20; T.F.21; T.F.23; V.B.3; V.B.7.

            Reg. Frontala:

-              V.B.14.

            Reg. Orbitala:

-              S.2; V.2; V.B.1; V.1.

            Reg. Parotideo-maseterina:

-              S.6; S.7; T.F.21; I.S.19; V.B.2.

            Reg. Bucala:

-              S.4; S.5.

            Reg. Orala:

-              S.3; V.G.26; V.G.27.

            P.E.:

- 2, 4, 5, 6.

 

            PUNCTELE DE LA MEMBRUL INFERIOR:

            Regiunea Labei Piciorului

            Reg. Talo-crurala posterioara:

-              V.60; R.3; R.5.

            Reg. Calcaneana:

-              R.4.

            Reg. Dorsalis pedis si Crurala antero-inferioara:

-              S.41; S.43; S.44; S.45; Spl.1; Spl.5; V.B.40; V.B.42; V.B.43; V.B.44; F.1; F.2; F.4.

            Marginea mediana a piciorului:

-              Spl.2; Spl.3; Spl.4; R.2; R.6.

            Marginea laterala a piciorului:

-              V.63; V.64; V.65; V.66; V.67.

            P.E.:

-              36

 

            Regiunea Gambei

            Unele din puncte au fost selectate si datorita influentei asupra întregului organism, desi localizarea acestora nu este de tip anatoform.

            Reg. Crurala posterioara:

-              Spl.9; V.57; R.7; R.8; F.7.

            Reg. Crurala anterioara:

-              S.36; V.B.34; V.B.39.

            Reg. Posterioara a Genunchiului:

-              V.38; V.39; V.40; R.10; F.8.

            Reg. Anterioara a Genunchiului:

- S.35; V.B.33.

            P.E.:

- 31, 32,  33,34, 35.

 

            REGIUNEA LOMBARĂ POSTERIOARĂ

            Se pun în evidenta toate punctele situate pe linia mediana dar si cele laterale de la T.12 pâna la nivelul vertebrei sacrale II.

-              V.21; V.22; V.23; V.24; V.25; V.26; V.27; V.51; V.52; V.G.3; V.G.4; V.G.5.

            P.E.:

- 19, 21.

 

 

 

 

 

Meridianele si Acupunctele de la nivelul extremitatii cefalice

 

 

 

 

 

 

 

Punctele Auriculare



[1][1]. Factorii de agresiune exogeni sunt reprezentati de:

a.     a.     factori climaterici ca arsita, vânt, caldura, umezeala, uscaciune, frig, ce pot prin modificari excesive sa duca la tulburari interne.

b.     b.     agenti microbieni.

c.     c.     raniri, accidentari.

d.     d.     cataclisme naturale.

e.     e.     muscaturi de animale si insecte.

[2][2]. Factorii endogeni sunt emotiile negative persistente ca: mânia, groaza, anxietatea, tristetea, teama...

[3][3]        d: lungimea-"deget", unitate de masura care echivaleaza cu 25-27 mm.












Document Info


Accesari: 8945
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )